Constatari si ipoteze privitoare la bania Olteniei

Constatari si ipoteze privitoare la bania Olteniei

Concluziile, la care am ajuns în legatura cu vechimea si importanta domeniului stapânit de Craiovesti, pot constitui temeiuri pentru o examinare critica a ipotezelor ce s-au formulat despre bania Olteniei. Atâta vreme cât Craiovestii au fost socotiti oameni noi, care îsi datorau situatia unor favoruri câstigate la sfârsitul secolului al XV-lea, bania însasi putea fi prezentata ca produsul unei reforme administrative facute atunci în interesul lor. Constatarea ca Neagoe ban Strehaianu, boier de divan cel putin de la 1475, a fost cel mai mare stapân de sate din tara, arata o data mai mult ca acest punct de vedere trebuie pastrat. Dar si alte aspecte ale problemei se cer reexaminate.

înainte de Craiovesti, sunt atestati în divane urmatorii bani: Stanila (1407), Radu (1409-1413), Dragoi(1413-1414), Radu si Aga (1415-1418) si Aga (1421), iar dupa o lunga întrerupere, Detco (1494)². Cei din prima grupa au fost numiti "bani de Severin", cu toate ca în izvoare ei nu poarta niciodata aceasta titulatura. "Banii Olteniei" ar fi început de abia cu Barbu Craiovescu si numai acestia ar fi fost bani "mari". Observ însa ca banii din epoca lui Mircea cel Batrân (care n-ar fi fost "mari") apar în sfat totdeauna în fruntea boierilor cu dregatorie, eventual dupa chiriarhi sau dupa jupani fara dregatorie indicata³, la fel cu banii de la sfârsitul secolului al XV-lea⁴; caci cu exceptia unui hrisov din 1500⁵ si a altuia din 1514⁶, Barbu Craiovescu nu poarta nici el, în divanele domnesti, titlul de "mare" ban, ci i se spune de obicei "Barbu ban" sau "Barbu Cralevski". De abia mai târziu, dupa moartea lui Neagoe Basarab, banii din sfat încep sa poarte mai des titlul de "mari"

Iorga, Studii si documente, voi. V, p. 291-292.

Dupa Lista dregatorilor, p. 566. Am lasat aici deoparte pe Dumitru Ghizdavat din 1486, care nu apare în sfat.

D.I.R., veac. XIII-XV, paginile: 54 (banul dupa chiriarhi), 65 (doua acte, unul cu banul în fruntea divanului,
altul dupa un jupan), 67 (dupa un jupan), 68 (idem), 69 (doi bani din care unul în fruntea divanului), 70 (în fruntea
divanului) 71 (doi bani dupa un jupan).

Barbu ban apare si el destul de des dupa jupani (ibidem, p. 188, 217,219,221,223,226,228,240,242,243).

Ibidem, p. 266.

Ibidem, veac. XVI, voi. 1, p. 106.

bani. Dar aceasta este evolutia terminologiei ce s-a întrebuintat pentru toate marile dregatorii ale Ţarii Românesti. în documentele lui Mircea cel Batrân, pastrate în original (caci în traduceri si copii cuvântul "mare" s-a putut adauga ulterior), nici un dregator de 535c21f divan nu poarta titlul de "mare"'. Prima dregatorie care se constata, în acte originale , cu acest atribut, este vornicia, începând din 1451 (Manea al lui Udriste mare vornic)², dar nici pentru vornicie adaosul nu s-a folosit consecvent. Asadar titulatura banilor, mentionati în divanele de la începutul secolului al XV-lea, nu poate fi invocata în sprijinul tezei ca bania avea atunci o importanta mai scazuta decât la sfârsitul aceluiasi secol. Bania era, înca din acea vreme, principala dregatorie a Ţarii Românesti.

