DESCOPERIREA GUINEII SI A AFRICII DE SUD SI EXPLORAREA DE CATRE PORTUGHEZI A DRUMURILOR SPRE INDIA

DESCOPERIREA GUINEII sI A AFRICII DE SUD sI EXPLORAREA DE CĂTRE PORTUGHEZI A DRUMURILOR SPRE INDIA

DESCOPERIRILE PORTUGHEZE ÎN GOLFUL GUINEII

în jurul anului 1461, Pero do Cintra se îndeletnicise cu vînatoarea

sclavi (dupa cît se pare fara prea mult succes) în insulele Bissagos, iar

oi, pornind de-a lungul coastei spre sud-est, a descoperit asa-numitul

'inut al rîurilor de la miaza-zi" (litoralul Guineii de astazi). Dincolo de

ralela de 10° el a zarit în departare munti - culmile sudice ale masi-

lui Futa-Djallon (cu altitudini pîna la 1 100 de mtr.), iar la paralela de

latitudine nordica - un munte (888 de mtr.) chiar pe tarmul marii.

itra a denumit acest tarm muntos Serra do Leao ("muntii Leoaicei"), dar

hartile de mai tîrziu el a fost trecut sub denumirea întrucîtva deformata

Sierra Leone, se pare dupa expresia lui Ca'da-Mosto care a descris

peditia pe mare a lui Cintra. înaintînd mai departe si debarcînd din

: în loc pe tarm, el întâlnea mereu planta leguminoasa "malageta", ale

.ei seminte amintesc ca gust (dar amintesc numai) piperul indian. De

Jea, tarmul (litoralul Liberiei de astazi) a fost denumit "Coasta Pipe^-

ui". Cintra a ajuns pîna la capul Palmas (în dreptul paralelei de 4°

itudine nordica), dincolo de care tarmul coteste drept spre rasarit, ex-

irînd astfel tarmurile Africii occidentale pe o distanta de peste 1 222h713c 000

km (de la arhipelagul Bissagos).

în 1469, regele Affonso al V-lea 1-^a obligat pe Fernao Gomez, un sat negutator de sclavi din Lisabona, sa-i vînda la un pret fix tot fildesul îns în Guinea, acordîndu-i în schimb dreptul de monopol pe cinci ani

DESCOPERIREA GUINEII sI A AFRICII DE SUD

mertului cu "Senegambia", cu sarcina de a explora în fiecare _asuP^{ra CC}Ljta portiune de coasta, pe o întindere de 500 km. Gomez si-a an ° f.^nU, _mi_siunea pîna în 1475: corabiile trimise de el au explorat tot îndep |^nl _or(j_{ic a}i golfului Guineii pe o întindere de peste 2 000 de km. tarmul ⁿ^_escope_rxte succesiv: Coasta Fildesului, Coasta Aurului (în tara ^AU lui asanti), unde existau într-adevar bogate zacaminte de aur si "Srportughezii au acaparat mari tttiti de nisip aurifer si, in sfir- VSre gurile rîului Volta si delta ferului, s-a descoperit _ "Coasta Sclavilor", care a primit si un alt. iime mai semnificativ - "Lagunele blestemate". Coasta se caracterizea­za aici printr-un flux extrem de pu­ternic; de-a lungul ei se gasesc re­cife primejdioase, printre care se în­cumetau sa navigheze numai marina­rii foarte iscusiti sau negustorii foarte lacomi. Dinspre largul marii nu se vad intrarile în lagune. Ţarmurile lagunelor sînt crestate de mici gol­furi ascunse, strajuite de paduri tro­picale. Nu departe de tarm încep re­giunile cele mai populate din Africa tropicala. Negutatorii de sclavi nu puteau gasi nicaieri un alt teritoriu mai potrivit pentru operatiile lor murdare decît aceste tarmuri. Ultima

expeditie trimisa de Gomez (sub comanda lui Sequeira) a descoperit vul­canul Camerun (în dreptul paralelei de 4° latitudine nordica). Lînga golful Biafra, tarmul cotea brusc spre sud, iar Sequeira - primul din istoria maritima portugheza - a trecut ecuatorul, înaintînd pîna în drep­tul paralelei de 2° latitudine sudica. în cursul acestor cinci ani, portu­ghezii au descoperit de asemenea insulele Principelui si Sf. Toma, situate in golful Guineii chiar lînga ecuator, iar în apropiere de coasta, în fata vulcanului Camerun, ei au descoperit marea insula Fernando Poo cu munti care ating 2 850 de mtr. (nu încape îndoiala ca oamenii lui Sequeira vazut-o).

