Conventia de Armistitiu a fost mai degraba un dictat pe seama Romāniei decāt un simplu act ce ar fi trebuit sa reglementeze raporturile militare dintre sau mai multe puteri angrenate īntr-un conflict deschis. Ea a fost semnata "din īnsarcinarea guvernului si Īnaltului Comandament al Romāniei de Lucretiu Patrascanu, gen. adj. Dumitru Damaceanu, Barbu stirbei si Ghita Pop, iar din īnsarcinarea guvernelor S.U.A, U.R.S.S. si Regatul Unit al Marii Britanii de maresalul Uniunii Sovietice, Rodion Malinovski.
O succinta trecere īn revista a celor 20 de articole si 6 anexe ne edifica asupra caracterului supradimensionat īn raport cu nota obisnuita a unui armistitiu, de act premergator unui tratat ce punea capat unui razboi.
Elementele pozitive ale actului īn ceea ce priveste Romānia sunt putine. Īntre ele remarcam art.1 prin care era acceptata ideea ca "de la 24 august 1944, ora 04,00 a.m. Romānia a īncetat cu totul operatiunile militare īmpotriva U.R.S.S, pe toate teatrele de razboi, a iesit din razboiul Natiunilor Unite, a rupt relatiile cu Germania si satelitii sai.
Īn sens negativ, art. al treilea evidentia obligatia "guvernului si Īnaltului Comandament al Romāniei de a asigura fortelor sovietice si ale celorlalti aliati īnlesniri pentru libera lor miscare pe teritoriul Romāniei, īn orice directie, daca este ceruta de situatia militara. Guvernul si Īnaltul Comandament al Romāniei vor acorda orice concurs posibil pentru astfel de miscare prin mijloacele lor si pe cheltuiala lor pe pamānt, pe apa si īn aer". Anexa acestui articol preciza ca prin "cooperare" se īntelegea "punerea la dispozitia Īnaltului Comandament Aliat (Sovietic) pentru deplina folosinta cum va socoti de cuviinta pe durata armistitiului a tuturor constructiilor si instalatiilor romānesti, militare, aeriene si navale, porturi, cheuri, cazarmi, magazii, cāmpuri de aviatie, mijloace de comunicatii, statiuni meteorologice, care ar putea fi cerute pentru nevoi militare īn completa bunastare si cu personalul necesar pentru īntretinerea lor".
De altfel, articolele 2, 5, 10 sau 11 demonstreaza cu prisosinta capacitatea constrictiva a documentului, modul īn care populatia si autoritatile Romāniei urmau sa sustina un efort material si financiar considerabil.
Articolul 11 obliga Romānia la plata a 300000000 dolari platibili īn decurs de 6 ani īn marfuri (produse petroliere, cereale, vase maritime si fluviale, masini etc).
Prin art.18, lua fiinta o comisie aliata "de control" cu misiunea de a asigura pāna la īncheierea pacii controlul executarii clauzelor Conventiei de Armistitiu "sub directivele generale si ordinele Īnaltului Comandament Aliat Sovietic".
Guvernul Romāniei se angaja sa īndeplineasca "toate instructiunile Comisiunii Aliate de Control". Īn plus, Comisiunea Aliata de Control (CALC -n.n.) putea sa aiba organe sau sectiuni speciale precum si "functionari īn diferite parti ale Romāniei".
CALC a functionat exclusiv sub supraveghere sovietica si pentru satisfacerea intereselor sovietice, ajungānd īn cele din urma, o autoritate absoluta īn conducerea Romāniei. Pentru a beneficia de un cāmp cāt mai larg de actiune atāt gen-lt. V. P. Vinogradov cāt si succesorul sau la conducerea CALC gen. col. Susaikov, au actionat īn directia restrāngerii influentei exercitate de reprezentantii SUA si Marii Britanii īn Romānia, care īn buna masura, erau departe de cunoasterea aranjamentelor procentuale prin care Uniunea Sovietica dobāndise suprematia īn "gestionarea" spatiului romānesc. Spre sfārsitul anului 1946, ei nu mai aveau decāt o pozitie simbolica la Bucuresti.
