DESCOPERIREA DE CATRE RUSI A EUROPEI DE NORD SI PRIMELE EXPEDITII IN SIBERIA (SECOLELE XII—XV)

DESCOPERIREA DE CĂTRE RUsI A EUROPEI DE NORD sI PRIMELE EXPEDIŢII IN SIBERIA (SECOLELE XII—XV)

MARELE NOVGOROD sI POMORIE

Cu exceptia extremitatii nordice a peninsulei Scandinavice si a coastei Murmansk, întreaga regiune din nordul Europei si Asiei situata dincolo de cercul polar a fost descoperita de rusi. Tot rusii au fost primii europeni care au navigat pe marile oceanului înghetat cu sute de ani înainte ca englezii si olandezii, care pretind ca ar fi „descoperit" aceste mari, sa fi patruns acolo.

Pionieri .ai marilor descoperiri facute de rusi în nordul Europei si

Asiei au fost locuitorii din Novgorod, cetateni ai puternicii republici

feudale din Rusia veche, care purta semetul nume de „Marele Novgorod".

Pîna la începutul secolului al Xll-lea, republica Novgorod pusese sta-

aînire pe tot nordul european — de la peninsula Kala pîna la bazinul

Peciorei. Locuitorii din Novgorod au trecut la rasarit chiar dincolo de

,Kamennîi Poias" („Brîul de piatra") — muntii Ural. Aceste posesiuni

ile Novgorodului din regiunile periferice de la nord si nord-est purtau

lenumirea de „vo'losti" (plasa). De la nord la sud, Novîgorodul stapînea

D-t teritoriul de la „Marea cea rece" pîna la înaltimile care formau

umpana ape⁷or, între bazinele lacurilor Ilmen si Ciud si bazinul Dvinei

e vest. Novgorodul însusi era un mare centru comercial si mestesugâ-

îsc, iar în statul Novgorod erau foarte dezvoltate vânatoarea, pescuitul

extractia sarii. Aceste îndeletniciri aduceau locuitorilor Novgorodului

arfuri pretioase, .care erau exportate în apus la „nemti" si în sud si

:d-est, în cnezatele rusesti „de jos"¹. Pamânturile Novgorodului dadeau

colte foarte mici; semanaturile erau adesea distruse de ger. De aseme-

:a, existau putine vite. Locuitorii din Novgorod erau nevoiti sa cum-

;re grîne si vite din Rusia „de jos", unde se cereau în schimb sare

sturioni, untura de balena, puf, colti de morsa si mai ales blanuri,

„Pamînturile" de rasarit ale Novgorodului erau situate în bazinul cursului supe-al Volgai si de aceea, pentru locuitorii din Novgorod, cnezatele rusesti situate p^e iul mijlociu al Volgai, pe Oka si pe afluentii lor reprezentau „Rusia de jos".

DESCOPERIREA DE C TRE RUsI A EUROPEI DE NORD

pentru vînatorile cu soimi ale cnezilor si boierilor se cautau soimi / ni*¹¹! ^a^ ^nobili" din regiunile polare). Cu cît se epuizau mai repede terenurile de vânatoare si de pescuit din tinuturile de bastina, cu atît mai puternica era tendinta locuitorilor din Novgorod de a înainta spre ord, sP^re tarmurile râurilor nordice si ale marii Reci, unde se gaseau din abundenta peste, vînat si pasari. Rusiei „de jos" îi trebuiau nu

Planul Novgorodului (dupa o icoana din secolul al XVI-lea).

numai produsele pe care locuitorii Novgorodului le procurau din nord; «a avea nevoie si de marfurile de peste mari pe care le aduceau prin marea baltica la Novgorod negustorii hanseatici — germani sau suedezi (Soti). Negustorii de peste mari cumparau, la rândul lor, la Novgorod, stat marfuri din regiunile nordice, cît si din Rusia „de jos". Nobilimea «m Novgorod, care era clasa dominanta în republica, pretuia în mod «eosebit tinutul Pomorie, de unde veneau marfurile cele mai cautate J*pit comertul cu tarile de peste mare si cu Rusia „de jos" (S. F. )

Pentru diferitele regiuni dim Pomorie, adica de pe coasta de nord a pei precum si pentru tarmurile marii Reci, locuitorii Novgorodului numiri speciale care s-au pastrat pîna astazi în literatura geo- rusa: tarmul de nord al peninsulei Kola — coasta Murmansk da) tarmul de est si sud-est al acesteia, în dreptul „Gîtului " — coasta Ier; tarmul apusean al marii Albe, cam pîna la xîului Kem — coasta Karela, întrucât în tara învecinata traiau

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Zid si turn de la „Detinet" (Kremlinul) din Novgorod.

copiii koreli" (karelii); tarmul de sud-vest al marii Albe, între gurile îurilor „maritime" Kema si Onega — coasta Pomorie; tarmul de sud-^rest al peninsulei Onega — coasta Onega; tarmul de nord-est al penin-ulei — coasta Letni; tarmul de rasarit al marii Albe de la gura Dvinei e nord pîna la estuarul Mezenului — coasta Zimni.

