Contraspionajul tehnico-economic
In trecut, problema securitatii întreprinderilor se reducea la paza cladirilor si supravegherea intrarii si iesirii personalului si vizitatorilor, urmarindu-se mai ales prevenirea furturilor si a eventualelor calamitati, ca incendii, explozii s.a. Agentilor concurentei care se strecurau în fabrica printre muncitori si erau identificati ca atare li se administra cîte o corectie fizica zdravana de catre salariatii serviciului de paza, adevarata politie particulara a 15115e44p patronului, care nu ezita sa-i foloseasca în aceeasi maniera brutala împotriva organizatorilor sindicali, pentru spargerea grevelor muncitoresti.
Cresterea numarului actiunilor de spionaj industrial si metodele tot mal rafinate folosite de indivizii angajati în aceste actiuni au impus, atît în întreprinderile mari cît si în cele de importanta medie, prezenta unui responsabil cu problemele de securitate, altul decît responsabilul pazei, responsabilul cu paza contra incendiilor sau seful personalului. Experienta ulterioara a aratat ca responsabilul cu problemele de securitate trebuie sa fie superiorul tuturor celor enumerati mai sus si sa aiba o pregatire speciala în ce priveste mijloacele si metodele specifice folosite în activitatea pe care este chemat sa o desfasoare. In prezent, în majoritatea întreprinderilor americane, responsabilul cu problemele de securitate detine functia de director, face parte din consiliul de conducere si se bucura de toata încrederea patronilor, participînd la sedintele cele mai importante si avînd acces în toate compartimentele firmei, în acest post sînt încadrati fie fosti salariati ai organelor de politie sau contrainformatii, fie absolventi ai scolilor superioare cu profil economic ca
"Harvard Business School", care au urmat în facultate cursuri complete de securitate industriala. Acestia din urma sînt tot mai preferati de patroni pe motivul ca,
în afara pregatirii contrainformative, dispun de cunostinte de specialitate, putând sa se integreze mai bine în activitatea de ansamblu a întreprinderii. La rîndul lor, tinerii absolventi sînt interesati sa ocupe functia respectiva, deoarece aceasta constituie o adevarata trambulina pentru lansarea spre posturi mai înalte. Candidatii la postul de director însarcinat cu problemele de securitate sînt pusi, o perioada, sub observatie atenta, care include verificari amanuntite asupra familiei si antecedentelor lor.
Ca si în cazul metodelor folosite în activitatea de spionaj pe linie tehnico-stiintifica, enumerarea exhaustiva si descrierea amanuntita a atributiilor responsabililor cu problemele de securitate din întreprinderile capitaliste este prea vasta pentru a fi cuprinsa în spatiul acestor însemnari. In plus, detaliile tehnice ale acestei munci se pot dovedi dificile de urmarit datorita caracterului lor de stricta specialitate. Ne vom limita deci la punctarea si exemplificarea cîtorva dintre cele ce ni se par mai importante, iar pentru a intra în materie vom remarca ca directorul pentru problemele de securitate a întreprinderii nu are sarcina de a aresta pe spioni. El trebuie sa desfasoare o activitate cu caracter preventiv, adica sa organizeze în asa fel circulatia informatiilor încât sa excluda posibilitatea divulgarii lor.
Specialistii în problemele de securitate industriala din Occident apreciaza ca pastrarea secretului absolut asupra unei informatii nu poate fi asigurata atunci cînd cercul celor ce cunosc aceasta informatie este mal mare de cinci persoane si recomanda, în consecinta, sa se respecte aceasta limita în ce priveste difuzarea datelor strict confidentiale. In cazul în care necesitatile activitatii practice impun cunoasterea unui secret de catre un numar mare de salariati, aceiasi specialisti recomanda sa fie întocmit un plan special pentru a preîntîmpina ajungerea informatiei la urechile concurentei. Masurile de protectie pot fi însotite de difuzarea unor date de dezinformare a patronilor altor firme cu profil similar asa cum s-a petrecut, de pilda, cu prilejul lansarii de catre grupul englez "Players" a noii sale tigarete denumita "Nr. 6".