la expeditia lui Sequeira, faptul ca tarmul Guineii îsi menti-directia spre rasarit, îi facea pe portughezi sa creada ca ei de-a lungul tarmului sudic al Africii si ca vor putea ajunge area Indiana. Cotitura brusca a tarmului spre sud, descoperita dincolo de vulcanul Camerun, le-a spulberat speranta de a ■ india, cel putin în zona ecuatoriala. Dar înaintarea spre sud temporar nu din aceasta cauza, ci pentru ca Guinea superioara ^larSi~~po^bT - -^Ului' ^Coasta Aurului si "Lagunele blestemate" - oferea Dintati pentru procurarea de fildes si aur, precum si pentru de sclavi.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

DIOGO CAO sI DESCOPERIREA GONGO-ULUI sI ANGOLEI

La sfîrsitul anului 1481 si la începutul anului 1482, regele J_o§₀ II-lea a trimis sub comanda lui Diogo Azanbuja o flotila spre Coast Aurului pentru a întemeia acolo o colonie. Azanbuja a construit fortul Sâo Jorge da Mina ("Mina sfîntului Gheorghe"), prescurtat La Mina, ^t regiunea caruia s-au descoperit mari zacaminte de aur. Pentru extracti aurului era nevoie de multi sclavi si de aceea din La Mina erau trimise corabii spre sud în cautarea unor noi regiuni pentru vînatoarea de negri

In cadrul expeditiei lui Azanbuja, una din caravele era comandata de Diogo Cao. Despre el s-au pastrat foarte putine date, de altfel si aces­tea contradictorii, în care cronologia evenimentelor este confuza. Versiu­nea cea mai demna de crezare apartine unui tovaras al sau de drum, geo­graful bavarez Martin Behaim¹, care considera ca aceasta calatorie a lui Cao în cursul careia s^au facut mari descoperiri, a avut loc în anii 1484~ 1486. Iesind din portul La Mina si ocolind capul Lopez (în dreptul parale­lei de 1° latitudine sudica), Câo a înaintat apoi spre sud-est cale de 700 de km. în aceasta regiune apa se deosebea mult la culoare de cea din largul oceanului, parea amestecata cu apa dulce si Cao a ajuns la con­cluzia justa ca se afla în apropierea gurilor unui fluviu foarte mare. Ast­fel au fost desoftperite gurile fluviului Congo. Câo a debarcat pe tarm (la paralela de 6° latitudine sudica) si a asezat acolo un padrao - stîlp de piatra cu stema portugheza, cu numele regelui si al navigatorului si cu data descoperirii. El a numit marele curs de apa "rîul Padrâo" (Rio do Padrâo), dar acum, acest nume s-a pastrat numai pentru capul sudic din estuarul fluviului Congo (Punta do Padrâo. Pe tarm, Cao a întîlnit negri iin triburile bantu si a facut cu ei "tîrg mut", caci limba acestora raspîn-iita pe atunci în întreaga Africa ecuatoriala si într-o parte a Africii de ;ud nu avea nimic comun cu dialectele negrilor din golful Guinea pe :are portughezii îi foloseau ca talmaci.

