DECLANSAREA CELUI DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
În zilele urmatoare, la 23
august 1939, Ribentrop si Molotov semneaza Pactul de neagresiune si colaborare
economica, pe 10 ani. Misiunile militare franceze si engleze parasesc Moscova.
Ceea ce a urmat este bine cunoscut: declansarea razboiului al doilea mondial,
început cu atacarea Poloniei de catre Germania, la 1 septembrie si aproape concomitent
de Rusia la 17 septembrie, cele doua împartindu-si Polonia, Rusia pretextând
apararea intereselor populatiei din estul Poloniei.
În primele luni ale anului 1940, martie-aprilie, Uniunea Sovietica produce
masacrul de la Katyn, unde sunt asasinati cei 11.000 (alta versiune 15.000) de
ofiteri polonezi. El este pus pe seama germanilor si prezentat astfel de rusi
la tribunalul de la Nürenberg. Mai târziu, în fata dovezilor zdrobitoare,
sovieticii sunt obligati sa recunoasca masacrul, cu atât mai mult, cu cât
puteau fi prezentati si vinovatii: Stalin si Beria.
Dupa invazia germana în Norvegia, de la 9 aprilie 1940 si atacarea Frantei,
prabusirea ei devine iminenta, cu atât mai mult cu cât comunistii francezi
manifestau zgomotos, întrebându-se, referitor la lupta lor: Pour quoi? Et pour
q 11411i816l ui?
Asupra României se abat nori grei. Urmare refuzurilor Guvenrului Român, mai sus
amintite (neacceptarea trecerii trupelor rosii prin România) si garantarii de
catre occident numai a granitei de vest, cât si a încheierii pactului Ribentrop
- Molotov, la 23 august 1939, are loc la 26 iunie 1940 Ultimatumul Sovietic, în
urma caruia România trebuie sa evacueze Basarabia în patru zile. Aceasta
dramatica evacuare a constituit o tragica epopee pentru armata româna - si nu
numai, atacata, uneori dezarmata, ofiterii dezbracati, rupându-li-se epoletii,
huiduiti, populatiei care se retragea spre România confiscându-li-se carutele,
caii si bunurile carate în pripa, de catre populatia neromâneasca (rusi,
ucrainieni, evrei). Aceste actiuni au fost favorizate si de faptul ca, în multe
zone, armata sovietica a patruns în devans, ea fiind, în prealabil pregatita
pentru aceasta actiune, cu mult înainte de savârsirea actului de cotropire.
Faptele mai sus amintite, au fost consemnate cu amanuntime în documentele
prezentate în brosura Asa a început holocaustul împotriva poporului român,
autor Gheorghe Buzatu (Bucuresti 1995). Ele au produs, la vremea respectiva, un
puternic ecou în constiinta româneasca, fapt ce-l determina pe Nicolae Iorga sa
publice în Neamul Românesc, din 6 iulie 1940, articolul De ce atâta ura?, din
care reproducem câteva fraze:
Se aduna si cresc vazând cu ochii, documentele si materialele, actele oficiale
si declaratiile luate sub juramânt. Înalti magistrati si bravi ofiteri, care
si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul românilor,
au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor,
lovituri cu pietre si huiduieli... De ce atâta ura?
Asa ni se rasplateste bunavointa si toleranta noastra? Si de nicaieri o
dezavruare, o rupere violenta si publica de ispravile bandelor ucigase, de
sectanti sanguinari. Nebunia organizata împotriva noastra a cuprins târguri si
orase si sate... Li s-au servit numai gloante, au fost sfârtecati cu topoarele,
destui dintre ei si-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele si li s-au furat ce
aveau pe dânsii, ca, apoi sa fie supusi tratamentului hain si vandaliei.
Românimea aceasta de o bunatate prosteasca fata de musafiri si jecmanitori
merita un tratament ceva mai omenesc, din partea evreimii care se lauda pâna
ieri ca are sentimente calde si fratesti fata de neamul nostru în nenorocire.
(Am încheiat citatul)
Si pentru ca acest dezastru, cu care se începe dezmembrarea României Mari sa nu
fie singular, Pactul Ribentrop - Molotov îsi continua urmarile nefaste prin
Arbitrajul de la Viena, când o parte a Transilvaniei este redata Ungariei,
urmata de anexarea sudului Dobrogei (judetele Caliaera si Durostor) de catre
Bulgaria.
Cum este bine cunoscut, la 22 iunie 1941, Armata Româna trece Prutul pentru
recucerirea Basarabiei.