Ţigareta în cauza, un produs popular, urma sa fie lansata pe piata la un pret redus. Pentru a trezi interesul consumatorilor se preconiza ca în pachete sa fie introduse bonuri de tombola, între care unele erau câstigatoare. Intrucît operatia de fabricare si lansare a produsului antrena multe persoane raspîndite în sectiile si departamentele firmei, ea a primit cîte un nume de cod diferit pentru fiecare din aceste unitati. Materialul necesar reclamei a fost proiectat si produs în patru tari diferite. Pentru a însela pe cei ce ar fi putut sesiza pe o cale oarecare intensificarea considerabila a activitatii departamentelor de publicitate si vînzari, indicînd lansarea apropiata a unui nou sort, a fost pusa în vînzare o noutate fictiva, si anume, o tigara din categoria celor scumpe, care a fost retrasa de pe piata imediat ce prezenta ei nu a mai fost necesara.
Din cele de mai sus se vede ca pastrarea secretului nu priveste numai anumite documente ci si anumite aspecte ale activitatii firmei. Uneori se poate dovedi necesar* sa ramîna secrete încarcatura si destinatia autocamioanelor ce intra si ies pe poarta unei fabrici. In acest caz se iau masurile necesare privind instruirea soferilor, însotirea convoaielor, disimularea curselor reale printre unele fictive, preîntîmpinarea supravegherii exercitate de eventuale echipe special platite de concurent s.a.m.d.
Documentele secrete si secretele de productie în general sînt protejate printr-o organizare similara unei fortarete în care bastionul principal este înconjurat de obstacole si valuri succesive de aparare. Acest sistem se dovedeste uneori destul de bun pentru a zadarnici patrunderea spionilor sau cel putin pentru a întîrzia cît mai mult aceasta patrundere.
Atunci cînd se elaboreaza sistemul de protejare a documentelor secrete se are în vedere si faptul ca nu este necesar ca toate persoanele din conducerea întreprinderii sa cunoasca în întregime datele strict confidentiale. De exemplu, continutul unui raport de cercetare nu este întotdeauna necesar bunului mers al muncii directorului de vînzari, dupa cum planul pentru lansarea pe piata a unui nou produs nu-1 intereseaza în întregime pe inginerul sef.
Printre masurile de precautie elementare ce sînt luate în legatura cu securitatea documentelor secrete figureaza în mod obligatoriu si întocmirea unei evidente stricte a copiilor ce se fsc dupa acestea. In legatura cu operatia respectiva, masinile de copiat din institutie sînt prevazute nu numai cu un contor ci si cu un sistem de blocare, care sa împiedice folosirea lor de catre oricine.
Pericolul multiplicarii neautorizate a documentelor a crescut considerabil odata cu aparitia masinilor de copiat denumite "Xerox", dupa firma care le-a comercializat prirna. Aceste masini au usurat considerabil sarcina spionilor patrunsi în întreprinderi si laboratoare de cercetare, în trecut, copierea secreta a documentelor implica dotarea celor trimisi în astfel de actiuni cu aparate de fotografiat, a caror mînuire este deosebit de pretentioasa. Masinile de copiat instalate în prezent la fiecare etaj în marile întreprinderi si institutii din Occident nu cer decît îndeplinirea unei singure conditii, respectiv existenta unui pretext plauzibil pentru a le folosi. Un asemenea pretext este destul de usor de gasit de oricare din salariatii firmei.
Pentru a remedia acest neajuns, firma "Xerox" a brevetat recent o noua inventie care, în mod paradoxal, a devenit cunoscuta sub denumirea de Antixerox. Noul procedeu consta în protejarea filelor documentelor secrete cu un strat transparent care reactioneaza puternic în prezenta luminii emise de aparatul de reproducere. Halou-rile formate sînt la fel de puternice ca cele ce iau nastere atunci cînd o oglinda este îndreptata catre o sursa puternica de lumina. Stralucirea lor "orbeste" instalatia de copiat care nu mai poate distinge si reproduce continutul documentului.
Revista franceza "L'Express", care a anuntat nu demult apropiata punere în vînzare a hîrtiei tratate dupa noul procedeu, opiniaza ca spionii vor fi nevoiti, probabil, sa se reîntoarca la posibilitatile oferite de aparatele de fotografiat, în caz de surprindere asupra faptului, aparatul foto devine însa o proba zdrobitoare a intentiilor
spionului, iar riscul folosirii acestuia creste proportional cu cantitatea materialului ce trebuie fotocopiat.
