DESCOPERIRILE FRANCEZILOR JN AMERICA DE NORD IN SECOLUL AL XVI-LEA

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR JN AMERICA DE NORD IN SECOLUL AL XVI-LEA

PESCARII FRANCEZI LA ŢĂRMURILE AMERICII DE NORD-EST

Regele Frantei, Francisc 1, care s-a urcat pe tron în anul 1515, ca si regele Angliei, nu dorea cîtusi de putin sa respecte "împartirea lumii" stabilita de papa, în baza careia Franta n-a capatat nici un drept asupra teritoriilor de peste mari. El nu se putea însa hotarî sa trimita expeditii în marile tropicale, dominate de state maritime mai puternice - Spania si Portugalia. Regiunea de nord a Atlanticului nu era însa controlata atunci de nimeni si numai rareori corabii portugheze vizitau tarmurile "Ţarii Corterealilor".

Imediat dupa calatoriile celor doi Oabot, tatal si fiul, precum si ale Corterealilor, chiar la începutul secolului al XVI-lea pescari din Nor-mandia si Bretania au început sa pescuiasca pe bancurile din Newfound-land, iar vînatorii de balene acostau si la tarmurile de nord-est ale Ame-ricii, si anume lînga coasta Noii Scotii¹. în secolul al XVI-lea francez» numeau aceasta peninsula "Ţara Bretonilor", iar apoi i-au dat numele de Acadie. în perioada 1520-1530 s-a facut chiar o încercare de coloni­zare a acestei peninsule si mai tîrziu s-au gasit acolo animale domestice salbaticite. Dar în prima jumatate a secolului al XVI-lea pescarii nu in drazneau sa navigheze decît la latitudinile nordice. Mai la sud,^ liⁿs tarmurile Americii centrale, navigau numai pirati francezi, care P^în ?_i: vasele comerciale spaniole. Francisc I îi încuraja chiar pe acesti P^ir el le elibera brevete de corsari, care legalizau jefuirea, capturarea si ^s ' fundarea corabiilor spaniole (si portugheze) si îi finanta, primind, fi^re^ în schimb, partea leului din prada.

Insula Cape Breton ("Capul Breton") de lînga coasta Noii Scotii a fost descop de marinari francezi în jurul anului 1504.

_I

DESCOPERIREA FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

a doi pirati francezi din secolul al XVI-lea sînt legate facute în America de nord, dupa care au urmat încer-mari^^oToniza tarmurile ei de nord-est.

VERRAZANO sI DESCOPERIREA COASTEI RĂS 10310q1619k 58;RITENE A AMERICII DE NORD

dintre acesti pirati - Giovanni Verrazano, florentin aflat în Frantei - era bine cunoscut spaniolilor prin jafurile sale; aces-meau Juan Florin. El a fost cel care a capturat primele doua co-tia îl P'igppate cu aur si cu alte obiecte de pret ale lui Montezuma, tri-rabii m ^_{ortez în} 1520, din Mexic în Spania. Potrivit relatarilor lui Ber-^m^T) az ,Juan Florin" s-a întors în Franta foarte bogat si a facut rege-■ amiralului Frantei astfel de daruri, încît "întreaga Franta s-a mi-^1U1 at de comorile pe care noi [soldatii lui Cortez] le^am trimis marelui "ostru împarat [Carol V] Se spune ca regele Frantei ar fi zis ca P paratul nostru si regele Portugaliei au împartit între ei lumea fara narticiparea sa. Sa prezinte, asadar, testamentul stramosului nostru Adam, pentru a dovedi ca i^a facut numai pe ei mostenitori ai sai si stapîni pe aceste tari Iar pîna una alta, el îngaduie pirateria si orice alte actiuni pe mare. si de îndata a poruncit lui Juan Florin sa porneasca din nou cu o alta flotila în expeditii pe mare".

