Cultul lui Sarapis a luat nastere în urma unei decizii politice luate de Ptolemeu I Soter, acesta avea nevoie de un cult care sa îmbine atât elemente grecesti cât si egiptene si care sa duca la crearea unui concept religios de divinitate comuna greco-egipteana
.Aceasta divinitate hibrida avea un impozant templu (Serapeion) în Alexandria, cu anexa unui sanatoriu vast, în care, se zice ca, bolnavii erau vindecati, uneori, "miraculos". Statuia sa, ridicata în acest grandios edificiu, a fost opera de frunte a artistului Bryaxis (sculptata în lemn, a fost distrusa într-un mistuitor incendiu). Ca tipologie, ea înfatisâsa un personaj grec pur, fara trasaturi africane, egiptene, sezând pe un tron cu sceptrul în mâna, flancat la picioare de Cerber (înfricosatorul câine, pazitor al intrarii Infernului - în antichitate el semnifica lumea celor morti) si un sarpe.
Din Egiptul alexandrin cultul lui Serapis s-a raspândit în întregul Imperiu Roman, unde, se pare, a constituit, la un moment dat, chiar o moda, mai ales în cercurile aristocratice ale capitalei. De acolo, prin înaltii functionari si militari, patrunde si în celelalte provincii (printre care si în Dacia). Circulatia cultului sau în aceste vaste teritorii, face ca numele lui Serapis sa fie, adeseori, confundat cu cel al lui Osiris (atribuindu-i-se, astfel, automat ca sotie pe zeita egipteana Isis), absorând, totodata, integral si variantele locale ale zeului Asklepios, zeul medicinii (Aesculapius la romani). El va fi adorat ca protectorul renasterii periodice a naturii si lumii, stapânind viata si moartea (în aceasta ipostazâ se numara printre divinitatile mântuitoare - dii salutares).
Cultul acestei divinitati a ajuns pâna în Dacia romana. Aici s-au descoperit câteva valoroase inscriptii si reprezentari iconografice, dedicate acesteiI divinitati sincretiste, printre care amintesc: un frumos bust, din marmura, provenit din capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa, doua tipare din lut pentru confectionat medalioane, în marele centru roman de olarie de la Micasasa (jud. Sibiu, numele antic al localitatii, deocamdata, nu se cunoaste), statueta de bronz de la Romula,în care,Sarapis apare cu o înfatisare de om batrân,si este reprezentat sezând pe tron. Are ochi mari, initial cu incrustatii, par bogat în ondule mari care îi incadreaza fata. Mustata în forma de volute se uneste cu barba abundenta, formata din trei rânduri de bucle. Pe cap poarta calathos, decorat cu trei ramuri de maslin a cinci frunze incizate. Este îmbracat cu un chiton lung pâna la pamânt, cu mâneci scurte si deasupra cu un himation, care acopere partea anterioara a corpului, o parte din spate si cu un capat pe umarul stâng. Faldurile în V ale vesmântului sunt ample si naturale. În picioare poarta sandale din barete care lasa calcâiul si vârfurile degetelor libere. Dupa pozitia umerilor se pare ca tinea bratul drept în jos, iar bratul stâng în sus. Nu putem sti daca îsi odihnea mâna dreapta pe capul cerberului de la picioare sau daca tinea o phiala si daca tinea în stânga sceptrul. Arhetipul pentru statuetele de bronz ale lui Sarapis tronând pare sa-l fi constituit statuia de lemn care decora templul din Alexandria, realizata de Bryaxis si care a fost de multe ori reprodusa la scara mai mica, dupa cum o dovedeste si o statueta de la Paramythia din British Museum, datata în sec. III î.Hr. Desigur, vor fi existat si temple (serapioane) înaltate în cinstea zeului, dar pâna astazi sapaturile arheologice privind descoperirile in cauza nu au scos la iveala asa ceva.
Succesul de care s-a bucurat noul cult se datoreaza în mare parte atitudinii grecilor,noii stapâni ai Egiptului fata de cultele egiptene tradotionale, este mentinuta vechea unitate dintre biserica si stat, marturie sta încoronarea lui Alexandru cel Mare ca faraon la Memphis dupa ritualul egiptean, dupa care viziteaza oracolul zeului Amon din Oaza Siwa. Succesorul lui Alexandru, Ptolemeu I se bucura si el de sprijinul preotilor înca de pe vremea când era satrap al Egiptului, datorita pietatii personale si a generozitatii sale fata de zeii egipteni. În anul 305 î.Hr.,când afost încoronat rege clerul i-a recunoscut autoritatea legitima asupra întregii tari.
Ca o concluzie, este interesant de remarcat faptul ca Serapis constituie unica zeitate dintre toate religiile istorice cunoscute care a fost creata de o comisie oficiala, comisie patronata de însusi faraonul Ptolemaios I si alcatuita din preotul si istoricul egiptean Manethon (cel care stabileste cronologia domnitoare a faraonilor, începind cu timpurile stravechi), filozoful elen Demetrios din Phalerom si Timotheus, hierofantul (conducator al ritualului de initiere în "Misterele" din Eleusis - Grecia continentala).
BIBLIOGRAFIE:
MIRON CIHO, CIVILIZAŢIA EGIPTULUI GRECO-ROMAN. PLUTARCH" DESPRE ISIS sI OSIRIS", EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREsTI,2001.
IDEM, ISTORIA ORIENTULUI ANTIC,UNIVERSITATEA CREsTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR",BUCUREsTI,1997.
CONSTANTIN DANIEL,CIVILIZAŢIA EGIPTULUI ANTIC, ED.SPORT TURISM, BUCUREsTI 1976.
|
