DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR IN ANTICHITATE

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR IN ANTICHITATE

DESCOPERIRILE CHINEZE PlNĂ ĪN SECOLUL AL II-LEA Ī.E.N.

Aproximativ 1500 de ani īnaintea erei noastre a luat fiinta īn bazinul cursului mijlociu al fluviului Huanhe unul dintre cele mai vechi state din lume - Statul chinez Centrul acestui stat se afla īn regiunea situata la apus de Marea cīmpie a Chinei, acolo unde Huanhe primeste din dreapta pe marele afluent Veihe sī apoi, cotind spre rasarit, patrunde īn ses. In cursul mileniului I ī.e.n., chinezii si-au extins foarte mult posesiunile, īnvingīnd popoarele "barbare" vecine, fie prin forta armelor, fie retra-gīndu-se vremelnic din fata acestora si biruindu-le totusi prin puterea civilizatiei lor mai īnaintate, vechii chinezi s-au raspāndit īn Asia de ra­sarit pe un teritoriu īntins, de la deserturile si stepele din zona temperata, la nord, pīna la zona silvic 11111t1920l a tropicala, la sud, cuprinzīnd si bazinul flu­viului Iantzī.

Cu cīteva secole īnaintea erei noastre, chinezii au īnaintat spre ra­sarit pīna la marile periferice ale oceanului Pacific si au navigat pe aceste mari. Pe tarmurile marii Galbene ei au descoperit peninsulele sandun, Liaodun si Coreea, iar apoi, trecīnd peste larga strīmtoare a Coreei, au descoperit principala insula japoneza Hondo (Honsiu) si insulele Kiusiu si Sikoku din sudul Japoniei. Inaintīnd spre sud, chinezii au descoperit īntregul litoral continental al marii Chinei de rasarit, au traversat tropi­cul nordic si, trecīnd peste o strīmtoare larga, au descoperit insula Tai-van. Mergīnd mai departe, spre sud-vest, ei au descoperit marea Chinei de sud cu golful Tonkin, īntreaga Indochina de nord-est, bazinul fluviului Rosu (Song-Koi) insula Hainan si zona rasariteana de pe litoralul penin­sulei Indochina. īn secolul al II-lea ī.e.n., sub domnia īmparatului U Di, chinezii au cucerit Vietnamul. Spre apus, īn secolul al III-lea ī.e.n., chi­nezii au extins granitele statului lor pīna la lantul Nansan si muntii Sino-Tibetani, adica pīna la marginile de nord-est si de est ale podisului Tibetan.

īnaintīnd spre sud si spre vest, chinezii au descoperit īn secolul al III-lea ī.e.n. aproape toate teritoriile de pe cursul mijlociu si inferior al marilor fluvii care se varsa īn marile oceanului Pacific - de la Ialu, la granita cu Coreea, pīna la Mekong īn Indochina. Vechii chinezi aveau

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

Dtiuni dintre cele mai fantastice despre cursul superior al marilor din Asia de rasarit, precum si despre podisul Tibetului, de unde ;c ele.

secolul al III-lea ī.e.n. chinezii aveau o idee foarte vaga despre .ile situate la nord de Marea cīmpie a Chinei si de cotul fluviului e, precum si la vest de acest cot. Or, tocmai din aceasta directie a fost amenintata timp de multe secole de primejdia cea mare a unilor īntreprinse de nomazii razboinici. Pentru a se apara īm-l lor, chinezii au īnceput sa construiasca īn secolul al IV-lea ī.e.n., a premontana situata la apus de cotul fluviului Huanhe - Marele nezesc. īn secolele III-II ī.e.n. ei au prelungit zidul spre rasarit anhe pīna la golful Liaodun din marea Galbena, iar spre apus, ingul granitelor sudice ale desertului Alasan. īn felul acesta zidul ia cursul superior al riului Edzin-Gol si ajungea pīna la trecatoarea iintre muntii Beisan si Nansan. Ridicarea acestei constructii - i mare din istoria antica - a fost posibila numai īn urma unei cer-seografice si topografice minutioase a regiunilor prin care trecea