Hiatul, constatat în cronologia banilor mentionati în divane, nu formeaza dovada hotarâtoare ca avem de-a face cu o întrerupere a dregatoriei, ceea ce ar putea sa duca la concluzia ca, dupa aceasta întrerupere, la sfârsitul secolului al XV-lea, dregatoria a reaparut modificata. O mare parte din timp, mai cu seama în anumite perioade, banu] rezida în Oltenia, nu în capitala tarii, cum rezulta si din cronici. Astfel, despre Vladislav III, Radu Popescu spune ca atunci când a sosit în tara, de la Poarta, "i-au iesit boierii înainte si alta tara... si banul Pârvu de la Craiova înca au venit cu oamenii lui... lai Vladislav voda, vrând sa puie alt ban, au zis sa faca pe Pârvul banul postelnic mare, pentru ca sa fie în toata vremea lânga dânsul, om de sfat. Dar el n-au poftit ci mâniindu-se... au fugit cu oamenii lui la Craiova"³. în legatura cu complotul boieresc de la sfârsitul domniei lui Radu de la Afumati, în cronica se arata ca domnul "numaidecât a fugit cu fie-sau ... la banul Pârvu, la Craiova"⁴. Despre Mihai Viteazul s-a zis ca a fost facut "ispravnic în locul banului de la Craiova, nefiind ban, ca nu vrea sa puie domnii ban, pentru ca de multe ori se scornia gâlcevi de acolo asupra domniei. Deci fiind el la Craiova... i s-au scornit nume ca iaste fecior de domn"⁵. în sfârsit, povestind mergerea lui Mares banul la Craiova, cronica spune ca "nu s-a dus ca alti bani de mai naintea lui, smeriti, ci cu mare pompa s-au gatit, cu slugi multe din Bucuresti, cu grapa (adica steag banesc, asa sa zice: grapa), cu trâmbiti, tobe, surle... Care mergând la Craiova, la judecatile lui, de era sau vreun boiei sau vreun fecior da boier si vinovati nu le vechea voie nimic, ce jos la scara cu toiege î] batea, si aicea în Bucuresti asijderea facea"⁶. Din toate acestea se vede ca banul rezida efectiv, o parte din timp, la Craiova.

Indicatii mai precise în ce priveste timpul petrecut de bani, pe deoparte în Oltenia, iar pe de alta parte în capitala, gasim în documentele care cuprind sfatul domnesc. Constatam mai întâi ca au existat domni în timpul carora banul sedea aproape exclusiv k capitala tarii. Sub Radu cel Mare, Mihnea cel Rau, Vladut (pâna la fuga Craiovestilor), Neagoe Basarab, Radu de la Afumati, Vintila si Paisie (pâna la ridicarea lui serban banul), banii n-au lipsit din sfat, în mod obisnuit, decât în rastimpurile în care familia Craiovestilor trecea prin crize politice. Dar chiar în perioada preponderentei Craiovestilor întâlnim un

Ibidem, veac. XIII-XV, passim. Ibidem,p.

Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţarii Românesti, p. 43.

Istoria Ţarii Românesti, p. 46. La Radu Popescu, op. cit., p. 44: "... au fugit catre banul, Ia Craiova". " Radu Popescu, op. cit., p. 69. lbidem,p. 141.

domn, Moise voda, în sfatul caruia banul nu figureaza în niciunu] din cele 13 documente cu divan ce ne-au ramas de la el, cu toate ca banul din vremea sa, Barbu, fiul lui Danciu Craiovescu, era cumnatul domnului, pe care îl va apara cu pretul vietii. Barbu a fost, pe de alta parte, emitentul unor acte întocmite cu formula domneasca, pe care n-a folosit-o niciun alt ban pâna la el¹, ceea ce-i subliniaza si mai mult importanta de dregator. Asadar pentru aceasta epoca, lipsa îndelungata a banului din sfatul domnesc nu însemneaza neaparat ca familia Craiovestilor, sau institutia baniei însasi, s-ar fi aflat atunci în eclipsa Ea poate sa indice si numai ca dregatorul rezida la Craiova. în vremea care urmeaza, Patrascu cel Bun, de la care avem 56 documente cu divan, are o singura data ban în sfat dar actul respectiv este o copie plina de inadvertente, care se pare ca ascund un fals². Mari rastimpuri, când banii lipsesc din sfat, sunt cuprinse si în domniile lui Mircea Ciobanul, Petru cel Tânar, Alexandru Mircea, Mihnea Turcitul etc³.

