DACIA DE LA INCEPUTURI PANA LA BUREBISTA
Spatiul carpato-danubiano-pontic a oferit conditii prielnice vietuirii inca din paleoliticul inferior (2.000.000 ien), de atunci fiind locuit permanent pana in zilele noastre.
Arheologia a adus la lumina zilei dovezi care atesta una din cele mai vechi civilizatii din lume. Unul din cele mai vechi elemente a fost dezgropat in satul Bugiulesti (com. Tetoiu, jud. Valcea) si anume un femur uman care dateaza din paleoliticul inferior. Analiza cu C14 i-a determinat varsta de 1.800.000-2.000.000 de ani. Paleoliticul ne ofera o bogata cultura de prund cu piatra folosita ca unelte gasite pe tot teritoriul tarii (m-tii Apuseni, Depresiunea Sibiu ui, Valea Dunarii, vaile Prutului, Oltutlui, Argesului, etc). Aceste unelte au fost folosite acum 1.000.000 de ani. Cele mai vechi a 747f55h rme si unelte in adevaratul sens al cuvantului au fost gasite la Cotu Miculinti (jud. Botosani). Varful de lance cu doua taisuri, harponul de pescuit, toporul-tarnacop de miner, toate acestea au fost realizate acum 18.000 de ani. Pamantul din zona Tartaria (jud. Alba) ne-a dezvaluit un alt vestigiu important: Tablitele de la Tartaria. Varsta lor de 7.000 de ani le impune ca pr ima exprimare a omului in scris, ele fiind cu 1.000 de ani mai vechi decat tablitele sumeriene de la Djemet-Noar (6.000 ien).
Tablita de la Tartaria
Neoliticul ne ofera spectaculoase culturi cum ar fi cele de la Cris, Gumelnita, Boian, Petresti, Vadastra si celebra cultura Hamangia cu statuetele Ganditorul si Sotia sa care denota un inalt rafinament artistic si o tehnica avansata (mil. 4-3 ien). Un alt moment de varf pe plan european il reprezinta inegalabila ceramica policroma de la Cucuteni.
Inceputul mileniului 2 ien reprezinta inceputul epocii bronzului. Aceasta epoca aduce doua revolutii in societatea carpato-danubiano-pontica: folosirea uneltelor din metal si diferentierea tracilor in marele neam indo-european. In aceasta perioada Transilvania este una din putinele regiuni ale lumii unde arama devine la un moment dat principalul mijloc de productie. Ca urmare uneltele si podoabele ajung la un inalt nivel de maiestrie. Descoperirile de la Sarata-M onteoru, Poiana, Tufalau, Gusterita, Erna, s.a. relava acest lucru. Epoca bronzului aduce si perfectionarea olaritului, dar si a medicinei, tamaduitorii ajungand la un nivel destul de inalt pentru a putea vindeca fracturi si a realiza trepanatii craniene.
In anul 1.000 ien incepe epoca fierului si aparitia unei civilizatii originale si deosebite in spatiul carpato-danubiano-pontic: civilizatia geto-daca. Prima perioada a epocii fierului (Hallstatul) dureaza la noi din 1000 ien pana in 500 ien. Aceasta perioada poate fi studiata prin numeroasele unelte descoperite la Cetatenii de Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti, Gradistea, Mosneni, Poiana, Piscul Crasanilor. Brazdarele de plug, secerile, coasele, topoarele, ca rligele de undite, armele (sica) si podoabele (fibulele si bratarile pentru brat, cerceii), arhitectura (bordeiele de campie si casele de munte, stanile, cetatile cu val de pamant si inatrituri) ne arata o civilizatie originala si bine dezvoltata.
Adoua perioada a fierului (LaTene) este cea mai importanta din istoria veche a Romaniei. Arheologia este ajutata acum de izvoare scrise, detaliate care ne ofera o imagine completa despre civilizatia geto-daca. Arheologia ne demonstreaza amploarea si gradul inaintat la care au ajuns geto-dacii, perfectionandu-si uneltele, cetatile, armamentul, ceramica, podoabele. Operele scriitorilor antici completeaza tabloul civilizatiei stramosilor nostri aducand informatii de spre religia, stiinta, societatea si politatica geto-dacilor.
Una din cele mai vechi stiri ni-i prezinta pe geti in anul 514 ien opunand rezistenta regelui persan Darius care pornind impotriva scitilor, ajunsese in teritoriile gete. Desi i-a invins pe getii dobrogeni, Herodot continua, spunand ca getii sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". O alta stire din aceeasi perioada provine de la Tucidide si ii mentioneaza pe regii odryzi Sitalces si pe urmasul sau Seuthes conducand in sec. V ien o uniune de triburi de la N Haemus si un trib getic care le platea 400 de talanti tribut.
Sofocle mentioneaza intr-un pasaj din Triptolem un rege get pe nume Charnabon care domnea peste geti in jurul anului 500 ien.
