Centralizarea
politica în
Succesele obtinute de Henric V în Razboiul de 100 de ani pareau a ameninta libertatile traditionale ale poporului englez aparate de Parlament;c&# 313i83d 259;ci.monarhul guverna mai degraba de la Paris decât de la Londra.Când Henric muri pe neasteptate în 1422,însasi unitatea regatului a fost amenintata de acelasi parlament,controlat de marile familii aristocratice si care nu mai reprezenta decât interesele acestora;or noul suveran,Henric VI,era slab si aproape nebun,neputând constitui contra-ponderea necesara la imensa putere a feudalilor.La 2 ani dupa sfârsitul razboiului,în 1455,verii din casa de York ai regilor Lancaster se ridicara împotriva suveranului cu sprijinul atotputernicului conte Warwick si al veteranilor din Franta,declansând ceea ce s-a numit "Războiul celor două roze " - din cauza trandafirilor de pe blazoanele caselor rivale.
În ciuda conflictului intern,rapid transformat într-o rebeliune endemica a marilor seniori,centralizarea a facut progrese.Eduard IV de York,ce urca pe tron în 1461 dupa victoria de la Towton se dovedi suveranul renascentist prin excelenta.El se grabi sa-l înlature pe Warwick care se rasculase,lichida apoi casa de Lancaster si,bazându-se pe burghezie,slabi atât nobilimea cât si Parlamentul.Fratele si succesorul sau,Richard III (1483-1485),facu greseala de a-i ucide pe copii minori ai lui Eduard;lipsit de popularitate,fu
înlaturat în batalia de la Bosworth de Henric Tudor,un supravietuitor al casei Lancaster,ce reinstaura stabilitatea în tara.Efectele razboiului se dovedira de altfel benefice:razboinica aristocratie engleza era decimata, burghezii si taranii erau dezgustati de anarhia feudala;în schimb economia, de care seniorii razboinici nu îndraznisera a se atinge,era extrem de înfloritoare,si ea furniza baza Angliei moderne care se putu astfel lipsi de marile armate permanente de pe continent.Pe drept cuvânt,Macaulay Trevelyan scria ca Povestea prefacerii Angliei medievale în Anglia moderna ar putea fi scrisa foarte bine sub forma unei istorii sociale a negotului englez cu postav.
Epoca dinastiei Tudor va fi astfel o epoca a comertului în care puterea monarhica se sprijina pe taranul înstarit(yeoman ),pe micul nobil întreprinzator (gentleman )si mai ales pe negustor;burghezul,si nu razboinicul,a fost figura politica principala a Angliei moderne.
|