Mai departe, spre nord-est, începeau tinuturile locuite de „samo-izi" (nenti) si „iugra". Sub aceasta din urma denumire se întelegeau,

x igeneral, toate popoarele din Europa de nord-est si Asia de nord-vest mansii („vogulii"), hantii („ostiacii") etc, dar, dupa cît se pare,.

ntre iugra erau exclusi nentii.

DESCOPERIREA sI COLONIZAREA DE CĂTRE RUsI A NORDULUI EUROPEAN

Locuitorii dependenti („smerzii") din Novgorod si robii boierilor îolopi sboi") au descoperit si au fost primii oare au colonizat tarmurile xopei de nord. Ei au deschis spre ele drumuri, au organizat acolo îatoarea si pescuitul si s-au asezat pe cursurile inferioare si la gurile rilor, „formiînd un fel de oaze rusesti printre padurile nelocuite" F. Platonov).

Caile de nord-est. Locuitorii din Novgorod coborau pe rîul Volhov a la lacul Ladoga; apoi ieseau pe rîul Svir spre lacul Onega si mai «arte, catre nord, de-a lungul tarmurilor de apus sau rasarit ale alui; aci au organizat „o cale de corabii pe lacul Qne^a de ambele

_u

DESCOPERIREA Dli CĂTRE RUsI A EUROPEI DE NORD

Caile comerciale din vechea Rusie.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Drumurile fluviale ale novgorodcnilor «

Drumurile mârUime si pe Idcuri ale novgorodcnilor L

Regiunile colonizate de novgorodeol Regiunile colonizate de norvegieni

Descoperirea si colonizarea Europei de nord de catre rusi.

*ti prin pogosturi"¹ (adica de-a lungul tarmurilor din sat în sat). De tarmul rasaritean al lacului Onega, ei mergeau mai departe, spre id-est, folosind mai cu seama caile de apa. Pe acolo nu existau dru-ri de care. Chiar si vara înaintarea era foarte anevoioasa: „sînt ne-narate mlastini si lacuri care trebuie trecute în multe locuri". Prima ; a fost organizata pornindu-se de la lacul Onega peste rîul Vodla >este un afluent al lui din dreapta. Pe aici locuitorii Novgorodului ngeau la lacul Ken, iar pe rîul Ken, la Onega (mai jos de praguri); i coborau pe Onega spre marea Alba sau treceau pe cursul superior ■îului Emta, ajungînd pîna la Dvina de nord. Cel de-al doilea drum nea de la rîul Vîtegra, prin lacul cu scurgere Lacia, spre Onega, de

Mici asezari (n. tr.).

DESCOPERIREA DE C TRE RUsI A EUROPEI DE NORD

deschideau aceleasi cai catre Dvina de nord si catre mare. AI _unde ^se,° ducea de la extremitatea nordica a lacului Onega, prin-treilea ar j^^^ _mi_ci, _spre lacul Vîg, la „pogosturile de dincolo de ^iI'^un «\L rîul Vîg, spre Suma si Niuheia, de-a dreptul la tarmurile

One#         ^

^g°^lfUrViLa de nord-vest pornea de la oraselul Korelî (astazi Prioziorsk). Jt-nmd Novgorodului, situat pe tarmul vestic al lacului Ladoga, ^apa ooeosturile lapone", la „salbatica lop" (astazi raioanele apusene ^'Y s. Autonome Karela), iar de acolo spre coasta Karela de la

« ÎL"

u se stie când au început locuitorii din Novgorod sa înainteze spre Dupa cum se arata în „Nacialnaia letopis"¹, locuitorii din Nov-

d înca de la sfârsitul secolului al Xl-lea, vizitau Peciora, regiunea %& mai îndepartata de ei din Europa de nord. De aceea se poate pre-supune ca ei ajunsesera pma la marea Alba mea mai înainte.

