DESCOPERIREA FLUVIILOR AMAZON SI LA PLATA

DESCOPERIREA FLUVIILOR AMAZON sI LA PLATA

CĂLĂTORIA LUI ORELLANfA PE „RÎUL AMAZOANELOR"

Cînd în 1540, pe rîul Napo, Francisco Orellana s-a despartit pentr^u eauna — cu sau fara voie — de Gonzalo Pizarro, pe brigantina sa se u cincizeci de soldati si doi preoti; unul din acestia — Gaspar Carvaja

DESCOPERIREA FLUVIILOR AMAZON sI LA PLATA

descriere a acestei calatorii. Potrivit versiunii lui Orellana si _ a facut c• _repezi ale rîului Napo au dus în cîteva zile corabia pe o Carvajal, ^aP^_{ai mu}i_{te su}te de kilometri de locul despartirii si pe tot distanta ^de. _n__{au zar}it pe mal nici un sat. Asadar, nici nu putea fi vorba parcursul ^el _vizij pentru expeditia lui Pizarro. Oamenii lui Orellana _sa procure p^ ^ foame, erau ne 19119h715t voiti sa fiarba si sa manînce pielea sufereau ei ^ ^ ianuarie 1541 ei au întâlnit primul sat indian. Era impo-seilor. f^ ^ ~_ntoarca, fiindca pe uscat nu exista drum, iar pe rîu ar fi fost sibil sa s^ ._{0neze cu} vîslele împotriva curentului, în conditii deosebit

rfde ^Bt£p ^ luni întregi.

O eilana a hotarât sa se lase în voia curentului si sa navigheze pîna are fara sa stie unde va ajunge în cele din urma. De la indienii la mar■ , ^^^^^ _{au a}flat ca în apropiere se afla un rîu foarte mare si hotar'ît sa mai construiasca o brigantina. Ei au procurat de la indieni ^Srmente si la 1 februarie si-au continuat drumul. La 11 februarie 1541 aiuns la punctul unde se unesc trei rîuri; cel mai mare dintre ele era ^a tît de lat ea o mare" (Maranon — Amazonul). Orellana s-a lasat în voia puternicului curent al rîului, care ducea vasul sau spre rasarit, catre o nare necunoscuta si printr-o tara necunoscuta. înca de la gurile rîului Napo, uriasul fluviu îsi rostogolea valurile în fata lui si Orellana credea ca se' afla aproape de ocean. Dar treceau zile si saptamîni si spaniolii continuau sa navigheze în jos, dusi de curent, fara sa vada vreun semn ca se apropie marea. Uriasul fluviu primea unul dupa altul afluenti mari si totusi calatorii puteau totdeauna sa vada de la mijlocul apei ambele maluri, uneori, ce-i drept, numai ca niste îndepartate si vagi fîsii de ver­deata. Dar cînd se apropiau de mal, în fata lor apareau nenumarate brate, înconjurate din toate partile de desisurile de nestrabatut ale padurilor ecuatoriale virgine. Cînd întâlneau pe mal cîte un sat mic, spaniolii îl jefuiau si luau cu forta de la „salbatici" rezervele lor de alimente; în satele mai mari, ei faceau schimb cu indienii sau îi convingeau sa le dea provizii. Uneori se hraneau destul de bine, dar erau torturati de „plaga egipteana - tîntarii".

Mai departe, pe fluviu în jos, ei au întâlnit triburi razboinice care
cu barcile lor usoare îi atacau pe spanioli atunci cînd se apropiau de
inal. Praful de pusca pe care îl aveau oamenii lui Orellana se stricase
^m pricina umezelii, iar corzile arbaletelor îsi pierdusera elasticitatea,
^^^cît spaniolii nu mai puteau folosi armele lor cu tragere lunga. De
lui ^a> ^^{mbele vase se} tineau, în limita posibilitatilor, la mijlocul fluviu-
_au' V^k^rau mai putin expuse primejdiei. Dupa 50 de zile, spaniolii
neap^U^^{S în} d^rePtul ^unui afluent de pe partea stânga, a carui apa parea
(cel in- ^{Ca cerneala}"- Orellana a dat acestui afluent numele de Rio Negro
pestg i¹c^¹_ff^re dintre afluentii din stînga ai Amazonului, cu o lungime de
deasa s k™^" ^^a* •'^{os> pe cursu}* rîului, tara avea o populatie mai
^ ^r?^a^^U^ îtâl t i    l dit l a a

^ ^r?^a^^Ur^ ^se întâlneau sate mari; unele dintre ele pareau sa se

i

Pasari ^C1tiva kilometri. Pretutindeni se puteau capata porumb si

care tr^ ^{CUm s}P^une Carvajal, la 24 iunie spaniolii au întâlnit un sat în leea+,,_.    ^u numai „femei", cu pielea de culoare deschisa, care nu aveau barbati". Aceste femei purtau cozi lungi, erau înalte, puter-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

nice si înarmate cu arcuri si sageti. Ele i-au atacat pe spanioli,
fost respinse si au pierdut sapte-opt luptatoare. Acest pasaj din '
rea despre calatoria lui Orellana a produs o impresie atît de puteri
asupra contemporanilor, care si^au amintit de vechea legenda m- »
despre amazoane, înoît rîul caruia Orellana a vrut sa-i dea nunf^
sau a capatat, pastrându-1 pîna astazi, numele de „rîul Amazoane]' 1
(Amazonas). ^