Protejarea secretelor tehnico-economice implica de asemenea, printre altele, activitatea desfasurata atît de directorul pentru problemele de securitate cit si de conducerea întreprinderii în scopul realizarii unui climat propice "apararii morale". Aceasta "aparare morala" presupune determinarea întregului personal sa participe în mod activ si constient la actiunea de pastrare a secretelor de productie si de cercetare. Americanii rezuma problema realizarii unui asemenea climat la faptul ca oamenii trebuie sa fie multumiti, adica bine platiti.
Daunele ce pot fi aduse unei firme de existenta nemultumirilor în rîndul salariatilor vor deveni evidente si în lumina exemplului ce urmeaza. O organizatie americana de spionaj tehnico-economic a primit însarcinarea de a culege informatii asupra unei întreprinderi industriale din Scotia. Pentru aceasta, organizatia respectiva a înfiintat un birou de plasare ad-hoc la Londra, pe Regent Street, o artera principala a capitalei, începând sa publice în presa centrala si în ziarele ce apareau la Glasgow si Edinburgh anunturi prin care se ofereau slujbe bine platite pentru' ingineri specializati pe profilul întreprinderii luate în studiu. Noua din cei zece specialisti de înalta calificare ce lucrau în întreprinderea respectiva s-au grabit sa raspunda în scris acestor anunturi, oferindu-si serviciile. Ei au fost invitati pe rînd la Londra, cu suportarea cheltuielilor de transport si cu cazarea la "Claridge", unul din hotelurile luxoase ale capitalei britanice. Pentru a nu-i sustrage de la obligatiile lor profesionale, spionii i-au convocat în zilele nelucratoare. Fiecare din cei noua a fost chestionat de catre specialisti cu o pregatire tehnica corespunzatoare. Acestia începeau discutia prin a le prezenta oaspetilor lor dosare cu fotografii ale viitorului loc de munca din S.U.A. si ale locuintelor ce le vor fi, chipurile, puse la dispozitie acolo. In mod abil, candidatii erau apoi întrebati despre experienta lor în domeniul
respectiv de o asemenea maniera încît sa fie nevoiti sa se refere si la activitatea întreprinderii în care lucrau. Fiecare era întrebat despre un anumit aspect al acestei activitati, însa cele noua relatari se completau atît de bine încît ofereau o descriere integrala a procesului de productie al întreprinderii spionate. Discutia se încheia cu promisiunea spionului de a raspunde în scris, în termen de trei saptamîni, ofertei de serviciu a candidatului. In realitate, imediat ce actiunea s-a terminat, "biroul de plasare" a fost închis, iar organizatorii sai s-au întors în graba în Statele Unite, întreprinderea din Scotia si-a dat seama, curînd dupa aceea, ca pe piata au aparut produse identice ou ale ei realizate dupa aceleasi procedee. Detectivul angajat pentru a lamuri cazul a reusit sa reconstituie foarte repede cele întîmplate. Ceea ce intereseaza pentru problema în discutie este constatarea finala a acestui detectiv, si anume ca noua din cei zece specialisti ce lucrau în întreprindere erau nemultumiti de conditiile de munca, salarizare si perspectivele ce le erau oferite.
Una dintre atributiile importante ale directorului pentru problemele de securitate ramîne si în prezent asigurarea pazei cladirilor întreprinderii si delimitarea zonelor de acees ale vizitatorilor si a fiecarui salariat în parte. In contextul acestei atributii, alegerea si instruirea paznicilor este o problema de care se ocupa directorul respectiv. Angajarea paznicilor nu se rezuma doar la selectionarea pe baza de dosare si recomandari ale unor persoane mai în vîrsta, de obicei pensionari ce au lucrat în întreprindere, care se multumesc cu un salariu modest. Paznicii cei mai eficienti sînt cei recrutati dintre fostii politisti sau subofiteri din fortele armate, în ce priveste instruirea lor, ea nu se limiteaza la consemnul de a fi atenti la ce se petrece în jur si de a legitima pe toata lumea, înainte de a fi introdusi în posturi, paznicilor li se preda un curs intensiv referitor la atributiile ce le revin în sistemul de securitate al întreprinderii. Cursul se încheie cu exercitii practice si probe ale caror rezultate trebuie sa ofere garantia ca oamenii si-au însusit temeinic îndatoririle si responsabilitatile ce le revin si care
constituie, dealtfel, subiectul unui regulament scris. Toate aceste eforturi nu sînt niciodata de prisos. Astfel, în Anglia un spion a fost identificat datorita unui paznic care fusese anterior politist. El a atras atentia responsabilului cu securitatea întreprinderii ca individul în cauza nu avea muni de muncitor. Ancheta întreprinsa ulterior a stabilit ca individul, care avea pregatire inginereasca, se angajase cu doua luni în urma ca simplu muncitor la banda de montaj. El începuse deja sa cunoasca procedeele de fabricatie secrete ale firmei.
