DACIA
- LEAGĂNUL CIVILIZATIEI EUROPENE
Controversele si disputele stiintifice
referitoare la originea civilizatiei europene sunt departe de a se fi încheiat.
Încercam în continuare sa mai facem putina lumina în acest
domeniu fascinant, cautând sa demonstram faptul ca suntem
înconjurati numai de state ale caror nume sunt derivate de la numele unor
populatii alogene, care s-au asezat pe pamânturile noastre strabune
si au "deznationalizat" pe fratii nostri din nord, vest, sud si est pe care
i-au gasit acolo atunci când au venit din diferite pustiuri, frati care
si-au pierdut astfel originea dacoromâna, în procesul de asimilare. Dar,
alaturi de cei "deznationalizati" se mai gasesc si azi - pe
meleagurile stramosesti - înca 12.000.000 dacoromâni, care si-au mentinut
originea lor dacoromâna, precum si limba lor stramoseasca. La
aceste realitati mai trebuie sa adaugam înca una:
aceea ca foarte multi frati de-ai nostri se gasesc în numar
foarte mare si în alte 27 tari ale lumii. Cercetari arheologice de
ultima ora au relevat vestigiile celei mai vechi civilizatii din
Europa, datând de mai bine de 7.000 de ani, descoperite pe teritoriile mai
multor state central -europene, relateaza cotidianul britanic The
Independent. Ruinele a peste 150 de temple si monumente, ridicate între 4.800
si 4.600 î. Hr., au fost localizate pe o arie cu o lungime de peste 600 km, pe
teritoriile Germaniei, Cehiei, Slovaciei, Austriei, României si Ungariei.
Aceste constructii de mari dimensiuni au fost ridicate cu circa 2000 de ani
înaintea piramidelor din Egipt si a complexului megalitic Stonehenge, din sudul
Angliei. Cercetarile arheologice au început în urma cu mai bine de
trei ani, pornind de la unele fotografii facute de la mare înaltime,
care indicau existenta sub pamânt a unor ruine. Ansamblul de temple
circulare construite din lemn si lut a fost ridicat de un popor profund
religios, descendent al tracilor plecati din Câmpia Dunarii. Una din cele
mai remarcabile descoperiri a fost facuta în apropiere de orasul
german Dresda, în localitatea Nickern, unde arheologii au scos la lumina
vestigiile unui templu sofisticat, cu diametrul de 150
m, înconjurat de patru santuri, si numeroase statuete de ceramica
reprezentând figuri umane si animale. "Exista înca multe lucruri
despre aceasta civilizatie pe care nu le întelegem, însa este cert
ca umanitatea depasise de mult stadiul vânatului", a declarat John
Robertson, antropolog l 313f56d a o universitate din Washington. Aceste descoperiri vor
revolutiona studierea Europei preistorice, dupa ce se crezuse pâna
acum ca arhitectura monumentala nu s-a dezvoltat decât mult mai
târziu în Orientul Mijlociu, Mesopotamia si Egipt, apreciaza cotidianul
britanic. Daca la acestea mai adaugam opiniile unor specialisti
din întreaga lume care confirma ca originea civilizatiei europene se
gaseste pe meleagurile noastre, nu ne ramân decât sa ne
aplecam cu si mai mare atentie asupra acestui subiect delicat si sa
încercam sa aducem cât mai multe dovezi în sprijinirea acestuia.
Sa amintim doar câtiva oameni de stiinta care au ajuns la concluzia
ca Dacia a reprezentat leaganul civilizatiei europene. Profesoara de
arheologie si lingvistica Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los
Angeles, California, vorbeste despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre
vatra vechii Europe, considerându-l locul de unde Europa a început sa
existe. Din pacate, unii istorici români nu sunt de aceeasi parere.
