DESCOPERIREA DE CATRE RUSI A EUROPEI DE NORD SI PRIMELE EXPEDITII IN SIBERIA (SECOLELE XII—XV)

DESCOPERIREA DE CĂTRE RUsI A EUROPEI DE NORD sI PRIMELE EXPEDIŢII IN SIBERIA (SECOLELE XII—XV)

MARELE NOVGOROD sI POMORIE

Cu exceptia extremitatii nordice a peninsulei Scandinavice si a coastei Murmansk, īntreaga regiune din nordul Europei si Asiei situata dincolo de cercul polar a fost descoperita de rusi. Tot rusii au fost primii europeni care au navigat pe marile oceanului īnghetat cu sute de ani īnainte ca englezii si olandezii, care pretind ca ar fi „descoperit" aceste mari, sa fi patruns acolo.

Pionieri .ai marilor descoperiri facute de rusi īn nordul Europei si

Asiei au fost locuitorii din Novgorod, cetateni ai puternicii republici

feudale din Rusia veche, care purta semetul nume de „Marele Novgorod".

Pīna la īnceputul secolului al Xll-lea, republica Novgorod pusese sta-

aīnire pe tot nordul european — de la peninsula Kala pīna la bazinul

Peciorei. Locuitorii din Novgorod au trecut la rasarit chiar dincolo de

,Kamennīi Poias" („Brīul de piatra") — muntii Ural. Aceste posesiuni

ile Novgorodului din regiunile periferice de la nord si nord-est purtau

lenumirea de „vo'losti" (plasa). De la nord la sud, Novīgorodul stapīnea

D-t teritoriul de la „Marea cea rece" pīna la īnaltimile care formau

umpana ape⁷or, īntre bazinele lacurilor Ilmen si Ciud si bazinul Dvinei

e vest. Novgorodul īnsusi era un mare centru comercial si mestesugā-

īsc, iar īn statul Novgorod erau foarte dezvoltate vānatoarea, pescuitul

extractia sarii. Aceste īndeletniciri aduceau locuitorilor Novgorodului

arfuri pretioase, .care erau exportate īn apus la „nemti" si īn sud si

:d-est, īn cnezatele rusesti „de jos"¹. Pamānturile Novgorodului dadeau

colte foarte mici; semanaturile erau adesea distruse de ger. De aseme-

:a, existau putine vite. Locuitorii din Novgorod erau nevoiti sa cum-

;re grīne si vite din Rusia „de jos", unde se cereau īn schimb sare

sturioni, untura de balena, puf, colti de morsa si mai ales blanuri,

„Pamīnturile" de rasarit ale Novgorodului erau situate īn bazinul cursului supe-al Volgai si de aceea, pentru locuitorii din Novgorod, cnezatele rusesti situate p^e iul mijlociu al Volgai, pe Oka si pe afluentii lor reprezentau „Rusia de jos".

DESCOPERIREA DE C TRE RUsI A EUROPEI DE NORD

pentru vīnatorile cu soimi ale cnezilor si boierilor se cautau soimi / ni*¹¹! ^a^ ^nobili" din regiunile polare). Cu cīt se epuizau mai repede terenurile de vānatoare si de pescuit din tinuturile de bastina, cu atīt mai puternica era tendinta locuitorilor din Novgorod de a īnainta spre ord, sP^re tarmurile rāurilor nordice si ale marii Reci, unde se gaseau din abundenta peste, vīnat si pasari. Rusiei „de jos" īi trebuiau nu

Planul Novgorodului (dupa o icoana din secolul al XVI-lea).

numai produsele pe care locuitorii Novgorodului le procurau din nord; «a avea nevoie si de marfurile de peste mari pe care le aduceau prin marea baltica la Novgorod negustorii hanseatici — germani sau suedezi (Soti). Negustorii de peste mari cumparau, la rāndul lor, la Novgorod, stat marfuri din regiunile nordice, cīt si din Rusia „de jos". Nobilimea «m Novgorod, care era clasa dominanta īn republica, pretuia īn mod «eosebit tinutul Pomorie, de unde veneau marfurile cele mai cautate J*pit comertul cu tarile de peste mare si cu Rusia „de jos" (S. F. )

Pentru diferitele regiuni dim Pomorie, adica de pe coasta de nord a pei precum si pentru tarmurile marii Reci, locuitorii Novgorodului numiri speciale care s-au pastrat pīna astazi īn literatura geo- rusa: tarmul de nord al peninsulei Kola — coasta Murmansk da) tarmul de est si sud-est al acesteia, īn dreptul „Gītului " — coasta Ier; tarmul apusean al marii Albe, cam pīna la xīului Kem — coasta Karela, īntrucāt īn tara īnvecinata traiau

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Zid si turn de la „Detinet" (Kremlinul) din Novgorod.

copiii koreli" (karelii); tarmul de sud-vest al marii Albe, īntre gurile īurilor „maritime" Kema si Onega — coasta Pomorie; tarmul de sud-^rest al peninsulei Onega — coasta Onega; tarmul de nord-est al penin-ulei — coasta Letni; tarmul de rasarit al marii Albe de la gura Dvinei e nord pīna la estuarul Mezenului — coasta Zimni.

