Congresul de la Viena.
Statele membre ale aliantei celor patru
care sustinusera
batalia împotriva Frantei -Anglia,
si Prusia -au dominat lucrarile Congresului de la Viena.Aceste
natiuni urmareau sa instituie un echilibru al puterii în Europa cu
scopul mentinerii pacii.
Tratatul de la Paris (mai 1824),care a pus capat razboiului dintre
Franta si coalitie,retrasa granitele Frantei asa cum fusesera la 1
noiembrie 1792.Potrivit acestei prevederi,Frantei îi reveneau
regiuni recent cucerite,ca Olanda luata de la austrieci,iar Marii
Britanii i se restituiau majoritatea coloniilor pierdute în razboi.De
asemenea,Franta era scutita de plata despagubirilor datorate în
urma devastatorului conflict.
Totusi,înainte ca diplomatii sa ajunga la un acord oficial,
Napoleon îsi începuse domnia celor o suta de zile (martie 1825).
Negocierile au fost suspendate temporar si Alianta celor patru a.reluat razboiul cu Franta.Cu toate acestea,conducatorii celor patru
mari puteri si-au îndeplinit misiunea diplomatica în timp util,
prezentând oficial spre semnare tuturor delegatiilor documentele
finale ale Congresului cu noua zile înaintea înfrângerii lui
Napoleon la Waterloo.Documentele permiteau Rusiei sa preia
ceva mai putin din Polonia decât ar fi dorit Alexandru,stipulând
acordarea unor teritorii mai mici Austriei si Prusiei.Rusia primea
si Finlanda,luata de la Suedia.În schimbul teritoriilor cedate,
Suedia
anexa Norvegia,
Congresul a decis sa extinda granitele Prusiei,ca garantie
împotriva tendintelor expansioniste ale Frantei.Asadar,prin
tratatul de la Viena se atribuiau Prusiei teritorii de pe Rin si circa o
treime din Saxonia.Restul Saxoniei ramânea regat independent.În
virtutea acestei întelegeri,Prusia si celelalte treizeci si sapte de
state germane se uneau într-o federatie semiindependenta prezidata
de Austria.Statele membre ale Confederatiei Germane îsi pastrau
independenta,reunindu-se numai în scopuri defensive.Într-adevar,
Congresul de la Viena a preluat initiativa lui Napoleon de a
consolida zecile de principate germane în mai putin de patruzeci de
state.Totusi,Confederatia anula în mare masura unitatea de
ansamblu realizata de Napoleon,deoarece nu avea o coeziune
politica efectiva.În plus,negociatorii au unit regatul Olandei si
portiunea austriaca a Ţarilor de Jos,constituind un nou bastion
antifrancez.În schimbul teritoriilor pierdute în Ţarile de Jos,
tarmul Marii Adriatice.Documentele finale prevedeau si
extinderea regatului piemontez,alaturi de formarea,prin unirea
regatului Neapolului si a Siciliei,a Regatului celor Doua Sicilii.
Dupa parafarea documentelor finale,tarul Alexandru I a prezentat
unul dintre planurile sale de întarire a monarhiilor crestine
legitimiste.Acum se semna actul de nastere a Sfintei Aliante.
Dupa Waterloo,puterile care compuneau Alianta antinapoleoniana
au încheiat un nou tratat de pace cu Franta.Acest al doilea tratat
(20 noiembrie 1815)includea mai multe prevederi punitive decât
cel din 1814,stabilind cu aproximatie granitele din 1790,nu pe
cele din 1792.De asemenea,formatiuni militare ale aliatilor urmau
sa ramâna timp de cinci ani pe teritoriul francez.Franta trebuia sa
suporte întretinerea acestor trupe de ocupatie,precum si
despagubiri în valoare de 700 000 000 de franci.
|