La rândul lor, profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig în cartea "The
Indo-european heritage", aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers,
325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25
despre Vechea Europa a mileniului 5 i.d.H., care îsi avea locul în centrul
României de azi. Studiile de arheologie moleculara efectuate în ultimii
ani au aratat fara dubiu ca ne situam pe primul plan
în Europa ca vechime, civilizatia de pe teritoriul Daciei aparând cu mult
înaintea celorlalte. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie
folosind polimerase chain reaction, pot determina originea materna a unor
mumii vechi de sute si mii de ani. Teoria genoamelor situeaza spatiul
carpato-dunarean ca fiind, nici mai mult nici mai putin decât, locul de
unde a început Europa sa existe. O alta somitate în domeniul
preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din
Oxford, Anglia, publica în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New
York, "The History of Civilization", "The Aryans". El exploreaza într-un mod fascinant
originea si difuzarea limbilor în Europa preistorica. În paginile 176-177
publica si o harta aratând leaganul aryenilor în timpul
primei lor aparitii, si minune mare, spatiul Carpato-Dunarean este cel
vizat. Când roata, plugul, jugul, caruta cu doua, trei si patru roti
apar pentru prima data în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul
mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, la Tartaria,
când primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelasi spatiu, într-o
perioada când Anglia abia se separa de continent si din peninsula
devenea insula - 6.500 d.i.H., (vezi John North, "A new
interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins
Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu ne
ramâne decât sa acceptam aceasta realitate si sa
cercetam cu si mai multa îndârjire istoria fascinanta a vechilor
daci. Faptul ca NOI suntem stramosii tuturor popoarelor latine si
nicidecum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne
faca sa ne mândrim si nu sa cautam contra-argumente.
Originea autohtona a civilizatiei europene, contestata de unii
alogeni, este explicabila mai ales prin vechimea locuitorilor pe aceste
pamânturi, dar si prin studierea evolutiei geologice a teritoriului în
care s-au nascut si au trait de aproape 2 milioane de ani. Sa nu
uitam ca omul fosila de la Neanderthal are o vechime de circa
100.000 ani, iar cel de la Cro-Magnon doar circa 35.000 ani, în timp ce fratele
nostru oltean de la Bugiulesti, Comuna Tetoiu-jud. Vâlcea, pe Valea lui
Graunceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani, descoperit de
savantul Dardu-Nicolaescu-Plopsor. Explicatia acestei mari diferente de
vârsta consta în faptul ca oamenii din vestul Europei, de tip
dolicocefal, au disparut datorita unor cataclisme mai putin elucidate
(probabil: caderea pe pamânt a resturilor provenite din descompunerea
în atmosfera terestra a primei luni, care a fost si primul satelit al
pamântului, luna fiind atrasa permanent de catre pamânt,
astfel cum se repeta acelasi fenomen si azi cu luna existenta).
Oamenii din rasaritul Europei au fost brahicefali, asa cum sunt si
azi. De aici rezulta ca occidentul a fost ocupat prin roire de
catre brahicefali, adica de oamenii din est, adica de o parte a
stramosilor nostri din spatiul carpatic-dunarean-pontic. Numai asa se
explica existenta în antichitate, în vestul Europei, a unor triburi cu
nume dacoromânesti, precum si folosirea - la multe popoare din vestul Europei -
a unui numar foarte mare de cuvinte dacoromânesti si chiar a unor elemente
gramaticale comune numai cu limba dacoromâna. Printre triburile mentionate
anterior, putem cita: A) În Hispania / Spania: Ablaidaci, Albocenses,
Ambirodaci, Argeli, Arevaci, Arronidaci, Aurienses/Orienses, Banienses,
Barbarii, Berones (v. localitatea Beroe din Dobrogea), Bibali, Bursaonenses,
Calnecii, Calnici (v. localitatea Câlnic din jud. Alba, jud. Caras-Severin si
jud. Gorj), Comanesciqi (v. localitatea Comanesti - jud. Arad, Bacau,
Botosani, Galati, Gorj, Harghita, Mehedinti, Olt si Suceava; v. si
antroponimele Comaneciu, Comanici, Comaniciu), Corovesci (v.
localitatea Corobesti - jud. Arges si Gorj), Cosetani (v. localitatea Cosesti -
jud. Hunedoara), Couneidoqi (v. Dochia), Daci, Dagae (v. dagae - numele dacilor
orientali, mentionati pe Tabula Peutingeriana; v. Dagâta - localitate în jud.
Iasi), Dagenses, Datii (v. Dates - localitate în jud. Mures),
Deciani (v. Decea - localitate în jud. Alba), Decii, Ergavicenses (v. Ergevita
- localitate în jud. Mehedinti), Gruii (v. localitatea Gruiu - jud. Arges,
Ilfov, Olt, Vâlcea; v. localitatea Grui - jud. Gorj, Mures; v. localitatea
Gruiu Lung - jud. Hunedoara etc.), Haraugate, Ilergetai/Ilegetes (v. geti -
numele mai multor triburi dacice din estul Europei si vestul Asiei),
Indigetes/Sindigetes (v. si Singidava - localitate în Dacia antica,
resedinta a tribului dac numit singi), Letani (v. Letea - localitatea în
jud. Bacau si Tulcea), Lacetani, Longeidoci (v. antroponimele
dacoromânesti Docea si Dociea), Lunarii (v. Luna - localitate în jud. Cluj si
Satu Mare), Misgetes/Mysogetae (v. geti), Ossigi (v. Osica - localitate în jud.
