DESCOPERIREA DE CATRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST SI VINATOAREA DE SCLAVI

DESCOPERIREA DE CÂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST sI VÎNĂTOAREA DE SCLAVI

PRIMA ETAPĂ A EXPANSIUNII MARITIME A PORTUGALIEI

Lupta crestinilor împotriva maurilor (musulmani de origine araba si berbera), care în secolul al VUI-lea cucerisera aproape întreaga penin­sula Iberica, s-a terminat cu succes în partea apuseana, portugheza, a peninsulei pe la mijlocul secolului al XHI-lea (1249), cînd crestinii au cucerit ultima posesiune maura (Algarve) din Portugalia de sud. în lupta împotriva maurilor, regii portughezi au fost în permanenta spri­jiniti de burghezia de la orase.

înca din prima jumatate a secolului al XlV-lea o expeditie mixta portughezo-italiana a descoperit pentru a doua oara insulele Canare. Cam în aceeasi perioada, navigatori italieni necunoscuti au descoperit insulele Azore si Madera, care nu erau locuite. Ei le-au trecut pe harti si le-au dat denumiri italiene; o parte din acestea — traduse în limba portugheza — s-au mentinut pîna astazi. Toate cele trei arhipelaguri din oceanul Atlantic sînt indicate pe harta Catalana din 1375.

ln prima etapa, expansiunea maritima a Portugaliei, spre sud, a fost iavonzata de pozitia ei geografica avantajoasa, ea fiind situata la extre­mif³^ sud-vestica a Europei. Expansiunea a fost determinata de parti­cularitatile dezvoltarii istorice a Portugaliei.

_aproa ^ortu£alia a terminat reconchista (recucerirea tarii de la mauri) cu
care s •- secole si jumatate înaintea Castiliei vecine. Puterea regala,
bona si p^Pn:'^{inea mai ales} Pe burghezia din orasele de pe litoral — Lisa-
"iai de (°Porto) si pe nobilii — mici proprietari (hidalgo) a înfrînt

local pe    ^{mS deCÎt în alte state din} Pe^ninsula Iberica influenta clerului s^&r^-^ ^transf°rmat într-o unealta docila în lupta pentru abso-ea p^rj^1:ilnindu-^&e pe acesti trei aliati, regii portughezi au zdrobit ^în in te ^r, ^spani°li puterea marilor feudali. în propriul sau interes ^sul burgheziei din orasele de pe litoral cu care era aliata,

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Insulele Azore, Madera si Canare pe harta Catalana din 1375.

_copERIFEA DE CATR'E PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

" ~"~ r a desfasurat energic înca la începutul secolului al XlV-lea

puterea ^re^ t_rUCtia de corabii si a creat o importanta flota militara. în (Diniz ^^^jv-lea corabiile portugheze faceau curse regulate cu scopuri secolul al •* Ţarile de jos si în Anglia de sud, iar în directia sud-vest comercial^e 1 ^ Canare si navigau de-a lungul coastelor de nord-vest vizita^u ins ^ _roxmiativ pîna la paralela de 28° latitudine nordica. în _ale ^Af;^lC1^'_trar al secolului al XlV-lea, Portugalia  858b115i 51;i-a asigurat definitiv ultimul P ^^ ₍j_e Q_astiii_a) iar în secolul al XV-lea intervenea chiar indepenae .^_{teme din aceas}ta tara vecina. Ca urmare, la începutul seco-in *^upf xv-lea, la extremitatea sud-vestica a Europei, pe tarmul ooea-^1U\^Ui" \tlantic, 's-a format un puternic stat maritim, în care toate gru-ⁿ -î¹ dominante erau interesate în continuarea expansiunii pe mare. ^PU Aceasta expansiune nu oferea nici o perspectiva în marea Mediterana, de continuau sa domine catalanii, genovezii si venetienii care acapa-"asera întregul comert al Indiei (îndeosebi prin Egipt) cu Europa. Marea Nordului si marea Baltica erau dominate de puternica Uniune hanseatica, aiunsa în acel moment la cea mai mare înflorire. Spre apus se întindea oceanul Atlantic neexplorat, dincolo de care, dupa cum se credea atunci, se aflau bogatele tari ale Asiei. Portughezii au întreprins cercetari si în aceasta directie, dar ele nu au dus decît la descoperirea pentru a doua oara a insulelor Azore nelocuite si la colonizarea lor lenta (începînd din 1445). Perspective bogate oferea portughezilor singura directie ramasa neexplorata, aceea spre sud, de-a lungul coastelor continentului african. Expansiunea maritima intensa spre sud a fost precedata de încercarea de a cuceri Africa de nord-vest (Marocul de astazi). în 1415, portu­ghezii au cucerit Ceuta. Dar aceasta cucerire nu le oferea perspective prea mari si abia dupa cîteva decenii (în 1471) a urmat ocuparea tempo­rara a unei mici regiuni învecinate cu strîmtoarea Gibraltar — „Algarve de peste mare".