Cao a trimis câtiva marinari în sus pe "rîul Padrâo", pentru a stabili .elatii cu "regele" local; în acel moment, pe ambele maluri ale fluviului, n zona litoralului, exista un mare stat de tip prefeudal - Congo - iar icest nume a trecut si asupra fluviului. Dupa ce solii s-au întors (nu s-a tabilit cu ce rezultate), Cao si-a continuat calatoria spre sud si a strabatut n aceasta directie înca vreo 2 000 de km, asezînd cel putin alte doua

în jurul anului 1480, Martin Behaim (1459-1507), origisar din Niirnberg, s-a sta-Iit împreuna cu un grup de flamanzi în insulele Azore; el a participat la expeditia lui So, dupa cît se pare, în calitate de astronom. Mai tîrziu, în 1492, a fost la Niirnberg, ide a construit un glob mare ("Marul pamîntului") - cel mai vechi dintre globurile i s-au pastrat pîna astazi. Pe glob exista o serie de inscriptii, printre care si cele feritoare la expeditia lui Câo. Istoricii germani ai epocii marilor descoperiri au exa-rat adesea importanta lui Behaim, dar cei mai de seama dintre ei - bavarezii Peschel si S. Ruge - au aratat ca pe globul lui M. Behaim greselile în ceea ce pn; ste indicarea latitudinii anumitor puncte ajung pîna la 16°, în timp ce pe alte harti 3 acea vieme ele depasesc rar 1°. Prin urmare, spun ei, "Behaim a fost un învatat îdiocru si un prost cosmograf" si remarca ironic: "... portughezii n-au tras iri foloase de pe urma eruditiei concetateanului nostru".

AFRICII DE SUD

c. v'r^i^&y:,:-*:'^

POZI IA CAPULUI BUNEI SPERAN E si A EXTREMIT II SUDICE A AFRO

m-t,

Bunei Sperante OCEANUL

IA T L A N T I

Expeditiile portugfieze din anii 1461-1487.

Padrâo: unul în dreptul paralelei de 13°5' latitudine sudica pe coasta Angolei, iar altul în dreptul paralelei de 22° latitudine sudica, pe capul Cross, adica în Africa de sud-vest (în secolul al XlX-lea s-au gasit toate cele trei padrâo si, în plus, între ele, resturile unui al patrulea). Asadar, ^cao a descoperit coasta apuseana a Africii de la sud de ecuator, înainte necunoscuta, pe o întindere de 20° latitudine. Nu se stie ce s-a întimplat cu Câo mai târziu. Dupa o versiune el ar fi murit în sud-vestul Africii, ^{lar dupa} alta s-ar fi întors în 1486 în Portugalia.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

BARTOLOMEO DIAZ sI DESCOPERIREA CAPULUI BUNEI SPERANŢE

îndata dupa întoarcerea expeditiei lui Cao, regele Joâo al II-l_ea îotarît sa trimita spre sud doua corabii de razboi. Ele erau mici (chj_a >entru acea vreme), fiecare avînd o deplasare de circa 50 de tone, da itît de stabile, încît se puteau instala pe ele tunuri grele. Acestor corabii i s-a adaugat un vas de transport cu provizii. sef al micii flotile a f_Ost tumit Bartolomeo Diaz, care facuse parte (ca si Cao) din expeditia l_Uj )iogo Azanbuja, iar cîrmaci principal a fost numit unul din cei .mai ex->erimentati navigatori din acea vreme, Pero Alemquer. Nu s-a pastrat dci o marturie din care sa rezulte ca expeditia lui Diaz avea misiunea e a ajunge în India. Mai probabil este ca ea trebuia sa efectueze explo-ari la distante mari, ale caror rezultate însa erau îndoielnice pentru rincipalii participanti. Nu s-a stabilit nici tipul corabiilor din expeditia xi Diaz: daca erau earavele de tipul descris mai sus, sau "corabii ro-xnae" mai stabile, desi nu atît de rapide, în constructia carora portu-bezii au realizat mari succese pe timpul lui Joao al Il-lea.