Olt), Pelendones (v. Pelendava - localitate în Dacia antica), Sacani/Saci
(v. Sacidava - localitate în Dacia antica), Terraconenses (v. Tarcau -
localitate în jud. Neamt; v. Tarcea - localitate în jud. Bihor), Turdetani (v.
Turda - localitate în jud. Cluj si Tulcea; v. Turdas - localitate în jud. Alba
si Hunedoara), Turduli, Vaccaei, Virvesci, Vloqi (v. vlachi). B) În Gallia de
sud: Ambarii, Boxsani (v. boxa "carbunarie"; v. localitatea Bocsa
jud. - Caras-Severin, Hunedoara, Salaj, Vâlcea; v. Bocsitura - localitate
în jud. Alba; v. localitatea Bocsita - jud. Salaj; v. localitatea Bogsig -
jud. Arad), Cocosates (v. cocosat "cu cocoase"; v. Cocosari -
localitate în jud. Vrancea), Daciates (v. daci; v. Decea - localitate în jud.
Alba), Dati, Decieni (v. Decea), Longeidoci etc. La aceste denumiri de triburi
mai putem adauga si unele antroponime: A) Hispania: Davus
"dacul", Daticus "dacul", Decianus, Decius etc. Ca
localitati, putem cita - în principal: A) Hispania: Argenteola, Arsa,
Arsi, Balsa, Bania, Baniana, Barca, Batora, Blanda, Burum, Calnici, Cauca/Coca
(v. Caucaland - regiune în zona Tarii Bârsei), Caunus, Ceresus, Ceret,
Comenesciqi, Coronici, Dacia/Decium, Deciana, Deva (care exista si azi în
Tara Bascilor din Spania), Ergavica, Ieso, Lancia, Murgi, Plumbaria,
Plumbarii, Rhoda, Saceli (v. Sacele - zona de lânga Brasov),
Tuati, Turbula, Ulcia, Urson, Vacca, Vama, Vesperies etc. B) Gallia
Meridionala: Alba, Boxani, Piscenae, Raurica, Rhoda, Ursulae, Vadem Sabaticum,
Vesuna. Mai întâlnim si nume de fluvii: A) În Hispania: Alba, Florius,
Pisoraca, Vacca. B) În Gallia Meridionala: Arauris, Argenteus Amnis, Druentia,
Oltis, Varus. În sfârsit, ca oronime au existat: A) În Hispania: Argenteus
Mons, Cuncus promontorium, Lunarium promontorium. B) În Gallia Meridionala:
Albia, Gaura, Mancelus, Matrona, Stara (v. Stara Planina si Stara Zagora -
vechi localitati din Bulgaria de azi), Vesulus etc. În antichitate, getii
(nume dat de greci dacilor) au mai fost semnalati ca tyrageti (între Nistru si
Nipru), tisageti (între Nipru si Muntii Urali) si massageti (între Muntii Urali
si China; v. si Horog - capitala regiunii autonome Pamir din Tadjighistanul de
azi, regiune în care se folosesc si acum covoare oltenesti). La massageti au
existat nume ca Spargapises, fiul reginei Tomyris, poeti-scriitori ca Rudachi
si Avicena, Mirxas (v. Mircea) - general din armata bizantina a lui Belizarios.