Mai departe, spre nord-est, īncepeau tinuturile locuite de „samo-izi" (nenti) si „iugra". Sub aceasta din urma denumire se īntelegeau,

x igeneral, toate popoarele din Europa de nord-est si Asia de nord-vest mansii („vogulii"), hantii („ostiacii") etc, dar, dupa cīt se pare,.

ntre iugra erau exclusi nentii.

DESCOPERIREA sI COLONIZAREA DE CĂTRE RUsI A NORDULUI EUROPEAN

Locuitorii dependenti („smerzii") din Novgorod si robii boierilor īolopi sboi") au descoperit si au fost primii oare au colonizat tarmurile xopei de nord. Ei au deschis spre ele drumuri, au organizat acolo īatoarea si pescuitul si s-au asezat pe cursurile inferioare si la gurile rilor, „formiīnd un fel de oaze rusesti printre padurile nelocuite" F. Platonov).

Caile de nord-est. Locuitorii din Novgorod coborau pe rīul Volhov a la lacul Ladoga; apoi ieseau pe rīul Svir spre lacul Onega si mai «arte, catre nord, de-a lungul tarmurilor de apus sau rasarit ale alui; aci au organizat „o cale de corabii pe lacul Qne^a de ambele

_u

DESCOPERIREA Dli CĂTRE RUsI A EUROPEI DE NORD

Caile comerciale din vechea Rusie.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Drumurile fluviale ale novgorodcnilor «

Drumurile mārUime si pe Idcuri ale novgorodcnilor L

Regiunile colonizate de novgorodeol Regiunile colonizate de norvegieni

Descoperirea si colonizarea Europei de nord de catre rusi.

*ti prin pogosturi"¹ (adica de-a lungul tarmurilor din sat īn sat). De tarmul rasaritean al lacului Onega, ei mergeau mai departe, spre id-est, folosind mai cu seama caile de apa. Pe acolo nu existau dru-ri de care. Chiar si vara īnaintarea era foarte anevoioasa: „sīnt ne-narate mlastini si lacuri care trebuie trecute īn multe locuri". Prima ; a fost organizata pornindu-se de la lacul Onega peste rīul Vodla >este un afluent al lui din dreapta. Pe aici locuitorii Novgorodului ngeau la lacul Ken, iar pe rīul Ken, la Onega (mai jos de praguri); i coborau pe Onega spre marea Alba sau treceau pe cursul superior ■īului Emta, ajungīnd pīna la Dvina de nord. Cel de-al doilea drum nea de la rīul Vītegra, prin lacul cu scurgere Lacia, spre Onega, de

Mici asezari (n. tr.).

DESCOPERIREA DE C TRE RUsI A EUROPEI DE NORD

deschideau aceleasi cai catre Dvina de nord si catre mare. AI _unde ^se,° ducea de la extremitatea nordica a lacului Onega, prin-treilea ar j^^^ _mi_ci, _spre lacul Vīg, la „pogosturile de dincolo de ^iI'^un «\L rīul Vīg, spre Suma si Niuheia, de-a dreptul la tarmurile

One#         ^

^g°^lfUrViLa de nord-vest pornea de la oraselul Korelī (astazi Prioziorsk). Jt-nmd Novgorodului, situat pe tarmul vestic al lacului Ladoga, ^apa ooeosturile lapone", la „salbatica lop" (astazi raioanele apusene ^'Y s. Autonome Karela), iar de acolo spre coasta Karela de la

« ĪL"

u se stie cānd au īnceput locuitorii din Novgorod sa īnainteze spre Dupa cum se arata īn „Nacialnaia letopis"¹, locuitorii din Nov-

d īnca de la sfārsitul secolului al Xl-lea, vizitau Peciora, regiunea %& mai īndepartata de ei din Europa de nord. De aceea se poate pre-supune ca ei ajunsesera pma la marea Alba mea mai īnainte.