r aceasta constructie de o amploare nemaivazuta, cu fortarete,

de paza si un zid de 1000 de mile, n-*a putut sa apere China īm-

incursiunilor triburilor nomade din stepa. La hotarul dintre se­rii-II ī.e.n., cei mai primejdiosi dusmani ai chinezilor erau hunii. I 206 ī.e.n., unul dintre conducatorii hunilor, Mode, a o-ganizai o ca uniune militara de triburi si a fost proclamat saniui (mare ator) al hunilor. Curīnd, Mode a īnceput incursiunile spre sud-ipotriva Chinei si spre vest īmpotriva vecinilor sai - iuecizii, po-mad care vorbea una dintre limbile iranice. īn istoria antica, ei nascuti si sub numele de kusani. (Persii antici numeau triburile e cu kusanii - saki, iar grecii antici le spuneau sciti-mas-

īn acea vreme iuecizii stapīneau īn stepa o tara care se īntindea )us de cotul fluviului Huanhe pīna la rīul Sulehe inclusiv, īntre

Nansan (la sud) si Altaiul din Gdbi (la nord). La īnceputul seco-l II-lea ī.e.n., hunii i-au alungat pe iuecjzi departe spre apus, īn

lacului Lobnor, pe teritoriul situat īntre Tiansanul de est si po-ibetului. Dar si acolo i-au urmarit si i-au īnfrīnt (anul 177 ī.e.n.), īu-i prin foc si sabie sau supunīndu-i pe toti". Dupa aceasta īn-ī, fiul capeteniei iuecizilor ucise de huni, a pornit cu poporul sau departe spre apus, dincolo de Tiansanul central, pe teritoriul dintre

Sīr-Daria si Amu-Daria.

aceasta perioada, si China a avut foarte mult de suferit din pri-mrsiunilor hunilor. īmparatii chinezi din prima dinastie Han (sau s) au fost nevoiti sa īncheie cu ei tratate īnjositoare "de pace si

> adica sa dea de sotii capeteniilor hunilor principese chi- si sa le trimita īn fiecare an tribut. Dar cu toate ca primeau

evul mediu (secolele XIV-XVII) s-a construit un alt zid, situat mai Ia sud, rol cotului fluviului Huanhe, care s-a pastrat mai bine. EI este de asemenea īdesea Marele zid chinezesc.

DESCOPERIBILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

Marele zid chinezesc

tribut, hunii continuau sa navaleasca īn posesiunile chineze, pustiin rapind vitele, omorīnd sau luīnd īn captivitate locuitori pasnici. ~ a lupta īmpotriva acestui popor care īsi petrecea viata pe cai, erai de unitati de cavalerie mari si bine instruite. Calaretii chinezi, īi» - ca toti soldatii chinezi - erau recrutati din rīndurile saracimii^Tii sau ale taranilor lipsiti de cai, nu se puteau compara cu huniffte sa calareasca din copilarie. Cu hunii puteau lupta cu succes triburi nomade, la fel de mobile ca si ei. Chinezii au fost n caute aliati printre nomazii ostili hunilor.

stirea despre īnfrīngerea totala a iuecizilor de catre repede īn China. Au trecut īnsa mai bine de 30 de ani pīnā Chinei, care se īntarise duca urcarea pe tron a īmparatul 140 ī.e.n.), s-a botarīt sa foloseasca acest eveniment īn ir>+^ īncheie o alianta cu iuecizii īn vederea unei lupte mai hunilor.

DESCOPERIREA DE CĂTRE CHINEZI A REGIUNIL' (CĂLĂTORIILE LUI CIAN ŢIAN)

'zdrobit

Chinezii stiau numai foarte vag īn ce regiune i#. _uCise cu iuecizi si nu stiau de loc īncotro pornise fiul capei/⁶ . _considerau ce mai ramasese din poporul sau. Qr, cīrmuitorii *^ⁿ

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

sau urmasii lui pot fi acei aliati de nadejde, mult asteptati īm-usmanului comun. īn primul rīnd trebuiau gasiti iuecizii. S-a 1 la cei doritori sa plece īn cautarea lor. Alegerea cazu asupra o- din garda imperiala - Cian Ţian, poate din pricina ca acesta ea prin rezistenta si o mare putere fizica.

mea era grea, īntrucīt chinezii nu cunosteau pe atunci geografia trale, si totodata foarte primejdioasa: oriīncotro plecasera iue-nti, era neīndoielnic ca ei se īndepartasera mult spre apus, din-tep'a uriasa sau de deserturile care se īntindeau pe mii de li¹ si stapīni deplini erau hunii.