Dupa cum reiese din denumirea lor, portughezii din secolul al XV-;a, deosebeau "corabiile rotunde" de earavele, în primul rînd din pri-na constructiei lor specifice - contururile rotunjite ale corpului navei, reementul de baza era patrat; pînzele patrate aveau, în timp de acalmie iu cînd vîntul batea direct dinspre pupa, o pozitie perpendiculara pe lila vasului. Pentru sustinerea lor se foloseau vergi, care, la schimba-:a vîntului, se puteau roti în jurul catargului împreuna cu pînza. Cala-iria oe asemenea corabii în largul oceanului era mai sigura, ele navigau ai bine în volte, iar în cazul cînd aceasta manevra dura multa vreme, :hipajul nu se istovea în asa masura ca pe earavele. Dar, în ceea ce ■iveste celelalte conditii pe care trebuiau sa le îndeplineasca vasele cu nze în jurul anului 1490, ele erau totusi inferioare caravelelor.

Cronologia expeditiei pe mare a lui Diaz nu este destul de limpede, prezent, majoritatea istoricilor înclina sa considere ca flotila sa a ple-t din Lisabona în august 1487 (iar nu în 1486 cum se credea înainte), az a mers pe drumul obisnuit pîna la Sao Jorge da Mina, iar de aici a mat drumul lui Diogo Cao pîna în dreptul paralelei de 22° latitudine dica. Dincolo de tropicul sudic, el a descoperit un tarm pustiu si usor îstat. Portughezii parca au patruns într-o alta lume: tarmuri golase, esea învaluite în ceata, culori sterse - nimic nu semana cu Africa tro-:ala. Diaz a asezat primul sau padrao pe malul "Portului mic" (în rtugheza Angra Pequena). De aici el a pornit spre sud de-a lungul astei pustii, care devia tot timpul usor spre rasarit, dar în apropierea ralelei de 33° latitudine sudica cotea brusc spre vest (în dreptul golfu-Sfînta Elena). In timpul acesta s-a stîrnit un vînt puternic. Fiindu-i ma ca vasele sa nu se sfarîme de stînci, Diaz a iesit în largul oeeanu-. Vîntul s-a transformat în furtuna si portughezii au pierdut din l^ere coasta Africii. Furtuna înspaimîntatoare zguduia mereu cele doua abii mici portugheze, mînîndu-le spre sud (vasul de transport ramasese urma). Era în luna ianuarie (1488), deci în toiul verii în emisfera su-a, dar valurile deveneau tot mai reci. Cînd furtuna s-a mai potolit.

DESCOPERIREA GUINEII sI A AFRICII DE SUD

t't iarasi spre rasarit. Corabiile au mers cîteva zile în aceasta piaz a co ^_mu\ Africii nu se arata. Diaz s^a igîndit ca a ocolit pe-irectie, a ._em^_atea sudica a Africii. Ca sa se convinga de acest lucru, a emne ex ⁱ ^ Dupa doua-trei zile au aparut în zare niste munti, iar ^spr^_a^ _înalt acoperit cu iarba verde, care se întindea de la apus rTsârit (3 februarie 1488). Portughezii au zarit pe un deal " rireada de vaci si cîtiva pastori anroape goi. Diaz a trimis oameni 1 îarm sa ia apa. Pastorii, pe care nortushezii i-au luat la început drept Lgri au minat vacile mai departe, _ei însisi ramînînd în vîrful dealului, strigînd si dînd din mîini. Diaz a lansat în ei o sageata din archebuza. Un pastor a fost ucis, iar ceilalti au fugit. Atunci portughezii s-au apro­piat de "negrul" ucis si au vazut ca are parul "ca lîna", dar pielea - "de culorea frunzelor uscate" - era mult mai deschisa decît a negrilor pe care îi întîlnisera pe tarmurile apusene ale Africii. Astfel, prin uciderea unui pastor dezarmat a fost marcata prima întîlnire a europeni­lor cu poporul koi-koin, pe carenu-1 cunoscusera înainte, cu locuitorii bastinasi ai Africii de sud, pe care mai tîrziu olandezii i-aa. numit în batjo­cura hotentoti ("bîlbîiti"). Din acest "Port al pastorilor" (astazi Mossel), Diaz si-a condus corabiile de-a lun­gul tarmului drept spre rasarit si a ajuns pîna la un golf larg deschis spre ocean (Algoa). Be aici coasta cotea lin spre nord-est, în directia In­diei Diaz a ajuns la concluzia, care s-a dovedit justa, ca vasele sale au ocolit toata coasta sudica a Africii si se afla în oceanul Indian, pe care înainte multi îl considerasera o mare închisa. Calea maritima spre India in jurul Africii fusese descoperita!