Bobii boierilor (holopi-sboi) ajungeau la tarmul marii pe una dintre caile indicate mai sus. Cu barcile lor numite „uskui", de unde vine si numele lor de „uskuinici", ei pluteau pe mare si urcau pe cursul rāurilor pīna la primele praguri. Acolo unde erau conditii prielnice pentru pes­cuit, vīnatoare etc. ei ocupau terenuri īn folosul boierilor lor. In felul acesta au luat nastere asezarile nordice ale Novgorodului; instalatii pentru sararea pestelui, asezari de pescari, asezari ale vīnatorilor de soimi etc. Dupa aceste asezari ale pesdarilor si vīnatorilor oare aparti­neau boierilor, au aparut asezari de agricultori īn locurile unde, īn conditiile de atunci, era posibila cultivarea pamāntului. Robii boierilor au supus la nord-vest pe kareli si pe saami, sau lopari („copiii kareli" si „lopii salbatici"), iar la nord-est pe nenti („samoiezi") si i^au obligat sa lucreze pentru staipīnii lor. In urma robilor boieresti au pornit spre nord si mici mestesugari, tarani si calugari. Acestia s-^au asezat īntre kareli si saami. Intre noii veniti si locuitorii de bastina ai tinutului n-a existat vrajba din pricina loturilor de pamīnt, caci pamīntul ajungea pentru toti; rusii, karelii si saamii se asezau pe loturi mici de pamīnt si le lucrau singuri sau īn cete. Deosebirile dintre noii veniti si locui­torii de bastina dispareau destul de repede. Boierii acaparau pamānturi ta special pe coastele Letni si Pomorie. Ţaranii se asezau de obicei la oarecare distanta de mare, pe rīul Onega si mai ales pe Dvina de nord si pe afluentii ei de pe stīnga. Pe Dvina se aflau si multi colonisti din Ţinuturile „de-jos".

DESCOPERIREA EUROPEI DE NORD-EST DE CĂTRE RUsI

din Novgorod au descoperit si regiunea de la extremi- nord-estica a Europei — Podkamennaia Iugra, adica bazinul ei si Severnīi Kamen². Ca termen etnografic, cuvāntul „iugra"

2 'jt    °P^Is^ul īnceputurilor" — cea mai veche cronica ruseasca (n. tr.). ^seamna de ī"" 5     ^tr^ ^este vechiul nume rusesc al muntilor Ural; Podkamennaia īn-^ralului Ho ^m§ j ^^ral^; Iugra sau tinutul Iugra este regiunea situata de ambele parti ale ^nord īntre Peciora si cursul inferior al fluviului Obi.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

(scris cu litera mica) indica un grup nedefinit de popoare nordice, c&_V{ traia īntre Peciora si cursul inferior al fluviului Obi, de ambele pa_r, ale muntilor Ural: la apus de ei „de līnga Kamen" si la rasarit — $, dincolo de Kamen". Dintre „iugra" se excludeau „samoiezii" (nentij-si, prin urmare, majoritatea lor se compuneau din voguli (mansi) J ostiaci (hanti). Novgorodenii trimiteau īn Iugra detasamente militare

care strīngeau tribut. īn aceas­ta tara īndepartata ele se de­dau la jaf fatis. Populatia bas­tinasa se rascula adesea īmpo­triva jefuitorilor si īi alunga. Pentru novgorodeni era pri­mejdios sa se aseze īn aceste conditii printre locuitorii din Iugra.

Novgorodenii au croit spre aceasta regiune de la marginea de nord-est a Europei — spre Peciora si Iugra — doua dru­muri. Drumul de nord trecea de-a lungul rīului Pinega, ulti­mul afluent de pe cursul infe­rior al Dvinei. De pe Pinega, uskuinicii treceau pe rīul Mezen si pe afluen-tul inferior al acestuia — Peza; apoi coborau pe Tilma pīna la Peciora. Dar -acest drum era foarte incomod pentru navigatie si „volokurile"¹ dintre diferitele bazine :ale rīurilor erau dificile. Drumul de sud, mai usor si mai comod, mergea pe rīurile Suhona si Vīcegda direct spre Peciora, fara sa mai treaca ipeste Mezen.