Hian Ţian i s-a dat o suita de 100 de oameni. Printre tovarasii am se afla si hunul Tanī. El a devenit prieten apropiat si tova-īcios al lui Cian Ţian, ajutor, calauza si translator de neīnlocuit, la īnceput, pīna cīnd Cian Ţian a īnvatat limba hunilor. Ţian si-a īnceput calatoria īn anul 138 ī.e.n. Īmpreuna cu ;1 a pornit din capitala Chinei, situata pe cursul inferior al rīu-■ (afluent al lui Huanhe), spre apus, iar dupa ce a trecut Huanhe ptat spre nord-vest. īnaintīnd spre nord de-a lungul muntilor el a trecut Marele zid chinezesc si a fost prins īndata de huni. u adus īntreaga solie la cartierul general al capeteniei lor (sa-treilea mare conducator al uniunii militare de triburi a hunilor, tenia a poruncii ca solia sa fie retinuta. El a crutat īnsa pe toti sai, nepedepsindu-1 nici macar pe Tanī, pe care putea sa-1 con-msfug. Iar curīnd dupa aceea, lui Cian Ţian i s-a dat de sotie i nobil hun, care i-a nascut un fiu. Solul chinez a trait vreo īn mijlocul hunilor, bucurīndu-se de toata libertatea. Cian Ţian ; de aceasta pentru a strīnge informatii precise despre popoarele iau īn apus si despre drumurile pe care se putea ajunge pīna la inteles, cel mai mult īl interesau iuecizii.

nul 128 ī.e.n., profitīnd de un moment favorabil, Cian Ţian a

la huni īmpreuna cu sotia si micul sau fiu, cu credinciosul sau

Panī si cu o parte a suitei sale. Timp de cīteva saptamīni fugarii

spre apus. Ei au trecut mai āntīi de la o oaza la alta, de-a lungul

rilor sudice ale muntilor Tian-san de rasarit, apoi prin terito-

īilor nomazi care ,,sīnt confundati de obicei cu hunii", prin vaile

i si trecatorile de mare altitudine din Ţian-sanul central, pīna au

malul sudic al lacului Issīk-Kul, īn orasul Cigu - resedinta ca-

tribului usunilor. De aici, prin trecatorile de mare altitudine

ea Narīnului (unul dintre izvoarele fluviului Sīr-Daria), chinezii

^t īn valea Fergana, īn tara Davan si au ajuns īn capitala ei,

(Kassan).

īn Partea de apus a vaii Fergana, s^au īntīlnit pentru prima storie caile batatorite de reprezentantii a doua mari popoare an-.ecii si chinezii: īn anul 328 ī.e.n., exact cu 200 de ani īnainte de lui Cian Ţian dinspre rasarit, s-a apropiat dinspre apus de valea

li este egal eu 0,6 km. ■ ;

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR 1J

Fergana una dintre armatele lui Alexandru Macedon. Ostenii lui Alexan­dru au strabatut- īnsa tari cu o civilizatie īnalta, teritorii bine cunoscute de persii antici si cucerite dinainte de ei, īn timp ce Cian Ţian a trecut prin regiuni de desert, prin stepa sau munti īnalti cu totul necercetati.

