Contactul cu Partidul Comunist Roman al lui Nicolae Ceausescu

Contactul cu Partidul Comunist Român al lui Nicolae Ceausescu

Partidul Comunist Român nu avea nici o importanta politica, mai ales ca, dupa interzicerea lui în 1924, a trebuit sa activeze în ilegalitate. Secretarii generali ai P.C.R.(dupa 1924 s-au numit prim-Secretari) trebuiau sa fie confirmati de Stalin, ca si în cazul celorlalte partide comuniste.

În jurul vârstei de 15 ani, Nicolae Ceausescu a intrat pentru prima data în conflict cu legea. A fost arestat, pentru scurt timp, în Ilfov, lânga Bucuresti. Se pare ca la acea vreme, el nu mai lucra la Alexandru Sandulescu, ci în atelierul de cizmarie al cumnatului sau, de pe strada serban-Voda. Biografia oficiala relateaza ca motivul arestarii ar fi fost împrastierea 444c24e de manifeste si incitare la greva, însa exista serioase dubii în ceea ce priveste motivul real, întrucât chiar Ceausescu ofera o teorie ambigua privind primele sale activitati revolutionare, neprecizând clar, motivul arestarii sale:

"Împrejurarile în care am intrat în miscarea revolutionara au avut o mare si puternica influenta asupra vietii mele viitoare si activitatilor mele revolutionare si politice" .

O alta întâmplare în care implicarea lui Nicolae Ceausescu e învaluita în mister, e participarea acestuia la constituirea Comitetului Antifascist al Tineretului Român.

În 1934, la Craiova s-a desfasurat un proces, în care erau judecati, printre altii, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica, acuzati de rebeliune, instigare la greva si acte de violentta în evenimentele din lunile ianuarie-februarie 1933, de la Atelierele Grivita. În timpul sedintei, Nicolae Ceausescu impreuna cu alti trei tineri, au încercat sa perturbe procesul, însa au fost arestati. Asupra lor s-au gasit liste cu semnaturi si manifeste. Cu privire la aceste evenimente, Ion Gheorghe Maurer, presedintele de mai târziu al Consiliului de Ministri, declara ca Ceausescu ar fi fost platit pentru raspândirea listelor de semnaturi, "asa cum erau si altii platiti pentru ducerea ziarelor" .

Contactul cu politia nu l-a speriat pe tânarul Ceausescu si nu l-a împiedicat sa caute mai departe apropierea de comunisti. Pentru împrastierea 444c24e de manifeste cu un continut antiguvernamental, la data de 26 august 1934, Ceausescu a fost din nou arestat de politie. Întrucât era minor, pedepsele erau de cele mai multe ori blânde.

Dupa o noua arestare însa , în data de 17 septembrie, i se retrage dreptul de a locui în Bucuresti. Aceasta hotarâre, si mai ales, ceea ce a urmat a fost o grea lovitura pentru Ceausescu. "Trebuia sa se întoarca la Scornicesti. Asa cum se obisnuia în astfel de cazuri, s-a întors în satul natal pe jos si însotit de politisti. Jandarmii l-au trimis din post în post" .

Ceausescu a trebuit sa stea probabil ceva timp în Scornicesti, întrucât legea prevedea ca în astfel de cazuri, cel aflat în cauza, adica Nicolae Ceausescu, sa se prezinte zilnic la post, pentru a putea fi tinut în evidenta jandarmilor.

În jurul anului 1935, se întoarce la Bucuresti si participând la întâlnirile Uniunii Tinerilor Comunisti, cu sprijinul activistului Alexandru Moghioros, preia functia de secretar al U.T.C. din judetul Prahova.

La data de 15 ianuarie 1936 a fost arestat din nou pentru ca a împrastiat manifeste. Ceausescu a stat în arestul politiei din Brasov pâna la sfarsitul lunii mai. În data de 27 mai a avut loc procesul sau si la 6 iunie Ceausescu a fost condamnat la doi ani si sase luni de închisoare pentru activitati ilegale.

Cea mai mare parte a pedepsei a efectuat-o la Doftana, unde, în 1937, au fost adusi la ordinul guvernului Tatarascu, toti comunistii din închisorile românesti. Acest loc de detentie era considerat a fi unul dintre cele mai grele din tara, prin prisma conditiilor de viata oferite.

În închisoarea Doftana, Ceausescu s-a apropiat de Gheorghiu-Dej, viitorul conducator al statului si al partidului comunist. De la sfârsitul anului 1935, Dej era seful recunoscut al detinutilor comunisti. Pe lânga Gheorghiu-Dej si Gheorghe Apostol, Ceausescu i-a mai întâlnit la Doftana pe Lazlo Luca, viitorul ministru de Finante comunist, pe Emil Bodnaras, viitor ministru al Apararii, pe Pantelimon Bodnarenko, ajuns ulterior sub numele de Gherghe Pintilie, seful Securitatii si nu în cele din urma, pe Chivu Stoica, viitor presedinte al Consiliului de Ministri si ulterior, Presedinte al Consiliului de Stat. Gheorghe Gheorghiu-Dej a a fost cel care a jucat rolul cel mai important în cariera politica ulterioara a lui Nicolae Ceausescu.