Concurenta dintre Rusia „de jos" si Novgorod, īn teritoriile din nord, īncepuse de multa vreme. īnca īn secolul al XlII-lea, cnezii din Rusia „>de jos" formulau pretentii asupra coastei Ter, sau icel putin asupra acelei parti a tarmului „unde novgorodenii nu se duc", asupra coastei Zimni si a tinutului Peciora, renumit de inulta vreme prin soimii sai. In acea vreme existau acolo cāteva posesiuni ale cmezilor, unde traiau „cete" de vīnatori din Rusia „de jos" si cnezii cereau ca unele asezari novgorodene situate la gurile rāurilor nordice sa le presteze diferite munci. In secolul al XlV-lea, asezari ale colonistilor si posesiuni ale diferitilor cnezi din Rusia „de jos" s-au īntins de pe cursul superior al Volgai, peste Vaga, de-a lungul Dvinei de nord, pīna la estuarul ei; de aici ele s-*au extins spre vest si nord de-a lungul tarmurilor marii Alibe. Cnezii din Rusia „de jos" au īnaintat de asemenea spre rasarit si au purtat lupte cu nov­gorodenii pe drumurile care duceau spre Iugra. īn primul rīnd, ei au īnchis uskuinicilor din Novgorod drumul de sud, catre Peciora. īneepīnd din prima jumatate <a secolului al XlV-lea, pe acest drum de sud se pro­duceau ciocniri armate īntre novgorodeni si locuitorii din Marele Ustiug,

Volok — portiune īngusta de uscat īntre doua ape, peste care se trageau barcile pentru a se ajunge de pe un rīu pe altul (n. tr.).

DESCOPERIREA DE C TRE BUsI A EUROPEI DE NORD

Lupta dintre locuitorii din Suzdal si cei din Novgoroa (icoana din secolul al XV-lea).

afla sub stapīnirea cnezilor din Rusia „de jos". Din aceste cioc-^{nin le}s^€au īnvingatori cei din Ustiug.

un't K^eC°^{lul al xv}"^lea» dupa ce Moscova a supus Novgorodul, ea a re-sore ^staPīnirea sa toate asezarile rusesti din nord. īnaintarea rusilor ^T³^ ^{si est a con}tinuat si, īn aceasta miscare, un rol de frunte orii si pescarii din Pomorie, urmasii primilor colonisti rusi tarmurile marii Reci. La īnceput, punctul de sprijin

d li d it     a

_geografice j _

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

sfīrsitul secolului al XV-Jea, la gurile Peciorei a fost īntemeiat Pustoziorsk. Dar si īnainte de aceasta, vīnatorii rusi navigau spre si astfel au descoperit insula Novaia Zemlia. In secolul al XVT-lea sji veneau īn fiecare an īn aceasta regiune. Aici se .adunau nu numai vīng. torii din Pustoziorsk de la gurile Peciorei, dar si pomorii de pe rāurile „maritime" apusene si de pe tarmurile marii Albe. Pescarii si vīnatorii „care pluteau cu pīnze" de-a lungul tarmurilor marii Albe spre guril_e Peciorei si spre Novaia Zemlia au trebuit sa descopere īn mod inevitabil īn calea lor peninsula Kanin¹ si insulele Kolguev si Vaigaci.

Istoria n-a pastrat numele navigatorilor rusi care au descoperit re­giunile polare si insulele din Europa de nord-est. Dar īn a doua jumatate a secolului al XVI-lea, .cānd negustori din Europa apuseana au organizat expeditii pentru cautarea „drumului de nord-est", capitanii englezi sj olandezi īntīlneau mereu līnga tarmurile tarilor si insulelor „descoperite" de ei corabii rusesti conduse de marinari iscusiti si cu foarte multa expe­rienta, īn comparatie cu ei, strainii 'pareau niste īncepatori timizi, desi printre ei se aflau si navigatori vestiti ca Steven Barrow sau Villem Baremts.

PRIMELE EXPEDIŢII RUSEsTI ĪN IUGRA sI IN SIBERIA DE NORD-VEST IN SECOLELE XI—XIV

īn „Nacialnaia letopis", la anul 6604 „de la facerea lumii" (1096 sau īnceputul anului 1097), apare urmatoarea""relatare: „Iata ce vreau sa va povestesc, ce am auzit acum patru ani, precum mi-a istorisit Ghiuriata Rogovici din Novgorod cu urmatoarele cuvinte: «L-am trimis pe fiul meu īn Peciora, la oamenii care platesc tribut Novgorodului; ajunse fiul meu la ei si de acolo pleca la Iugra. Iugna este un popor care vorbeste īntr-o limba de neīnteles² si traieste īn vecinatate cu Samoiedia, īn tinuturile nordice. Cei din Iugra i-au povestit fiului meu: am īntīlnit o minune noua nemaipomenita despre care nu am auzit pīna acum si asta a īnceput īn urma cu trei iani: exista munti care ajung la tarmul marii si īnaltimea lor este pīna la cer. īn acei munti se aud strigate si vorbe rostite cu glas tare; īn aoei munti este sapata o mica ferastruica si de acolo vorbeste cineva, dar limba nu poate fi īnteleasa; iar ei arata*spre fier si fac senine cu mīna, eerīnd fier; daca cineva le da fier — un cutit sau o secure, ei dau īn schimb blanuri de fiare. Drumul spre acei munti este de neumblat din cauza prapastiilor, a zapezilor si a padurilor, asa ca nu totdeauna ajungem pīna la ei; mai departe mai e un drum spre miazanoapte»"³-Asa reda cronica minunata legenda despre Siberia din extremul nord-vest, indicīnd exact pozitia acestei regiuni (dincolo de muntii īnalti