Putem conchide, prin urmare, ca absentele îndelungate ale banului din sfatul domnesc au avut doua cauze principale: întâi, masura amintita de cronica, pe care au luat-

unii domni, mai ales în urma vicleniilor, de a nu pune ban, "spre a nu se scorni gâlcevi
asupra domniei"; iar în al doilea rând, sederea efectiva a acestui dregator în Oltenia. Dar,
atât în cazul când exista o vacanta reala a scaunului banesc, cât si atunci când banul
ramânea lânga domn, trebuie sa presupunem ca în Oltenia se afla un loctiitor al banului,
caic îndeplinea (ca si mai târziu, pâna la Regulamentul Organic) sarcinile administrative
si judecatoresti ce reveneau acestei dregatorii. Necesitatile administrative impuneau ele
însele aceasta solutie de continuitate, care este probabil ca s-a aplicat totdeauna, deci si în
secolul al XV-lea.

în afara de aceste doua cauze, care explica absenta banului din sfat, mai poate fi luata în cosiderare înca una. Sunt cazuri când boierii cu dregatorii într-o anumita perioada figureaza în sfat doar cu titlul de jupani. Am vazut ca asa apare însusi Barbu Craiovescu, desi nu ne putem îndoi ca la data actelor respective el detinea efectiv functia de ban. Cu alte cuvinte, boierii fara dregatorie indicata din sfat sunt, într-unele cazuri, dregatori importanti în functie, carora diacul n-a considerat ca trebuia sa le mai specifice dregatoria; iar printre ei pot fi si bani. Tatal Craiovestilor, despre care astazi stim cu certitudine ca a fost ban, apare ca boier fara dregatorie, dupa cum am mai aratat, în doua hrisoave din 1475, sub o forma care este identica cu cea întrebuintata, uneori, si pentru fiul sau în vremea când era ban: i se spune "jupan Neagoe de la Craiova" tot asa cum celui din urma

se va zice "jupan Barbu de la Craiova". Nu este exclus deci ca Neagoe Strehaianu sa fi
fost, în 1475, banul lui Basarab cel Batrân.

Tot în legatura cu hiatul din secolul al XV-lea se mai pot adauga urmatoarele. Pentru Filitti, pauza dintre "banii de Severin" si "banii Olteniei" ar fi durat de la 1421 la 1492⁴.

D.J.R., veac. XVI, voi. II, p. 75 si 85.

Ibidem, voi. III, p. 19-20.

Cel mai lung interval, clin prima jumatate a secolului al XVI-lea, în care banul lipseste din sfat, este întâlnit
între 25 aprilie 1539 (data când apare, pentru ultima oara, serban banul) si 22 iunie 546 - de când avem 85 acte
domnesti din categoria discutata aici (calculul s-a facut dupa colectia citata). în acest interval de sapte ani, cuprins
în doua domnii, numai primele doua acte ale lui Mircea Ciobanul au ban în sfat.

Banatul Olteniei, lista banilor.

Ea a fost redusa, de cercetarile recente, la intervalul dintre 1421 si 1486', considerând _se desigur ca Dimitrie Ghizdavat, caruia Vlad Calugarul îi adreseaza o porunca la aprilie 1486², trebuie sa fi fost ban la fel cu cei din divanele de la începutul si de la sfârsiti secolului al XV-lea, deoarece figureaza în sfat înca din 1475, mai întâi ca statornic, ap< ca jupan³. Rastimpul când lipsesc banii din sfat se îngusteaza si mai mult daca admite ipoteza precedenta, ca Neagoe de la Craiova era ban în 1475⁴.