Potrivit izvoarelor franceze, Verrazano a echipat în 1523 (probabil cu banii realizati din vînzarea comorilor lui Montezuma pe care le captu­rase) patru corabii "cu scopul - dupa cum a aratat chiar el - de a ajunge în Katai, la marginea continentului asiatic". O furtuna a avariat atît de rau flotila sa, încît a fost nevoit sa se întoarca în Franta pentru a repara vasele. în ianuarie 1524, Verrazano a ajuns cu o singura corabie în Ma-dera, iar de acolo a cotit drept spre vest. în ciuda furtunii, el n-a deviat decît putin spre nord si, pe la mijlocul lunii martie, a atins la paralela de 34° latitudine nordica "un pamînt nou, pe care nu-1 mai vazuse nimeni nici in antichitate si nici în zilele noastre" - coasta rasariteana a Americii de nord. Dincolo de o limba de nisip si de o laguna îngusta se zarea tar­mul continentului. Cautînd strîmtoarea care era tinta calatoriei sale, verrazano a mers de-^a lungul limbii de pamînt spre nord-est. Dupa cîtva roip, laguna a devenit atît de larga încît tarmul continentului a disparut y£ vedere (laguna Pamlico, la paralela de 35-36° latitudine nordica), ^rrazano n-a putut gasi strîmtoarea care ducea în aceasta "mare", pe _maj .. ^a luat-o, pare-se, drept o parte a Oceanului de rasarit ce scalda Verra ^C^^inei- Limba de nisip cotea în dreptul unui cap (Hatteras). Probabl⁰-* ^{â can}tinuat sa înainteze spre nord, debarcînd uneori pe tarm, trj^ , ^m, dreptul golfurilor (Chesapeake, Delaware), care puteau fi in-^colo de ^StrT^toarea care duce în Oceanul de rasarit. Astfel a ajuns (din-k varsaT^r³^⁶^ **^{e 4}^° latitudine nordica) pîna la "un rîu mare si adînc viul ffud! ' ^Ju:^^ecîn<i dupa descrierea pe care o face, este vorba de flu-

c ^on

uri ol    ^rc^ mica - scria Verrazano - am patruns pe rîu, ale carui ^ foarte populate. Oameni în vesminte împodobite cu pene în fuga pe mal cu strigate de veselie, aratîndu-ne unde

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

e mai bine sa acostam. în sus pe rîu cu barca ani o mila si am vazut ca el f ^ meaza acolo un lac minuna * o circumferinta de vreo R     ^cu Vreo 30 de barci indiene dau   lacul în diferite Multime de oameni vene fuga pe maluri, ca sa ne Pe neasteptate însa s-a st furtuna si am fost nevoiti _sa ^ întoarcem pe corabie..."

Dupa ce a parasit gu_ril" fluviului Hudson, Verrazano a mers de^a lungul coastei spre rasarit si a vazut fara îndoiala cu acest prilej, insula Lono' Island. Apoi a ocolit o penin­sula (Cape Cod¹), mergînd de-a lungul tarmurilor golfului Mâi­ne, unde a debarcat în doua rînduri. în sfîrsit, a ajuns într-o regiune paduroasa (probabil li­toralul Noii Scotii) unde a ga­sit semne ce aratau ca pe acolo fusesera pescari bretoni. Pîna sa ajunga în acest loc, Verra­zano tot mai nadajduia ca va descoperi o trecere din oceanul Atlantic în Oceanul de rasarit: "Ma temeam - scria el - ca noua tara pe care o descoperi­sem va fi o bariera în drum spre China, fapt care a si f°^st confirmat de realitate, dar nu ma îndoiam ca îmi voi croi drum peste .aceasta bariera..." Acum aceasta nadejde se spulberase; în dreptul lati­tudinilor nordice din zona cu clima temperata nu exista nici o strîm-toare spre Oceanul de rasarit, în orice caz nici una accesibila vaselor maritime. Atunci, Verrazano a hotarît sa se întoarca în Franta, unde a sosit la începutul lunii iulie 1524. Din Dieppe, Verrazano a trimis regel^ o scrisoare cuprinzînd un raport asupra calatoriei sale. Aceasta scrisoa a ajuns pîna la noi.