Bobii boierilor (holopi-sboi) ajungeau la tarmul marii pe una dintre caile indicate mai sus. Cu barcile lor numite „uskui", de unde vine si numele lor de „uskuinici", ei pluteau pe mare si urcau pe cursul râurilor pîna la primele praguri. Acolo unde erau conditii prielnice pentru pes­cuit, vînatoare etc. ei ocupau terenuri în folosul boierilor lor. In felul acesta au luat nastere asezarile nordice ale Novgorodului; instalatii pentru sararea pestelui, asezari de pescari, asezari ale vînatorilor de soimi etc. Dupa aceste asezari ale pesdarilor si vînatorilor oare aparti­neau boierilor, au aparut asezari de agricultori în locurile unde, în conditiile de atunci, era posibila cultivarea pamântului. Robii boierilor au supus la nord-vest pe kareli si pe saami, sau lopari („copiii kareli" si „lopii salbatici"), iar la nord-est pe nenti („samoiezi") si i^au obligat sa lucreze pentru staipînii lor. In urma robilor boieresti au pornit spre nord si mici mestesugari, tarani si calugari. Acestia s-^au asezat între kareli si saami. Intre noii veniti si locuitorii de bastina ai tinutului n-a existat vrajba din pricina loturilor de pamînt, caci pamîntul ajungea pentru toti; rusii, karelii si saamii se asezau pe loturi mici de pamînt si le lucrau singuri sau în cete. Deosebirile dintre noii veniti si locui­torii de bastina dispareau destul de repede. Boierii acaparau pamânturi ta special pe coastele Letni si Pomorie. Ţaranii se asezau de obicei la oarecare distanta de mare, pe rîul Onega si mai ales pe Dvina de nord si pe afluentii ei de pe stînga. Pe Dvina se aflau si multi colonisti din Ţinuturile „de-jos".

DESCOPERIREA EUROPEI DE NORD-EST DE CĂTRE RUsI

din Novgorod au descoperit si regiunea de la extremi- nord-estica a Europei — Podkamennaia Iugra, adica bazinul ei si Severnîi Kamen². Ca termen etnografic, cuvântul „iugra"

2 'jt    °P^Is^ul începuturilor" — cea mai veche cronica ruseasca (n. tr.). ^seamna de î"" 5     ^tr^ ^este vechiul nume rusesc al muntilor Ural; Podkamennaia în-^ralului Ho ^m§ j ^^ral^; Iugra sau tinutul Iugra este regiunea situata de ambele parti ale ^nord între Peciora si cursul inferior al fluviului Obi.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

(scris cu litera mica) indica un grup nedefinit de popoare nordice, c&_V{ traia între Peciora si cursul inferior al fluviului Obi, de ambele pa_r, ale muntilor Ural: la apus de ei „de lînga Kamen" si la rasarit — $, dincolo de Kamen". Dintre „iugra" se excludeau „samoiezii" (nentij-si, prin urmare, majoritatea lor se compuneau din voguli (mansi) J ostiaci (hanti). Novgorodenii trimiteau în Iugra detasamente militare

care strîngeau tribut. în aceas­ta tara îndepartata ele se de­dau la jaf fatis. Populatia bas­tinasa se rascula adesea împo­triva jefuitorilor si îi alunga. Pentru novgorodeni era pri­mejdios sa se aseze în aceste conditii printre locuitorii din Iugra.

Novgorodenii au croit spre aceasta regiune de la marginea de nord-est a Europei — spre Peciora si Iugra — doua dru­muri. Drumul de nord trecea de-a lungul rîului Pinega, ulti­mul afluent de pe cursul infe­rior al Dvinei. De pe Pinega, uskuinicii treceau pe rîul Mezen si pe afluen-tul inferior al acestuia — Peza; apoi coborau pe Tilma pîna la Peciora. Dar -acest drum era foarte incomod pentru navigatie si „volokurile"¹ dintre diferitele bazine :ale rîurilor erau dificile. Drumul de sud, mai usor si mai comod, mergea pe rîurile Suhona si Vîcegda direct spre Peciora, fara sa mai treaca ipeste Mezen.