O alta problema, privitoare la acest hiat, se refera la "banii de Tismana". în starea azi a informatiei mi se pare greu de decis care a fost relatia dintre acestia si banii pe car< îi aflam, în divane, în pozitia unor boieri foarte importanti. Avem de-a face cu o singu dregatorie sau cu doua?

Textual, banii de Tismana se întâlnesc numai în doua documente. în 1454 (sa 1456), jupanii Stan si Craciun, scriu burghermesterului din Sibiu despre un hot de cai c "nu-i în Ţara Româneasca, caci omul ce vi se pare... a fugit în tara voastra. In tara noastra în Ţara Oltului, în Fagaras, nu-i". L-ar prinde,, "daca ar veni în bania noastra"⁵. Dupa cu se vede, cei doi bani dau mai întâi relatii despre întreaga Ţara Româneasca, ceea ce ar fi nepotrivit pentru niste slujbasi marunti. în textul urmator, dupa cât se poate întelege ei enumera doua parti componente ale Ţarii Românesti, care aveau o situatie deosebita: Ţara Oltului, adica Oltenia, si Fagarasul. S-a spus însa ca expresia Ţara Oltului "se potriveste pentru posesiunile de dincolo de munti" si ca "nu îndrituieste concluzia ca administratia banilor ar fi cuprins înca de atunci Oltenia întreaga"⁷. Faptul ca Fagarasului i se spune, pâna astazi, "Ţara Oltului", este indiscutabil; dar observ ca în trecut Oltenia a purtat si ea numele de "Ţara Oltului" sau simplu: "Oltul"¹*. "Ţara Oltului" din scrisoarea banilor n-a fost Fagarasul, care în text se gaseste, de altfel, mentionat în continuare, ci Oltenia, considerata pâna la râul Olt, ceea ce-i explica numele. Nimic nu s-ar opune, deci, sa credem ca acesti doi bani erau dregatori de aceeasi treapta cu banii de la începutul secolului al XV-lea, care uneori apar si ei câte doi. Alt izvor da însa o indicatie contrara. "Banul Tismanei" mai apare, nenumit, într-un hrisov din 1464, dat manastirii Tismana,

Lista dregatorilor. Din perioada 1421 - 1486 ni s-a pastrat numai 82 acte domnesti cu boieri martori (v. colectia
citata), adica mai putine decât în intervalul (1539-1546).

Porunca este adresata lui Dumitru Ghizdavat si Detco (D.I.R., veac. XIII-XV, p. 187). Comentariul lui Filitti,
privitor la localizarea satelor din acest act (Banatul Olteniei, p. 17) este, în parte, gresit (v. Indicele numelor de
locuri, sub voce).

D.J.R., veac. XIII-XV, p. 153, 155, 158 - 159, 173, 182. în 1484 este ispravnic în act domnesc, ibidem, p.

.,Pe la 1470 trebuie sa fi trait si banul Mogos, primul ctitor al manastirii Stanesti", bunicul lui Ghiura mare postelnic si logofat, care reface biserica în 1537 (Filitti, Banatul Olteniei, p. 19).

Dragomir, Documente noua, p. 63-64.

Rlitti, Banatul Olteniei, p. 17; Folosind acest document, n-a retinut, în citat, aceasta parte de la început, în care se mentioneaza Ţara Româneasca.

Ibidem.

Donat, Despre numele, p. 483-484.

între dregatorii opriti sa se amestece în satele acestei manastiri'. Acolo el este mentionat dupa sudet, ceea ce ar indica o dregatorie de însemnatate mai mica.