PRINŢUL HENRIC NAVIGATORUL

La expeditia portugheza de la Ceuta din 1415 a participat printul tiennc (infantele Henrique) în vîrsta de 20 de ani, poreclit dupa multe secole (in secolul al XlX-lea) Navigatorul, desi n-a întreprins niciodata eo calatorie mai lunga, ci s-a ocupat doar cu organizarea expeditiilor nume. La Ceuta el a obtinut unele informatii exacte despre Africa Saha -^{a aflat aStfel ca la sud de mun}t^{ii Atlas se} întinde uriasul pustiu d_e v?' ^{m CarS Se întîlnesc oaze} locuite. A aflat, de asemenea, ca maurii ⁿ ^f^rtea docului trimit caravane prin pustiu, spre un fluviu mare, .,^ac°l° ^aur si sclavi negri. Dincolo de zona deserturilor, în SeneeaM    ^€nta*^{a curg} într-adevar doua fluvii mari: unul spre vest -fluvii e      ^{lar altul spre est} ~ ^NiKerul. în secolul al XV-lea, cele doua în mi^¹¹ ^^onfundate între ele si se credea chiar ca sînt legate de Nil. ^leSendab\v^U- ^Henric Navigatorul aceste informatii s-au împletit cu ^aurui pojA ^ca ^^esPre tara Ofir, de unde regele Solomon si-ar fi procurat ^cu orie© ^ ^construi^rea templului din Ierusalim. El a hotarît sa ajunga ^Pret, pe mare, în tara aurului si a sclavilor, trimitîndu-si

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

corabiile de-a lungul tarmul,,,
apusean al Africii. în w
cursul vietii sale el 'a cautat
cu o perseverenta "

la sa atinga acest scop. de mai bine de patruzeci de ani (a murit în 1460), Henric a trimis o expeditie dupa alta pentru cercetarea tarmurilor atlantice ale Africii, precum <sj dupa aur si sclavi.

Dupa ce s-a întors din Ceuta în patrie, Henric a de­venit conducatorul („Marele maestru") ordinului portu­ghez al lui Crist, organizatie semi-militara si semi-monaha-la, care dispunea de sume uria­se de bani. Henric s-a retras la Sagres — localitate situata în sud-vestul Portugaliei, linga capul Sao Vicente — unde a întemeiat cu fondurile ordinu­lui un observator si o scoala de navigatie. Deoarece marinarii portughezi nu stiau sa foloseas-

i hartile maritime si cu atît mai putin sa le întocmeasca, el a invitat

-ofesori-cartografi, evrei din Catalonia, originari din insulele Baleare.

Istoricii burghezi au creat o legenda*în jurul virtutilor lui Henric

avigatorul, dîndu-i o aureola de sfînt. „Buzele lui n-au cunoscut vinul

... nu s-au atins niciodata de buze femeiesti. , . Nici unul dintre cei

re l-au jignit n-au auzit de la el vreun cuvînt de ocara" (O. Peschel).

> pretinde ca Henric ar fi fost „plin de dragoste pura" pentru stiinta,

redincios visului nobil" despre India, unde milioane de pagîni ar

tea fi convertiti la crestinism. Nu exista însa nici o dovada ca printul

fi fost calauzit de asemenea simtaminte. India era foarte departe, pe

îd sclavii si aurul din Africa erau în orice caz mult mai aproape.

tusi, cam în jurul anului 1440, dupa ce a citit „Cartea" lui Marco

Io, printul a propus capitanilor sai sa adune informatii despre calea

ritima spre India si despre tara crestina africana a „regelui-preot Ioan"

Etiopia.