Cīrmuitorul din Davan, o tara agricola destul de dezvoltata, 1-a pri­mit cu ospitalitate pe Cian Ţian, nadajduind sa lege cu ajutorul lui re­latii comerciale directe cu īndepartata China. El i^a dat lui Cian Ţian calauze care sa-1 duca la tribul nomad kanghiui, care traia īn stepele din regiunea fluviului Sīr-Daria, la nord-vest de Davan. Kanghiuii l-au ajutat pe Cian Ţian sa-i gaseasca, īn sfīrsit, pe iuecizi, care traiau la sud de ei, īntre desertul Kīzilkum si Amu-Daria. Cartierul general al iuecizilor - Kusania - se afla pe valea cursului mijlociu al rīului Zeravsan. Cian Ţian n-a mai gasit acolo pe urmasii capeteniei ucise de huni, la care fu­sese trimis cu zece ani īn urma. īntretimp, nepotul capeteniei īntreprin­sese o expeditie spre sud, dincolo de fluviul "Guisui" (Amu-Daria), su­pusese regatul greco-bactrian, īn descompunere, situat īn partea de ra­sarit a podisului Iranului si ramasese acolo (capitala sa se afla la Bactria, care mai tīrziu a primit numele de Balh).

Cian Ţian a ajuns īn regatul cucerit de iuecizi pe care el īl numeste "Dasia". Dar regele nici nu se gīndea sa se razbune pe huni si respingea īnsasi ideea unei aliante cu īndepartata China. Cian Ţian a ramas īn Dasia timp de un an de zile. Regele nu si-a schimbat hotarīrea, dar solul a profitat de acest timp pentru a strīnge informatii despre aceasta tara. Spre uimirea sa, Cian Ţian a gasit īn Dasia marfuri din China centrala (pīnzeturi si bete de bambus din bazinul cursului mijlociu al fluviului Iantzī). Aceste marfuri erau aduse de negutatorii localnici dintr-un oare­care stat indian "sendu", situat "la cīteva mii de li de Dasia spre sud-est".

īn anul 127 ī.e.n., Cian Ţian a pornit īnapoi. El a ocolit pe la nord Pamirul, pe care īl numeste Ţunlin (muntii Cepei). El a observat ca Pa-mirul reprezinta o mare cumpana a apelor; de aici unele rīuri curg spre apus, iar altele spre rasarit, īn directia Chinei. Prin valea Alai, Kasgar si Iarkend, Cian Ţian a ajuns la Hotan. īnaintīnd de la o oaza la alta de-a lungul marginii sudice a desertului Takla-Makan, el a ajuns īntr-o imensa depresiune unde se afla lacul ratacitor, fara scurgere - Lobnor.

īn anul cīnd Cian Ţian a fost acolo, apa lacului era sarata si el 1-a denumit chiar lacul Sarat. Probabil ca a auzit de la localnici ca lacul dis­pare uneori si a ajuns la urmatoarea concluzie: "De la Iuitian (Hotan) rīurile curg spre rasarit si se varsa īn lacul Sarat (Lobnor). Lacul Sarat se strecoara sub pamīnt si la sud izvoraste din el fluviul Galben (Hu-anhe). Fluviul Galben curge spre īmparatia de mijloc" (China).

. Acum stim ca aceasta concluzie era o mare (greseala geografica. La­cul Lobnor este situat la o altitudine de numai 780 mtr., iar izvoarele fluviului Huanhe - lacurile cu apa dulce Djarin-Nur si Orin-Nur din partea de rasarit a podisului Tibetului - se afla la aproape 800 de km sud-est de Lobnor, la o altitudine de peste 4 230 m. īn acea vreme, īnsa, īn secolul al II-lea ī.e.n., concluzia gresita a lui Cian Ţian constituia un

o^v* t,i.uui.t,

JE ALE POPOARELOR ANTICE

Itinerariul aproximativ al lui Cian Ţian.

nte īn comparatie cu stravechea legenda chineza dupa care Hu-izvorī din fantasticul munte Kunlun, īnalt de 2 500 li (circa n).

iunea situata la rasarit de lacul Lobnor era stapīnita de huni,

i retinut din nou pe Cian Ţian. Abia peste un an el a izbutit sa

familia sa si cu credinciosul Tanī. Nu aveau cu ei nici un fel de

Adesea scapau de foame numai datorita faptului ca Tanī era

it tragator cu arcul. "Cīnd nu mai aveam īncotro, el ucidea pa-

are si aducea hrana". In anul 126 ī.e.n., Cian Ţian s-a īntors cu

>a īn patrie dupa o absenta de aproape treisprezece ani. Dintre

nembri ai soliei sale nu s-a īntors īn China decīt Tanī.