S-a considerat ca tot bani de Tismana au fost "cinstitii bani... jupan Detco,... jupan Dediul,... jupan Diicul si...jupan Dragomir", care "în oras la Tismana" urmau sa comunice, în 1491, dispozitii de neamestec privitoare la satele aceleiasi manastiri². Dar dintre acesti patru bani, primii doi, Detco si Dediul, se gasesc în situatii analoge celei a lui Dimitrie Ghizdavat care, socotit mai înainte ban de Tismana, am vazut ca a fost integrat, prin analizele recente, marilor dregatori, carora le apartinea si prin alte dregatorii. într-adevar Detco ban, care urmeaza lui Dimitrie Ghizdavat în actul din 1486, este ban în sfat la 1494 jupan fara dregatorie indicata în 1502 si din nou ban - o data în fruntea divanului! - între 1510 si 1515³. Dediul ban fusese spatar în sfat înca din 1486⁴, iar în 1494 este ban în sfat alaturi de Detco⁵. Putem socoti deci ca, în 1491, Detco si Dediul au fost bani de sfat, pe când ceilalti doi bani, din porunca respectiva, pot fi sau fosti bani, sau bani mici.

Bania de Tismana evoca, prin pozitia geografica a localitatii de resedinta, pe cea dr Mehedinti, care apare pentru prima data într-un act extern, fagaduiala de pace data de Vladut voievod, la 11 august 1511, regelui Ungariei si mai ales brasovenilor. între boierii care semneaza ca martori ai domnului, Barbu ban Craiovescu este al doilea, Detco ban al saselea, iar catre sfârsitul divanului, înaintea ultimilor doi martori, apare Radu ban de Mehedinti⁶. Bania de Mehedinti a continuat sa existe si mai târziu, caci în a doua domnie a lui Mihnea Turcitul a fost ocupata de Mihai Viteazul⁷. Banului de Mehedinti i se spunea si "banisor". Este vorba, evident, de o banie teritoriala, subordonata banului întregii Oltenii.

Ajungem asa la unele concluzii si ipoteze noi cu privire la istoria baniei oltene. Mai întâi, banii din sfatul domnesc, întâlniti pâna la 1421, ne apar ca având aceeasi dregatorie cu banii de "dupa 1486, indiferent cum am rezolva problema baniei de Tismana si pe cea privitoare la localitatile de resedinta.

Aceasta dregatorie a fost, înca de la începuturile sale, altceva decât bania ungureasca de Severin, ai carei titulari unguri se întâlnesc, în curs de mai multe secole, într-un sir aproape neîntrerupt. Când Vladislav I, Mircea cel Batrân si Radu Prasnaglava îsi zic, în titulatura domneasca, "ban de Severin" sau chiar "domn al banatului Se velinului", ei nu se refera la dregatoria primului lor boier de sfat, ci la o stapânire feudala pe care o detineau de la coroana maghiara, numai ei, la fel cu Amlasul si Fagarasul.

Ł>.LR.,veac.XIII-XV,p. 135.

Ibidem, p. 208.

Ł>.J.R._;veac.XHl-XV,p.226;veac.XVi,vol.I,p. 13,66,74,75,86,87,89,97, 107, 108. Detco (boier din I/vorani, ca si serban banul) a tinut bania imediat înainte de Barbu Craiovescu, pe care mai târziu îl va înlocui o data în fruntea divanului sau lânga care va aparea ca ban. Era ginerele lui Neagoe Strehaianu, ceea ce explica aceasta situatie, cum si de ce moare în lupta, la Târgoviste, alaturi de Preda ban, fratele lui Neagoe Basarab, aparând scaunul lui Teodosie.

Ibidem, veac. XIII-XV, p. 177.

Ibidem, p. 226. Completarea: "(vistier)" este eronata.

Hurmuzaki-lorga, XV/l, p. 213.

D.I.R., veac. XVI, voi. V, p. 341,383-384; v. si Filitti, Banatul Olteniei, p. 22.