Di     a asezat pe o insulita din golf cel de-al doilea padrao, dar echi- l     corabii, istovit de îndelungatele peregrinari pe ocean, i

ⁿ patrie. Temînduse sa nu izbucneasca o ras,

_mai^Z-^{a st nev}°it sa cedeze. El a obtinut însa învoirea echipajului sa iar _a^ma.^{mteze doar} trei zile, s-a încredintat ca tarmul duce spre nord-est, ^lunRul°t- "^{CU adînca mîn}nire", a pornit înapoi. Calatorind spre vest de-a ^e furt ^{arm U}*' ^^{az a} descoperit, în regiunea unde înainte fusese prins i t__a ^Una. ^care durase doua saptamîni, un cap înaintînd mult în mare uimt Tormentoso ("Capul furtunilor"). Dupa ce a asezat aici cel

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

-al treilea padrao, Diaz a pornit spre nord si s-a întors în patrie î_r ■cembrie 1488.

La Lisabona, Joao al II-lea, dupa ce a ascultat raportul navigatoru-

i, a poruncit sa se schimbe denumirea capului Tormentoso în capul

mei Sperante, întrucît descoperirea lui a dat portughezilor speranta

a ajunge pe mare în India. Nu s-^a pastrat nici un fel de informatii

MAREA ÎNGHEŢATA

ZE1ANDA'

Harta portugheza a lumii din 1490.

Diaz sau tovarasii lui de drum au primit vreo recompensa din par-regelui. Or, Diaz înaintase cu aproape 13° mai la sud decît predece-sau Diogo Cao, ocolise întregul litoral sudic al Africii, descoperise semnase pe harta, cu o exactitate uimitoare pentru acea perioada, o une de coasta înainte necunoscuta, avînd o lungime de peste 2 500 m.

Fotusi, guvernul portughez nu prea se grabea sa realizeze "buna mta" cu care venise Diaz. S-a vazut ca de la Lisabona si pîna la din sudul Africii trebuiau strabatuti cel putin 10 000 de km pe t si era vadit ca alte cîteva mii de kilometri despart acest cap de . Drumul din jurul Africii pîna în India parea prea lung. A fost ne-de un eveniment exceptional, pentru ca noul rege portughez sa-si ia iarasi corabiile spre India dupa zece ani de la întoarcerea lui Acest eveniment a fost miraculoasa descoperire a "Indiei" în apus >ta savîrsita în 1492 de o expeditie spaniola comandata de genove-ristofor Columb.

DESCOPERIREA GU1NE1I sI A AFRICII DE SUD

CĂLĂTORIA LUI COVILHAO IN INDIA sI ÎN "ŢARA PREOTULUI JOAO DA INDIA"

; te de întoarcerea lui Diaz, regele Joâo al II-lea a hotarît sa tri-

rasarit exploratori care cunosteau bine limba araba, pentru a

mita ^sR^_onnatii despre negotul cu mirodenii si pentru a ■descoperi în aduna 1        _& ^ _{în ;;Marea} de rasarit" tara regelui-preot Ioan - "Ţara

Tlui Joao da India". Aceasta misiune a primit-o în 1487 Pero do Co-^îh^o agent diplomatic secret, cu un trecut aventuros. Joâo i-a dat ca . t r ve curteanul Aff onso Paiva. Agentii au ajuns pîna în insula Rodoa ^a'^iU ea Egee), iar de acolo, travestiti în negustori sirieni, au plecat în v^t în primavara anului 1488 ei s-au alaturat unei caravane care se H ^Pa spre portul Tore (peninsula Sinai) din marea Rosie, de aici au cat pe un mic vas arab si, oprindu-se pe drum într-un numar de por­turi arabe si la Suakin (pe tarmul african), au ajuns la Aden, unde s-au despartit pentru totdeauna: Paiva a plecat sa caute "Ţara preotului Joao Ja India" si a disparut fara urma.