Tot din spatiul dacic au mai plecat: - Vorbitorii de "scriere sfânta
/ sanscrita / sainte écriture" - plecati spre Valea Indusului. -
Sumerienii, în mileniul V î.e.n. - de la Tartaria-pe-Mures spre
Irakul de azi (fosta Mesopotamia - anticul Sumer). - Etruscii, în mileniul IV î.e.n., din Muntii Apuseni spre Italia. - Dardanii, condusi
de Dardanus, în mileniul III î.e.n. - plecati în Italia din Dardania, provincie
a Daciei la sud de Moesia si marginase cu strâmtoarea Dardanele,
recunoscuta ca fiind o dioceza / provincie a Daciei sub împaratul
bizantin Constantin. - Aheii, în mileniul III î.e.n., plecati din nordul
Dunarii spre Grecia de azi (v. aheianul vovo "dava", nume
pastrat si azi în denumirea multor localitati din Bulgaria si Serbia,
precum si sub forma ova în România; v. Târnovo, Starcevo, Dimovo,
Karamanovo, Ostrovo, Popovo, Antonovo, Gabrovo, Karlovo, Brezovo, Topolovo,
Ezerovo, Izvorovo, Batovo, Bernovo, Gramatikovo, Antimovo, Alexandrovo,
Stefanovo, Tetovo, Dakovo, Gerovo, Prahovo; în România: Argova, Bârnova,
Craiova, Korbova, Cacova, Cladova, Hârsova, Hinova, Orsova, Prahova, Rasova,
Râtcova, Sadova, Teregova etc., etc. - Bascii - în mileniul III î.e.n.; conform
studiilor hematologice efectuate de Prof. Souchard, se confirma plecarea
lor de la Dunarea de jos, astfel cum se mentioneaza si în traditiile
lor. Ei sunt urmasii pelasgilor, populatie straveche mentionata de
scriitorii antici la sud de Muntii Carpati si în Peninsula Balcanica. Ca o
confirmare, în Tara Bascilor din Spania a fost descoperita cetatea
pelasca UXAMA, iar numele vechi al Spaniei / Portugalia a fost IBERIA,
nume ce se regaseste în IVIRIA, vechiul nume al Gruziei / Georgiei din
nordul Muntilor Caucaz, bascii fiind rude bune si cu gruzinii / georgienii. -
Latinii, condusi de Latinus - plecati în jurul anului 1300 î.e.n. - Dardanii
lui Aeneas, regele Troiei, dupa razboiul troian din anii 1272-1270
î.e.n. (v. nivelul VII b 2 de la Troia, care este de origine moldoveneasca).
- Dorienii, veniti din nordul Dunarii la începutul mileniului II î.e.n., au împins pe ahei spre Asia Mica, dând nastere
la Razboiul troian. - Triburile din Elvetia, care si azi vorbesc dialecte
continând foarte multe cuvinte dacoromânesti, dialecte numite: grizon, ladin,
romans/romand, surmiran, sursilvan, sutsilvan, retoroman (v. muma
"mama", io, ieu "eu" etc.). - Occitanii din sudul Frantei,
care vorbesc o limba foarte apropiata de limba dacoromâna, în
numar de circa 16.000.000 (v. cloca, el e greu, el e gelos, io aug
"eu aud" etc.). - Panonnii din Panonia (azi Ungaria), unde s-a
descoperit în anul 1976 o cetate dacica în Buda, dealul din stânga
Dunarii care face parte din Budapesta (v. georgianul Buda "dava"
si cele 73 (în trecut) de Buda si Budesti - localitati din România). -
Getii din Polonia de azi, unde s-a descoperit Getidava, cetate situata pe
Vistula mijlocie. - Lituanii si letonii, care au cuvinte dacoromânesti în
limbajul lor, având tipul somatic al dacoromânilor actuali (v. lituanul daina
"doina", existent în cântecele maramuresene sub forma refrenului
doina-daina; v. si multe cuvinte sanscrite în lituana). - Vechii locuitori ai
Germaniei, care vorbeau o limba latina (conform lui Suetonius,
scriitor din timpul împaratului roman Augustus; v. si latinul germanus
"frate bun de mama si de tata", nume dat de români vechilor
locuitori ai Germaniei). Plecarea stramosilor românilor si a bascilor etc.