Peninsula Kanin a fost mult timp socotita drept insula, iar vaile rīuletelor CiJ^a
īi Ciosa, care curg īn directii opuse īn partea ei sudica, joasa si īngusta, erau luate
Irept o strīmtoare de mica ādīncime. Aceasta eroare a fost īnlaturata definitiv īn a doua
umatate a secolului al XVIII-lea.

In original: „iar limba iugra este muta".

' „Cronicile vechi rusesti" (traducere īn limba rusa contemporana), Moscova, 1936.

DESCOPERIREA DE CĂTRE RUsI A EUROPEI DE NORD

la tarmul marii), dar fara sa dea vreun nume nici regiunii si care ajung '■, j^ v_m legenda nu se poate conchide (asa cum a facut nici f^lu/^lU_p" „_in\ ca novgorodenii ar fi trecut dincolo de muntii Ural īnca

j^t y[. Kara ^j_j_ea; datele mentionate mai sus puteau fi culese si la jn ^sec0 _K^_men"₎ dar este incontestabil ca novgorodenii dobīndeau īnca apus de „       cianuri de la „poporul de dincolo de Kamen", īn schimbul

ier

^ j_umatate a secolului al Xll-lea, cronicarii mentioneaza cel • A%ia expeditii ^īn lugra ale uskuinicilor din Novgorod care au ve-putm oo"„ _adune tribut. Pe la mijlocul secolului al XlII-lea, cānd īsi ^nitme°rau posesiunile („volosti") din nord, novgorodenii mentionau, nu ^enmai Kolo si Tre (adica Ter, coasta Ter), ci si Perm, Peciora si Iugra. T^Ufusi cronicile din secolele XII-XIII lasa anumite īndoieli, neprecizīnd despre care Iugra este vorba - „de līnga Kamen" sau „de dincolo de Kamen". Insa o īnsemnare de la mijlocul secolului al XIV-lea (īn cronica din Rostov) este foarte clara; „īn aceeasi iarna (1364—1365) au sosit din Iugra novgorodenii. Micii boieri si ostenii din slujba voievodului¹ Alek-sandr Abakumovici au luptat pe rīul Obi si pīna la mare, iar o alta parte mai sus, pe Obi; dvinenii s-au ridicat cu razboi īmpotriva lor, dar ei i-au batut pe dvineni.. ."². īn aceasta īnsemnare nu se arata pe ce drum au mers spre fluviul Obi uskuinicii novgorodeni care veneau de pe Peciora; probabil ca nu pe mare, ci prin tara Komi (a zīrianilor), fie pe drumul de nord, de-a lungul rīului Usa, iar apoi peste munti pe Sob, un afluent al fluviului Obi, fie pe drumul de sud, pe rīul sciugor, iar de acolo treceau pe cursul superior al Sosvei de nord (bazinul fluviului Obi).

Nu se stie precis cīnd au cunoscut rusii pentru prima oara tara Komi, situata īn bazinele rīurilor Peciora si Vīcegda; īn orice caz, īn secolul al Xll-lea veneau acolo īn mod regulat negustori din Marele Novgorod si din cnezatul Suzdal-Rostov. īn secolul al XIV-lea tara Komi a intrat īn componenta cnezatului Moscovei. īn aceasta perioada rusii īncepusera sa patrunda si īn „Marele Perm", situat mai la sud, adica īn tara Komi-permiacilor, asezata īn bazinul Kamei suparioare; īn perioada 1470— 1480 el a intrat īn componenta Statului rus. īn jurul anului 1472, voievo­zii din Moscova au trecut prin Marele Perm si „au supus īntreg acest ti­nut pentru marele cneaz".