Concurenta dintre Rusia „de jos" si Novgorod, în teritoriile din nord, începuse de multa vreme. înca în secolul al XlII-lea, cnezii din Rusia „>de jos" formulau pretentii asupra coastei Ter, sau icel putin asupra acelei parti a tarmului „unde novgorodenii nu se duc", asupra coastei Zimni si a tinutului Peciora, renumit de inulta vreme prin soimii sai. In acea vreme existau acolo câteva posesiuni ale cmezilor, unde traiau „cete" de vînatori din Rusia „de jos" si cnezii cereau ca unele asezari novgorodene situate la gurile râurilor nordice sa le presteze diferite munci. In secolul al XlV-lea, asezari ale colonistilor si posesiuni ale diferitilor cnezi din Rusia „de jos" s-au întins de pe cursul superior al Volgai, peste Vaga, de-a lungul Dvinei de nord, pîna la estuarul ei; de aici ele s-*au extins spre vest si nord de-a lungul tarmurilor marii Alibe. Cnezii din Rusia „de jos" au înaintat de asemenea spre rasarit si au purtat lupte cu nov­gorodenii pe drumurile care duceau spre Iugra. în primul rînd, ei au închis uskuinicilor din Novgorod drumul de sud, catre Peciora. îneepînd din prima jumatate <a secolului al XlV-lea, pe acest drum de sud se pro­duceau ciocniri armate între novgorodeni si locuitorii din Marele Ustiug,

Volok — portiune îngusta de uscat între doua ape, peste care se trageau barcile pentru a se ajunge de pe un rîu pe altul (n. tr.).

DESCOPERIREA DE C TRE BUsI A EUROPEI DE NORD

Lupta dintre locuitorii din Suzdal si cei din Novgoroa (icoana din secolul al XV-lea).

afla sub stapînirea cnezilor din Rusia „de jos". Din aceste cioc-^{nin le}s^€au învingatori cei din Ustiug.

un't K^eC°^{lul al xv}"^lea» dupa ce Moscova a supus Novgorodul, ea a re-sore ^staPînirea sa toate asezarile rusesti din nord. înaintarea rusilor ^T³^ ^{si est a con}tinuat si, în aceasta miscare, un rol de frunte orii si pescarii din Pomorie, urmasii primilor colonisti rusi tarmurile marii Reci. La început, punctul de sprijin

d li d it     a

_geografice j _

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

sfîrsitul secolului al XV-Jea, la gurile Peciorei a fost întemeiat Pustoziorsk. Dar si înainte de aceasta, vînatorii rusi navigau spre si astfel au descoperit insula Novaia Zemlia. In secolul al XVT-lea sji veneau în fiecare an în aceasta regiune. Aici se .adunau nu numai vîng. torii din Pustoziorsk de la gurile Peciorei, dar si pomorii de pe râurile „maritime" apusene si de pe tarmurile marii Albe. Pescarii si vînatorii „care pluteau cu pînze" de-a lungul tarmurilor marii Albe spre guril_e Peciorei si spre Novaia Zemlia au trebuit sa descopere în mod inevitabil în calea lor peninsula Kanin¹ si insulele Kolguev si Vaigaci.

Istoria n-a pastrat numele navigatorilor rusi care au descoperit re­giunile polare si insulele din Europa de nord-est. Dar în a doua jumatate a secolului al XVI-lea, .când negustori din Europa apuseana au organizat expeditii pentru cautarea „drumului de nord-est", capitanii englezi sj olandezi întîlneau mereu lînga tarmurile tarilor si insulelor „descoperite" de ei corabii rusesti conduse de marinari iscusiti si cu foarte multa expe­rienta, în comparatie cu ei, strainii 'pareau niste începatori timizi, desi printre ei se aflau si navigatori vestiti ca Steven Barrow sau Villem Baremts.

PRIMELE EXPEDIŢII RUSEsTI ÎN IUGRA sI IN SIBERIA DE NORD-VEST IN SECOLELE XI—XIV

în „Nacialnaia letopis", la anul 6604 „de la facerea lumii" (1096 sau începutul anului 1097), apare urmatoarea""relatare: „Iata ce vreau sa va povestesc, ce am auzit acum patru ani, precum mi-a istorisit Ghiuriata Rogovici din Novgorod cu urmatoarele cuvinte: «L-am trimis pe fiul meu în Peciora, la oamenii care platesc tribut Novgorodului; ajunse fiul meu la ei si de acolo pleca la Iugra. Iugna este un popor care vorbeste într-o limba de neînteles² si traieste în vecinatate cu Samoiedia, în tinuturile nordice. Cei din Iugra i-au povestit fiului meu: am întîlnit o minune noua nemaipomenita despre care nu am auzit pîna acum si asta a început în urma cu trei iani: exista munti care ajung la tarmul marii si înaltimea lor este pîna la cer. în acei munti se aud strigate si vorbe rostite cu glas tare; în aoei munti este sapata o mica ferastruica si de acolo vorbeste cineva, dar limba nu poate fi înteleasa; iar ei arata*spre fier si fac senine cu mîna, eerînd fier; daca cineva le da fier — un cutit sau o secure, ei dau în schimb blanuri de fiare. Drumul spre acei munti este de neumblat din cauza prapastiilor, a zapezilor si a padurilor, asa ca nu totdeauna ajungem pîna la ei; mai departe mai e un drum spre miazanoapte»"³-Asa reda cronica minunata legenda despre Siberia din extremul nord-vest, indicînd exact pozitia acestei regiuni (dincolo de muntii înalti