Bania n-a fost un instrument de centralizare a statului, ci dimpotriva, Oltenia s-a bucurat de o anumita autonomie, pe care n-a avut-o nici o alta regiune din Ţara Româneasca. Ea a fost "un principat deosebit sub domnii munteni", care avea "steag si muzica ostaseasca si pecete deosebita"', cum si dreptul, pentru ban, de a judeca în pricinile capitale. Daca aceasta situatie ar fi fost creata de un domn, la sfârsitul secolului al XV-lea sau la începutul celui urmator, adica într-o vreme când domnia lupta pentru centralizarea statului, faptul ne-ar aparea de neînteles, întrucât prerogativele banului, limitând autoritatea domneasca în Oltenia, provocau efecte contrare celor urmarite. Dar chiar daca un anumit domn ar fi luat o asemenea masura, revolutionara pentru ordinea îndatinata, care aducea modificari în administratia si în ierarhia dregatoriilor, masura n-ar fi putut dainui, caci perpetuarea unor asemenea reforme, favorabile unor membri ai clasei conducatoare, dar neplacute altora, presupunea o stabilitate politica, ce n-a existat la noi. Cel dintâi adversar al reformatorului, urcat în scaun, ar fi desfiintat-o, asa cum erau desfiintate daniile facute boierilor, cu atât mai mult cu cât era dezavantajoasa pentru puterea centrala. Autonomia Olteniei în cadrul baniei poate fi înteleasa, dupa parerea mea, numai daca vedem într-însa o veche mostenire feudala.

Acest chip de a judeca lucrurile ne duce în fata unor probleme legate de domeniul Craiovestilor si de istoria acestei familii. Prin importanta lui, domeniul Craiovestilor a dominat întreaga Oltenie. El a cuprins în hotarele sale atât Strehaia, unde gasim traditia unui vechi scaun banesc, cât si Craiova, "caminul" lui Neagoe "de la Craiova" (atestat sub acest nume înca din 1475), care va da mai târziu si numele baniei, în epoca sa de înflorire. Ceva mai mult, s-a vazut ca si celalalt scaun al banilor, orasul Tismana, pare a fi stat în legatura cu Craiovestii. De vreme ce domeniul oltean al acestora exista în secolul al XV-lea, putem sa ne întrebam daca banii de la începutul secolului nu faceau si ei parte din aceeasi familie, pe care o aflam mai târziu pastrând bania ereditar, caci membrii altui neam cu greu ar fi putut detine, în Oltenia, dregatoria reprezentativa a acestei parti din tara, într-o vreme în care ceea ce califica pe un boier pentru o dregatorie era, în primul rând, situatia lui de stapân feudal. Este posibil ca, în aceasta privinta, sa se dovedeasca semnificativ faptul ca Radu, unul din banii lui Mircea cel Batrân, a daruit un sat la Glavacioc², manastire unde ctitorii mai noi vor fi Neagoe Basarab, care o rezideste³ si Hamza banul⁴, ruda apropiata a Craiovestilor, si unde Marga cea tânara, fiica lui Matei banul din Caracal, îsi va darui averea; caci manastirile noastre au avut caracterul unor asezaminte de familie gropnite si locuri unde se faceau rugaciuni pentru un neam anumit la care de obicei nu erau primiti donatori straini. Lipsa de cunostinte, privitoare la genealogia dregatorilor si boierilor din primele secole de dupa înfiintarea Ţarii Românesti, ne împiedica astazi sa distingem asemenea legaturi, care uneori au un mare interes istoric. Aceasta lipsa ar putea fi remediata, pe viitor, în oarecare masura, datorita rezultatelor atinse prin cercetarea

'uiuem, voi. 11,p. ivi.

celorlalte mari domenii din tara, care de obicei au ramas multa vreme în patrimoniul acelorasi familii, ceea ce ne ajuta sa identificam pe vechii lor stapâni¹.