EXPEDIŢIA RUSEASCĂ IN SIBERIA DIN 1483

Urmaⁿ'^^Ut-^{Ul Perm}' ^ru?" ^{au avut mai} multe ciocniri cu vogulii (mansi). ditie iT • ^{lj voi€vozi}i din Moscova au īntreprins īn 1483 prima expe-indica ^{CestS dovedita īn} „tinutul Siberiei", adica pe Irtīs. Cronicarii ^me^^{e a do}* ^v°i^evozi ^{care au} participat la aceasta expeditie: Kurbski-Ciornīi si Ivan Saltīkov-Travin. Din acest mo-

N M^ ^{e voiev}°d apare īn sensul de capetenie de osti (n. tr.). ^S Solo . ^ramzin» Note la Istoria statului rus, voi. V, nota 8. Istoricul ^Voievodul AbaV°^{V consider}a ca aceasta expeditie a avut loc īn 1363 si īn afara de dKumovici īl mentioneaza si pe Stepan Liapa.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

ment, fiecare etapa ulterioara a marilor descoperiri facute de rusi īn nor­dul Asiei (cu rare exceptii) poate fi legata de anumite nume.

īn oastea celor doi voievozi se aflau rusi „din Ustiug, de pe Vīceg<j_a si din Vologda"; de asemenea, se arata pentru prima data ca au partici-pat la expeditie komi — „permiaci, vīmiei si sīsoliei". „ . .. Au mers pp līnga Tiumen, spre tara Siberiei, iar de aici pe Irtīs si a pornit oastea din Ustiug la 9 mai si s-a īntors la Ustiug de pocroava (adica la 1 octom­brie), iar īn Iugra au murit multi vologdeni, pe cīnd ustiugenii s-au īna­poiat cu totii"¹.

Numele de Siberia (Sibir) este folosit de cronicari īn aceasta scurta īnsemnare ca un nume cunoscut care nu are nevoie de explicatii si indica un oras. Acest nume apare pentru prima oara pe harta Catalana din 1375, fiind transcris „Sebur". Dupa parerea lui V. V. Bartold, el este īmprj-mutat fara īndoiala din izvoarele musulmane „Sibir si Abir;, „Ibir-sibir" etc. de catre autorii arabi si persani din prima jumatate a secolului al XlV-lea. Nu s^a lamurit īnsa cum a aparut aceasta denumire, necunos­cuta popoarelor de bastina din Siberia. īn Europa apuseana denumirea ie Siberia fara deformari (Sibir) apare pentru prima oara pe planisferul urnii īntocmit de venetianul Fra Mauro la mijlocul secolului al XV-lea 1457—1459), ca nume al unei tari asezate la nord de „Sarmatia asiatica" >i despartita de aceasta prin munti. La sud-vest de ea curge rīul Edil — lenumirea turca a Vol^ai. La nord-est de „Sibir" īncepe un rīu fara mme care curge de-a lungul versantului apusean al muntilor Hiper->oreici si care, īn nord, īnainte de a se varsa īn ocean, separa „Permia" le „Ţara Beznei"². Aici se observa influenta „Cartii" lui Marco Polo.

īn urma expeditiei lui Kurbski-Ciornīi si a lui Saltīkov-Travin īn irimavara anului 1484 „cnezii" („capeteniile de triburi") voguli si iugra i unul dintre cnezii siberieni (probabil tatari) au venit la marele cneaz 1 Moscovei cu rugamintea de a-i primi ca supusi. „Iar marele cneaz le-a otarī t tributul si i-a lasat sa plece".

EXPEDIŢIA IN SIBERIA DE NORD-VEST DIN ANII 1499—1501

La sfīrsitul secolului al XV-lea, voievozii Moscovei — cnezii din aroslavl Semion Kurbski si Piotr Usatīi (īmpreuna cu voievodul Gavri-w-Brajnik) au īntreprins o mare expeditie īn Siberia de apus. Cu acest rilej ei au descoperit partea cea mai īnalta a muntilor Ural si au fost rimii care au stabilit directia lor reala „de la o mare la alta", adica de '■ nord la sud. Expeditia a īnceput īn 1499 si s-a īncheiat dupa doi ani, 1501: „Marele cneaz 1-a trimis pe Piotr Fiodorovici Usatīi si i-a dat a ajutoare] mici boieri din Vologda. si au purces doua mii de verste na la volokul Pinega, iar aici s-au unit cu dvinenii, cu pinegenii si cu ijanii. si au mers din ziua de Sf. Ilie [20 iulie] pe rīul Koloda (Kuloi) iO de verste de la OJeni brod (Vadul Renilor); pe multe rīuri au umblat au ajuns pe rīul Peciora la cetatea Ustas".

