Consiliul European

Originile Consiliului european

Consiliul European îsi are originea în întâlnirile convocate de sefii de state la începutul anilor '70, prima dintre ele fiind realizata la initiativa presedintelui Frantei, de Gaulle în 1961.

Comunicatul Final al summit-ului din 1971 arata ca ,,sefii de state si guverne au decis sa se reuneas 18118i83s ca împreuna cu ministrii de externe, de trei ori pe an si ori de câte ori este necesar, în Consiliul Comunitatii înteles ca forma de cooperare politica". Transformarea întâlnirilor la nivel înalt a reprezentat rezultatul initiativei presedintelui Frantei, Giscard d'Estaing. Actul Unic European recunoaste rolul Consiliului European în determinarea politicii generale a comunitatilor europene. Tratatul de la Amsterdam arata în articolul 4 (ex-D) rolul Consiliului European în definirea liniilor generale de politica ale Uniunii.

Consiliul European se compune din sefi de state sau guverne si din presedintele Comisiei. Consiliul European exprima o clara intentie politica, iar cei care îl compun sunt persoanele cu cel mai înalt grad de reprezentativitate si responsabilitate politica din fiecare. Compozitia a fost gândita astfel încât sa fie viabila în diversele situatii constitutionale ale statelor membre.

Consiliul European se convoaca de cel putin de doua ori pe an, forma sa de functionare fiind foarte flexibila. Reuniunile se desfasoara sub presedintia sefului de stat sau guvern care exercita functia de Presedinte al Consiliului European

La reuniunile Consiliului European vor asista ministrii de externe, alaturi de sefii de state sau guverne, cât si un membru al Comisiei, în afara de Presedintele acesteia. Este o practica deja ca ministrii de finante împreuna cu un membru al Comisiei sa se întâlneasca cu aceasta ocazie atunci cand trebuie discutate probleme economice si financiare. Functia de asistenta pe care o ofera Tratatul Uniunii Europene ministrilor de externe, Comisiei si Parlamentului European, trebuie înteleasa în sensul ei ,,politic" si nu ,,tehnic", fiind una de mare relevanta. Deschiderea Consiliului European are loc cu o prima întâlnire cu Presedintele Parlamentului care se retrage dupa discursul sau oficial. Rolul Parlamentului European în functionarea Consiliului European, în afara celui semnalat, era înca redus. Tratatul Uniunii a dorit sa compenseze aceasta situatie stabilind obligatia prezentarii unui raport ulterior fiecarei reuniuni si a unui raport scris anual în fata Parlamentului de catre Presedintia Consiliului ce contine o dare de seama asupra progreselor Uniunii Europene.

Procesul de decizie în interiorul Consiliului European este unul al consensului, rezultat din caracterul sau de institutie internationala. Membrii Consiliului schimba în mod informal opinii asupra unor procese europene. Concluziile reprezinta modul în care Consiliul European priveste problemele Uniunii, inflatia, somajul, protectia mediului, competitia industriala, progresele financiare sau cele legate de piata unica ; ele contin si recomandari pentru Comisie sau Consiliul Uniunii remarcându-se o distantare de fata de apararea unor pozitii nationale. Totodata, Consiliul European poate actiona ca forum de rezolvare a unor dispute pe care ministrii din Consiliul Uniunii nu le-au putut solutiona în întâlnirile acestei institutii comunitare. Tratatul de la Amsterdam considera ca sefii de state si de guverne actioneaza ca un Consiliul al Comunitatii în doua situatii :

pe baza articolului 121 ( ex109k), Consiliul European decide asupra tarilor care sunt capabile sa îndeplineasca conditiile alaturarii la uniunea monetara sau care dintre tari satisfac criteriile de convergenta ( articolul 122 ) ;

potrivit articolului 7 ( ex-F1 ) sefii de state întruniti în formula Consiliului European pot lua în discutie posibilitatea suspendarii calitatii unui stat de membru al Uniunii.

Consiliul European dubleaza Conferintele interguvernamentale participând la ultima lor faza ca în cazul Actului Unic European, a Tratatului de la Amsterdam si Nisa.

Totodata, întâlnirile Consiliului European reprezinta cadrul exprimarii unor pozitii comune fata de evenimente internationale semnificative.

Consiliul European s-a caracterizat de la început prin dualitatea sa functionala, determinata de existenta unei legitimitati diferite în sfera comunitara si cea a cooperarii.

Pentru a rupe aceasta dualitate Tratatul Uniunii Europene a transformat Consiliul European într-un ,,centru de decizie al Uniunii" si în ,,expresie a întregului comunitar si a formelor de cooperare ale acestuia". Neatribuirea unor functii detaliate în zona comunitarului poate fi explicata prin încercarea de a evita intersectarea cu nivelul institutiilor comunitare propriu-zise. Aceeasi explicatie poate fi data si faptului ca în zona comunitarului se fac referiri exprese la Consiliul European doar când i se recunosc functiile generale de orientare.

Consiliul European a avut un rol important în evolutia comunitatilor europene, în special prin reuniunile de la Dublin, Fontainbleau, Milano, Strasbourg, Maastricht, în care s-au adoptat masuri deosebit de importante pentru evolutia constructiei comunitare.

Consiliul European va avea un rol important si în viitoarea politica europeana de securitate si aparare.

Consiliul European a întarit de-a lungul anilor importanta statelor membre si a autoritatilor acestora în cadrul Uniunii, fapt ce nu s-a realizat în dauna atributiilor Parlamentului European, asa cum anticipasera unii sceptici. Apoi, Consiliul European nu a devenit un ''tribunal'' final în fata Consiliului Uniunii , instituindu-se într-o instanta de rezolvare a litigiilor dintre ministrii statelor membre.

Întrebare

Explicati rolul Consiliului European în evolutia Uniunii Europene;