Foarte curînd dupa aceea, portughezii au reusit sa ajunga pîna la ui Bojador (26° latitudine nordica), situat la doua sute de kilometri 1 de insulele Canare. Capul Bojador, în jurul caruia se învolburau izuri înspumate, înainta departe în marea presarata cu recife, iar în ?ul marii portughezii nu se încumetau înca sa iasa. De altfel, nici

_I

_DESCOPERIREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

pstui cap nu aveau nimic atragator, deoarece Sahara ajunge
tarmurile ace _aru Nicaieri nu se zarea vreun petec de verdeata

omeneasca.

DOUA DESCOPERIRE A MADEREI sI A INSULELOR AZORE

1419 doi nobili portughezi JoSo Zarco si Tristao Teixeira, care,
veau nici o experienta în materie de navigatie fusesera trimisi

desi ^TlU_{1 Bo}|_acj_Or, au fost aruncati de furtuna departe spre vest si au la caoui ._{îm lator} i_mga o mica insula nelocuita. Insulita era complet acostat _^ dintre copaci cel mai valoros era dragonierul (Dracaena împa^durp_e'_scop_{erirea a atras} atentia lui Henric, care stia ca înca la •"icul secolului al XlV-lea marinari italieni au ajuns în aceasta parte ""oceanului, la o insula careia i-au dat numele de Le^name („Padure"). Expeditia trimisa de Henric sub conducerea acelorasi nobili a gasit în curînd la cincizeci de kilometri sud-vest de prima insulita, o insula relativ mare (circa 700 km²), de asemenea nelocuita si acoperita cu paduri dese. Printul a numit aceasta insula Madera (în portugheza „ma-deira" înseamna padure). Madera, situata la 900 de km sud-vest de Por­tugalia, a fost data ca feuda norocosilor nobili care o descoperisera întîmplator. Ei au dat foc padurii în regiunea aleasa pentru construirea primei asezari, dar focul s-a întins treptat pe toata insula si a distrus întreaga vegetatie virgina. Asa a început exploatarea coloniilor de catre portughezi.

Gonsalvo Velho Cabrai, trimis de print sa caute insulele descoperite de italieni la apus, în secolul al XlV-lea, a navigat de doua ori în aceasta directie, în 1431 si 1432, si a descoperit la aproximativ 1400 de km vest de Portugalia insula Santa Maria din arhipelagul insulelor Azore. In urmatorii treizeci de ani acelasi Cabrai si alti marinari portu­ghezi au descoperit toate insulele acestui arhipelag, gasind-o pe cea mai îndepartata dintre ele (Flores) dupa zborul pasarilor. De la mijlocul secolului al XV-lea au început sa soseasca în arhipelag colonisti portu­ghezi. Calatoriile din Portugalia pîna în insulele Azore, pierdute în mijlocul oceanului, au devenit o „scoala de navigatie pe distante lungi" Pentru marinarii portughezi, iar Madera a ajuns o escala importanta pe eWl ^SP-^{re AfriCa occidental}a tropicala. Tot ca escale le serveau portu-ocunlt f- ^{Unele din insulele} Canare locuite, cu toate ca ele fusesera guancif         ^{mte de} castilieni, care înrobisera pe locuitorii bastinasi -

DESCOPERIREA ŢĂRII RIO DE ORO sI ÎNCEPUTUL NEGOŢULUI DE SCLAVI PORTUGHEZ

insular³⁴' ^{Gîl Eannes}> acuzat ca face contrabanda cu sclavi rapiti din
^a adus _H ^anare> ^a ocolit capul Bojador si, pentru a-si rascumpara vina,
este posib'r ^C°î ^printului Henric. . . flori, ca dovada ca si acolo viata
&⁰.iador ^^{5 e}^ ^a înaintat departe spre sud, dincolo de capul

_at'_gi ^^{n curtean al} l^ui Henric, Affonso Gongalves Baldaya, a ^mai departe si a descoperit în dreptul tropicului nordic un

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

golf care patrundea adînc în uscat. Ulterior, însa, înaintarea spre suc ievenit mai lenta si abia în 1441 portughezii Antao Gonsalves si j\fy_;. rristao au ajuns pîna la capul Blanco (denumirea spaniola; în portugho Branco = Alb).