din spatiul dunarean-balcanic se reflecta foarte concret în urmatoarele
constatari: - limba dacoromâna conserva cuvinte din latina
arhaica, inexistente în latina clasica din perioada când o treime din
Dacia a intrat sub stapânire româna; - limba dacoromâna are mai
multe cuvinte de origine latina decât limba italiana; - limba
dacoromâna are 211 etimoame de origine latina clasica si 270
etimoame comune cu limba basca, unde este si ba ca întaritor (pozitiv
si negativ); - în 1975, Arpadus Dobo a publicat la Budapesta o inscriptie
descoperita la Szöny (nordul Ungariei), anticul Brigettio, pe sarcofagul
confectionat de Marcus Ulpius Celerinus, subofiter în legiunea I Adiutrix,
trimisa în timpul împaratului roman Aurelius Antonius Caracalla
(198-217) împotriva dacilor liberi din nordul Pannoniei. Sarcofagul a fost
confectionat pentru acest subofiter si fiul sau. În aceasta
inscriptie, Marcus Ulpius Celerinus se intituleaza interpres dacorum
"interpretul dacilor". Este cert ca în acele timpuri, chiar si
în nordul Pannoniei se vorbea limba daca, desi nu mai erau decât circa 70
de ani pâna la parasirea Daciei de catre Aurelian,
dupa cei circa 170 de ani de stapânire romana. - Calendarul
dacic de la Sarmizegetusa era mai precis decât cel roman si permitea
numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stâlpi asezati în forma de
cerc. În latina arhaica la cerc se spune amnus, care în latina
clasica, prin asimilare, a devenit annus, cu semnificatia evoluata de
an (ca timp), pornit de la cercul de la Sarmizegetusa, care era echivalent cu
an. În jud. Buzau se mai foloseste si azi cuvântul amnar, semnificând
"stâlpul care sustine tinda caselor taranesti". Toate
aceste miscari de populatii stravechi dacoromâne spre patriile lor
actuale sunt explicabile prin fenomenele care s-au petrecut dupa
glaciatiunea IV Würm, încheiata prin anii 9800 î.e.n. Ne referim în
special la potopul provocat de topirea gheturilor de la Polul Nord si a
ghetarilor care acopereau întreg teritoriul situat la nord de paralela 46. Se
stie si acum ca întreaga Germanie este acoperita de morene aduse de
ghetari din zona Peninsulei scandinave. Aceasta topire a fost cauzata
de încalzirea atmosferei terestre. Prin topirea ghetarilor si a gheturilor
mentionate, toate tinuturile de câmpie au fost inundate si populatiile
existente pe ele au disparut. Au ramas numai oamenii din munti.
Pregnanta în acest domeniu este legenda sumeriana în care ni se spune
ca, dupa potop, regele din Surupak a luat conducerea neamurilor din
munti. Pe masura ce temperatura a început sa creasca,
oamenii au început sa coboare din munti, datorita si cresterii
numarului lor, si s-au raspândit în zonele în care baltile
provocate de inundatii au început sa sece. Foarte semnificative sunt si
"descalecaturile" lui Dragos Voda în Moldova si Negru Voda
în Tara Româneasca, ambele venind din Ardeal / Cetatea Muntilor. Existenta
stramosilor dacoromânilor pe actualul teritoriu al României este
confirmata si de descoperirile arheologice efectuate pâna în prezent,
cu atestari înca din paleoliticul inferior (circa 1.000.000 ani în
urma), în Bucuresti, valea Argesului, pe Prut, jud. Cluj, jud. Alba, jud.
Bihor, jud. Hunedoara, cu continuitate de existenta pâna în zilele
noastre. Din perioada analizata, numita epipaleolitica
(9800-6000 î.e.n.), putem cita descoperirile de la Ostrovul Corbului (sat,
comuna Hinova-jud. Mehedinti), Scaune-Ceahlau si Bordosu-Bicaz-Chei - culmi
înalte din Muntii Carpatii Orientali, Insula Banului / Ostrovu Golu-jud.
Mehedinti, Pestera Hotilor (Baile Herculane-jud. Caras-Severin). Aceste
decoperiri se continua ca existenta în perioada neolitica
(6000-1900 î.e.n.), în epoca aramei, epoca bronzului si epoca fierului
pâna în zilele noastre, cu atestari din ce în ce mai numeroase, pe
masura cresterii populatiei si a roirii acesteia în spatiul analizat,
circa 150 localitati. Vechimea civilizatiei dacoromânilor se mai poate
constata si prin marea varietate a cântecelor populare, inexistenta la
nici un alt popor european. Aceeasi varietate cu totul aparte se mai
gaseste si în tesaturile populare (la costumele nationale), ca si în
tesaturile covoarelor, cu continuare pâna în Pamir, regiune
autonoma din Tadjighistan (actuala denumire a teritoriului ocupat în
antichitate de massageti), constituind înca o dovada a întinderii
getilor în antichitate. Tablitele de la Tartaria - dovada
incontestabila ca vechea Dacie este leaganul civilizatiei Nimeni
nu stie cu exactitate când si unde a aparut scrierea "pentru întâia
data" în istoria omenirii. Începuturile civilizatiei umane au fost,
de-a lungul timpului, învaluite în mister. Cel mai ades, savantii îsi
ascund divergentele de opinii sau inerenta lipsa de informare în
aceasta problema sub formula nu lipsita de... gratie
poetica "Originile scrisului se pierd în negura timpurilor". Misterul
scrisului a fost subiectul unor ambitioase cercetari, dar si al unor
încrâncenate controverse stiintifice. Cu toate acestea, descoperirile
senzationale nu lipsesc, întregind mozaicul desperecheat al cunoasterii.
