Consiliul European

Originile Consiliului european

Consiliul European īsi are originea īn īntālnirile convocate de sefii de state la īnceputul anilor '70, prima dintre ele fiind realizata la initiativa presedintelui Frantei, de Gaulle īn 1961.

Comunicatul Final al summit-ului din 1971 arata ca ,,sefii de state si guverne au decis sa se reuneas 18118i83s ca īmpreuna cu ministrii de externe, de trei ori pe an si ori de cāte ori este necesar, īn Consiliul Comunitatii īnteles ca forma de cooperare politica". Transformarea īntālnirilor la nivel īnalt a reprezentat rezultatul initiativei presedintelui Frantei, Giscard d'Estaing. Actul Unic European recunoaste rolul Consiliului European īn determinarea politicii generale a comunitatilor europene. Tratatul de la Amsterdam arata īn articolul 4 (ex-D) rolul Consiliului European īn definirea liniilor generale de politica ale Uniunii.

Consiliul European se compune din sefi de state sau guverne si din presedintele Comisiei. Consiliul European exprima o clara intentie politica, iar cei care īl compun sunt persoanele cu cel mai īnalt grad de reprezentativitate si responsabilitate politica din fiecare. Compozitia a fost gāndita astfel īncāt sa fie viabila īn diversele situatii constitutionale ale statelor membre.

Consiliul European se convoaca de cel putin de doua ori pe an, forma sa de functionare fiind foarte flexibila. Reuniunile se desfasoara sub presedintia sefului de stat sau guvern care exercita functia de Presedinte al Consiliului European

La reuniunile Consiliului European vor asista ministrii de externe, alaturi de sefii de state sau guverne, cāt si un membru al Comisiei, īn afara de Presedintele acesteia. Este o practica deja ca ministrii de finante īmpreuna cu un membru al Comisiei sa se īntālneasca cu aceasta ocazie atunci cand trebuie discutate probleme economice si financiare. Functia de asistenta pe care o ofera Tratatul Uniunii Europene ministrilor de externe, Comisiei si Parlamentului European, trebuie īnteleasa īn sensul ei ,,politic" si nu ,,tehnic", fiind una de mare relevanta. Deschiderea Consiliului European are loc cu o prima īntālnire cu Presedintele Parlamentului care se retrage dupa discursul sau oficial. Rolul Parlamentului European īn functionarea Consiliului European, īn afara celui semnalat, era īnca redus. Tratatul Uniunii a dorit sa compenseze aceasta situatie stabilind obligatia prezentarii unui raport ulterior fiecarei reuniuni si a unui raport scris anual īn fata Parlamentului de catre Presedintia Consiliului ce contine o dare de seama asupra progreselor Uniunii Europene.

Procesul de decizie īn interiorul Consiliului European este unul al consensului, rezultat din caracterul sau de institutie internationala. Membrii Consiliului schimba īn mod informal opinii asupra unor procese europene. Concluziile reprezinta modul īn care Consiliul European priveste problemele Uniunii, inflatia, somajul, protectia mediului, competitia industriala, progresele financiare sau cele legate de piata unica ; ele contin si recomandari pentru Comisie sau Consiliul Uniunii remarcāndu-se o distantare de fata de apararea unor pozitii nationale. Totodata, Consiliul European poate actiona ca forum de rezolvare a unor dispute pe care ministrii din Consiliul Uniunii nu le-au putut solutiona īn īntālnirile acestei institutii comunitare. Tratatul de la Amsterdam considera ca sefii de state si de guverne actioneaza ca un Consiliul al Comunitatii īn doua situatii :

pe baza articolului 121 ( ex109k), Consiliul European decide asupra tarilor care sunt capabile sa īndeplineasca conditiile alaturarii la uniunea monetara sau care dintre tari satisfac criteriile de convergenta ( articolul 122 ) ;

potrivit articolului 7 ( ex-F1 ) sefii de state īntruniti īn formula Consiliului European pot lua īn discutie posibilitatea suspendarii calitatii unui stat de membru al Uniunii.

Consiliul European dubleaza Conferintele interguvernamentale participānd la ultima lor faza ca īn cazul Actului Unic European, a Tratatului de la Amsterdam si Nisa.

Totodata, īntālnirile Consiliului European reprezinta cadrul exprimarii unor pozitii comune fata de evenimente internationale semnificative.

Consiliul European s-a caracterizat de la īnceput prin dualitatea sa functionala, determinata de existenta unei legitimitati diferite īn sfera comunitara si cea a cooperarii.

Pentru a rupe aceasta dualitate Tratatul Uniunii Europene a transformat Consiliul European īntr-un ,,centru de decizie al Uniunii" si īn ,,expresie a īntregului comunitar si a formelor de cooperare ale acestuia". Neatribuirea unor functii detaliate īn zona comunitarului poate fi explicata prin īncercarea de a evita intersectarea cu nivelul institutiilor comunitare propriu-zise. Aceeasi explicatie poate fi data si faptului ca īn zona comunitarului se fac referiri exprese la Consiliul European doar cānd i se recunosc functiile generale de orientare.

Consiliul European a avut un rol important īn evolutia comunitatilor europene, īn special prin reuniunile de la Dublin, Fontainbleau, Milano, Strasbourg, Maastricht, īn care s-au adoptat masuri deosebit de importante pentru evolutia constructiei comunitare.

Consiliul European va avea un rol important si īn viitoarea politica europeana de securitate si aparare.

Consiliul European a īntarit de-a lungul anilor importanta statelor membre si a autoritatilor acestora īn cadrul Uniunii, fapt ce nu s-a realizat īn dauna atributiilor Parlamentului European, asa cum anticipasera unii sceptici. Apoi, Consiliul European nu a devenit un ''tribunal'' final īn fata Consiliului Uniunii , instituindu-se īntr-o instanta de rezolvare a litigiilor dintre ministrii statelor membre.

Īntrebare

Explicati rolul Consiliului European īn evolutia Uniunii Europene;