Cate divizii a avut Stalin?
La aproape o saptamana dupa ce sufletul Papei Ioan Paul al II-lea s-a inaltat la ceruri, ramasitele sale pamantesti vor fi asezate astazi intr-o cripta din "Grota" vaticana. Se implineste astfel dorinta sa testamentara de a fi inmormantat "la Roma, direct in pamant, fara sarcofag", asemenea predecesorului sau Paul al VI-lea. Despre Ioan Paul al II-lea se va vorbi inca multa vreme de aici incolo nu 717b18h mai cu cuvinte mari. La fel de mari ca personalitatea sa planetara. Daca marturiile despre faptele Papei ar fi incrustate in piatra comunitatea ecumenica ar trebui sa inalte cateva zeci de catedrale unde sa fie incrustate mostenirile acestuia. Timpul si spatiul - cele sacre, dar si cele profane - sunt foarte stramte pentru cruciadele purtate de acest pastor pe toate fronturile vazute si nevazute ale lumii spirituale si materiale.
Posteritatea Papei Ioan Paul al II-lea este prea puternica si, in acelasi timp, prea frageda pentru a putea fi comprimata in cateva fraze. A fost, asa cum scrie si Michael Valpy in "The Globe", "liderul spiritual cu cea mai mare expunere publica din istorie". A fost revolutionar, conservator, pastrator de canoane si distrugator al acestora, poet, actor, sportiv, filozof, "globe-trotter", timid, adorat, contestat, aventuros, "de fier", "atlet al credintei", "Pope star", prieten statornic, introvertit si cel care "a deschis ferestrele Vaticanului catre lume" ("Daily Telegraph"); intr-un singur cuvant - un Papa "exceptional". Biserica Catolica va fi cu siguranta alta dupa disparitia acestui Suveran Pontif care, in acelasi timp, a racordat Vaticanul, cu un fantastic curaj, la spiritul vremurilor moderne, fara a se atinge insa de dogme vechi de sute de ani. Am citit cateva zeci de articole despre Papa Ioan Paul al II-lea aparute in presa internationala din ultima saptamana. In cele mai multe se scrie despre un Papa glorios, complex, controversat si irepetabil. Pana in 1978 cand a inceput Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, Vaticanul era o forta ce practica, mai ales in relatiile sale foarte stranse cu lumea politica, o diplomatie a penumbrelor, discreta si fara a se lasa provocata de evenimente care depaseau aria sa de interese previzibile. Ajuns in Cetatea Eterna dupa decenii de experienta totalitara Papa Ioan Paul al II-lea a spart tiparele si a mutat politica Vaticanului pe teren, prima sa tinta fiind regimurile comuniste. In iunie 1990 primul Papa slav poposeste intr-o Polonie natala aflata in plina captivitate comunista. Le vorbeste clar, calm si raspicat tuturor oamenilor aflati in partea blestemata a Zidului Berlinului: "Nimeni nu poate sa-L excluda din istoria omului pe Christos in nici un loc de pe glob! Nu va fie frica! Deschideti, deschideti toate portile cele mari ale lui Christos! Deschideti granitele statelor, sistemele economice si politice puterii Sale salvatoare!" si a spus aceste cuvinte in eparhia sa de la Cracovia unde, in tacere, minute in sir, a strans cu toata puterea in maini o lumanare a carei flacara simbolica va aprinde din ce in ce mai tare speranta stingerii comunismului. Si comunismul s-a stins si dintr-o cauza explicata in perfecta cunostinta de cauza, in 1992, de Mihail Gorbaciov: "Tot ceea ce s-a intamplat in Estul Europei in ultimii ani ar fi fost imposibil fara acest Papa!" in destule articole am gasit aceeasi apreciere: Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea are doua jumatati delimitate de caderea comunismului. Prima parte ar fi incarcata de stralucirea unui misionarism soldat si prin solida contributie a Papei cu distrugerea totalitarismului in Europa. A doua parte a Pontificatului ar fi fost mai palida in conditiile in care mizele sale s-au deplasat dinspre politica externa a Vaticanului (servita cu o providentiala iscusinta), catre aceea interna unde Papa Ioan Paul al II-lea ar fi avut dificultati in administrarea clivajului dintre Biserica si o societate moderna profund secularizata. Dupa modesta mea opinie, aceea a unui jurnalist preocupat de acest subiect si care se straduieste sa-l prezinte corect si cat mai documentat cititorilor sai, palma destinului unui Papa nu este brazdata de linii lumesti. Cred mai degraba ca Papa a ramas mereu acelasi; vremurile s-au schimbat. Contestat in special de ganditorii de stanga si de diferite curente mai liberale din interiorul Bisericii Romano-Catolice ca s-a opus avortului, masurilor contraceptive, relatiilor de tip homosexual, casatoriei prelatilor, ideii de femei-preot, pedepsei capitale, oricarei forme de conflict armat (de exemplu cele doua razboaie din Irak) etc. Papa i-a dat un raspuns foarte simplu biografului sau, George Weigel: "Ei (contestatarii Papei, n.m.) incearca sa ma inteleaga din afara. Dar eu pot fi inteles numai dinauntru". Theodor Baconski, fost Ambasador al Romaniei la Vatican si una din cele mai luminate minti in domeniul expertizei teologice, ma ajuta sa inteleg de ce poate intruchipa aceeasi persoana atat eliberatorul de comunism, cat si pe cel mai important inamic mondial al prezervativului: "Suveranul Pontif, scrie Baconsky, nu a fost tranzactionist in chestiunile etice".
Cine a fost Papa Ioan Paul al II-lea? Ultimul mesaj pregatit de Papa pentru "Regina Coeli", rugaciune ce urma sa fie rostita in a doua duminica a Pastelui, a fost: "Dragostea este aceea care cucereste inimile si aduce pacea..." A fost ultimul sau gand scris pentru a fi adresat oamenilor. Un "amen" plin de iubire al unui mare pacificator. Dincolo de culte si de educatia religioasa, romanii trebuie sa stie ca Papa Ioan Paul al II-lea a strabatut tara lor ori de cate ori au avut nevoie de el si de directia aratata de sfantul sau toiag. A facut-o, nevazut de nimeni si cu atat mai prezent, mai ales in timpul comunismului. In 1999 Sanctitatea Sa doar s-a aratat la fata romanilor. Ma despart in acest comentariu de un Papa senin, vesnic viu si cu indeajuns de mult umor, pe care as indrazni sa mi-l imaginez acolo sus, langa Tatal Ceresc, contempland bucuros colosala desfasurare a infaptuirilor sale si intrebandu-se retoric: "Cate divizii a avut Stalin?"
|