Soarta ulterioara a lui Verrazano o cunoastem numai dintr-un i^Yj spaniol, si anume din cartea lui Bernal Diaz: "în timp ce el [Juan I se întorcea dintr-o .. . calatorie [în 1527] cu o prada mare alcatui a ^ felurite tesaturi jefuite, a întîlnit. . . trei sau patru corabii puterni

Capul Scrumbiei (n. tr.).

W'

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR ÎN AMERICA DE NORD

[spaniole] din Biscaya. Acestea l-au înconjurat pe Juan Florin ... ît   l-au luat prizonier împreuna cu multi alti francezi si au

¹ t vasele sale încarcate cu tesaturi. Ele i-au adus pe Juan Florin ^c ceilalti capitani la Sevilla si el a fost spînzurat. Aceasta a fost si Pf _aurului nostru [tezaurul lui Montezuma] si a lui Juan Florin, care

t at

l-^a rr_errazano a explorat coasta rasariteana a Americii de nord între pa­lele de 34° ?i ⁴^° latitudine nordica pe o întindere de peste 2 300 km. adus în Franta primele informatii exacte despre natura si populatia ^a aceste tarmuri si a fost primul care a atras atentia asupra întinderii ^.'Ve a apelor interioare din America de nord, desi a gresit considerînd ^ele reprezinta o mare si crezînd ca sînt prea aproape de tarmul rasa-^ca ^ Descoperirile si erorile lui sînt însemnate pe harta întocmita în 1529 de fratele sau, Geronimo da Verrazano. Sub influenta lui, pe unele harti de la mijlocul secolului al XVI-lea aceasta fantastica întindere de _Dg _ _y!marea Verrazano" sau "marea Indiana" - începea la nord-est de Florida si era despartita de oceanul Atlantic printr-o fîsie de pamînt relativ îngusta. Se presupunea ca prin "marea Verrazano" duce un drum destul de scurt spre China. Trebuia gasita numai strîmtoarea oare leaga aceasta mare de oceanul Atlantic. Dupa ce Verrazano a descoperit o parte a coastei rasaritene a Americii, francezii au început sa considere întregul tarm ca posesiune a lor legitima.

PRIMA EXPEDIŢIE A LUI CARTIER: EXPLORAREA GOLFULUI SFINTUL LAURENŢIU

La 20 aprilie 1534, dupa zece ani de la calatoria lui Verrazano, din ordinul amiralului Frantei, francezul Jacques Cartier, poreclit "corsarul vesel", care pîna atunci se distinsese prin operatiunile sale pirate­resti, a plecat spre vest, în cautarea caii maritime de nord spre China. El avea la dispozitie doua corabii. Cartier a traversat oceanul în 20 de zile si a ajuns la tarmul rasaritean al insulei Newfoundland¹ (lînga gol-jul Bonavista). Din pricina gheturilor, el n-a putut debarca pe. tarm. naintînd spre nord-vest dena lungul marginii cîmpului de gheata, Car-, _^ler a ajuns la extremitatea nordica a insulei Newfoundland si s-a oprit ? "_v^rePtul unui golf sau al unei strîmtori blocate de gheturi. La 9 iunie, în ^P+ ^Ce ° ^^ur^^una a împrastiat gheturile, Cartier a început sa înainteze t spre sud-vest, printr-o strîmtoare careia i s-<a dat numele nu tocmai ^ ^ ^{BeUe Isle (BeUe Ile} ~ "^Insula Frumoasa"), dupa o insula ne- ^{CU un as}P^ec* dezolant, situata în dreptul intrarii nordice în tarm ^e ^° Atitudine nordica). Cartier a cercetat amanuntit ambele toa_re ^r\ ^a^^e strîmtorii - din Newfoundland si din Labrador. Prin strîm-Pescar?- f' ^{patruns în} "Marele golf": aceasta denumire îi fusese data de Sfînt 7 ^ncez^ ^care ^ vizitasera anterior. Cartier a dat golfului numele "^^ Laurentiu. El descrie în culori foarte sumbre malurile Labra-