7. Domeniul Craiovestilor din Oltenia sudica (Trupuri de Mosie)

1 Aninii de Jos (j. Mehedinti).

Babinîi (N. Balcescu, j. Mehedinti).

Bailestiinel. SmârdastetQ. Dolj).

Balacita (j. Mehedinti).

Baltatii de Jos (j. Mehedinti).

Barboiu (j. Mehedinti).
7.Bar/ur(r3arasti,j.Romanati).

Bâcles inel. Bâlatarsca si Dragoicea (j. Mehedinti).

Bâltanele (j. Mehedinti).

Barca inel. Bârcuta (j. Dolj).

Barza (j- Romanati).

Bâzdâna inel. Belcin (j. Dolj).

Betejani (Moldoveni, j. Romanati).

Bistret inel. L/râfi (j. Dolj).

Blajul (j. Romanati).
16.BratoVQ7es/j(j.Dolj).

Branesti (j. Gorj).

Braneti (j. Romanati).

Bratasani (sopârlita, j. Romanati).

Brânco veni (j. Romanati).

Bresnita (j. Mehedinti).

Bucinis inel. Piscul Voivodului (j. Romanati).

Bucovatincl. Comatelul, Leamna siPovamlQ. Dolj).

Bucoviciorul (j. Dolj).

Buicesti (j. Gorj).

Butoiestii de Jos (j. Mehedinti).

Caco/i (j. Mehedinti).

Caracal..

Câmpeni (j. Romanati).

Cama (j. Dolj).

Cearlângul (j. Mehedinti).

Celeiu (j. Romanati).

CepariQ. Romanati).

Aceste concluzii si ipoteze se deosebesc într-o anumita masura de cele cuprinse în monografia lui steflttiescu, Bania.

y

Cernelele de Jos (j. Dolj).

CilieniQ. Romanati).

Cioroiasi (j. Dolj).

Cioroiu (lânga Cioroiasi, j. Dolj).

Cioroiu (j. Romanati).

CiuperceniQ. Dolj)

CleanovQ. Mehedinti).

Cocorâstf (j-Olt)-

Comani (Basarabi, j. Dolj).

Comosteni (j. Dolj).

Corabia (j. Romanati).

Codatele (j. Dolj).

CorlatelQ. Mehedinti).

Ccs^vat (j. Mehedinti).

Cos (AlbulestiJ. Mehedinti).

Covsiu de Sus Q. Dolj).

Craiova.

Criva (j- Romanati).

Croraa(j.Dolj).

Crucea (Silistea Crucii, j. Dolj).

Degerati (j. Mehedinti).

Devesel (j. Romanati).

Doba (j. Romanati).
Sl.Dobra (j. Mehedinti).

5 8. Dobriceni (j. Romanati).

Dranovat (j. Romanati).

DraghiceniQ. Romanati).

Dragneiul (probabil stiubeiJ. Dolj).
62.Dramc<j-Dolj).

Drincea (j. Mehedinti).

Erghevita (j. Mehedinti).

Falcoi (j. Romanati).

Fântâna Banului (j. Dolj).

Fratostita (j. Dolj).

FrasinetQ. Romanati).

Frumusei (Raeti, j. Romanati).

Fumureni (j. Vâlcea).

TI-Fundul Vornicului (j. Romanati).

GaneasaQ.Olt).

Gavanesti (j. Romanati).

Gândeni (Potopin, j. Romanati).

Gângiova (j. Dolj).

Gârcov (j. Romanati).

77.G/u'dic/(j-Dolj).

Ghimpati (j. Romanati).

Gighera (j. Dolj).

Giormanul (Adunatii de Giormani, j. Dolj).

GiurgitaQ. Dolj).

Gogosi (j. Dolj).

Gradinile (j. Romanati).

Grincfe/w'fj.Dolj).

Gubavcea (Gubaucea, j. Dolj).

8 6. Gura Baldaluiului (Mârza, j. Dolj). 87. Gura Dâlgii (Dâlga, j. Dolj). 8 8. Gura Motrului (j. Mehedinti).

