Conditiile documentarii în trecut si astazi.
Ini- r.?tia documentara, ce a stat la baza opiniilor exprimate de istorici cu privire la Craiovesti si la marea baniei, a fost la început extrem de saraca. Putinele documente, utilizate în discutie, erau uneori traduse sau transcrise gresit, asa ca întâlnim cazuri în care pâna si numele persoanelor sau ale satelor apar corupte. A fost o vreme când nici macar numele feciorilor lui Neagoe de la Craiova nu se cunostea. Acum patruzeci de ani, când a început sa lucreze în acest domeniu I.C. Filitti, multe din dificultatile începutului erau însa depasite si de aceea informatia lui este mult mai bogata si mai exacta. Lucrarile sale au reprezentat un aport apreciabil, cu toate ca rezultatele la care a ajuns trebuie reexaminate critic.
Documentarea istorica asupra Craiovestilor si a epocii lor ni se înfatiseaza astazi fundamental schimbata fata de trecut. Acum suntem mai întâi beneficiarii unei importante descoperiri: a iesit la iveala un document din 15892, foarte cuprinzator - unul dintre cele mai lungi hrisoave din secolul al XVI-lea - în care se descrie concret operatia de împartire a averii Craiovestilor, care pâna aici se cunostea numai din actele unei pricini de mostenire dintre urmasii lui Pârvu si cei ai lui Radu Craiovescu3. Din acest izvor rezulta, între altele: a) ca Neagoe Strehaianu, tatal Craiovestilor, a fost ban si ca si-a împartit marea sa avere între fii înca din vremea lui Vlad Calugarul si b) ca Danciu Gogoase, boier care nu putuse fi identificat, este aceeasi persoana cu Danciu comis, al treilea dintre fratii Craiovesti. Aceasta însemneaza ca fiul sau, Draghici voievod Gogoase era lânga Neagoe Basarab si, poate, lânga Badica voievod, înca un nepot al lui Neagoe Strehaianu care a pretins ca are dreptul la domnia Ţarii Românesti. Aceste date adauga noi îndoileli fata de asertiunile lui Filitti cu privire la putina însemnatate a acestei familii.
Al doilea element important, în documentarea actuala, îl formeaza existenta colectiei de documente ale Ţarii Românesti de pâna la 16264. Faptul ca astazi avem, strânse la un
, 'onescu-Gion, Boierii Craiovesci, p. 79.
\DlR-> veac. XVI, voi. V, p. 402-407. Importanta documentului a fost semnalata mai întâi de stefanescu,
hceputurile baniei de Craiova.
' °JR., veac. XVI, voi. V,p. 256-257,435.
■'■R; Vezi si noua editie: Documenta Romaniae Historica.
loc, toate izvoarele diplomatice cunoscute1 si ca informatia cuprinsa în acest material a fost structurata, prin indicii analitici, în functie de sate localizate2 si de persoane identificate3, ajuta nu numai la îmbogatirea substantiala a cunostiintelor în aceasta privinta, dar ne ofera, pentru prima oara, posibilitatea sa pasim la anumite analize istorice care nu puteau fi facute în trecut. Pentru istoria orânduirii feudale, cunoasterea chipului în care era stapânit pamântul este absolut indispensabila, dar aceasta cunoastere nu se poate opri la stabilirea cadrului general de constituire a domeniilor din tara, la fixarea aproximativa a evolutiei si la unele precizari privind relatiile sociale. Domeniile boieresti si manastiresti au fost formate din târguri, sate, suprafete nelocuite etc, care puteau fi multe sau putine, mari sau mici, risipite sau comasate, care au intrat si au iesit din patrimoniul stapânului la anumite date si în anumite împrejurari. Informatia de acest fel formeaza însasi baza documentarii, peste ea nu vom putea sari niciodata fara primejdia de a construi ipoteze lipsite de un continut real. Altadata aceasta informatie era strânsa cu mare greutate, din arhive si publicatii diferite, unde materialul se gasea neprelucrat înca prin identificari si era, prin urmare, greu de închegat într-un ansamblu coerent. De aceea vechea istoriografie a lucrat aproape numai cu exemple. Abia în vremea noastra istoria stapânirii pamântului poate începe, macar în anumite cazuri, cu analiza datelor esentiale din trecutul fiecarui sat pentru care ni se pastreaza izvoare scrise.
Materialul privitor la stapânirile Craiovestilor este relativ bogat, dar informatia despre cele mai multe sate se prezinta fragmentar, fiind ascunsa de obicei în mai multe documente, carora nu li se poate patrunde întelesul decât dupa ce au fost comparate între ele. Este ceea ce am facut, de câte ori era posibil si necesar, în analizele care stau la baza capitolului ce urmeaza.
|