Chiar din primele luni ale functionarii CALC, pentru a nu irita Moscova, Churchill a cerut reprezentantului Marii Britanii sa fie mai ponderat si sa actioneze doar īn limitele intereselor engleze īn Romānia (...numai 10%), convenite cu Stalin īn octombrie 1944.
Aceasta pozitie avea sa duca la anularea initiativelor timide ale reprezentantului SUA (Schuyler prezent īn Romania īntre 28 ianuarie 1945-20 septembrie 1946) de sprijinire a autoritatilor romāne īmpotriva campaniei de sovietizare a tarii, declansata de Kremlin si pusa īn aplicare prin intermediul CALC.
Initial subordonata mr. Rodion Malinovski, CAlC a dispus de un sediu central la Bucuresti pe strada Gogu Cantacuzino, nr.13 si de numeroase filiale īn toata tara, retināndu-le aici pe cele dobrogene: Constanta, Cernavoda, Sulina si Tulcea.
Conventia continea si alte prevederi punctuale, īntre care am retine pe cea de la articolul 4 pentru totalul neadevar cu privire la restabilirea frontierei de stat dintre Romānia si Uniunea Sovietica stabilita "prin conventiunea sovieto-romāna din 28 iunie 1940" stiut fiind faptul ca atunci Romānia cedase īn baza unor note ultimative si nicidecum datorita unei "conventiuni".
De mare importanta a fost articolul 16 prin care guvernul romān acceptase obligatia ca "tiparirea, importul si raspāndirea de publicatii periodice si neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru si a filmelor, functionarea statiilor TFF, posta, telegraf si telefon, executate īn acord cu Īnaltul Comandament Aliat (Sovietic)".
Aceasta demostreaza controlul informational total din partea organismelor sovietice acceptat de catre statul romān prin semnarea Conventiei. Īnsemna, totodata, diminuarea deopotriva a prerogativelor suveranitatii statului romān. Chiar si asa, statul romān s-a straduit si a realizat un cadru legislativ care a permis "alinierea" la obiectivele si obligatiile prevazute īn conventie.
Īn intervalul 2 septembrie 1944-30 octombrie 1947, au fost elaborate peste 60 de acte legislative, care prin transpunerea lor īn practica au fixat cadru legal pentru efortul general de executie a prevederilor Conventiei de Armistitiu atāt la nivel national cāt si regional. Mai mult, s-a īnfiintat prin lege si o comisie romāna pentru aplicarea armistitiului care va suferi modificari de titulatura īn perioada mentionata pastrāndu-si īn esenta atributiunile initiale.
Din analiza documentelor vremii rezulta ca delegatii Comisiei Romāne pentru Aplicarea Armistitiului (CRAA) s-au straduit de multe ori cu folos sa reduca dimensiunile jafului practicat de sovietici si gradul de subordonare fata de factorul sovietic. Odata cu Legea nr.61 din 31 ianuarie 1945, s-au stabilit modalitatile concrete de ierarhizare a diferitelor organisme abilitate pentru punerea īn aplicare, īn Romānia a Conventiei de Armistitiu.
Īn ce priveste marimea efortului financiar facut de statul romān pentru aplicarea Conventiei de Armistitiu, s-a apreciat ca īn intervalul 1 septembrie 1944-31 martie 1947, cheltuielile pentru Armistitiu au reprezentat 50% din cheltuielile totale ale statului. Cifra provizorie comunicata de Ministerul Finantelor referitoare la suma totala reprezentānd efortul romānesc de achitare a obligatilor decurgānd din Armistitiu a fost de peste 1 miliard si jumatate dolari, īn conditiile īn care pretentiile sovietice cuprinse īn textul Conventiei erau de numai 300.000.000 dolari SUA.
|