Astfel, în 1961, cercetatorul clujean Nicolae Vlasa descoperea trei
tablite de lut în micuta asezare Tartaria, de pe Muresul
transilvan. Tablitele, acoperite cu semne grafice asemanatoare
într-un mod uimitor scrierii pictografice sumeriene de la sfârsitul mileniului
IV i.Ch., s-au dovedit a fi, în urma
cercetarilor, cu 1000 de ani mai vechi decât primele marturii ale
scrierii sumeriene! Ele datând, deci, de acum aproape 7000 de ani! Rezultatele
cercetarilor mai multor savanti din diverse tari au demonstrat
ca primul alfabet si prima scriere apartin stramosilor nostri
geto-daci. În 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la
Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost
"importate" din Sumer. Mult timp s-a considerat ca istoria omenirii începe
la Sumer, dat fiind faptul ca civilizatiile asiriene babiloniene,
egiptene, ebraice, grecesti sunt mult mai noi decât aceasta. Dupa ce
tablitele au fost verificate si datate la Moscova, concluziile au fost
senzationale. Tablitele de la Tartaria sunt mai vechi cu cel
putin 1000 de ani decât cele sumeriene. Tablite de acelasi tip au mai fost
descoperite ulterior celor de la Tartaria în zona Portilor de Fier,
la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov
declara în revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din
zona carpatica, ducând cu ei o scriere deja cunoscuta. În sprijinul
afirmatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu
corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice
(Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, însa acesta nu se
mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt
pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre
astronomul polonez Ludwig Zaidler în cartea "Istoria ceasurilor" pentru a
demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic
mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale
vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor într-o
tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioactiv
realizate de savantul american Marija Gimbutas (C 14) au stabilit ca
tablitele carpatice sunt mai vechi cu un mileniu decât cele din Sumer, iar
scrisul de pe tablitele de la Tartaria este mult mai vechi decât
cel descoperit pe placutele din Sumer. Acest aspect a fost confirmat în
anul 1972 si de academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev. Savantul belgian Bonaventura
Vulcanius Brugensis analizeaza în cartea sa "Despre literele si limba
getilor sau a gotilor", publicata în 1957 la Lyon, mai multe alfabete zis
gotice prin comparatie cu cel getic primitiv. El marturiseste ca s-a
inspirat din lucrarea altui savant si anume, a arhiepiscopului de Uppsala,
Joannes Magnus Gothus, intitulata "Istoria tuturor regilor goti si
finlandezi", ce a fost publicata la Roma în 1554 si în care se prezenta
pentru prima data alfabetul getic. În aceasta lucrare se
demonstreaza ca episcopul Wulfila (303-383 d. H.) a inventat
alfabetul gotic inspirându-se din cel getic. În acest alfabet, considerat a fi
cel mai nou din acea vreme, Wulfila a tradus Biblia, cunoscuta sub numele
de Codex Argenteus. Atât Vulcanius Brugensis, cât si Joannes Magnus au avut la
dispozitie surse antice si medievale foarte rare si de o valoare
inestimabila, care astazi nu mai sunt disponibile. Printre acestea se
numara si discursurile lui Cato cel Batrân (234-149 î. H.), din
care citeaza: "... faptele de vitejie ale getilor fusesera cântate de
poetii lor, acompaniati la flaut, cu mult înainte de întemeierea Romei..." Si
nu numai Cato cel Batrân, ci si poetul erudit Publius Ovidius Naso (43 î.
H. -17d. H) este un martor autentic. Timp de 10 ani a trait exilat printre
getii din nordul Imperiului Roman, le-a învatat limba, ba chiar a scris în
limba geta si sarmata mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul
pastrat în Pontica, în rezumat. În mod surprinzator, cei care au
sustinut cel mai mult ideea ca Tablitele de la Tartaria
reprezinta primul alfabet nu au fost oamenii de stiinta români, ci
straini. La Tartaria nu s-au mai facut sapaturi
din anul descoperirii enigmaticelor placute. Acestea sunt depozitate la
Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificatia lor
istorica si stiintifica s-a asternut în toti acesti ani un misterios
val de tacere. Din fericire, în ultimii ani, câtiva cercetatori
încearca din nou sa readuca la lumina adevarul despre
trecut, repunând în discutie valoarea inestimabila a Tablitelor de la
Tartaria. Academician Alexandru SURDU Drd. Liviu PANDELE