Aceasta regiune, pustie în aparenta, era locuita; oînd debarc^ jortughezii puneau uneori pe fuga pe pescarii mauri. Din ordinul pri_n_ ului, Gongalves a adus de acolo „zece negri, barbati si femei". Printui_Uj -a dat sperante si faptul ca el a adus si putin nisip aurifer. Portughezii tu cercetat vaile secate ale unor rîuri de mult disparute, pe care l_e ntîlneau adesea în aceasta regiune de litoral, dar n-au gasit acolo nici nacar urme de aur. Totusi, aceasta regiune trista si lipsita de apa -rartea de vest a pustiului Saharei care se întinde de la povîrnisurile e sud-vest ale muntilor Atlas pîna la capul Blanco — a fost denumita e portughezi, ca si golful — Rîul de Aur (în spaniola Rio de Oro).

Pîna atunci, expeditiile lui Henric au fost vadit deficitare. Printul

heltuise fonduri uriase pentru a descoperi niste insule nelocuite în

ceanul Atlantic si teritorii aproape nelocuite pe tarmurile lui. De aceea,

)t mai frecvent i se faceau lui Henric mustrari aspre pentru cheltuirea

îra socoteala a fondurilor ordinului lui Crist. în sfîrsit, în 1443 o expe-

itie portugheza condusa de Nuno Tristao a ocolit capul Blanco si a

?scoperit un grup de insulite nisipoase si joase — Arguin. în întîmpi-

area portughezilor au iesit zeci de luntri facute din trunchiuri de copaci,

i care se aflau pescari aproape goi. Tristâo a capturat aici vreo treizeci

î sclavi, pe care i-a vîndut cu un pret foarte mare la Lisabona. Fetele

r pareau oribile portughezilor, dar trupurile svelte si muschiuloase

au minunate. „Au cap de satir si corp de Antinous" — scriau contem-

iranii despre acesti „negri". în anul urmator (1444) au plecat spre

rguin sase corabii sub comanda lui Lanzarote, un alt curtean al prin-

lui. Cuviosul print si-a rezervat o cincime din profituri. Un cronicar

rtughez spune ca „în sfîrsit domnul, cel care recompenseaza faptele

ne, a gasit cu cale ca pentru marile necazuri îndurate în slujba sa,

le daruiasca o zi victorioasa, glorie pentru munca si rasplata pagubelor,

irucît au fost prinsi în total 165 de barbati, femei si copii". Dar dupa

;asta „zi victorioasa" vânatoarea de sclavi n-a mai fost atît de izbutita,

ntru ca locuitorii se împrastiau cuprinsi de panica. Totusi, Lanzarote ,

adus doua sute treizeci si cinci de sclavi. Din cheltuitor nechibzuit,

nric s-a transformat într-un erou în ochii nobililor si negustorilor

rtughezi. Ulterior, cucernicul print, daca nu a introdus chiar el, în

ce caz a încurajat dresarea clinilor pentru prinderea oamenilor.

icipolii lui Henric îi torturau pe negrii surprinsi pe tarm, pentru ca

stia sa le arate drumul spre satele lor.

DESCOPERIREA „SENEGAMBIEI"

Vînatoarea de sclavi a grabit ritmul descoperirilor pe tarmurile leii de vest. Locuitorii terorizati se refugiau în interiorul tarii, tînd sa scape de portughezi, iar negustorii de sclavi erau nevoiti sa ndrepte mai departe spre sud, catre tarmuri noi, înca neatinse.

ESCOPEMREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

_u f_ost trimise în Africa occidentala 26 de corabii, o parte în 1445 a^_ ^anzarote. înaintînd spre sud, Nuno Tristao si Diniz sub comanaa _ticipat <jupa cît se pare la expeditia Iui în calitate de Diaz, care g^ii, au facut descoperiri importante" Tristao a descoperit capitani ^de._ului senegal (la paralela de 16° latitudine nordica). Diaz a gurile ^tlu _care înainta mult spre apus (extremitatea vestica a Africii) ocolit "ⁿ_num}_t Capul Verde, deoarece acesta era primul punct, la sud j* ~1vr ea de nisip" (Sahara), unde cresteau palmieri. Capul verde se ^J~ „",000 de km sud de capul Blaneo (Cabo), aproape la aceeasi distanta

£^_rtuni _s p

sud descoperind gurile fluviului Gambia, pe ale carui maluri traia ^populatie compacta.

Spre sud de gurile Senegalului, portughezii au început sa întîl-neasca pe coasta negri adevarati: mai la nord ei au întîlnit reprezentanti ai diferitelor triburi de origina araba sau berbera. Acesti negri înalti, asa-numitii senegalezi, erau mult mai pretuiti pe pietele de sclavi decît maurii. Pe litoralul Africii occidentale tropicale, portughezii obtineau în schimbul marfurilor europene pulbere de aur, fildes, mosc si un condiment care înlocuia piperul. Dar mult mai avantajoasa era pentru ei vînatoarea de negri. De atunci, calatoriile s-au dovedit a fi atît de rentabile, îneît printul lua de la cei ce le întreprindeau a patra parte din prada, fara sa le ramburseze nimic din cheltuieli, iar în cazul cînd organiza el însusi expeditiile sau suporta cheltuielile, lua jumatate din prada.

în 1446, plecînd la vînatoare de sclavi, Nuno Tristao a înaintat spre sud pîna la paralela de 12° latitudine nordica si a descoperit arhipelagul Bissagos, iar la rasarit de el — în fata gurii rîului Cogon — insula Tristao (la paralela de 10°5 latitudine nordica). El a intrat pe rîu si a coborît o barca în care s-â urcat îmureuna cu aproape toti marinarii. Dar negrii au opus aici portughezilor o rezistenta eroica. Toti oamenii din barca, inclusiv Tristao, au fost ucisi sau au murit curînd din cauza ranilor. Cei patru marinari ramasi pe corabie sub comanda notarului Airisa Unoco        fi

, p t pj

cînd^{U naV}.^{ifiat doua luni în} ^rgul oceanului, fara sa vada tarmul, pîna _v-^{n au}. ^aJuns la Lisabona, dupa ce au parcurs 3500 de km, împotriva nav"^U r ⁹* ^{a CUr€ntu}l^ui- Faptul acesta a dovedit însusirile superioare de _de cor-v-³^ ^caravelelor portugheze din acea vreme; numai pe astfel ^{a U a piatut sa} savîrseasca un echipaj atît de mic si cu un condu-^Xperimentat ° calatorie fara precedent în istoria navigatiei pentru acea vreme.

ⁿ"^au întîm      ^{S€ pare}' ^^{n a}^^e regiuni mai apropiate, vînatorii de sclavi i (j ^p^^na^ ° astfel de rezistenta organizata, iar perspectivele nego- încî^°-    ^ ^^U »^^ene5^ambia" cu populatie densa, pareau atît de înaintarea portughezilor s-a oprit. Ea a reînceput abia dupa

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

moartea lui Henric, ceea ce dovedeste ca nici la sfîrsitul vietii „Navigatorul" n-a cautat cu atîta perseverenta sa ajunga în India, sustineau istoricii. Cînd începeau sa întîmpine dificultati în vînatoarp de sclavi pe litoral portughezii porneau în sus pe cursul rîurilor, ajung^ uneori destul de departe. Astfel au fost cercetate în perioada 1450--l4gA cursurile inferioare navigabile ale fluviilor din Africa occidentala de 1 Senegal (la nord) pîna la Cogon (la sud). Pe Senegal, lînga ultin^ cascada, comandantul uneia dintre caravele, negustorul de sclavi Di_Og_Q Gomez, a strîns în 1456 informatii despre Sudanul de vest si despre marele fluviu ce-1 strabate, „Emiu" (Niger); el curge spre rasarit, dincolo de înaltimile care constituie cumpana apelor. Portughezii socoteau ca acest rîu este un afluent al Nilului.