ivit calculelor lui Cian Ţian - destul de precise pentru epoca

a strabatut īn timpul peregrinarilor sale circa 25 000 de li, adica

n. El a fost primul care a adus īn China informatii exacte despre

deserturile din Asia centrala, despre marile lanturi de munti -

si Pamir (muntii Cepei), precum si despre marile rīuri din Asia

ce izvorasc din acesti munti: Sīr-Daria si Amu-Daria, care se

"Marea de apus" (el confunda marea Arai cu marea Caspica) si

■e se varsa īn Lobnor. El a fost primul care a descoperit drumul

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

din Extremul Orient spre "Ţinutul de apus", iar de acolo spre India. si tot el a fost primul care a aratat ca din China īn India duc si alte drumuri mai scurte si, dupa parerea lui, mai putin primejdioase, prin muntii de sud-vest din bazinul cursului mijlociu al fluviului Iantzī (Sīciuan) peste podisul Iunanului.

īmparatul U Di a poruncit īn primul rīnd sa se trimita īn India patru solii din diferite puncte ale bazinului cursului mijlociu al fluviului Iantzī. Aceste solii n-au ajuns la tinta: dupa ce au strabatut 500-1 000 km au fost nevoite sa se īntoarca din cauza īmpotrivirii muntenilor ostili. īncer­carea neizbutita de a descoperi drumurile sudice spre India (iar prin ea spre Dasia si Davan) a silit din nou guvernul chinez sa-si īndrepte aten­tia spre drumul nordic catre tarile din apus. īntre timp, Cian Ţian a fost numit comandant al unui mare detasament militar si īn jurul anului 123 ī.e.n. a participat la o noua expeditie īmpotriva hunilor. Expeditia a fost īncununata de succes, datorita faptului ca Cian Ţian cunostea perfect "locurile bogate īn iarba si apa", astfel ca oastea n-a dus lipsa de nimic. La īntoarcere, el a capatat titlul de print. īn anul urmator, īnsa, oastea chineza a fost īnfrānta de huni. Cian Ţian a fost acuzat ca īnfrīngerea s-a produs din vina lui, i s-a retras titlul de print, a fost degradat si con­damnat la moarte, dar "platind o suma drept rascumparare, a devenit om simplu" (anul 122 ī.e.n.).

Totusi, īmparatul U Di a continuat sa se sfatuiasca īn problemele privitoare la regiunile apusene cu marele calator cazut īn dizgratie. īn jurul anului 106 ī.e.n., Cian Ţian a fost trimis īn orasul Cigu (Tian-sanul central) cu un detasament de 300 de calareti, cu cirezi uriase de vite cor­nute mari si mici, cu o suita numeroasa si cu multe daruri pentru cape­teniile usunilor. El 1-a convins pe conducatorul suprem al usunilor sa īncheie alianta cu China. Din Cigu el si^a trimis ajutoarele la regii si ca­peteniile de triburi din Asia centrala precum si īn "Ansi" (Partia) si "sendu" (India). īn felul acesta, China a stabilit pentru prima oara rela­tii directe cu tarile din Asia anterioara si de sud. īn jurul anului 105 ī.e.n. Cian Ţian s-a īntors īn China si peste un an a murit (104 sau 103 ī.e.n.).