(n. tr.).

ria ri

^aescop_eririi_or geografice I.-II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

dorului: "De-ar fi pamîntul ai_c-
atît de bun ca porturile! Dar _e/ *^Ot
nu poate fi numit pamînt: nurna"^
lovani si stînci golase: Am eerc_Pt
tot tarmul nordic al golfului, dar n
fi putut sa adun nici macar o car~t?
de pamînt, desi am debarcat pe _Us '^a
în multe locuri". ^Cat

Cartier a traversat apoi g_oif_ul spre sud-vest si a descoperit un g_ru * de insule mici (Magdalen) si un n mînt întins pe care 1-a luat drept r* ninsula; el numeste golf strîmtoareâ Northumberland, care o desparte de continent. în realitate acest pamînt era insula Printul Eduard (5 600 km²) Ea i-^a. placut lui Cartier, dar el n-a putut debarca acolo, caci n-a gasit nici un loc potrivit. în schimb, mai departe spre apus, el a ajuns ]a tar­murile continentului si în dreptul pa­ralelei de 48° latitudine nordica a descoperit golful Chaleur ("Caldu­ra"), care patrunde adînc în uscat si care la început 1-a bucurat: ,, ju­decind dupa adîncimea si latimea sa,

precum si dupa natura tarmurilor, el putea fi, dupa cum nadajduiam, o strîmtoare".

în acest golf Cartier a întîlnit pentru prima data indieni care s-au apropiat de corabiile lui în noua barci. Ei purtau vesminte cusute din blanuri de animale si propuneau schimb cu aceleasi blanuri, care, dupa spusele lui Cartier, nu prezentau mare valoare. A început un tîrg mut si indienii dovedeau atîta patima, încît "si-au schimbat pe diferite lucruri toate hainele si au plecat goi pusca". Ţarmurile golfului erau acoperite de paduri, iar în poiene se vedeau cereale salbatice. Dupa ce a iesit din golf, Cartier a cotit spre nord si a descoperit înca un golf nu prea mare (Gaspe); aici el a asezat pe tarm o cruce înalta de lemn cu inscriptia "Traiasca regele Frantei" si a capturat doi indieni pentru a obtine de la ei informatii.

Dupa ce a parasit pamîntul descoperit de el (peninsula Gaspe), Car­tier a traversat, înaintînd spre nord, strîmtoareâ larga Gaspe (pe care a luat-o drept golf) si a zarit înca un pamînt întins, pe care 1-a considera ^ de asemenea, o peninsula, dar a gresit: era Anticosti, cea mai mare din tre insulele din "Marele Golf" (8 150 km²). Mergînd de-a lungulJam^T lui sudic al "peninsulei", Cartier a ocolit apoi extremitatea ei rasaritean si înaintînd mai departe spre apus, de-a lungul tarmului nordic, a ^a-^iU într-un loc unde strîmtoareâ, lata la început, se îngusta si unde ^ven dinspre vest un curent puternic. La staruintele echipajului ambelor va

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

mai cautat strâmtoarea spre China si s-a întors în Franta (la (Cer n-a _ _septembrie). Potrivit unei versiuni, el ar fi declarat în încep^utu" descoperit strâmtoarea care duce spre tarmurile Chinei si a patrie ca ^ "Sfîntul Petru". In realitate, Cartier a descoperit aproape denumit-o ^ _s'_udic si vestic al golfului Sfîntul Laurentiu, o portiune întreg n? _tarinui _nOrdic al golfului (peninsula Labrador) si a explorat o^pSte din coasta insulei Newfoundland.

