Teatrele si amfiteatrele
Primele
teatre romane au aparut
la sfârsitul Republicii Romane. Erau cladiri semicirculare, foarte înalte, sustinute de stâlpi
înalti si rezistenti. Cuprindeau un spatiu semicircular pentru dansatori
si pentru cei care cântau (în general o orchestra) si un
spatiu ascendent pentru multimea care venea sa asiste la
spectacol.
Spre deosebire de teatrele grecesti (construite in general pe nist 525w227f e dealuri), teatrele romane erau sustinute de propriile bolti si stâlpi si astfel puteau sa fie amplasate chiar si în centrul orasului. Teatrele erau populare în întreg Imperiul Roman: ruine ale unor exemple impunatoare se pot gasi la Orange (spre sfârsitul sec. I d. Hs.) în Franta sau la Sabatha în Libia.
Amfiteatrele (teatre duble) aveau o forma eliptica care cuprindea o arena centrala, în care se luptau gladiatorii cu animalele, si o zona înconjuratoare, asemanatoare teatrelor, în care stateau spectatorii. Exista în majoritatea amfiteatrelor un loc special în care statea o persoana foarte importanta din imperiu, de obicei împaratul roman.
Cea mai recenta constructie se afla la Pompei (construita in anul 75 si acoperita cu lava în anul 79), iar cea mai impunatoare era Colosseum-ul de le Roma (cu o capacitate de cca. 50000 de locuitori).
Orasele romane
Orasul
simplu de la sfârsitul Republicii Romane avea o forma dreptunghiulara
si semana cu o tabara militara: avea doua
strazi principale (cardo-pe axa N-S si decumanus-pe axa E-V) drepte si alte câteva stradute
care împarteau orasul în blocuri. Era înconjurat de un zid de
aparare cu porti
prin care se putea iesi în afara orasului.
Orasele mai vechi (cum era chiar Roma) aveau mai multe strazi strâmbe. Obiectivul principal al orasului era forumul, asezat de obicei în centrul orasului, la intersectia strazilor cardo si decumanus. Forumul era un spatiu deschis, marginit de colonade cu un fel de magazine, unde se întâlneau conducatorii orasului.
În timpul romanilor, tranzactiile si procedurile legale aveau loc într-o bazilica. Ea era un hol acoperit ce avea un spatiu larg de desfasurare-naosul-marginit de niste culoare lungi. De obicei avea doua sau mai multe etaje. Primele bazilici s-au ridicat la începutul sec. al II-lea d. Hs. chiar în forumul de la Roma, dar s-au gasit ruine ale unei bazilici din 120 î. Hs. la Pompei.
Un exemplu de bazilica este "Bazilica lui Maxentiu", începuta de împaratul Maxentiu (307-310) si terminata de Constantin cel Mare (dupa anul 312), impresiona în acele vremuri prin calitatea si proportiile arhitecturale, fiind una din cele mai importante monumente din antichitatea clasica. Tot ce a mai ramas din aceasta magnifica constructie sunt aceste uriase bolti.
Templele romane
Principalul
templu roman, "capitolium", se afla în general la un capat al forumului.
Templul roman obisnuit ara un amestec de elemente grecesti si
etrusce: forma dreptunghiulara, avea acoperisul triunghiular, un
pridvor lung cu coloane libere, o scara frontala care dadea
acces la un pervaz înalt sau la o platforma. Traditionalele stiluri
de arhitectura grecesti (doric, ionic si corintic) erau
pastrate si de romani.
Templul Herei este cel mai bun exemplu despre stilul doric din arhitectura romana. De asemenea, el este cel mai bine pastrat templu realizat de romani. Are în fata 6 coloane, iar în lateral, cate13, ceea ce îi da o rezistenta foarte mare.
Romanii si-au format însa si stiluri proprii (stilul compus- o îmbinare de elemente din stilurile ionic si corintic). Un excelent exemplu pentru stilul clasic roman este Maison Carrée (Casa Patrata) din Franta. Multe temple au fost ridicate si în afara forumului, în orasele romane si chiar în afara lor. Multe alte tipuri sunt cunoscute; unul din cele mai importante este tipul utilizat pentru Panteonul de la Roma (118-128). Temple similare acestuia au fost construite în jurul anului 75 î. Hs. la Trivoli, lânga Roma.
Panteonul de la Roma, construit de împaratul Hadrian între anii 118-128 este una din cele mai mari constructii romane si una din cele mai marete constructii de pe Pamânt. Dimensiunile sale sunt impunatoare (singura sursa de lumina este o deschizatura circulara cu diametrul de 8,5 m).
Baile publice
Aceste bai publice se gaseau de obicei în orasele mari si se numeau "thermae". În timpul republicii, ele erau constituite dintr-o serie de camere de schimb, sali de baie cu apa rece (frigidaria), calduta (tepidaria) si fierbinte (caldaria) si un spatiu pentru exercitiile fizice (palaestra). Baile de lânga forumul din Pompei sunt un exemplu excelent pentru primele tipuri de bai publice (75 î. Hs.).
În timpul imperiului, aceste modeste constructii au devenit din ce în ce mai mari; spre exemplu, baile din Caracalla (217 d. Hs.) aveau biblioteca, sala de lectura, spatii publice boltite, elaborat decorate cu statui, mozaicuri, tablouri etc.
|