În acesti aproape ultimi doi ani diplomatia
În noiembrie 1948, aflându-ma în detentie, am stat în aceeasi celula, la
Ministerul de Interne (fost sediu C.C., actualmente al senatului), în subsolul
doi, cu Pavel Pavel. Acesta fusese, în timplul razboiului, corespondent B.B.C.
la Londra, revenind dupa 1944 pentru a ocupa postul de director al Institutului
de statistica din Bucuresti. Membru al Partidului Comunist din România, din
1936, este arestat fiind unul din secretarii lui Lucretiu Patrascanu. Timp de o
luna mi-a facut o prezentare a P.C.R., de la înfiintare, relatând, în acelasi
timp diverse evenimente din timpul razboiului, cât si de la conferinta de Pace
de la Paris din toamna anului 1946, când a facut parte din delegatia româna.
O parte din cele prezentate de Pavel Pavel a facut subiectul articolului
subsemnatului Din istoria nescrisa sau denaturata a anilor 1940 - 1944
(suplimentul Aldine al ziarului România Libera din 2 noiembrie 2002).
În legatura cu perioada de razboi 1941 - 1942 din Rusia, redau cele povestite
de Pavel Pavel, sub rezerva aflarii, de catre istorici, a documentelor.
Având în vedere apelurile insistente, uneori chiar disperate ale Sovietelor de
ajutorare, acestia încheie cu America Conventia de împrumut si închiriere. În
prealabil, Stalin pune în aplicare o mare diversiune, prin care vrea sa arate
ca Sovietele îsi reorienteaza politica interna, renutând, de fapt, numai la
forme si formule necorespunzatoare cerintelor internationale occidentale.
Astfel:
. Se da libertate bisericii ortodoxe ruse, în fruntea careia se instaleaza un
Patriarh (Alexei al Moscovei).
. Se schimba denumirea de Comisar ar poporului cu cea de Ministru.
. Se dau grade în armata si decoratii.
Efectul acestor hotarâri a fost dublu, în special cel privind libertatea
religoiasa. Îmi amintesc, din relatarile celor veniti din Rusia, militari, sau
civili, de rivirimentul populatiei care îsi scotea icoanele îngropate, în
special, în zonele de ocupatie, convinsi fiind ca în eventualitatea reîntoarcerii
armatelor rosii, nu vor avea de suferit repercusiuni. Desigur bisericile nu au
fost readate, ele ramânând, în continuare sa îndeplineasca misiunea de
Depozite. Întreaga suflare ruseasca traia un eveniment însufletitor,
înrolându-se în zonele de ocupatie, în unitatile de partizani. Marea Farsa
aduce, însa si reversul "medaliei", constând în primirea Sovietelor,
din partea americanilor, a 40.000 de camioane, 10.000 de tancuri, precum si
artilerie grea si aviatie.
Privitor la "Ajutorul aliat", iata cum este prezentat de Jacques de
Launay, în volumele I si II din Mari decizii ale celui de-al doilea razboi
mondial 1939-1945 :
La 13 octombrie (1941) Roosevelt decide ca si Uniunea Sovietica sa beneficieze
de avantajele legii de Împrumut si închiriere. Decizia nu este facuta publica,
decât la 7 noiembrie 1941, când conjunctura politica interna a aparut
presedintelui, ca fiind cea mai favorabila.
Acordurile au fost încheiate pe o durata de 12 luni, pâna la 30 iunie 1942, ele
vor fi reînoite în fiecare an, pâna în 1945. În întreaga perioada a razboiului
Sovieticii au primit circa : 17.000 de avioane, 16.000 de tancuri, 8.000 de
tunuri, 50.000 de motociclete, 500.000 de camioane, 51.000 de masini de teren
tip Jeep, 450.000 de tone de exploziv, etc., etc. Am încheiat citatul.
În finalul acestui episod inserez, înca o data, o relatare din sursa Pavel
Pavel, care ar putea apartine "humorului negru", sau unei nuante de
cinism.
În anul 1946, la presiunile americane, Sovietele sunt obligate sa restituie în
stare de functionare, materialele primite în baza legii amintite. Îmbarcarea
are loc la Vladivostok unde, pe vasele americane, se aflau prese uriase, care
transformau blindatele în "pachetele". Stupefiati, rusii au
protestat, dar fara efect.
Între 28 noiembrie si 1 decembrie 1943, are loc conferinta de la Teheran
(preambulul celei de la Yalta), unde se face o evaluare politico-militara si
unde presedintele Roosevelt admite, în aceasta prima faza, pretentiile
teritoriale Sovietice, cu rugamintea ca ele sa ramâna secrete, pâna dupa
alegerile prezidentiale din Statele Unite, pentru a nu pierde voturile
cetatenilor americani originari din tarile vecine Uniunii Sovietice (polonezi,
finlandezi, baltici).
|