Peninsula Kanin a fost mult timp socotita drept insula, iar vaile rîuletelor CiJ^a
îi Ciosa, care curg în directii opuse în partea ei sudica, joasa si îngusta, erau luate
Irept o strîmtoare de mica âdîncime. Aceasta eroare a fost înlaturata definitiv în a doua
umatate a secolului al XVIII-lea.

In original: „iar limba iugra este muta".

' „Cronicile vechi rusesti" (traducere în limba rusa contemporana), Moscova, 1936.

DESCOPERIREA DE CĂTRE RUsI A EUROPEI DE NORD

la tarmul marii), dar fara sa dea vreun nume nici regiunii si care ajung '■, j^ v_m legenda nu se poate conchide (asa cum a facut nici f^lu/^lU_p" „_in\ ca novgorodenii ar fi trecut dincolo de muntii Ural înca

j^t y[. Kara ^j_j_ea; datele mentionate mai sus puteau fi culese si la jn ^sec0 _K^_men"₎ dar este incontestabil ca novgorodenii dobîndeau înca apus de „       cianuri de la „poporul de dincolo de Kamen", în schimbul

ier

^ j_umatate a secolului al Xll-lea, cronicarii mentioneaza cel • A%ia expeditii ^în lugra ale uskuinicilor din Novgorod care au ve-putm oo"„ _adune tribut. Pe la mijlocul secolului al XlII-lea, când îsi ^nitme°rau posesiunile („volosti") din nord, novgorodenii mentionau, nu ^enmai Kolo si Tre (adica Ter, coasta Ter), ci si Perm, Peciora si Iugra. T^Ufusi cronicile din secolele XII-XIII lasa anumite îndoieli, neprecizînd despre care Iugra este vorba - „de lînga Kamen" sau „de dincolo de Kamen". Insa o însemnare de la mijlocul secolului al XIV-lea (în cronica din Rostov) este foarte clara; „în aceeasi iarna (1364—1365) au sosit din Iugra novgorodenii. Micii boieri si ostenii din slujba voievodului¹ Alek-sandr Abakumovici au luptat pe rîul Obi si pîna la mare, iar o alta parte mai sus, pe Obi; dvinenii s-au ridicat cu razboi împotriva lor, dar ei i-au batut pe dvineni.. ."². în aceasta însemnare nu se arata pe ce drum au mers spre fluviul Obi uskuinicii novgorodeni care veneau de pe Peciora; probabil ca nu pe mare, ci prin tara Komi (a zîrianilor), fie pe drumul de nord, de-a lungul rîului Usa, iar apoi peste munti pe Sob, un afluent al fluviului Obi, fie pe drumul de sud, pe rîul sciugor, iar de acolo treceau pe cursul superior al Sosvei de nord (bazinul fluviului Obi).

Nu se stie precis cînd au cunoscut rusii pentru prima oara tara Komi, situata în bazinele rîurilor Peciora si Vîcegda; în orice caz, în secolul al Xll-lea veneau acolo în mod regulat negustori din Marele Novgorod si din cnezatul Suzdal-Rostov. în secolul al XIV-lea tara Komi a intrat în componenta cnezatului Moscovei. în aceasta perioada rusii începusera sa patrunda si în „Marele Perm", situat mai la sud, adica în tara Komi-permiacilor, asezata în bazinul Kamei suparioare; în perioada 1470— 1480 el a intrat în componenta Statului rus. în jurul anului 1472, voievo­zii din Moscova au trecut prin Marele Perm si „au supus întreg acest ti­nut pentru marele cneaz".

