Calatoriile lui Gulliver

Calatoriile lui Gulliver

Prima editie a Calatoriilor lui Gulliver,

Calatoriile lui Gulliver este un roman în patru parti, capodopera a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift, scris sub pseudonimul de Dr. Lemuel Gulliver, în care fantezia autorului se împleteste cu o aspra satira sociala. Editorul cartii a publicat prima editie în cu numeroase modificari aduse textului original, temându-se ca anumiti cititori ar fi fost ofensati de unele pasaje ale povestirii. O versiune integrala apare în anul . Opera este pe nedrept considerata de unii, chiar si în zilele noastre, drept "literatura pentru copii", în realitate este vorba de una din cele mai semnificative creatii ale literaturii engleze din perioada de început a iluminismului european.

Descrierea operei

În "Calatoriile lui Gulliver" (roman început în anul si terminat în ), cu titlul complet "Calatorii în mai multe tari îndepartate ale lumii" ("Travels into Several Remote Nations of the World") sunt descrise aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (în engleza: gullible = credul), medic si capitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse tari imaginare.

Partea I - Calatorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)

Ilustratie de Richard Redgrave la "Calatoriile lui Guliver"

Cartea se deschide cu un scurt preambul, în care Gulliver se prezinta, cum era obiceiul în scrierile epocii, si face o expunere a vietii sale si ale calatoriilor facute pâna atunci. În prima calatorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconstienta, ca singur supravietuitor al unui naufragiu, pe tarmul unei insule. Când îsi revine, constata ca este prizonier al unei rase de oameni înalti de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Lilliput si Blefuscu (alegorie la Anglia si Franta), divizati pâna la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouale: sa se înceapa de la partea mai larga sau de la cea mai ascutita (aluzie la disputele religioase dintre anglicani si catolici).

Dupa ce-si exprima intentiile pasnice si jura credinta împaratului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte (descrisa dupa modelul celei a regelui George I al Angliei) si are ocazia sa observe obiceiurile si moravurile locale. Daca la început eroului i se par toate neobisnuite, cititorul constata foarte curând ca Lilliput este de fapt o Anglie în miniatura, iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate însa pâna la limita extrema a absurditatii. Autorul ridiculizeaza rivalitatea dintre purtatorii de pantofi cu "tocuri înalte" si cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele Whig si Tory), intrigile de la curte, coruptia si capriciile împaratului, mai înalt doar cu o unghie decât supusii sai, care îsi spune cu mândrie "stapânul universului", al carui cap atinge cerul. Desi îi ajuta pe liliputani sa-i învinga pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în port cu o singura mâna, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin sa fie adus în stare de sclavie. Dupa o serie de peripetii, gasirea unei salupe de dimensiuni normale îi da posibilitatea sa se întoarca acasa.

Partea

II - Calatorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)

Gulliver si regele din Brobdingnag

În tara uriasilor din Brobdingnag, Gulliver face cunostinta cu un alt mod de viata. Locuitorii nu numai ca sunt mai mari de statura (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe acestia si prin puterea ratiunii. Monarhia de aici este o forma de guvernamânt ideala, luminata. Regele acestei tari este întelept si drept. Legile asigura libertatea si bunastarea cetatenilor. Pe rege îl indigneaza la culme ideea de a introduce în tara praful de pusca, pustile si tunurile. Descrierea razboaielor din Europa îl îngrozeste pe bunul rege din Brobdingnag.

În timpul unei calatorii pe mare, barca lui Gulliver este luata în ghiare de un vultur gigant si apoi abandonata, fiind salvat de o corabie în trecere, si astfel se întoarce pentru a doua oara în Anglia.

Partea III - Calatorie în Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg and Japu)

Locuitorii din Laputa - aroganti si închipuiti savanti - nu traiesc pe pamânt, ci deasupra lui, pe o insula zburatoare. Alegoria este transparenta: autorul descrie stiinta rupta de realitate. "Învatatii" din academia Lagado se ocupa cu fel de fel de lucruri inutile si absurde: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveti, o metoda de construire a caselor începând cu acoperisul si terminând cu temelia etc.

În aceasta parte a calatoriilor întâlnim si descrierea tarii Glubdubdribb, populata de vrajitori si magicieni.

Partea IV - Calatorie în tara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)

În aceasta ultima calatorie, Gulliver ajunge pe o insula ai carei locuitori se împart în doua categorii: o parte a populatiei este alcatuita din houyhnhnms, cai înzestrati cu ratiune si având capacitatea vorbirii, cealalta parte din fiinte yahoo, asemenea oamenilor, însa primitivi si brutali, care - spre surprinderea cailor - mai au si defectul de a merge pe doua gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, rautaciosi, invidiosi, dominati de cele mai josnice instincte de acaparare, se cearta si se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre stralucitore inutile, socotite pretioase. Caii, virtuosi si întelepti, traiesc într-o comuna patriarhala. Legile lor nescrise se bazeaza pe recunoasterea drepturilor egale pentru toti, ei nu pot întelege ce este minciuna. Swift se pomeneste în fata unei contradictii de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.

Calatoriile lui Gulliver: Una din editiile în limba româna

Extrem de semnificativ este finalul cartii. Gulliver se înapoiaza în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifica decizia judecatorilor.