A DOUA EXPEDIŢIE A LUI CARTIER; DESCOPERIREA FLUVIULUI SFÎNTUL LAURENŢIU

în anul urmator (1535), Cartier, de data aceasta cu trei corabii si din - arcinarea directa a regelui, a plecat sa exploreze drumul de nord-vest J^ns, -_mtoarea Sfîntului Petru"). El a cercetat întreaga insula Anticosti, tdnd la nord de ea prin strîmtoarea Mingan si a aruncat ancora într-un ^Tc golf de pe tarmul ei rasaritean. Dupa aceea a pornit spre vest. Dincolo de Anticosti "strîmtoarea Sfîntul Petru" avea cea mai mare la­time (peste 100 km), dar mai departe ea se îngusta si Cartier a patruns într-un fluviu mare care curgea printre maluri împadurite de la sud-vest spre nord-est. El a denumit acest curs de apa fluviul Sfîntul Laurentiu.

Acolo unde era "sfârsitul marii", în apele limpezi ale fluviului Sfîn­tul Laurentiu se varsa un rîu foarte larg, cu o apa de culoare închisa, care parea aproape negru si fara fund. Cartier a patruns în gurile acestui "rîu al Mortii" cum îl denumeau indienii, a navigat pe cursul lui inferior si a acostat la malurile înalte si stîncoase. I s-a parut ca printre sfarîma-turile de roci sînt multe care contin aur si pietre pretioase. si întrucât indienii (daca i-a înteles el bine) vorbeau despre o tara de o bogatie fabu­loasa "Saguenay", el a denumit astfel acest afluent al fluviului Sfîn­tul Laurentiu pe eare-1 descoperise. El, însa, 1-a considerat drept o strîm-toare care duce într-un alt ocean si credea ca sub numele de Saguenay indienii au cunoscut poate India sau China. Astfel a aparut legenda des­pre tara aurului din nord, spre care drumul trecea prin Saguenay.

Ţarmurile golfului Sfîntul Laurentiu si ale limanului fluvial în care patrunsese Cartier erau aproape pustii. Dar mai sus de varsarea rîului . ^aSuenay, pe malurile lui împadurite se întîlneau tot mai des asezari mdiene.

f^r« ^{parea sa a}*ba o populatie deasa. Indienii îsi numeau asezarile
>>anada". Acest cuvînt, care înseamna localitate, a devenit mai tîrziu
«numirea întregii parti de nord a Lumii noi - Canada.
tg^j^ ,^ocuit°rii îi intîmpinau pe francezi cu prietenie, cu dansuri si cîn-
Partea^' ^P^⁶¹¹^⁶ triburilor indiene încheiau cu ei aliante. Cartier îm-
du-i ^^dienil°r cruciulite de arama si le spunea sa le sarute, "aducîn-
târrti el -^ ^m^ieni în sânul lumii crestine". In diferite locuri de pe
fa Ini t¹¹^ câteva cruci de lemn cu inscriptia: "Aceasta tara apar-
peste ^{Cisc Ij re}S^ele Frantei". Astfel s-au pus bazele marii colonii
Ind" °-^ean ~~ "Noua Franta" sau Canada.
^lui Carti^¹¹¹¹ ~^{Care tr}ai^{au în} apropierea tarmului marii i-au atras atentia
2j_t ^ca drumul în sus pe marele rîu este foarte primejdios. Acolo

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Descoperirile lui Cortier si primele asszan franceze n Canada

Statiile    de iernat ale francezilor

> Prima expeditie o lut Cartier din 1534
A doua expeditie o lui Cartier din

T rmuriie explorate de pilotul Alphonse lAftonso) n 1541-1542

V*.*¹

T.-A-R-A-

.(l-a.b.r;a-d;o*r).

r-x-.--.--'^-

'Terre-Neuve*

' rlul Morf T. (S0

Stafia de ierna' Stgdacon .'.'.'. W'.V        . '(Quabeci.f V. V.M535-36 . . * 'Ochjaga stafie de 'A/ ' ■' (Montr all '

\ic. Breton

t/in Franta

Tara Bretonilor (Acadie)

I). " ■ 'lacul Ontario '.',".'.'./.