Gvardinita (j. Mehedinti).

Halmaj (probabil Almaj,j. Dolj).

Halmajel (probabil Almajel, j. Mehedinti).

Harvatesti (Arvateasca, j. Romanati).

Horezu (j. Vâlcea).

Hotarani (j. Romanati).

Hotarani (j. Mehedinti).

Hrastu (RastuJ. Dolj).

Ianca (j. Romanati).

Izlaz (j. Teleorman).

Jirov (j. Mehedinti).

LazuQ. Dolj).

Lipovul de Jos (j. Dolj).

Listeava (j. Dolj).

Livezile (j. Dolj).

Marmurile (j. Dolj).

Macesul inel. Maciselul (j. Dolj).

106 Mirila inel. Mirilita sif!orbeni(j. Romanati).

Mori (probabil MoreniJ. Dolj).

Murgasfj. Dolj).

Nedeia inel. Nedeita (j - Dolj).

Obârsia (j. Romanati).

Ocolna (Dabuleni, j. Romanati).

Orlea (j. Romanati).

Orosani (j. Romanati).

Ostroveni(j. Dolj).

Padina Petrii (Petra, j. Mehedinti).

Paia (j. Mehedinti).

PârsaniQ. Dolj).

Pârscoveni (j. Romanati).

Perisor (j-Dolj).

Piatra (j. Romanati).

PiriaG-Mehedinti).

Piscu, Piscu Calin, CalinaQ. Mehedinti).

Plopsor (j. Dolj).

Ploscai]. Dolj).

Poiana (Poiana Mare, j. Dolj).

Potel (j. Romanati).

Potlogi (MargheniJ. Romanati).

Preajba de CâmpQ. Romanati).

Preajva (Calugarei, j. Dolj).

PredestiQ. Dolj).

Racovita (j. Romanati).

Radovanuij. Dolj).

Racluta (Amarastii de Jos, j. Romanati).

Ratunda (j. Romanati).

Recea (j. Mehedinti).

Racica Dabului inel. Plopul (Dabuleni, j. Romanati).

Rocsoreni (j. Mehedinti).

Rogova (j- Mehedinti).

Rojistea (j. Dolj).

RosianiQ. Romanati).

Runcu (j. Arges).

Ruptura (j. Mehedinti).

Sadovainel. Sadovita (j. Dolj).

Salcia (Salcuta, j. Dolj).

Sacuiu inel. Bucoviciorul (j. Dolj).

SalatrucQ. Mehedinti).

ScaestiQ. Dolj).

Seaca (j. Dolj).

Seaca inel. Pleana (probabil Seaca de Padure, j. Dolj).

Silistioara (j. Romanati).

Sîasoma (j. Mehedinti).

SlatiniculQ. Mehedinti).

Smadovita (j. Mehedinti).

Sopotul(j. Dolj).

SpinisorQ. Dolj).

Stângacea (j. Mehedinti).

Stignita (j. Mehedinti).

Stoenesti (j. Romanati).

Strehaia (j. Mehedinti).

SuharulQ. Dolj).

segarcea (j. Dolj).

sitoaia(j-Dolj).

stircovita (j. Mehedinti).

Tâmna (j. Mehedinti).

Ţântarii Q. Mehedinti).

Tomeni (j. Romanati).

ŢJuQ. Dolj).

Urzica Q. Dolj).

Urzicuta Q. Dolj).

Vadastra (j. Romanati).

VârbitaQ. Dolj).

Vârâti (j. Dolj). v

Varfqp(j. Dolj).

VârtopQ. Romanati).

Varvora/incl.Iazupcea(j. Dolj).

V7anu/(Panaghiar, j. Dolj). ff-i'

Vladaia inel. Saracovul (j. Mehedinti).

Vladuleni inel. Osica de Sus (j. Romanati).

ZavaluQ. Dolj).