EXPEDIŢIA RUSEASCĂ IN SIBERIA DIN 1483

Urmaⁿ'^^Ut-^{Ul Perm}' ^ru?" ^{au avut mai} multe ciocniri cu vogulii (mansi). ditie iT • ^{lj voi€vozi}i din Moscova au întreprins în 1483 prima expe-indica ^{CestS dovedita în} „tinutul Siberiei", adica pe Irtîs. Cronicarii ^me^^{e a do}* ^v°i^evozi ^{care au} participat la aceasta expeditie: Kurbski-Ciornîi si Ivan Saltîkov-Travin. Din acest mo-

N M^ ^{e voiev}°d apare în sensul de capetenie de osti (n. tr.). ^S Solo . ^ramzin» Note la Istoria statului rus, voi. V, nota 8. Istoricul ^Voievodul AbaV°^{V consider}a ca aceasta expeditie a avut loc în 1363 si în afara de dKumovici îl mentioneaza si pe Stepan Liapa.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

ment, fiecare etapa ulterioara a marilor descoperiri facute de rusi în nor­dul Asiei (cu rare exceptii) poate fi legata de anumite nume.

în oastea celor doi voievozi se aflau rusi „din Ustiug, de pe Vîceg<j_a si din Vologda"; de asemenea, se arata pentru prima data ca au partici-pat la expeditie komi — „permiaci, vîmiei si sîsoliei". „ . .. Au mers pp lînga Tiumen, spre tara Siberiei, iar de aici pe Irtîs si a pornit oastea din Ustiug la 9 mai si s-a întors la Ustiug de pocroava (adica la 1 octom­brie), iar în Iugra au murit multi vologdeni, pe cînd ustiugenii s-au îna­poiat cu totii"¹.

Numele de Siberia (Sibir) este folosit de cronicari în aceasta scurta însemnare ca un nume cunoscut care nu are nevoie de explicatii si indica un oras. Acest nume apare pentru prima oara pe harta Catalana din 1375, fiind transcris „Sebur". Dupa parerea lui V. V. Bartold, el este împrj-mutat fara îndoiala din izvoarele musulmane „Sibir si Abir;, „Ibir-sibir" etc. de catre autorii arabi si persani din prima jumatate a secolului al XlV-lea. Nu s^a lamurit însa cum a aparut aceasta denumire, necunos­cuta popoarelor de bastina din Siberia. în Europa apuseana denumirea ie Siberia fara deformari (Sibir) apare pentru prima oara pe planisferul urnii întocmit de venetianul Fra Mauro la mijlocul secolului al XV-lea 1457—1459), ca nume al unei tari asezate la nord de „Sarmatia asiatica" >i despartita de aceasta prin munti. La sud-vest de ea curge rîul Edil — lenumirea turca a Vol^ai. La nord-est de „Sibir" începe un rîu fara mme care curge de-a lungul versantului apusean al muntilor Hiper->oreici si care, în nord, înainte de a se varsa în ocean, separa „Permia" le „Ţara Beznei"². Aici se observa influenta „Cartii" lui Marco Polo.

în urma expeditiei lui Kurbski-Ciornîi si a lui Saltîkov-Travin în irimavara anului 1484 „cnezii" („capeteniile de triburi") voguli si iugra i unul dintre cnezii siberieni (probabil tatari) au venit la marele cneaz 1 Moscovei cu rugamintea de a-i primi ca supusi. „Iar marele cneaz le-a otarî t tributul si i-a lasat sa plece".

EXPEDIŢIA IN SIBERIA DE NORD-VEST DIN ANII 1499—1501

La sfîrsitul secolului al XV-lea, voievozii Moscovei — cnezii din aroslavl Semion Kurbski si Piotr Usatîi (împreuna cu voievodul Gavri-w-Brajnik) au întreprins o mare expeditie în Siberia de apus. Cu acest rilej ei au descoperit partea cea mai înalta a muntilor Ural si au fost rimii care au stabilit directia lor reala „de la o mare la alta", adica de '■ nord la sud. Expeditia a început în 1499 si s-a încheiat dupa doi ani, 1501: „Marele cneaz 1-a trimis pe Piotr Fiodorovici Usatîi si i-a dat a ajutoare] mici boieri din Vologda. si au purces doua mii de verste na la volokul Pinega, iar aici s-au unit cu dvinenii, cu pinegenii si cu ijanii. si au mers din ziua de Sf. Ilie [20 iulie] pe rîul Koloda (Kuloi) iO de verste de la OJeni brod (Vadul Renilor); pe multe rîuri au umblat au ajuns pe rîul Peciora la cetatea Ustas".