S-a raspândit ulterior zvonul ca între cei doi ar fi existat relatii de tip homosexual în timpul detentiei, relatii la care ar fi fost martor Chivu Stoica . Aceasta ar fi, pe deoparte, explicatia ascensiunii în partid a lui Chivu Stoica, în ciuda incapacitatii sale de care dadea dovada . Citind despre viata lui Dej, am aflat ca acesta a fost însurat, a avut doi copii, si de aceea, nu credem în aceste lucruri aparute în literartura româneasca de dupa decembrie 1989. Nu cred ca pot exista dubii în priviinta orientarii sexuale a acestuia, fiind un om care a avut relatii cu mai multe femei pe tot parcursul vietii.

Referindu-se la munca de partid depusa în închisoare, propaganda comunista a scris:

"Muncitorul ceferist clujean Pavel Bojan, întemnitat înca în urma luptelor de clasa din ianuarie-februarie 1933, scria ca în primavara anului 1937, când fusese adus si el la Doftana, tovarasul Nicolae Ceausescu era secretarul organizatiei de partid, al sectiei "G din spate", în care era încarcerat: «Tovarasul nostru secretar era un om curajos, matur si dârz, ducea la bun sfarsit si cu promptitudine sarcinile ce i se încredintau. Îmi aduc si azi aminte cum, plimbându-ma în jos si-n sus în celula mea, ma gândeam cu admiratie la felul cum îsi manifesta sentimentul simtului datoriei si la energia cu care îsi îndeplinea sarcinile...»" .

La data de 8 decembrie 1938, Nicolae Ceausescu a parasit închisoarea. Dupa eliberare, el s-a întors în Bucuresti pentru a relua contactele cu colegii de partid. Ceausescu a început sa lucreze la reorganizarea Uniunii Tineretului Comunist, care nu mai reprezenta o forta în partid. Astfel, Ceausescu a fost ales ulterior, membru al Secretariatului Comitetului Central al U.T.C.. În primavara lui 1939, la o manifestare a tinerilor comunisti, Ceausescu a cunoscut-o pe Elena Petrescu, viitoarea doamna Ceausescu, care "30 de ani mai târziu, înspaimânta o întreaga Românie" .

Calitatea de memru al Partidului Comunist i-a adus lui Ceausescu la sfârsitul lui iunie 1940, o noua condamnare. De data aceasta el a primit o pedeapsa de 3 ani si 200 de zile de închisoare pentru "conspiratie contra ordinii sociale" .

Nicolae Ceausescu a petrecut anii razboiului în diferite închisori si lagare. Prima oara a fost internat la Jilava, iar aici a facut cunostiinta cu Ion Gheorghe Maurer, unul dintre avocatii P.C.R., viitor Presedinte al Consiliului de Ministri.

La 24 februarie 1942, Ceausescu a fost mutat la închisoarea din Caransebes. Aici el s-a reîntâlnit cu Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica. La începutul lui august 1943, a fost adus pentru scurt timp la închisoarea Vacaresti din Bucuresti, pentru ca, în cele din urma, sa fie dus în lagarul de munca de la Târgu Jiu. Aici sustine Alexandru Bârladeanu, ca Ceausescu, s-a adaptat cel mai bine la conditiile din închisoare si, asfel, a putut sa organizeze un mic grup de comunisti, sa-i învete ordinea si disciplina în viata zilnica si aceasta nu în numele unor principii politice, ci pentru a putea supravietui .

Cu putin timp înainte de începutul ofensivei Armatei Rosii, mai multi detinuti au fost eliberati treptat, printre acestia numarându-se si Nicolae Ceausescu. Datorita înaintarii Armatei Sovietice si a "întoarcerii armelor" în urma evenimentelor din 23 august 1944, comunistii nu mai erau nevoiti sa se ascunda sau sa se întâlneasca în case conspirative.

Ajuns din nou în libertate, Ceausescu se va duce la Bucuresti. Aici, în noul sediu al P.C.R. situat în Aleea Eliza Filipescu nr.16, el s-a reîntâlnit cu Gheorghe Gheorghiu-Dej , Emil Bodnaras, Ion Gheorghe Maurer si Chivu Stoica. Tot aici el a facut cunostinta cu liderii comunisti ai fractiunii moscovite a P.C.R., întorsi acasa, grupare condusa de Ana Pauker.