Covilhao s-a urcat pe o mare corabie araba. Minata de musonul de sud-vest, aceasta a ajuns în India de sud-vest. In porturile de pe coasta Malabar, unde pulsa o vie activitate, el a strîns informatii despre comer­tul exterior al Indiei cu tarile apropiate si îndepartate si despre naviga­tia în oceanul Indian. Din Calicut, Covilhâo a trecut în Goa (India de vest), iar în primavara anului 1489 a ajuns la Ormuz. A ocolit apoi pe la sud Arabia si a navigat pe o corabie araba din Somalia de nord, de-a lungul Africii rasaritene, pîna în portul Sofala din Mozambie (în dreptul paralelei de 20° latitudine sudica). Acolo, Covilhao "a auzit de la niste marinari arabi ca din orice punct al acestui tarm se poate merge pe mare spre apus, ca marginile marii nu sînt cunoscute si ca acolo exista o in­sula întinsa, la o distanta de peste 900 de mile de mal, care se numeste insula Lunei"¹ (G. B. Ramusio).

^D!ⁿ sofala, Covilhao a calatorit pe mare pîna la Tore, iar apoi cu o ca­ravana pîna la Cairo. Acolo, la începutul anului 1491, l-au gasit doi evrei portughezi care i-au adus o scrisoare de la rege. Joao al II-lea îi poruncea mi Covilhâo sa trimita cu unul din ei în Portugalia o dare de seama com­pleta iar pe celalalt sa-1 ia cu sine pîna la Ormuz si sa continue strânge­rea de informatii si cautarea "Ţarii preotului Joâo da India". Dupa ce s-a dus a doua oara la Ormuz si a ocolit Arabia pe la sud, Covilhâo s-a ntors in marea Rosie, a vizitat "locurile sfinte" musulmane - Mecca si «ima , apoi peninsula Sinai si din Tore a trecut în Zeila, situata lînga ".ara preotului Joâo da India" - Etiopia crestina.

^ne"t pînaY¹ .^nuT^{eau in}$ula Lunei Madagascarul; totusi, distanta indicata de la conti-
sudica) est i^{a (9}°° ^{de mile)}' ^daca ° socotim dupa paralela Sofalei (20° latitudine?

^!n realitate i^{mU exa}S^erata, indiferent despre ce fel de mila ar fi vorba în text.

Cov\ihf^{anta 6Ste de Cirea 100}° ^{de km}-

accesul "necred" ^^ . ^pr?,^mu^ ^cres^tm cunoscut de noi care a vizitat aceste locuri unde
^fecti^e limba a ¹?_>°^{10s era} interzis sub pedeapsa cu moartea. Cunoscînd însa la per-

^ril°r sale.                  ' ^{el a} P^utu* sa se dea drept mahomedan în tot timpul peregrina-

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Din 1492 sau 1493 Covilhâo a trait în Etiopia, unde a fost bine p_rj_r ca sol al regelui portughez, dar nu i s-a mai dat voie sa plece în El s-a casatorit acolo (desi lasase o sotie si copii în Portugalia), a ocui^ functii înalte si a capatat mosii. In 1520, cînd Covilhâo avea peste 7o ^ ani, l^a gasit în Etiopia primul trimis oficial portughez (Rodrigo Lim \ pe lînga "regele regilor". Francisco Alvares, preotul soliei, a notat anr

i       ltail li Cilhâ d ial ^

ple p_r

ului Joao da India" (Lisabona, 1540); însemnarile mai a-ranuntita "ost folosite în secolul al XVI-lea de istoricii portughezi si de venetianul ilamusio.

Raportul secret trimis de Covilhâo în 1491 lui Joâo al II-lea din ?airo nu s-a pastrat, dar putini sînt istoricii care se îndoiesc ca regele l primit raportul si ca atît el cît si succesorul sau Manuel cel "Fericit" iu folosit informatiile strînse de acest calator despre comertul si naviga-ia din India, atunci cînd au pregatit instructiunile pentru prima expedi-ie a lui Vasco da Gama.