N. M. Karamzin, Note, voi. VI, nota 46.

Aceasta denumire reflecta stravechea legenda despre tara nordica a întunericului

DESCOPERIREA DE C TRE RUsI A EUROPEI DE NORD       

1 de plecare al expeditiei lui Usatîi a fost Vologda. De aici el
^^UI"+ u barcile pe Suhona pîna la Dvina de nord, iar pe acest rîu
_a coborit 5,_garea ultimului sau afluent din dreapta - Pinega. Pe Pinega
pînâ J^{a v} _erg -_{n sus} pj_na la locul unde acest rîu-se apropie de izvoarele
Usatîi a ni ^ pî_na la volokul Pinega" — si a coborât apoi pe Kuloi, care
rîului Ku "j _Mez€n din marea Alba. Pe urma, a urcat pe rîul Mezen

_se ^varsa_ltimui afluent din dreapta acestuia, Peza, pîna la izvoare, unde ^{si Pe U}ooiat de cursul superior al Ţilmei, afluent din stânga al Peciorei. ^S"^a ^ ît pe Ţilma pîna la gurile ei, iar pe Peciora a urcat pîna la ceta-^ °TT 'tas Nu se stie precis locul unde se afla aceasta cetate. Probabil ca ^tea i situata în apropierea gurii rîului sciugor (pe paralela de 64° latitu-nordica), unde se termina partea navigabila a Peciorei. La Ustas,

zul Usatîi a asteptat sosirea celorlalte doua cete ale cnezilor Semion Ipeodorovici Kurbski si Vasili Ivanovici Gavrilov-Brajnik. „Aici au petre­cut toamna si au construit un oras. Iar de pe rîul Peciora voievozii au plecat în ziua Intrarii maicii Domnului în biserica [21 noiembrie] Iar de la Peciora pîna la Kamen au mers voievozii vreme de doua saptamâni. si aici au trecut voievozii — cneazul Piotr si cneazul Semion — peste Kamen printr-un pas, iara vîrful Kamenului nu se vede în nori, iara daca e vînt norii sânt risipiti, iara lungimea lui este de la o mare la alta. si au ucis voievozii pe Kamen cincizeci de samoiezi si au prins 200 de reni. De la Kamen au mers o saptamîna pîna la primul orasel Liapin¹; cu totul au mers prin aceste locuri 4650 de verste... Iar de la Liapin au pornit voie­vozii pe reni, iar oastea pe sanii trase de câini, si dupa ce au luat Lia-pinul, au cucerit treizeci si trei de orase, au prins o mie noua dintre cei mai de vaza oameni si au adus cincizeci de cnezi. Iar Vasili Brajnik a luat opt orase si a prins opt capetenii de orase. si au venit la Moscova la domnitor cu totii, dîndu-le Dumnezeu sanatate, de ziua cea mare [de pasti]".

Fraza „iara lungimea lui este de la o mare la alta" nu poate fi inter­pretata decât în sensul ca lantul „Kamen" (muntii Ural) se întinde de la marea cea Rece pîna la marea Chvalissk (marea Caspica); deci, dupa cum am aratat mai sus, de la nord la sud. într-adevar, voievozii au mers de la vest la est printr-o trecatoare care avea de ambele parti munti înalti si u ajuns la râul Liapin; pe cursul superior al acestuia, la nord de drumul

sec' M ^{ndiCa Kle mai înalte culmi ale Uralului}- ^în afara ^de aceasta, în

o ui al XV-lea rusii nu împarteau marea cea Rece în doua bazine di-

e, pe care le-ar fi putut considera mari separate, asa cum facem noi;

Marea^¹⁶' ^{nU putem crede ca} »^{de la} ° ^mare ^ ^alta" înseamna de la dent" H ^aP"^S ^^aren1:s) l^a Marea de rasarit (Kara). Dar cea mai conclu-Perioari-°^{Vada Care ne arata ca} într-adevar rusii au descoperit în aceasta Herb t . ^re^^{ia reala Q} muntilor „Kamen" ne-o furnizeaza harta lui ______^^> întocmita în primul patrar al secolului al XVI-lea, dupa

P^e rîul \iarT ^Ua '^umâtate a secolului al XVIII-lea, Liapin era o asezare a vogulilor

^polar» si se va*' - ^C-^arec ^izvora5^te din partea cea mai înalta a „Kamen"-ului, din Uralul

rsa m Sosva de nord, afluent al fluviului Obi pe cursul inferior al acestuia.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

izvoare rusesti¹. Pe ea figureaza pentru prima data „muntii numiti pamîntului", care se întind de la nord spre sud, între Peciora si Obi.