CA'DA-MOSTO sI DESCOPERIREA INSULELOR CAPULUI VERDE

Singurul eveniment istorico-geografic important din ultimii ani ai vietii lui Henric a fost descoperirea întîmplatoare a insulelor Capului Verde de catre negustorul venetian Alvise da Ca'da-Mosto. El, împreuna cu genovezul Antoniotto Usodimare au înfiintat în Portugalia o companie pentru comertul african obtinînd, în conditii obisnuite, aprobare din partea printului Henric. în 1455 cele doua corabii ale lor au navigat de-a lungul coastei pîna la gurile fluviului Gambia. Ele s-au întors în Portugalia încarcate cu un numar mare de sclavi. Ca'da-Mosto povesteste ca într-un loc, în schimbul cîtorva cai cu harnasamentul respectiv, a obtinut de la capetenia unui trib o suta de sclavi si pe deasupra o fetita frumoasa, de 12—13 ani, „care sa-1 slujeasca în iatac".

în 1456, Ca'da-Mosto si Usodimare au echipat din nou doua corabii; Henric a trimis cu ei o a treia corabie, portugheza. Dincolo de capul Blanco, furtuna le-a împins departe, în largul oceanului, spre nord-vest. Cînd furtuna s-a potolit, ei au cotit spre sud si, dupa trei zile, în dreptul paralelei de 16° latitudine nordica, au descoperit o insula careia i-au dat numele de Boavista (la 600 de kilometri de Capul Verde). Insula era pustie si nelocuita, dar au gasit acolo apa dulce si pasari, care „veneau singure în mîna omului". De pe B5avista se vedeau si alte insule; drept spre nord — Sal, spre sud-vest — Maia si cea mai mare dintre ele — Santiago. Negasind nimic interesant pe aceste insule si nici pe insulele Capului Verde, descoperite anterior, care erau de asemenea pustii si nelocuite, navigatorii au cotit de-a dreptul spre rasarit, au ajuns la con­tinentul african si s-au întors în Portugalia. în timpul ambeior calatorii, Ca'da-Mosto si-a notat sistematic observatiile într-un jurnal, car^e furnizeaza un material foarte pitoresc si pretios pentru studierea Africii occidentale din acea perioada tragica a istoriei ei, cînd portughezii au început s-o transforme în cea mai mare rezervatie din lume pentru vîna-toarea de sclavi.

Descoperirea insulelor Capului Verde (grupul apusean) a fost înche­iata la hotarul dintre anii 1461 si 1462 de o expeditie mixta, la care au participat genovezul Antonio Noii si portughezul Diogo Gomez, care cercetase înainte Senegalul. Primii colonisti portughezi au aparut P^e

in foarte putini europeni. Regele Portugaliei a acordat

venit ai f_eudali ai insulelor dreptul de monopol asupra vînatorii

proprie^ ^ ^ t_armui african din dreptul lor, adica în „Senegambia". n<;£^rl _c^_{vi erau a}(j_Usi în insule. Urmasii acestor sclavi, amestecati + ni nutinii colonisti portughezi, formeaza în prezent populatia sES** arhipelagului.

«OLUL LUI HENRIC NAVIGATORUL IN DEZVOLTAREA NAVIGAŢIEI PORTUGHEZE

Printul Henric a murit în 1460. El a jucat un rol considerabil în

'a Portugaliei. în cei 45 de ani de activitate el a pregatit numerosi visatori experimentati. Flota comerciala portugheza s-a situat pe inul loc din lume. Expeditiile pe care le-a trimis printul au ocupat ^au anexat la Portugalia patru mari arhipelaguri din partea rasariteana a oceanului Atlantic; numai insulele Canare au fost cedate Spaniei dupa conflicte îndelungate. Un rol si mai însemnat l-au jucat expeditiile între­prinse în acea vreme în Africa propriu-zisa. Pe timpul lui Henric, tarmul apusean al Africii a fost explorat si însemnat pe harti pe o distanta de circa 3 500 de km, de la strîmtoarea Gibraltar pîna în Guineea portu­gheza de astazi, unde tarmul coteste spre sud-est, indicînd parca drumul catre „India de miaza-zi". în timpul lui Henric a început negotul masiv cu sclavi negri din Africa. în sfîrsit, în calitatea sa de conducator al ordinului lui Crist, printul Henric a avut grija sa obtina de la papii de la Roma aprobarea monopolului asupra comertului african si asupra cuceririi tuturor regiunilor de litoral din Africa, „atît asupra celor do-bîndite, cît si asupra celor ce vor fi dobîndite, de la capurile Bojador si Nâc pîna în Guinea si mai departe, de-a lungul tarmului sudic pîna la indieni". (Trebuie mentionat ca în acea vreme erau denumiti indieni, nu numai locuitorii Indiei, dar si cei ai Etiopiei.).

