Centralizarea politica si luteranismul în Suedia
De la sfârsitul veacului al XIV-lea tarile scandinave erau reunite prin Uniunea de la
astfel ca întregul secol XV a fost marcat de lupta acestora pentru eliberarea de sub
tutela regilor danezi.Domnia lui Christian II (1513-1523)a constituit punctul
culminant al acestui proces finalizat prin independenta si centralizarea politica a
Suediei.Autentic principe al Renasterii,Christian II si-a binemeritat porecla de
"Nero al Nordului "dupa ce,cu sprijinul papei si al lumii catolice,a înlaturat de la
putere familia Sture,ce administra Suedia de 50 de ani,si a macelarit capii
"partidului
national "suedez -fruntasii nobilimii si burgheziei din
extinzând apoi masacrul la scara întregii tari (1520).Tânarul Gustav Wasa,dintr-o
familie de frunte a "partidului national ",lua conducerea luptei de eliberare si,cu
ajutorul germanilor,reusi sa-l alunge pe Christian II în 1521,pentru ca un an mai
târziu Starile Generale daneze sa-l depuna pe tiranicul lor monarh,dizolvând astfel
uniunea.Ales rege în 1523,Wasa avea însa de luptat cu elementele loiale fostului
suveran -în principal Biserica Catolica,ale carei averi fura în cele din urma
confiscate de stat prin decizia Adunarii Starilor suedeze influentata de predicatorii.luterani (1527).În aceste conditii,adoptarea Confesiunii de la Augsburg de catre
Stari în 1540 aparu ca o optiune politica.Ce confirma în acelasi timp independenta
Suediei,dar si autoritatea monarhului,care se proclama capul Bisericii luterane.
Pâna la abdicarea sa în 1560,Gustav Wasa realiza completa centralizare a statului
si înabusi ultimele tendinte secesioniste,iar diplomatia suedeza se reorienta catre
alianta
cu Franta.Ca si în
politicii regale:erastismul conferea monarhului suveranitatea spirituala asupra
supusilor sai,iar confiscarea averilor Bisericii Catolice îi oferea atât o baza
economica extinsa cât si mijlocul de a satisface poftele marilor seniori.Un proces
similar se desfasura si în Danemarca dupa ce în 1527 Starile decretara libertatea
religioasa,aruncând
astfel
Norvegia,care-si pierdu orice autonomie administrativa,suveranii danezi reusira sa
se impuna ca arbitri politici în Baltica pâna în primele decenii ale secolului XVII
|