Pentru a garanta conditii bune de munca, paznicilor li se asigura ca posturile de paza sa fie astfel construite încît sa ofere o vizibilitate circulara de grade si sa posede telefon, W.C., precum si panouri pentru declansarea sistemelor de alarma. Cu cît firma este mai importanta, cu atît aceste sisteme sînt mai numeroase si mai perfectionate, incluzînd aparate electronice de blocare a intrarilor, posturi de televiziune cu circuit închis necesare pentru supravegherea unor puncte mai îndepartate precum si statii de radio emisie-receptie aflate în legatura cu cea mai apropiata sectie de politie.
Pentru accesul în laboratoarele de cercetari sau sectiile în care se realizeaza produse noi se elibereaza, de obicei, legitimatii speciale deosebite de cele ale tuturor salariatilor. Sînt întreprinderi mari, ca cele ale grupului vest-german "Hoechst", în care salariatii au acces numai în cladirea si la etajul unde se gaseste locul lor de munca, acestea fiind în mod explicit indicate de legitimatiile si ecusoanele pe care toti le poarta în mod vizibil pe piept.
Birourile administratiei accesibile vizitatorilor sînt izolate de spatiile în care se desfasoara procesul de productie sau de cercetare printr-o usa pazita, închisa cu un sistem electronic pe care paznicul îl actioneaza numai la cererea persoanelor autorizate. Cladirea sau aripa care adaposteste aceste birouri este înzestrata cu un grup sanitar, astfel încît strainii sa nu invoce pretextul absentei acestuia pentru a patrunde în interiorul uzinei. Aceleasi amenajari sînt facute si la poarta prin care se introduc în fabrica diverse materiale si materii prime. Spatiul în
care sînt descarcate autocamioanele dispune de o sala de asteptare, eventual chiar de un bufet, pentru soferii veniti din exterior. Acest spatiu este dotat, obligatoriu, cu un grup sanitar.
Nici vizitatorii, nici furnizorii nu sînt lasati sa mearga singuri de la poarta de intrare la birouri. Portarul îi retine, le elibereaza un bon de intrare, apoi telefoneaza persoanei din interior care i-a convocat pe vizitatori. Salariatul se prezinta la poarta si îsi preia vizitatorul, caruia i se prinde pe reverul hainei o insigna ale carei culoare si inscriptie îl vor deosebi net de personalul întreprinderii. El îl însoteste pe strain tot timpul pîna la iesirea acestuia pe poarta. Persoanele care se prezinta drept reporteri, agenti de asigurare, inspectori de paza contra incendiilor, vînzatori ai unor publicatii sau reparatori de masini de scris sînt preluate, mai ales atunci cînd vin nechemate si neanuntate, direct de un membru al serviciului de securitate din întreprindere.
Un sistem bun de securitate presupune existenta unor mijloace adecvate de iluminare exterioara si interioara a cladirilor astfel încît sa faciliteze observarea permanenta a anumitor puncte vulnerabile în timpul noptii. Mijloacele de iluminare sînt declansate de celule fotoelectrice care se întrerup automat imediat ce se face ziua. Zonele ce trebuie iluminate în exterior cuprind întregul perimetru al uzinei de-a lungul gardului care o înconjoara, ferestrele si intrarile, aleile si zonele de depozitare a materialelor din curte. De regula, deseurile si rebuturile sînt depozitate în spatii îngradite situate la o oarecare distanta de caile circulate. In gramezile de material rebutât pot fi ascunse cu usurinta produse finite pentru a fi scoase ulterior, odata cu rebuturile, pe poarta.