în timpul lui Henric, constructia de corabii a înregistrat succese foarte mari. înainte ca el sa-si fi început activitatea, în secolul al XIV-lea si în primele decenii ale secolului al XV-lea, portughezii nu erau de-^cî*-^*^{e ucen}ici ai constructorilor straini de corabii (ca si ai navigatorilor straini) originari în special din insula Mallorca. în perioada 1430-1450 te produce o cotitura, iar în a doua jumatate a secolului al XV-lea por-

^^{1 devin} d^ascali ai popoarelor vest-europene în materie de con-
rm!f •₍^{Mval€ (ca si în} navigatie) pastrînd aceasta pozitie pîna în ulti-
în flf ^{al secolului a}* XVI-lea. Spre sfîrsitul vietii printului Henric,
corabi ^portu?^{heza a} dobîndit o importanta predominanta caravela -
ascutif "^ catarge, de o constructie speciala, cu un contur relativ

tea de ^{cu a}?^a~^numitul 'greement latin: pînze triunghiulare (sau cu par-chila vas¹^ .^iunghiulara) care, în stare de echilibru, erau paralele cu gatie- _era Caravelele portugheze aveau însusiri bune pentru navi-22 de km ^Usoare> ^raPide (cînd vîntul era prielnic atingeau pîna la «înaintau' <?* T^' ^{erau usor de manevrat}. ^{iar în caz} de vînt nefavorabil ^r«ctia vînh î • ^{ent în volte}' întorcînd, cînd un bord, cînd celalalt în di-uuiui, de parca ar fi avut vîsle". Ele pareau de neînlocuit

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

t Corvo fi. Flores

o     

i. Tercefra

_o ^^L S5o Mlguel (1444)

l Santa Marin i

I. Porto Santo t. Maderac$_

_{/ mxmm}

^iAe / ff m:':-:i::}:':':^

___.>. Drumurile probabile urmate de expetfltillc portughexe (1420) Data ocuparii insule&r c^u teritoriile!

^<™*~— TJrm- descoperit de portughezi (1415-1460)¹ jcrjnokute"d« _£S<rop£,l ta secdd al XlV-laO

T*murtle cunoscute de europeni Ia începutul sec.» XV.!m («<»> î/-is(âij-»443) r!«ldesMPcrW sl numele

Expeditiile organizate de Henric Navigatorul (1415—1460).

„pentru descoperiri", adica pentru navigatia pe lînga tarmuri neexpl⁰"' rate sau complet necunoscute, dar nu se distingeau printr-o mare stabi' litate si navigatia pe ele nu era de loc sigura.

^_ezaurului _re^^ g

^j³ fildes faceau tot mai dese incursiuni pe tarmurile Africii occiden-^e*. La început ei actionau folosind metode „primitive": ademeneau pe 'biile lor sau capturau pe mare grupuri relativ m'ci de pescari lipsiti H^aDarare aproape goi. Apoi, au început sa foloseasca metode mai „per­fectionate"' pentru vînarea negrilor. Ei debarcau detasamente mari, de bicei la gurile rîurilor, care efectuau incursiuni în satele de pe litoral, l jefuiau," violau femeile, incendiau colibele. Prinzînd sute de oameni, ei alegeau pe loc pe cei mai vigurosi sau pe cei mai frumosi dupa aprecierea lor, iar pe ceilalti, în special pe batrîni si copii, îi ucideau fara crutare sau, cu tot atîta cruzime, îi lasau în satele prefacute în scrum, fara spri­jin,' în voia soartei. Pe cei alesi îi puneau în fiare, îi încarcau pe corabii, umplînd cu negri fiecare metru de suprafata „libera" si îi aduceau în Portugalia atît de înghesuiti cum n-ar fi transportat niciodata vitele, de teama pagubelor ce ar fi suferit. Mortalitatea în rândurile nefericitilor captivi, în timpul lungului drum din Africa occidentala pîna la tarmurile Portugaliei, era îngrozitoare. Dar si vânzarea celor ramasi în viata aducea negustorilor, ordinului lui Crist si tezaurului regal profituri uriase.