Descoperirile lui Cartier.

unde el se îngusteaza foarte mult (adica în regiunea unde a fost construit mai tîrziu orasul Quebec), lînga satul indian Stadacone, Cartier a lasat doua corabii, iar cu a treia si-a continuat calatoria împotriva, curentului, spre sud-vest. Dupa ce a explorat malurile rîului pe o întindere de peste 600 km, a ajuns la locul unde apele galbene ale marelui rîu Ottawa se amesteca cu apele limpezi, verzui ale fluviului Sfîntul Laurentiu. _ Mai sus începeau într-adevar cataracte primejdioase. în locul confluentei ce­lor doua rîuri se înalta un deal împadurit care le domina. Cartier a de­numit acest deal Mont Royal ("Muntele regelui"). într-o forma usor mo­dificata (Montreal), aceasta denumire s-a pastrat pentru orasul canadian construit aici mai tîrziu de francezi.

Se apropia iarna; Cartier a pornit înapoi si s-a oprit pentru (1535-1536) în locul unde lasase cele doua corabii. Indienii localnici ceau blanuri în schimbul marfurilor europene si-i aprovizionau pe ^_La cu alimente si cu un medicament foarte bun împotriva scorbutului-întrebarile lui de unde curge rîul, ei aratau spre sud-vest, explicînd pr gesturi ca acolo se afla întinderi mari de apa (Marile lacuri). Dar Ca^¹ credea ca fluviul Sfîntul Laurentiu este legat într-un fel de oceanul cific si ca pamînturile descoperite de el se afla în Asia.

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

j _în 1536, Cartier s-a întors cu bine în Franta, regele Francise I i- t oficial marile descoperiri facute în Asia si anexarea la Franta ^{a a}îⁿ^¹ Canada. Francezii socoteau ca pamînturile descoperite de Cartier a tar" _{te nu} numai în paduri, peste si blanuri, dar ca se gasesc aci si sînt t>°£ _a+.-i indiei Cartier însusi a raspîndit tot felul de nascociri T nre &S- descoperita de el.

O parte a hartii Americii de nord-est, întocmita de S. Cabot în 1544 (schita).

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI CARTIER sI PRIMELE ÎNCERCĂRI DE COLONIZARE A CANADEI

în 1541 nobilul Jean Frangois de Roberval, numit vicerege al "Noii Frante", a trimis o escadra formata din cinci corabii sub comanda lui Cartier, dar aceasta încercare de colonizare a Canadei s-a soldat printr-un esec total. Colonistii, negasind bogatiile pe care le promisese Cartier, s-au întors în tara dupa un an sau doi. S-au pastrat numai vechile ase­zari de pescari pe tarmurile peninsulei Acadie (Noua Scotie) si în New-

In 1542, Cartier a încercat sa exploreze mai departe fluviul Sfîntul de Mⁿ^^U'' ^{însâ a reus}*^{t s}^ ^urce numai cîteva zeci de kilometri mai sus Atun °^n1:r^^-, Torentele si cataractele împiedicau corabiile sa înainteze. _mult^C1' Cartier si-a îndreptat atentia asupra rîului Saguenay, care în tii s^ ^{Uri e mai} adînc decît golful Sfântul Laurentiu. Unul dintre pilo-sâ _t)>.ÎL^porî^luSh^ezul Joao Ajfonso (în franceza Jean Alphonse), înoercînd a ajun^¹¹^'- ^ ^{ordinul sau}> ^{cît mai} departe prin "strâmtoarea" Saguenay, ^^na ^^{a un} ^^{ac mare} (probabil Saint John), prin care curge Sa-

sj ^ ~^a Patrat raportul sau în care se arata ca rîul se largeste în ^Varsa îrf^{Vlne parca un bra}t ^al marii. "Cred - scria el - ca Saguenay se ttiarea Katai" (adica în oceanul Pacific). Aceasta calatorie a lui

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

FRANCE

CANADA

IFrogment din horia lui Dssselier din 1546)

Canada (o parte din harta lui Desselier din 1546). Pe original, nordul se afla jos.