Ferestrele sînt asigurate cu gratii sau confectionate din sticla incasabila. In prezent, firmele capitaliste folosesc pentru ferestrele constructiilor noi sticla incasabila cu umbral, care reflecta lumina zilei, împiedicînd astfel observarea sau fotografierea interiorului.
în hale si în încaperi, sculele si masinile unelte cu valoare mare sînt iluminate în mod special. De asemenea, sînt iluminate usile camerelor si casele de fier in care
sînt pastrate documentele secrete. Acestea din urma sînt prevazute cu sisteme speciale de alarma si cu ceasuri de control pe care paznicii ce fac ronduri periodice sînt o-bligati sa ponteze de fiecare data. Sistemele de securitate moderne montate la casele de fier nu sînt destinate doar sa declanseze alarma la posturile de paza dar si sa distruga instantaneu documentele foarte, secrete, în cazul în care se încearca spargerea usii cu explozivi, cu aparate de sudura sau alte mijloace.
Printre alte atributii ce revin directorului pentru problemele de securitate a întreprinderii figureaza si aceea de a-si da, împreuna cu alti factori competenti, avizul asupra continutului comunicatelor de presa ale firmei, precum si a referatelor si comunicarilor pe care cercetatorii proprii le pregatesc pentru diferite congrese si reuniuni stiintifice. El este la curent cu planurile de participare a firmei la diferite tîrguri si expozitii, vede materialele de propaganda si se convinge ca mostrele ce vor fi difuzate cu aceste prilejuri nu sînt de natura sa desconspire compozitia noilor produse. Trebuie avut în vedere ca, în cazul produselor chimice, mai ales, analiza acestor mostre poate facilita reconstituirea formulelor unor medicamente, fibre si fire sintetice, mase plastice, noi substante etc. Un exemplu asupra felului în care serviciul de securitate al unei firme mari s-a preocupat de împiedicarea ajungerii unor mostre" de material nou în mîna spionilor este oferit de masurile luate în cazul "Cofram"-ului, prima piele sintetica capabila sa "respire'1 atunci cînd cizmarii au produs primele modele de încaltaminte din "Cofram", inspectorii de securitate ai grupului "Du Pont", proprietarul formulei, au stat în permanenta lînga cei ce lucrau, adunînd cu grija toate deseurile rezultate în urma croitului.
Masurile descrise mai sus, de asigurare a securitatii întreprinderilor si de pastrare a secretelor lor, s-au dovedit suficiente mai ales atunci cînd au fost chemate sa protejeze firmele mici si mijlocii. Ele au devenit însa nesatisfacatoare în conditiile existentei marilor firme, a' caror activitate este caracterizata printr-o expansiune continua si prin folosirea a mii de salariati, împrastiati în
zeci de cladiri si localitati. Acest lucru este ou atît mai adevarat cu cît tocmai aceste firme, detinatoare ale secretelor de productie celor mai importante, fac obiectul ofensivei fara precedent a organizatiilor spionajului teh-nico-economic. Numirea în cadrul acestor conglomerate a unui singur director pentru probleme de securitate este insuficienta si nu da patronilor certitudinea pastrarii secretelor" de care depinde prosperitatea firmelor lor. In consecinta, marile grupuri financiare si industriale si-au creat organe proprii de informatii si contrainformatii, comparabile prin dimensiuni si mijloace cu serviciile similare guvernamentale. In fruntea acestor organe sînt instalati specialisti în materie cu o practica îndelungata în departamentele informative de stat. Am avut deja prilejul sa amintim despre prezenta în rîndurile conducatorilor I.T.T. a lui John McCone, fost director al C.I.A. si despre puternicul serviciu de informatii al acestui grup international. La acest exemplu se mai poate adauga faptul ca în fruntea departamentului de informatii si de securitate al puternicului grup englez "Imperial Chemical Industries" (I.C.L), unul din cele mai mari trusturi ale industriei chimice din afara S.U.A., lucreaza de cîtiva ani sir Martin Furnival-Jones, fost sef al organului de contrainformatii din Marea Britanie, cunoscut sub denumirea de M.I.5. Atunci cînd o firma nu dispune de mijloacele necesare pentru a'-si crea propriul serviciu de contrainformatii si pentru a angaja în conducerea ei "vedete" de calibrul celor pomeniti mai sus, ea apeleaza la serviciile unei organizatii de detectivi particulari, specializata în actiuni de contraspionaj tehnico-economic. Nereusind sa împiedice întotdeauna actiunile spionilor industriali, dar ho-tarîte sa-si afirme utilitatea si sa-si însuseasca cît mai mult profiturile acestui mare business care a devenit securitatea industriala, aceste organe actioneaza ca niste adevarate politii paralele cu cea oficiala. Ele extind permanent cadrul actiunilor de verificare asupra unui numar tot mai mare de cetateni, salariati ai firmelor particulare, propagînd în rîndul acestor întreprinderi o atmosfera de suspiciune cu implicatii tot mai greu de suportat asupra vietii particulare a oamenilor. Ca si spionii pe care îi
urmaresc, detectivii particulari folosesc mijloace electronice pentru ascultarea secreta a convorbirilor salariatilor, îi supun pe acestia unor teste psihologice si anchete si-canatoare. Caci una dintre sarcinile de capetenie ce revin acestor agenti este realizarea a ceea ce se cheama în S.U.A. "controlul secret al conducerii".