Mai aproape de mare traiau caraibii; Caravajal sustine ca ei canibali (mîncau carnea dusmanilor ucisi), dar si mestesugari iscusiti V-faceau tot felul de arme si vase frumoase, viu colorate. în sfârsit, s_D liolii au ajuns la „marea Dulce" adica la gurile marelui fluviu. Aceasta s-^a întîmplat la 2 august 1541. întreaga calatorie pe „rîul Amazoanelor" de la gurile rîului Napo si pîna la mare, a durat 172 de zile. Desi au avut ciocniri dese cu indienii, numai trei spanioli au murit din cauza ranilor si opt, din pricina bolilor.

Expeditia s-a pregatit timp de peste trei saptamîni pentru a iesi i_n mare. Spaniolii au acoperit cu punti ambele brigantine si au facut pînze din mantiile lor peruviene. La 26 august, fara busola si fara pilot Drellana a iesit în ocean si a pornit spre nord, de-a lungul tarmurilor continentului. Din fericire, în tot timpul calatoriei nu i-au prins nici "urtuni si nici ploi torentiale, caci altfel vasele slabe ale lui Orellana n-ar Ei rezistat. într-o noapte ele s-au pierdut unul de altul si si-au continuat calatoria separat. Orellana si tovarasii sai de drum au trecut cu bine prin golful Paria si prin teribilele lui „guri" (strîmtori), ajungînd la 11 septembrie 1541 pe insulita Cubagua, situata în dreptul coastei de sud a insulei Perlelor (Margarita). Aici, au întîlnit compatrioti care le-au aratat multa prietenie, fiind impresionati de povestea calatoriei neobis-iuite care durase, în total, opt luni si jumatate.

SOARTA LUI ORELLANA

Aceasta este versiunea lui Orellana si Carvajal. Partizanii lui Pizarro insa au declarat ca Orellana nu este numai un tradator, ci si un mincinos, De altfel, multi istorici considera ca el si-a înflorit aventurile sale uimi­toare cu cele mai fantastice povestiri, în spiritul calatorilor mincinosi iin evul mediu (de pilda „Sir John Mandeville"). Au fost considerate irept basme povestirile despre popoarele neobisnuite care traiesc pe ma-iurile rîului si îndeosebi povestirea ca spaniolii ar fi întîlnit acolo, în padurile virgine de nestrabatut, „o republica a femeilor — a amazoanelor razboinice". Calatorii de mai tîrziu au cautat zadarnic pe malurile Ama­zonului urmele acestei republici a femeilor si ale satelor care se întindeau De kilometri întregi de-a lungul malului.

O alta minciuna raspîndita de Orellana sau de însotitorii lui, despi^ xrasele foarte bogate pe care le-ar fi întâlnit în drum, orase unde Iod" ;orii acopereau cu aur templele lor si îsi umpleau casele cu obiecte iur, a produs o impresie si mai puternica asupra contemporanilor. Aces jasm a determinat organizarea mai multor expeditii în bazinul ^ma^z îului, în cursul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea. Ele n-au dat ^m îici un rezultat.

DESCOPERIREA FLUVIILOR AMAZON sI LA PLATA

ortanta realizare geografica a lui Orellana a constituit-o faptul ® ^11Xf abatut primul dinspre vest spre est, de la un ocean la celalalt, ca el ^{a slt} _{t nee}xplorat si a dovedit în mod practic ca, cel putin în _un conti _atoruj_uj₍ acest continent sudic este extrem de lat, ajungînd dreptul e ^ kilometri si ca „marea Dulce" a lui Vicente Pinzon repre-^la f^urile „rîului Amazoanelor".

_zlnta s c_ubagua, Orellana a trimis un raport regelui Spaniei si apoi a însotitorii sai spre Espanola, unde a debarcat la sfârsitul anului Orellana visa sa puna stapînire pe întreaga tara descoperita de el.

1 urmator el s-a întors în Spania si a încheiat cu guvernul un con-^aI1cu privire la cucerirea ei. S-au gasit oameni bogati care sa-i finan-expeditia. Pe la mijlocul anului 1544 o escadra alcatuita din patru cu 400 de oameni a parasit gurile Guadalquivirului. Expeditia a Oferit un esec total. Ea a pierdut trei luni lînga insulele Canare, si doua l^SUni lînga insulele Capului Verde; circa 100 de oameni au murit, iar 50 slu dezertat. în timpul traversarii oceanului, o furtuna a împrastiat vasele si numai doua corabii au ajuns la gurile Amazonului. Acolo, Orellana si cea mai mare parte dintre oamenii lui au murit din pricina frigurilor. Cîteva zeci de oameni care au mai scapat au plecat spre Espanola.