Asadar, în ultimul patrar al secolului al XV-lea, rusii au ajuns p_e Irtîs, iar la hotarul secolelor XV—XVI pe cursul inferior al fluviului Obi VEarele cneaz Vasili Ivanovici a fost primul care a adaugat la titlul sau ye acela de stapîn al tinuturilor Obdorsk si Konda, adica al regiunilor situate pe cursul inferior al fluviului Obi si pe Konda, afluent al Irtîsu-ui. Posesiunile Moscovei s-au întins dincolo de „Kamen", care de atunci i început sa fie indicat pe harti ca un sir muntos meridional.

DESCOPERIREA MĂRII KARA sI A DRUMULUI SPRE MANGAZEIA

Se ^!pare ca spre sfîrsitul secolului al XV-lea, în cautare de blanuri cumpe, vînatorii rusi din Pomorie au descoperit insula Vaigaci, iar prin trîmtorile Iugorski sar sau Portile Kara patrundeau în marea Kara. Ei .pluteau cu pînzele" spre rasarit pe mare prin „locuri afurisite" pîna la ►eninsula Iamal; apoi urcau pe rîul Mutnaia, care se varsa în golful Bai-'arata; peste un scurt „volok uscat" (cumpana apelor), ei îsi trageau lodiile"², tîrîndu-le pîna la izvoarele rîului Zelionaia, care se varsa în olful Obi. „Iar volokul uscat de la un lac la altul [la izvoarele celor doua îuri] este de o jumatate de versta si mai bine, iar locul e neted si nisi-os". Coborînd pe rîul Zelionaia, pomorii patrundeau pe gurile fluviului )bi sau ale Tazului. De obicei, drumul de la gurile Dvinei de nord pîna i gurile Tazului dura patru-cinci saptamîni, iar de la gurile Peciorei din ust-ozero (Pustoziorsk), cel mult trei saptamîni. Pe Taz, negustorii si înatorii au organizat cîteva factorii comerciale („cetatui") si faceau acolo :himb („negot mut") cu localnicii — hantii si nentii. Cursul inferior al azului era tocmai centrul Mangazeii³, la care visau pe atunci toti negus-)rii rusi de blanuri, asa cum visau la tara Eldorado conchistadorii (cu-îritorii) spanioli din secolul al XVI-lea.

în afara caii maritime de nord prin „marea-ocean", de pe Peciora jceau în Mangazeia cai pe uscat — mai lungi si mai grele — de-a lungul luentilor Peciorei si ipeste cumpenele apelor din muntii Ural spre "luentii lui Obi.

Primul drum pe uscat, cel mai nordic, trecea, dupa cum am mai aratat sus pe Usa si pe rîurile mici din bazinul ei pîna la „Kamen", iar apoi îste „volokul Sob" pîna la rîul Sob, afluent nordic al fluviului Obi.

Al doilea drum ducea de pe Peciora peste „Kamen", de-a lungul rîu-i Sosva de nord pîna la Obi.

Al treilea drum, cel mai sudic, mergea din bazinul Kamei si al aflu-itului ei Ciusovaia pîna în bazinul Irtîsului, peste Tura, Tavda si To­ii. Dar acest drum era si cel mai lung. în loc de trei saptamîni de „goana i pînzele", el dura vreo trei luni, si aceasta în cazul cînd nu era „taiat"

Baronul Siegmund Herberstein, trimis al împaratilor germani (Maximilian I rol V), a vizitat Moscova în anii 1517 si 1526.

Lodia — vas de pescuit cu pînze al pomorilor, cu fundul plat.

Denumirea de Mangazeia provine de la tribul nent al molcoselor.

^DESCOPERIREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A AFRICII DE VEST

•• -herieni care traiau de-a lungul cursului inferior al Tobolului de tataru s _secoi_ul _ai XV-lea tatarii erau farîmitati si slabi si unii din si ^Irtî.^s.« i _r plateau choar tribut marelui cneaz al Moscovei. Dar la mij-„cnezii io v ^ xVI-lea regiunea pe care o locuiau ei a fost cucerita locul ^seC? bucium, urmas al lui seibani-han, cuceritorul Buharei (din de hanul ^^ ^ _{numeau pe} Kucium „printul de siban"). Dupa cu-aceasta c ^ _catre Kucium, patrunderea rusilor în Siberia a devenit cerirea ^€. _ibii_a l_n acelasi timp, puterea lui Kucium a început sa se aproape v _nOra, pîna la cursul inferior al rîului Obi, unde traiau ^eXtlf si nentii care plateau tribut rusilor înca din secolul al XV-lea.