In legatura cu acest "control secret al conducerii", Howard Winter, unul din conducatorii Agentiei internationale de detectivi "William J. Burns" a facut declaratii revistei "Chemical Engineering" : "Oamenii de afaceri spunea Winter - au din ce în ce mai mult sentimentul existentei unor fisuri în sistemul de securitate al firmelor lor si iau masuri corespunzatoare de protectie. Sîntem în situatia de a le procura barbati si femei capabili sa detina practic orice functie, de la portar pîna la vicepresedinte în consiliul de administratie. Acesti salariati, de o natura speciala, redacteaza zilnic note cu privire la neregulile de orice fel pe care le observa". Controlul secret al conducerii urmareste conform afirmatiilor celor care îl practica pe hoti, pe autorii fraudelor în materie de brevete si pe toti salariatii.
-Howard Winter a exemplificat modul în care actioneaza controlul secret al conducerii cu un caz mai vechi, în care proprietarul unei firme petroliere a solicitat asistenta pentru lamurirea unor fapte suspecte care se petreceau în întreprinderea sa. Agentia "Burns" a introdus în cadrul firmei, în mod secret, cîtiva salariati, între care un director adjunct. Ca urmare a cercetarilor facute, agentii au stabilit ca una din persoanele ce detineau o functie importanta în cadrul firmei intrase în legatura cu concurenta si actiona din interior în beneficiul acesteia. Persoana respectiva a fost înlaturata si activitatea firmei s-a îmbunatatit. Interesant este faptul ca cel concediat a fost înlocuit chiar cu uiiul din agentii lui "Burns".
Agentii secreti ramîn adesea timp îndelungat în întreprindere, actionînd ca o grupa de informatii permanenta. In legatura cu regimul si activitatea lor, Winter spunea "Existenta reprezentantilor nostri confidentiali între salariatii unei întreprinderi trebuie sa fie cunoscuta numai de catre conducatorul acesteia. Activitatea lor este organi-
zata cu atîta grija, incît atunci cînd este folosita mai mult de o persoana nu este admis ca un agent sa cunoasca prezenta sau identitatea celorlalti. In cazul în care se descopera nereguli, actiunile de remediere sînt luate astfel încît sa nu 'duca la divulgarea sursei informatiilor, adica a agentului". Agentii secreti nu vin niciodata în contact direct cu clientul. Rapoartele lor sînt preluate de un inspector al firmei "Burns" care le compara, le analizeaza si apoi comunica clientului sinteza lor. Agentii destinati ocuparii unor functii superioare trebuie sa aiba pregatirea necesara pentru a trece cu succes probele impuse la angajare. seful personalului din întreprinderea unde va patrunde agentul nu trebuie sa stie ca omul este angajatul unei agentii de detectivi. In cazul în care unul din cei trimisi este respins sînt trimisi în continuare alti candidati, pîna ce postul ce intereseaza este ocupat.