DESCOPERIREA BAZINULUI FLUVIULUI LA PLATA

în aprilie 1526, Sebastian Cabot, care era atunci în slujba spaniolilor, a plecat în fruntea unei flotile compuse din patru corabii. El avea misi­unea sa treaca prin strîmtoarea Magellan spre insulele Moluce, dar în loc de aceasta, el a pornit sa exploreze „rîul lui Solis" (La Plata), la gurile caruia a ajuns în februarie 1527. El a lasat aici doua corabii mari, iar cu celelalte doua a pornit în sus pe rîul Parana. înaintînd încet împo­triva curentului, spre nord, si oprindu-se des pe drum, Cabot a ajuns în martie 1528 la gurile rîului Paraguay, care se varsa în Parana dinspre nord. Pe cursul inferior al Paraguayului (probabil în apropiere de var­sarea lui Rio Bermejo) a avut loc o ciocnire sîngeroasa între spanioli si agricultorii indieni localnici, bine organizati si bine înarmati. întrucît în aceasta lupta spaniolii au pierdut 25 de morti, Cabot s-a straduit din toate puterile sa stabileasca cu bastinasii relatii pasnice, ceea ce a si «butit sa faca. El a gasit la ei podoabe de argint, pe care le-a luat în schimbul altor obiecte diferite (mai tîrziu s-a aflat ca indienii îsi procu-asera podoabele în timpul unei expeditii facute în nord-vestul bazinului rtn I ^Para§^uay)- Iata de ce, dupa întoarcerea lui Cabot în Spania, noul '_ descoperit a început sa fie denumit Rio de la Plata (rîul Argintiu)¹; iu aceasta denumire s-a pastrat numai pentru estuarul comun al "arana si Uruguay.

cursul ' f ^a- ^consi;rui''^; doua forturi pe tarmul fluviului La Plata si pe ^ProPort    ^€r*°^{r a}^ ^^>aranei- ^Dar '^cmd ^m 1535 o noua expeditie de mari tat r.« 'l\ ^COndusa de Pedro Mendoza a patruns în La Plata, ea a consta-fusesera distruse, iar micile lor garnizoane nimicite de i r->    ;——

P^r°vine si denumirea spaniola a republicii La Plata-Argentina („Argintie")-

Istoria *1

^es<:operirilor geografice I.—II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

indieni. Atunci Mendoza a construit pe tarmul apusean al fluviul Plata, la sud de delta Paranei, orasul Buenos Aires. Un detasam mandat de Juan de Ayolas, trimis în cautarea „tarii de argint" pe ?i Paraguay în sus, a patruns pîna la gurile rîului Pilcomayo

CO,

a a

Harta Americii de sud (sîîrsitul secolului al XVI-lea).

>st întemeiat orasul Asuncion (1536). In anul urmator, Ayolas a înainta mai sus pe cursul rîului, pîna la tropicul sudic (pîna la 21° latitudinj idica), descoperind regiunea Gran Chaco. El a mers cu detasan^ iu prin padurile rare din aceasta regiune, departe spre apus, pîⁿf -_t îalele Anzilor, apoi s-a întors si în apropiere de rîul Paraguay a P'^e

PRIMELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMERIC1I DE NORD

euna cu însotitorii sai într-o lupta cu indienii localnici. Indienii din - • _nea Buenos Aires faceau de asemenea în permanenta incursiuni a orasului si spaniolii au fost nevoiti sa plece de acolo. Înainte 1 parasi, ei i-au dat foc (1541). Orasul a fost refacut abia în 1580, '" ^a"    capitala coloniei La Plata (mutata acolo din Asuncion).

Nunez Cabeza de Vaca, numit guvernator al coloniei La

ggre se    p

3 km, se pravaleste de pe o stînca înalta de 65—70 m, în peste 30 de

suvoaie despartite de insulite stîncoase. Detasamentul lui Cabeza de Vaca

a ooborît pîna la gurile Paraguayului, iar pe acest râu a urcat pîna la

Asuncion.

Domingo Martinez îrala, loctiitorul lui Cabeza de Vaca a urcat în 1543 de la Asuncion în regiunea mlastinoasa de pe cursul superior al rîului Paraguay pîna la varsarea rîului Cuyabâ (dincolo de paralela de 18° latitudine sudica). El a cautat fara succes sa ajunga din „saraca" colonie La Plata în bogatul Peru. Dupa cîtiva ani (1547—1,548), Irala si-a repetat încercarea, mergînd pe un drum situat mai spre sud (în dreptul paralelei de 21° latitudine sudica), a traversat partea de nord a regiunii Gran Chaco si a urcat pe podisul care poarta acum denumirea de podi­sul Boliviei. Drumul de pe malurile fluviului La Plata în Peru fusese astfel descoperit.

Dupa aceste expeditii, spaniolii au ajuns sa cunoasca tot cursul rîului Paraguay, precum si cursul inferior si mijlociu al Paranei, demonstrîn-du-se, astfel, dupa exemplul rîului Iguacu care izvoraste din muntii Serra^ do Mar, ca macar unii dintre afluentii de pe stînga ai Paranei izvorasc foarte aproape de oceanul Atlantic, de pe povîrnisurile vestice ^file muntilor de pe litoral.