Dupa câteva incursiuni de acest fel, locuitorii de pe coasta, cînd za­
reau pe mare corabii portugheze, îsi paraseau locuintele, îsi luau avutul
mizer si cautau sa se îndeparteze cît mai mult de tarm, refugiindu-se în
zona savanelor sau ascunzîndunse în inima padurii, atunci cînd portu­
ghezii ajungeau pîna în zona padurilor tropicale. Detasamentele de vînatori
de oameni debarcate pe tarm gaseau satele pustii. Curând, negustorii de
sclavi portughezi au nascocit o noua metoda de „raspândire a culturii
europene si de aducere a paginilor în sînul bisericii crestine": ei au în­
ceput sa cumpere, în special în insulele Canare, cîini mari care erau dre­
sati pentru vînatoarea de oameni. Atunci negrii au început sa plece în
masa din zona de litoral în regiunile din interior, întrucît detasamentele
Portugheze nu îndrazneau sa se îndeparteze de tarm. De altfel, incursiu­
nile îndepartate nu erau suficient de rentabile. La întoarcerea spre tarm
în" ~^ln!^:er!^oru^ continentului prin regiuni complet pustiite, mortalitatea
cor"b" tv^{6 captivilor era mult} m^ mare decît în cursul calatoriilor pe
tarm ^U'i ^{n aceste} motive negustorii de sclavi preferau sa paraseasca
inca ^ramase P^ustii> „valorificate" dinainte, si sa caute altele noi,

_ri_rj- ^neexPlorate. Aceasta a determinat întreaga desfasurare a descope-Pîna ^<j°^{astei ves}tiee a Africii de catre portughezi, de la capul Bojador ^subtropi^Cai^{PUl S}^^{nta Catarina} <²° l^atitudine sudica), adica de la tarmul rialâ di ^pustiu al Saharei occidentale pîna la zona paduroasa ecuatc-Si ritmul -^esî^unea cursului inferior al fluviului Congo. Astfel se explica cii, _mai . ^întarii portughezilor de-a lungul litoralului apusean al Afri- *^ent, iar apoi tot mai rapid, pe masura ce se dezvolta

fc de_Scoperi_{tilot g}eog_raf_ico !.__n.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

jl de sclavi: 30 de ani pîna la Capul Verde, 14 ani pentru p
intre Capul Verde si Coasta de Aur, 5 ani pentru portiunea dintr
loasta de Aur si capul Santa Catarina. "^b

Mai la sud de acest cap începeau posesiunile statului Congo, _Uiij îetodele folosite în mod obisnuit de portughezi pentru vînatoarea (j⁶ ameni nu erau posibile si unde organizarea negotului de sclavi trebuia i fie precedata de o pregatire „diplomatica" speciala. în parte în acest ;op, iar în parte pentru explorarea tarmurilor africane dinspre oceanul .tlantie, la sud de ecuator, au fost trimise mai tîrziu, în perioada 1480— 190, expeditiile lui Diogo Câo. Dar si în zona tropicala a emisferii nor-ioe, pe tarmurile Guineii superioare, portughezii au fost nevoiti sa treaca 3 la vînatoarea de sclavi la cumpararea de sclavi, din cauza ca zona toralului ramasese pustie. Ei profitau de desele razboaie dintre triburi tr în perioadele de liniste le provocau si le atîtau, aprovizionau cu arme sprijineau prin tot felul de alte mijloace unele capetenii de triburi ,regi" localnici) împotriva altora, primind mii de sclavi ca rasplata entru serviciile lor sau în schimbul unei plati infime în natura.