Capitulatiile în epoca renasterii nationale (1822-1848)
Grigore Ghica se arata de la bun început un om nou pentru timpuri noi: interesat în a restabili privilegiile principatelor si în a da un nou impuls activitatilor nationale, el însusi un patriot desavârsit si energic, 22522g63w sustinator al reînfiintarii învatamântului national prin opera lui Gh. Lazar (în anii 1818-1821)1,(ulterior al reorganizarii scolii de laSf. Sava2, initiator al trimiterii primilor bursieri români la Pisa si ulterior la Paris3).
Cunoscator al evolutiilor eteriste si dornic în a profita de moment spre a obtine recapatarea drepturilor tarilor române numele lui se afla la locul de onoare alaturi de cel al marilor boieri: Brâncoveanu si Vacarescu4, în scrisoarea ce îl împuterniceste pe Tudor la ridicarea norodului, iar ulterior numele lui apare pe o serie de memorii solicitând refacerea privilegiilor nationale5. Un astfel de trecut nu a putut decât sa îl recomande partidei nationale si sa îl ajute a devenii domnitor. Odata ajuns în scaunul tarii tot acest trecut i s-a impus si 1-a transformat prin deosebita sa corespondenta cu cavalerul de Gentz într-un propagator al ideii capitulatiilor în mediul diplomatic european. Maniera sa decisa si abundenta în informatii, dar în acelasi timp diplomatica îl impun atentiei noastre, astazi, ca unul dintre personajele remarcabile ale luptei pentru capitulatii în perioada imediat urmatoare momentului 1821.
Astfel în iunie 1823, Gr. Ghica îi scria corespondentului sau vienez o ampla pledoarie pentru drepturile Principatelor, atât în fata Rusiei cât si a Turciei: " dupa Constitutiile (capitulatiile-n.n.) fundamentale ale principatelor, constitutii care au fost sanctionate formal, dupa ce Poarta a primit aceste
N. Isar, Principatele românilor în epoca luminilor.
N. Isar, scoala de la Sf. Sava.
N. Isar, Principatele române...
Gh. Platon, Istoria moderna a României.
A. Stan, Principatele române în epoca moderna.
tari sub protectia sa, numirea printilor straini în administrarea tarii, trebuie sa fie privita ca o inovatie si ca un atentat adus tratatelor care garanteaza aceste Constitutii, Rusia ea însasi a propus la Kainardiidintr-unsingurmotiv,reînscriereaacestorvechiprivilegii''6, acelea de a ferii principatele de intrigile grecesti. In dificilul moment al redactarii acestei scrisori, domnul se confrunta atât cu diversele pretentii ale Portii cât si cu cerinta Rusiei de a se revenii la sistemul domnilor fanarioti, ambele cerinte încalcând autonomia prevazuta prin capitulatii a Ţarilor Române. Lucru pe care domnitorul îl face astfel cunoscut într-o noua scrisoare din 8/20 noiembrie 1823 clar cavalerului de Gentz si prin el curtii vieneze drepturile inalienabile de care se bucura principatele: " Dorinta mea e de a aduce câteva observatii la partea relativa la capitulatiile celor doua principate si la pretentia contestabila a Rusiei... Trebuie avut mult curaj sau sa presupui pe cititori mai putin instruiti pentru a vorbi de capitulatiile pe care sultanii Mahomed II, Soliman II, si Mahomed IV le-au acordat Principatelor, sau sa pretinzi ca aceste capitulatii pe care nimeni nu le-a vazut si pe care nici o istorie nu le mentioneaza au fost confirmate de tratatele dintre Rusia si Poarta. Acesta contine doua lucruri diferite: 1. Capitulatiile tarii si 2. Reconfirmarea acestor capitulatii prin tratatele între Rusia si Poarta.
Daca dvs. întelegeti prin capitulatii o conventie formala realizata între aceasta tara si Poarta, aveti dreptate de a revoca existenta lor, dar deoarece printul Mircea, primul a pus Valahia sub protectia binevoitoare a Sublimei Porti, daca acesta era prea mândra, prea imperieuse, pentru a face o conventie cu el. Sultanul Baiazid pentru a constata acest act, a socotit ca face acest lucru acordându-i acestui nou tributar un hatiserif, în care, dupa ce a fixat tributul pe care Valahia trebuia sa îl plateasca anual ca pret al protectiei, el a adaugat ca aceasta tara va fi guvernata întotdeauna de printii sai dupa legile sale si dupa traditiile existente pe care le confirma în întregime.
Sultanul Mahomed II a facut si el sa fie trimis în anul (loc alb) un hatiserif în acelasi sens, unde mai spune ca turcii nu trebuie sa intre în
Vlad Georgescu, Din corespondenta diplomatica a Ţarii Românesti (1823-1828), Bucuresti, Muzeul româno-rus, 1962, p. 79.
afacerile interne ale tarii. Un alt hatiserif apara de acuzatie, citatie si judecata un supus valah în fata altui tribunal, decât acela al Principatelor.