Monopolul în domeniul securitatii întreprinderilor este detinut practic în S.U.A. de cinci mari organizatii specializate în contraspionajul tehnico-economic. Acestea sînt "Burns", "Pinkerton", "Wackenhut", "Globe" si "Inter-stat". Intre acestea, "Pinkerton" se bucura de renumele pe care i-1 confera vechimea în bransa, precum si nenumaratele actiuni adevarate sau imaginare cu care au cre-ditat-o scriitorii si ziaristii. "Wackenhut" dispune de sucursale pe teritoriul Statelor Unite si de alte în America Latina. Beneficiile realizate de ea în anul s-au ridicat la suma de de milioane de dolari. Firma poseda o evidenta ce cuprinde date referitoare la doua milioane si jumatate de persoane. Aceasta este o consecinta a faptului ca "Wackenhut" se ghideaza dupa principiul ca toata lumea trebuie suspectata lucrul a fost declarat deschis de unul din directori, care a spus ziaristilor "Poti fi în acelasi timp si doctor în stiinte economice si lichea". Agentia serveste pe baza de abonament de societati americane si utilizeaza de detectivi.
Alaturi de cele cinci mari agentii mentionate, în S.U.A. prolifereaza alte zeci si zeci de organizatii mici, firme care fabrica si vînd aparatura electronica pentru munca secreta, precum si mii de indivizi ce lucreaza pe cont propriu, majoritatea fosti politisti.
In ultimele doua decenii, Anglia a cunoscut de asemenea o înflorire fara precedent a organizatiilor de contraspionaj tehnico-economic. Lucrurile au ajuns pîna acolo încît se afirma ca în prezent la Londra exista mai multi detectivi particulari decît politisti. Una din cele mai mari organizatii engleze de specialitate este cea denumita "Management Investigation Services" (M.I.S.) despre care se spune ca a fost creata cu concursul larg al organelor de securitate -guvernamentale. M.I.S. este instalata într-o cladire izolata situata pe malul rîului Lea, într-o suburbie a Londrei si este condusa de catre R. P. Mathews, bine cunoscut în cercurile apropiate serviciilor secrete. El a lucrat anterior în "Intelligence Service", îndeplinind în timpul razboiului misiuni în Asia de Sud-Est. Clientii M.I.S. sînt adusi la sediu într-un automobil al firmei, deoarece lasati la propriile lor posibilitati n-ar reusi sa gaseasca drumul pîna acolo.
si în Franta s-a înfiintat, cu oarecare întîrziere, un grup de contraspionaj tehnico-stiintific denumit "Protectia secretelor industriale" (P.S.L). Conducatorii sai sînt un fost cadru al serviciului secret francez, colonelul Barrai, si George Langelaan, cunoscut pentru activitatea informativa desfasurata împotriva hitleristilor în timpul razboiului.
în S.U.A., institutele de învatamînt superior au introdus în ultimul timp cursuri speciale între care cele intitulate "de informare competitiva" si "tehnica agresiunii", sub pretextul ca pentru a te apara este necesar mai întîi sa cunosti tehnica adversarului. Cu toate acestea, pregatirea contrainformativa generala facuta studentilor de catre catedrele de specialitate din cadrul institutelor din New York, California si Michigan este considerata insuficienta de catre conducatorii marilor întreprinderi. Ca urmare, ei îsi trimit directorii pentru problemele de securitate la cursuri post-universitare organizate de firmele particulare de detectivi. Existenta acestor cursuri nu este prea cunoscuta în cercurile largi deoarece nu li se face reclama. Cererile de înscriere trebuie însotite obligatoriu de recomandarile unor persoane de încredere, iar candidatii trebuie sa-si dea consimtamîntul pentru a fi verifi-
câti amanuntit înainte de admitere. Cetatenii straini nu sînt. admisi la aceste cursuri decît în mod cu totul exceptional. Motivul invocat oficial în legatura cu masurile de precautiune este acela ca studentii învata tehnica completa a muncii informative, iar aceste cunostinte pot fi folosite nu numai pentru aparare dar si pentru organizarea unor actiuni de spionaj. Se argumenteaza, de asemenea, ca raspîndirea excesiva a acestor cunostinte ar face ca pregatirea sa-si piarda o mare parte din valoare. De fapt, atitudinea pare a fi mai degraba dictata de teama firmelor de detectivi ca existenta unui numar prea mare de responsabili cu problemele de securitate ar duce la pierderea unora dintre clientii lor.