N. M. Karamzin, Note, voi. VI, nota 46.

Aceasta denumire reflecta stravechea legenda despre tara nordica a īntunericului

DESCOPERIREA DE C TRE RUsI A EUROPEI DE NORD       

1 de plecare al expeditiei lui Usatīi a fost Vologda. De aici el
^^UI"+ u barcile pe Suhona pīna la Dvina de nord, iar pe acest rīu
_a coborit 5,_garea ultimului sau afluent din dreapta - Pinega. Pe Pinega
pīnā J^{a v} _erg -_{n sus} pj_na la locul unde acest rīu-se apropie de izvoarele
Usatīi a ni ^ pī_na la volokul Pinega" — si a coborāt apoi pe Kuloi, care
rīului Ku "j _Mez€n din marea Alba. Pe urma, a urcat pe rīul Mezen

_se ^varsa_ltimui afluent din dreapta acestuia, Peza, pīna la izvoare, unde ^{si Pe U}ooiat de cursul superior al Ţilmei, afluent din stānga al Peciorei. ^S"^a ^ īt pe Ţilma pīna la gurile ei, iar pe Peciora a urcat pīna la ceta-^ °TT 'tas Nu se stie precis locul unde se afla aceasta cetate. Probabil ca ^tea i situata īn apropierea gurii rīului sciugor (pe paralela de 64° latitu-nordica), unde se termina partea navigabila a Peciorei. La Ustas,

zul Usatīi a asteptat sosirea celorlalte doua cete ale cnezilor Semion Ipeodorovici Kurbski si Vasili Ivanovici Gavrilov-Brajnik. „Aici au petre­cut toamna si au construit un oras. Iar de pe rīul Peciora voievozii au plecat īn ziua Intrarii maicii Domnului īn biserica [21 noiembrie] Iar de la Peciora pīna la Kamen au mers voievozii vreme de doua saptamāni. si aici au trecut voievozii — cneazul Piotr si cneazul Semion — peste Kamen printr-un pas, iara vīrful Kamenului nu se vede īn nori, iara daca e vīnt norii sānt risipiti, iara lungimea lui este de la o mare la alta. si au ucis voievozii pe Kamen cincizeci de samoiezi si au prins 200 de reni. De la Kamen au mers o saptamīna pīna la primul orasel Liapin¹; cu totul au mers prin aceste locuri 4650 de verste... Iar de la Liapin au pornit voie­vozii pe reni, iar oastea pe sanii trase de cāini, si dupa ce au luat Lia-pinul, au cucerit treizeci si trei de orase, au prins o mie noua dintre cei mai de vaza oameni si au adus cincizeci de cnezi. Iar Vasili Brajnik a luat opt orase si a prins opt capetenii de orase. si au venit la Moscova la domnitor cu totii, dīndu-le Dumnezeu sanatate, de ziua cea mare [de pasti]".

Fraza „iara lungimea lui este de la o mare la alta" nu poate fi inter­pretata decāt īn sensul ca lantul „Kamen" (muntii Ural) se īntinde de la marea cea Rece pīna la marea Chvalissk (marea Caspica); deci, dupa cum am aratat mai sus, de la nord la sud. īntr-adevar, voievozii au mers de la vest la est printr-o trecatoare care avea de ambele parti munti īnalti si u ajuns la rāul Liapin; pe cursul superior al acestuia, la nord de drumul

sec' M ^{ndiCa Kle mai īnalte culmi ale Uralului}- ^īn afara ^de aceasta, īn

o ui al XV-lea rusii nu īmparteau marea cea Rece īn doua bazine di-

e, pe care le-ar fi putut considera mari separate, asa cum facem noi;

Marea^¹⁶' ^{nU putem crede ca} »^{de la} ° ^mare ^ ^alta" īnseamna de la dent" H ^aP"^S ^^aren1:s) l^a Marea de rasarit (Kara). Dar cea mai conclu-Perioari-°^{Vada Care ne arata ca} īntr-adevar rusii au descoperit īn aceasta Herb t . ^re^^{ia reala Q} muntilor „Kamen" ne-o furnizeaza harta lui ______^^> īntocmita īn primul patrar al secolului al XVI-lea, dupa

P^e rīul \iarT ^Ua '^umātate a secolului al XVIII-lea, Liapin era o asezare a vogulilor

^polar» si se va*' - ^C-^arec ^izvora5^te din partea cea mai īnalta a „Kamen"-ului, din Uralul

rsa m Sosva de nord, afluent al fluviului Obi pe cursul inferior al acestuia.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

izvoare rusesti¹. Pe ea figureaza pentru prima data „muntii numiti pamīntului", care se īntind de la nord spre sud, īntre Peciora si Obi.

