Curente si politici culturale în secolul al XX-lea

Medii si politici culturale europene în secolul al XX-lea.

În arhitectura s-a impus conceptia functionala, moderna, cu noi forme si materiale (aluminiu, beton, sticla). Cel mai important curent a fost scoala de arhitectura si arte plastice Bauhaus, întemeiata în 1919, la Weimar, de W. Gropius.

În perioada postbelica, modelele arhitecturale au accentuat caracterul functional si social al edificiilor, printre arhitectii epocii numarându-se Le Corbusier, A. Aalto, M. Breuer, R. Bofil.

Constituirea statului national unitar si afirmarea României în rândul statelor europene moderne s-a reflectat în plan cultural printr-o ampla efervescenta a formelor si modalitatilor de expresie, ca si prin deschiderea spre cultura europeana, fara a nega valoarea specificului national.

Scriitori din perioada interbelica precum Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, George Bacovia, Tristan Tzara si Sasa Pana (ultimii doi fiind fondatorii dadaismului), Mircea Eliade, Lucian Blaga si Al. Phillipide au ilustrat curentele culturale ale vremii.

În dramaturgie, Eugen Ionescu a devenit celebru ca un reprezentant de seama al teatrului absurdului.

În arta, Constantin Brâncusi s-a dovedit, prin operele sale Poarta sarutului, Coloana fara sfârsit, Pasarea maiastra, Masa Tacerii, un precursor al artei abstracte.

În perioada postbelica, legaturile culturale dintre România si restul Europei au fost limitate de regimul comunist. Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, dirijorul Sergiu Celibidache, muzicianul Constantin Brailoiu, aflati în exil, au continuat sa reprezinte cultura româneasca.

Dupa înlaturarea regimului comunist, deschiderea politica a României spre spatiul euro-atlantic a fost însotita de dorinta de a reveni în marea familie culturala europeana.