In 1 767, Sultanul Mahomed IV a trimis printului domnitor pe atunci, Grigore Ghica, un hatiserif asemanator, îndreptat mai ales contra turcilor care urmareau arbitrar sa intre în tara.
Este de remarcat ca în toate aceste firmane, Valahia este reprezentata formal ca o tara separata de restul imperiului otoman, având propriile sale legi si guvernul sau separat.
Dar actul cel mai recent si cel mai decisiv în aceasta privinta este hatiseriful pe care bunatatea inepuizabila a sultanului Selim al III-lea a binevoit sa ni-1 acorde în anul 1 802. Toate traditiile vechi, toate privilegiile tarii au fost numite si confirmate în totalitatea lor, în mod solemn si pentru totdeauna.
Putea Sublima Poarta sa recunoasca mai clar constitutia si imunitatile celorlalte privilegii ale tarii decât a facut-o în maniera hatiserifului susmentionat?
si daca terminologia diplomatica nu îi poate da acestora termenul de capitulatie cel putin în semnificatie si forma?
Iertati, d-le unui valah, a pleda cu aceasta ocazie, cauza cea mai importanta a patriei sale: daca nu ar fi decât ca aceste tratate încheiate între puteri ar fi inutil, ar fi chiar ridicol sa ma hazardez cu observatiile mele personale în fata unui asemenea judecator. Dar cum nu este decât chestiunea hatiserifelor date de Sublima Poarta, în timpuri diferite, care s-ar putea sa nu fie asa de bine cunoscute ma alin gândindu-ma ca veti gasi ardoarea mea demna de indulgenta dvs"7 . . . " Daca îmi este permis sa avansez o opinie, facând abstractie de toate aceste tratate o voi face rezumând-o astfel:
l ) Principatele au incontestabil privilegiile lor separate.
Sublima Poarta a recunoscut si confirmat
aceste privilegii
prin maniera sa, adica prin hatiserife.
Daca mai e ceva la ultimul punct e ca
si Rusia are maniera
sa de a interveni în favoarea lor"8 .
ibidem, p. 96-97. ibidem, p. 98-99.
" Dreptul pe care Rusia îl are de a intervenii în favoarea celor doua principate e din nou clar si expres oprit"9 (prin hatiseriful din 1802 -n.n.).
Toata aceasta uriasa demonstratie este extrem de interesanta, în primul rând prin pozitia celui care o face, caci e unul din rarele cazuri când domnitorii principatelor îmbratiseaza aceasta teorie a capitulatiilor si o exprima în prim planul relatiilor internationale. Apoi prin cel caruia îi e adresata, personaj cheie al diplomatiei europene post 1815 si câtusi de putin în ultimul rând prin subtilitatea cu care sunt demontate toate pretentiile Rusiei de a impune un protectorat abuziv si exploatator asupra Principatelor.
Dezvaluirile pe care scrisoarea le aduce în privinta nenumaratelor vexatiuni la care erau supuse Principatele de curtea suverana si cea protectoare.Simtul diplomatic cu care se realizeaza contracararea pretentiilor Rusiei de a crede ca actele capitulatiilor îi apartin doar ei si sunt înscrise doar în actele bilaterale cu Poarta. Vechimea acestor acte si respectarea lor pâna în timpurile moderne sunt argumentele forte pe care Grigore D. Ghica le impune cu patos în corespondenta sa ilustrând astfel drepturile românilor ca acte internationale necontestabile si create prin efortul propriu.
Domnitorul nu ezita într-o alta scrisoare sa îsi ilustreze clar conduita ferma pentru apararea acestor acte: " Fiecare om supus al Portii sau strain, va gasii mereu lânga mine protectia pe care constitutiile (capitulatiile) Principatului si tratatele i-o acorda, dar nici o persoana sa nu se amageasca ca va putea obtine vreodata ceva ce va fi contrar acestor doua puncte care formeaza baza actiunilor mele (5/17 martie 1824)"10.
si într-adevar în momentele de dificultate, momente în care domnitorului i se cere fermitate în apararea capitulatiilor el o face, astfel la 22octombrie/3noiembrie, el îi scrie lui Gentz în legatura cu purtarea lui Cuciuc-Ahmed-aga " dar era posibil ca marele aga al bestiilor turcesti sa
ibidem, p. 98. wibidem,-p.
faca în mod arbitrar o executie când exista în tara un print, singur detinator al acestei puteri dupa tratate?"11.
Aceasta mândrie nationala de a fi român si de a fi dupa tratate si mai ales dupa capitulatii stapânul de necontestat al acestui principat îl va face sa scrie în noiembrie 1825 cu o duritate deosebita în legatura cu relatiile sale cu Minciaki: " El (consulul rus - n.n.) a cautat în fiecare moment sa ma faca sa îmi amintesc, de privilegiile tarii, a carei inviolabilitate este, spune el, garantata prin tratate. I-am spus ca nu e persoana în aceasta lume mai interesata decât mine în a observa cu cea mai mare atentie aceste privilegii, binele patriei depinde de ele si eu nu sunt strain de acest bine"12 .
ibidem,p. 157. nibidem,p.
|
