Carol Quintul:între Imperiul German si monarhia universala
La sfârsitul secolului XV Imperiul (Reich )german se înfatisa ca un mozaic de state
independente,a caror coeziune era vag asigurata de împaratii din casa de Habsburg.
"Bula de aur " data în 1356 de Carol IV prevedea alegerea împarat 131b16b ului prin vot
majoritar de catre un colegiu format din 7
electori:arhiepiscopii de
Köln,contele palatin,regele Boemiei,ducele Saxoniei si
markgraful de
În schimb,suveranul pontif era exclus de la aceasta alegere.MaximilianI a încercat sa
dea o organizare acestui conglomerat politic de sorginte feudala,întarind autoritatea.împaratului si dietei Reichului în fata principilor.În 1500 el încerca chiar sa instituie
un "guvern al Imperiului ",mai usor de convocat decât dieta compusa din nenumaratii
seniori germani;dar acesta fu desfiintat doi ani mai târziu.Singurul rezultat efectiv al
reformelor sale a fost împartirea administrativa a Germaniei în 10 "cercuri " si crearea
unui organ juridic suprem,Camera imperiala.Pe plan extern,dupa insuccesele
italiene,ultimii ani ai domniei lui Maximilian au fost dedicati consolidarii puterii
casei de Habsburg în Europa.Nepotul sau,Carol,domnea deja din 1516 asupra
Spaniei si Ţarilor de Jos;Maximilian se stradui sa-l urce si pe tronul imperial.
Electorii se temeau însa prea tare de casa de Austria;ei pareau a i-l prefera lui Carol
pe Francisc I sau pe Frederic de Saxonia.Sustinut financiar de bancherii Fugger si
psihologic de francofobia electorilor;candidatul de Habsburg se impuse în cele din
urma în dauna celui francez,fiind ales la 28 iunie 1519.Francisc transforma însa
esecul sau imperial într-o rivalitate de nestins fata de Carol V ("Quintul ")si încerca
sa-l atraga de partea sa pe Henric VIII al Angliei,care ar fi putu înclina balanta în
favoarea francezilor;fu însa lipsit de succes,ca si pe frontul italian,unde razboiul
reîncepu,aducând mari victorii imperialilor care si-l alaturasera pe cel mai bun
general francez,conetabilul de Bourbon.Încercând sa recucereasca Milanul,Francisc
însusi fu capturat dupa dezastrul de la
Ar fi putut fi începutul dominatiei habsburgice în Europa,caci nimic nu mai parea a
sta în calea lui Carol Quintul;dar tocmai proiectele de monarhie universala ale
împaratului fura principalele obstacole în realizarea acestui tel.Cumulând domeniile
Habsburgilor si cele spaniole,stapânirea lui Carol era imensa - un imperiu "peste care
soarele nu apunea niciodata "-si din aceasta cauza imposibil de guvernat;
administratia sa era atât de debila încât împaratul a fost nevoit sa calatoreasca o zi din
patru în lunga sa domnie pentru a asigura guvernarea posesiunilor sale dispersate.
De 9 ori am fost în Germania de Sus,de 6 ori am trecut în Spania,de 7 ori în
Italia,de 10 ori am venit în Flandra,de 4 ori,atât pe timp de pace cât si pe timp
de razboi,am pasit pe pamântul Frantei,de 2 ori pe cel al Angliei,de alte 2 ori am.înaintat împotriva Africii,ceea ce în total ar face 40 de calatorii,fara a le socoti si
pe cele de mai mica importanta
declara Carol Quintul în testamentul sau politic.În acelasi timp,dimensiunile
Imperiului îl obligau pe Habsburg sa poarte razboaie pe mai multe fronturi deodata:
împotriva francezilor în Italia,împotriva tendintelor centrifuge ale suveranilor
teritoriali în
fratele sau Ferdinand primi în 1522 conducerea posesiunilor germane ale casei de
reorganizarea teritoriilor sale,continuând opera lui Maximilian I într-un spirit
centralizator mai modern,deschis catre colaborarea cu principii chiar peste capul lui
Carol.
Nu acelasi lucru se putea însa spune si despre împarat.Adevarat suveran medieval,
Carol era ghidat în politica sa europeana de telul restaurarii Imperiului crestin
universal,în dauna factorilor centrifugi reprezentati de monarhiile nationale si de
Reforma;în slujba acestui ideal,el organizase pe întregul continent un paienjenis de
casatorii dinastice menit a institui suprematia casei de Habsburg din Portugalia pâna
în Danemarca.În acelasi timp,personalitatea sa a fost si cea a unui conducator
modern,uzând de toate mijloacele politice interne si externe,aliat cu institutiile
bancare si favorabil aparitiei capitalismului,creator unei armate perfectionate care în
ultima instanta va fi marele instrument al politicii habsburgice.
|