Asadar, īn ultimul patrar al secolului al XV-lea, rusii au ajuns p_e Irtīs, iar la hotarul secolelor XV—XVI pe cursul inferior al fluviului Obi VEarele cneaz Vasili Ivanovici a fost primul care a adaugat la titlul sau ye acela de stapīn al tinuturilor Obdorsk si Konda, adica al regiunilor situate pe cursul inferior al fluviului Obi si pe Konda, afluent al Irtīsu-ui. Posesiunile Moscovei s-au īntins dincolo de „Kamen", care de atunci i īnceput sa fie indicat pe harti ca un sir muntos meridional.

DESCOPERIREA MĂRII KARA sI A DRUMULUI SPRE MANGAZEIA

Se ^!pare ca spre sfīrsitul secolului al XV-lea, īn cautare de blanuri cumpe, vīnatorii rusi din Pomorie au descoperit insula Vaigaci, iar prin trīmtorile Iugorski sar sau Portile Kara patrundeau īn marea Kara. Ei .pluteau cu pīnzele" spre rasarit pe mare prin „locuri afurisite" pīna la ►eninsula Iamal; apoi urcau pe rīul Mutnaia, care se varsa īn golful Bai-'arata; peste un scurt „volok uscat" (cumpana apelor), ei īsi trageau lodiile"², tīrīndu-le pīna la izvoarele rīului Zelionaia, care se varsa īn olful Obi. „Iar volokul uscat de la un lac la altul [la izvoarele celor doua īuri] este de o jumatate de versta si mai bine, iar locul e neted si nisi-os". Coborīnd pe rīul Zelionaia, pomorii patrundeau pe gurile fluviului )bi sau ale Tazului. De obicei, drumul de la gurile Dvinei de nord pīna i gurile Tazului dura patru-cinci saptamīni, iar de la gurile Peciorei din ust-ozero (Pustoziorsk), cel mult trei saptamīni. Pe Taz, negustorii si īnatorii au organizat cīteva factorii comerciale („cetatui") si faceau acolo :himb („negot mut") cu localnicii — hantii si nentii. Cursul inferior al azului era tocmai centrul Mangazeii³, la care visau pe atunci toti negus-)rii rusi de blanuri, asa cum visau la tara Eldorado conchistadorii (cu-īritorii) spanioli din secolul al XVI-lea.

īn afara caii maritime de nord prin „marea-ocean", de pe Peciora jceau īn Mangazeia cai pe uscat — mai lungi si mai grele — de-a lungul luentilor Peciorei si ipeste cumpenele apelor din muntii Ural spre "luentii lui Obi.

Primul drum pe uscat, cel mai nordic, trecea, dupa cum am mai aratat sus pe Usa si pe rīurile mici din bazinul ei pīna la „Kamen", iar apoi īste „volokul Sob" pīna la rīul Sob, afluent nordic al fluviului Obi.

Al doilea drum ducea de pe Peciora peste „Kamen", de-a lungul rīu-i Sosva de nord pīna la Obi.

Al treilea drum, cel mai sudic, mergea din bazinul Kamei si al aflu-itului ei Ciusovaia pīna īn bazinul Irtīsului, peste Tura, Tavda si To­ii. Dar acest drum era si cel mai lung. īn loc de trei saptamīni de „goana i pīnzele", el dura vreo trei luni, si aceasta īn cazul cīnd nu era „taiat"

Baronul Siegmund Herberstein, trimis al īmparatilor germani (Maximilian I rol V), a vizitat Moscova īn anii 1517 si 1526.

Lodia — vas de pescuit cu pīnze al pomorilor, cu fundul plat.

Denumirea de Mangazeia provine de la tribul nent al molcoselor.

^DESCOPERIREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

•• -herieni care traiau de-a lungul cursului inferior al Tobolului de tataru s _secoi_ul _ai XV-lea tatarii erau farīmitati si slabi si unii din si ^Irtī.^s.« i _r plateau choar tribut marelui cneaz al Moscovei. Dar la mij-„cnezii io v ^ xVI-lea regiunea pe care o locuiau ei a fost cucerita locul ^seC? bucium, urmas al lui seibani-han, cuceritorul Buharei (din de hanul ^^ ^ _{numeau pe} Kucium „printul de siban"). Dupa cu-aceasta c ^ _catre Kucium, patrunderea rusilor īn Siberia a devenit cerirea ^€. _ibii_a l_n acelasi timp, puterea lui Kucium a īnceput sa se aproape v _nOra, pīna la cursul inferior al rīului Obi, unde traiau ^eXtlf si nentii care plateau tribut rusilor īnca din secolul al XV-lea.