Califatul abbasid din Bagdad. Spania si supravietuirea omeyyada

Califatul abbasid din Bagdad. Spania si supravietuirea omeyyada

Califatul abbasid din Bagdad. Miscarea anti-omayyada - aparuta în Iran, reclamând tronul califal exclusiv pentru membrii familiei lui Muhammad, pentru descendentii lui Abbas, unchiu 17317w2214r l Profetului - a organizat în 747 o mare rascoala în Khorasan. Trei ani mai târziu, trupele rebele înving ultima rezistenta a armatelor omayyade si Abu l-Abbas este proclamat calif în marea moschee din Kufa, fondând o noua dinastie si inaugurând o perioada profund diferita în istoria Islamului. Dinastia abbasida, care în timpul celor cinci secole de domnie (750-1258) a însemnat o perioada de mare stralucire, începând din secolul al XI-lea, urmata de o progresiva decadenta, a instaurat un regim politic absolutist de tipul vechilor monarhii orientale. Hegemonia politica araba se transforma într-o hegemonie culturala araba, care preia, asimileaza si vehiculeaza traditiile culturale ale popoarelor supuse. Organizarea administrativa se bazeaza pe ministere (diwan), pe departamente specializate, conduse de un vizir, dupa modelul persan; model care, de altfel, domina întreaga viata publica si privata.

Printre cei mai reprezentativi califi, din lungul sir al califilor abbasizi, au fost al Mansur (754-775), Harun al Rasid (786-809), suveranul noctambul din O mie si una de nopti si al Ma'mun (813-833); trei lungi domnii, trei perioade de stabilitate în care se materializeaza virtutile militare, administrative si intelectuale ale noului imperiu. Pe de alta parte, cu timpul are loc si un proces de dezagregare, de dislocare a statului în mai multe formatiuni politice, care respectau doar formal suveranitatea califului. Chiar din primii ani ai acestei perioade, un membru al familiei omayyade masacrate de abbasizi scapa si ajunge în Spania, fondând o dinastie independenta care s-a mentinut timp de mai bine de doua secole; emiratul si apoi califatul sau si-au avut capitale la Cordoba. Un alt calif stapânea în Egipt si astfel lumea musulmana a avea trei califi simultan. Califatul abbasid este desfiintat în anul 1258 de armatele mongole, dar procesul de dezagregare dura din secolul al IX-lea, când turcii preiau controlul politic asupra unei mari parti a califatului.

Spania si supravietuirea omayyada. Înca înainte de venirea omayyazilor în peninsula Iberica, francii carolingieni îsi îndreptasera privirile asupra acestui teritoriu si era logic, prin urmare, ca abbasizii sa foloseasca interesul francilor fata de tara de dincolo de Pirinei împotriva uzurpatorului omayyad, în functie de împrejurari. Aceasta colaborare franco-abbasida s-a manifestat pentru prima oara prin schimburi de misiuni diplomatice între cei doi suverani, Pepin cel Scurt si Mansur, începând cu anul 765.

Scapat cu fuga din masacrul dinastiei sale, omayyadul 'Abd ar-Rahman întemeiaza în anul 138 al Hegirei/756, emiratul de Cordoba, care în timpul lui 'Abd ar- Rahman III (912-961) se transforma în califat. Simbol al regatului, al gloriei si al culturii sale este marea moscheee din Cordoba, la care au lucrat fara încetare, începând cu fondatorul dinastiei, toti suveranii omayyazi.