Urmatorul rege in ordine cronologica este un personaj important desi anonim, fiind cunoscut ca "rex Istrianorum". Pompeius Trogus ne relateaza amanuntit incursiunea regelui scit Atheas in Dobrogea anului 339 ien. Acesta intampina rezistenta regelui get care ii tine piept cu succes, insa moare din cauze necunoscute, lasand drum liber prin Dobrogea, aliatului lui Atheas, regelui Filip al II-lea.
Patru ani mai tarziu, in 335 ien, fiul lui Filip, Alexandru Macedon, ajunge in conflict cu getii. De aceasta data insa nu in Dobrogea ci in dreptul raului Arges. Ajuns la Dunare, pe malul nordic al fluviului s-a adunat in scurt timp o armata getica de 4.000 de calareti si 10.000 de pedestrasi. Intr-una din noptile urmatoare, Alexandru Macedon construieste peste Dunare un pod din monoxile luate de la localnici si face o incursiune in teritoriul getic. Stim de la P olemaios ca regele trac va trece prin bogate lanuri de cereale. Armata getilor se retrage in cea mai apropiata cetate si considerand ca nu are sanse in fata lui Alexandru Macedon, paraseste orasul cu copiii si femeile. Orasul ramas pustiu ofera o bogata prada armatei macedoneene. In fruntea unei uniuni de triburi dacice care intra in conflict cu Alexandru Macedon, poate chiar cea pomenita mai sus se afla regele get Moskon. Dar Alexandru cel Mare plecase sa-i pedepseasca pe triballi si acest fapt la care se adauga poate inospitalitatea barbara sfarseste aici incursiunea sa in teritoriile getice.
Nu mult dupa aceste evenimente, generalul lui Alexandru Macedon, responsabil in Thracia, Zopyrion, intra in conflict cu getii in anul 326 si este sfaramat dupa cum laconic ne relateaza Curtius Rufus.
Anul 300 ien il gaseste in Getia pe Dromichaites, rege get care conducea o puternica uniune de triburi capabila sa tina la distanta armata marelui Lysimach. Teritoriile dobrogene au stat la baza conflictului dintre cei doi. Regele trac a mobilizat armata care odata a apartinut lui Alexandru cel Mare, in fruntea ei aflandu-se fiul sau Agathocles si in anul 292 ien a atacat teritoriul regelui Dromichaites. Acesta il invinge pe trac luandu-l prizonier. Scontand o li istire a lui Lysimach, Agathocles este eliberat si trimis acasa incarcat cu daruri scumpe. Insa regele Lysimach va porni el insusi intr-o noua expeditie de pedepsire a getilor cu o armata de 100.000 de ostasi. Dromichaites, insa, se arata pentru a doua oara superior armatei macedoneene, Lysimach avand aceeasi soarta ca si fiul sau. Operele literare ale lui Diodor din Sicilia si Pausanias ne releva faptul ca regatul lui Dromichaites era o democratie militara. Soarta lui Lysimach este discutata in public, r gele get convingandu-si ostasii ca este in interesul lor sa nu-l pedepseasca pe regele trac ci sa incerce sa-si atraga simpatia lui. In aceasta idee getii organizeaza in capitala Helis, un banchet cu doua mese. La cea saraca s-au asezat getii iar la cea incarcata cu obiecte pretioase si mancaruri alese, macedoneeni. Astfel Dromichaites il convinge pe Lysimach ca nu are nici un interes sa-i cucereasca si o prietenie intre cele doua popoare este solutia ideala. Aceasta colaborare va fi pecetluita prin casato ria regelui get cu fiica lui Lysimach.
Tot in sec. III ien o inscriptie histriota afirma
existenta unui rege get care conducea o uniune de triburi dintre Muntenia si
In acelasi spatiu munteano-dobrogean, anticul Iustinius, il mentioneaza pe regele Oroles prin care getii inregistreaza un nou varf de dezvoltare. In legatura cu acest rege aflam ca el continua pe linia lui Dromichaites, daca nu si ca urmas la tron cel putin pe cea a pildelor. Regele Oroles suferind o infrangere mai mult rusinoasa decat dureroasa, in fata bastarnilor, isi pedepseste ostasii sa dorma cu capul la piciorele sotiilor si devina sclavii acestora pana i si vor fi spalat rusinea in lupta, ceea ce se va si intampla. Mai importanta din aceasta povestire este concluzia ca fata de democratia militara a lui Dromichaites, Oroles are puteri depline asupra ostasilor sai.
In anul 168 ien un personaj contestat de istorici, isi face aparitia in scena istorica: Cloilios. Acest get conduce o armata de 10.000 de ostasi, iar felul cum il prezinta Appian il impune ca rege a unui trib daca nu a unei uniuni de triburi.
Oroles este ultimul mare rege get. Pompeius Trogus, ne spune foarte laconic ca prin regele Rubobostes, centrul puterii geto-dace se muta din Campia Munteniei in Transilvania, moment ce pregateste marii regi daci ce vor urma.
|