ifonso a constituit prima explorare a regiunilor interioare din Canada e nord. Affonso a cercetat de asemenea tarmurile Labradorului, cautînd i ocoleasca peninsula si sa gaseasca mai departe, spre nord, trecerea în :eanul Pacific. în apropiere de iesirea din strîmtoarea Belle Isle l-au Drit gheturile. El s-a întors si a mers de-a lungul tarmului rasaritean . continentului pîna în dreptul paralelei de 42°, unde a descoperit un jolf mare", dar nu a ajuns pîna la capatul lui. Judecind dupa latitudine a descoperit golful Massachusetts.

Cu toate ca expeditia n-a fost reusita, Cartier, reîntors în patrie în )42, a facut sa se vorbeasca despre el, nu numai în Franta, dar si în ate celelalte tari din Europa occidentala, în timp ce descoperirile sale ecedente, într-^adevar importante, au trecut aproape neobservate, ceasta se explica prin faptul ca expeditia s-a întors cu o încarcatura > blanuri pretioase, în special blanuri de castori americani. Marinarii ancezi patrundeau tot mai des în gurile fluviului Sfîntul Laurentiu, ide îndragisera îndeosebi cursul inferior al rîului Saguenay, care se-ana cu un fiord. în timpul verii, în apele adinei ale acestui rîu se adu-lu flotile întregi de vînatori francezi de balene. Acolo ei topeau untura : balena, faceau schimb cu indienii localnici sau trimiteau expeditii m teriorul tarii pentru achizitionare de blanuri. Aici au luat fiinta a?^e" ri europene permanente mult mai înainte decît în Canada, iar negusto-

francezi de blanuri organizau factorii provizorii pe fluviul Sfîtu turentiu si pe afluentii lui.

Asadar, "sturionii si balenele i-au adus pe francezi pîna la         ^ madei", cautarea drumului de nord-vest spre China "i-a facut sa P^a

DESCOPERIRILE FRANCEZILOR IN AMERICA DE NORD

DESCOPEBIJILE GEOGRAFICE sl CELE MAI MPO8TANTE EXPEDI II englez

escoperirile facute de îrancezi si englezi în America de nord-est

în secolul al XVI-lea.

EPOCA   MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

trunda în aceste porti", iar achizitionarea blanurilor a constituit in

(si, dupa cum vom vedea mai departe, si încheierea) explorarii r ^e?^utU

lor interioare din Canada. ^es%i

Regele Frantei a dat în stapânire a doua familii nobile toate ri­turile descoperite de Cartier în bazinul fluviului Sfîntul Laurenti    ^în" torva concesionari li s-a îngaduit sa faca comert în regiunile de 'nT ?^ murile Americii de nord. Ei au încercat sa alunge de acolo pe toti o rentii, atît straini, cît si francezi. E adevarat ca, în ciuda interdiT^ pescarii si vînatorii de balene francezi continuau sa vina în golful Sf Laurentiu. Ei erau urmariti, arestati,- li se luau vasele. Atunci, ei au-ceput sa se uneasca în grupuri si sa opuna rezistenta armata' corabi"]¹¹" concesionarilor care îi urmareau. La sfîrsitul secolului al XVI-lea, con °^f sionarii au încercat sa organizeze doua colonii: una la gurile rîului sT" guenay - Tadoussac, iar alta pe tarmul de sud-vest al Acadiei - p<w Royal (astazi Annapolis). In timpul recrutarii primelor grupuri de colo­nisti, la chemarea concesionarilor au raspuns multi protestanti francezi (hughenoti) care vroiau sa scape de prigoana religioasa, dar toti colonistii au murit de foame sau de scorbut. Mai tîrziu "ereticilor" li s-a interzis sa plece în "Noua Franta". Preotii si calugarii catolici, în special iezuiti, trebuiau nu numai sa-i crestineze pe indieni dar sa si vegheze cu stras­nicie asupra puritatii religiei colonistilor francezi.