In S.U.A. exista o adevarata armata de detectivi izolati care îsi fac multa reclama dar care se dovedesc, în majoritatea cazurilor, lipsiti de posibilitati în fata redutabilelor organizatii ale spionilor industriali. De "fapt, toti acesti indivizi îsi gasesc utilitatea tocmai în spionarea vietii private a salariatilor întreprinderilor.
Unul din aspectele cele mai grave ale acestei îndeletniciri este acela ca detectivul particular urmareste sa gaseasca întotdeauna ceva subversiv sau imoral în legatura cu persoana pe care o verifica. Nici un asemenea detectiv nu consimte sa acorde cu inima usoara un certificat de buna conduita celui de care s-a ocupat. Acesti indivizi au sentimentul ca un raport negativ ar putea constitui o dovada de incompetenta împotriva lor si ca faptul de a nu fi gasit nimic subversiv în legatura cu cel verificat va determina concedierea si înlocuirea lor cu unul din concurentii de bransa.
Alte agentii merg si mai departe, oferindu-se sa dea clientilor lor banii înapoi în cazul în care rezultatul verificarilor ce le vor întreprinde va fi negativ. Aceasta politica deosebit de nociva împinge la exagerari si chiar la fabricarea de materiale care pot distruge viata unui om, fara ca acesta sa stie si sa aiba posibilitatea de a se apara, de a se dezvinovati. Caci, se întelege de la sine, materialul nu este niciodata adus la cunostinta celui investigat, sub
motivul ca pastrarea secretului verificarilor este esentiala, mai ales în prima lor faza. Odata materialul întoc- mit, detectivul îsi declina orice raspundere privind urmarile ce le pot avea afirmatiile sale despre cel verificat. El pretexteaza ca nu intra în atributiile lui sa evalueze informatiile culese, sa le selectioneze, sa emita pareri sau sa faca si recomandari.
Spre deosebire de organele oficiale ale politiei, ale caror actiuni se afla sub controlul justitiei, detectivii particulari nu sînt controlati prin nici un mijloc si nu sînt chemati sa raspunda pentru activitatea pe care o duc, atîta timp cît în aceasta activitate nu se recurge la mijloace interzise de lege. Firmele de detectivi particulari nu predau niciodata clientilor lor materialele de baza care au servit la întocmirea rapoartelor, ci îndosaria'za aceste materiale, pastrîndu-le în arhivele lor. In legatura cu aceasta seful M.I.S., Mathews, spunea "Sînt gata sa raportez totul clientilor mei, dar nu sa le predau dosarele în întregime. Serviciile de personal din întreprinderi nu sînt întotdeauna atît de sigure pe cît ar trebui sa fie. Daca materialul cade în mîinile unei persoane incorecte, putem expune pe unii oameni santajului".
Practicile descrise pîna aici, care par sa derive din vechile metode inchizitoriale de a face cercetari, au dat nastere multor tragedii pentru care victimele n-au fost capabile sa gaseasca nici o explicatie. De exemplu, un specialist vest-german în probleme de investitii s-a trezit concediat tocmai atunci cînd se astepta la o promovare. Se descoperise ca avea un cumnat care lucra pentru o firma concurenta, dar se omisese sa se constate ca nu mai întretinea relatii cu acesta de peste douazeci de ani. Un inginer englez, specialist în planificare, si-a pierdut pe neasteptate slujba importanta pe care o avea si, pus în imposibilitate de a gasi alta pe masura calificarii si experientei sale, a trebuit sa emigreze în Noua Zeelanda. Toate acestea au pornit de la faptul ca patronul sau a primit un raport în care scria ca "unele din dificultatile sale financiare pot sa se datoreze faptului ca el plateste, fara
stirea sotiei sale, întretinerea unui copil nelegitim...". Mai tîrziu, investigatorul a descoperit ca nu era vorba de copilul celui verificat si ca acesta actiona doar ca intermediar pentru un prieten din Canada, care îi trimitea,si banii. Agentul a avut onestitatea sa-si recunoasca eroarea în fata sefului sau, dar acesta a decis sa nu mai rascoleasca lucrurile, pentru a nu determina în felul acesta aparitia unei legitime cereri de despagubire din partea celui concediat pe nedrept.
|