LEGĂTURILE CHINEI CU APUSUL LA ĪNCEPUTUL EREI NOASTRE

Rezultatele economice ale calatoriilor lui Cian Ţian au fost conside­rabile. La hotarul dintre secolele II-I ī.e.n., aproximativ pe calea urmata de el a luat fiinta ramura sudica a drumului comercial de importanta mondiala - Marele drum al matasii - din China rasariteana spre tarile din Asia centrala si apuseana¹. īn directiile indicate de el au fost organi­zate si doua cai internationale extrem de īnsemnate, care duceau din

Mai tīrziu a īnceput sa fie folosita ramura nordica a acestui mare drum de cara­vane. Ea se abatea spre nord-vest de itinerariul lui Cian Ţian, .dincolo de lacul Barkul, mergea de-a lungul regiunii premontane nordice a muntilor Tian-san de rasarit si ajun­gea īn stepele de līnga Balhas, pe valea rīului IU.

fc /. "." -

Cavalerie veche chineza

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

China īn Asia de sud, ocolind podisul Tibetului: la apus, drumul prin regiunea Pamirului care ducea īn India de nord-est īn valea Indului, iar

Jniai tīrziu la rasarit, prin Iunan, drumul care ducea īn Indochina de vest, īn valea fluviului Irawadi. Asadar, legatura terestra dintre cele doua mari tari cu civilizatie straveche - China si India - situate relativ aproape una de alta, se facea pe un drum ocolit. Chinezii, īnsa, preferau sa oco­leasca pe la apus podisul Tibetului, decāt sa treaca īn rasarit peste siru­rile de munti acoperiti cu paduri tropicale dese. Dar īnaintarea chinezi­lor spre apus a īntīrziat cu aproape doua secole din cauza ascutirii contra­dictiilor de clasa interne si a marilor rascoale taranesti.

īn timpul celei de-^a doua dinastii Han (sau de Apus) pe la mijlocul secolului I e.n., cānd imperiul feudal timpuriu chinez si-a restabilit pu­terea militara, el a īnfrānt o parte dintre triburile hunice ce traiau la nord de Marele zid chinezesc. In ultimul patrar al secolului I e.n. a fost trimis

^epre apus, la Hotan, comandantul militar Ban Ciao. Dupa ce a stat acolo cītiva ani, folosind metodele diplomatice ale lui Cian Ţian, el a īncheiat 'o alianta īmpotriva hunilor cu triburile care locuiau īn muntii Tian-san de rasarit si cu sprijinul lor a zdrobit pe hunii din apus (anii 91-94). Desf asurīndu-si cu succes operatiile, Ban Ciao a pornit mai departe spre vest, a coborīt īn Asia centrala, pe teritoriul dintre fluviile Sīr-Daria si Amu-Daria, a trecut Amu-Daria si a ajuns īn anul 97 īn orasul Antiochia Margiana (vechiul Merv, situat la varsarea rīului Murgab, īn prezent īn R.S.S. Turkmena).

īn cronica chineza la anul 97 se spune: "Gan In, trimis de Ban Ciao spre apus, a ajuns pīna la marea de Apus si s-a īntors. Pāna atunci nici un chinez nu patrunsese atīt de departe. Gan In a descris multumitor clima si raritatile din tarile strabatute de el". īntr-o alta īnsemnare din acelasi an se spune: "Guvernatorul Ban Ciao 1-a trimis pe Gan In ca sol la Datin (Roma). Cīnd a ajuns la Tiaoci, la marea cea Mare, a vrut sa porneasca mai departe. Dar proprietarii de corabii de la granita de apus "a tinutului Ansi i-au spus ca marea e foarte īntinsa si ca pentru a face un ocol, īn caz de vīnt prielnic, va avea nevoie de trei luni, iar daca vīn-tul va fi slab, cam de doi ani... Cīnd auzi acest lucru, Gan In renunta la planul sau".

Este putin probabil ca descrierea tarii Tiaoci, din aceeasi cronica, īn care se vorbeste despre misiunea lui Gan In, sa se refere, īn partea-<;itata mai jos, la Asia mica, dupa cum presupun unii comentatori: "Se gasesc aici lei, rinoceri, zimbri, pauni si struti cu oua mari cīt o cana. Catre miaza-noapte de aici, iar apoi catre rasarit la īnca 60 de zile de drum ■calare, se afla tara Ansi...". Este mai veridica presupunerea ca prin marea de Apus trebuie sa īntelegem golful Persic. Alti comentatori iden­tifica Tiaoci cu Mesopotamia sau cu Arabia de sud-est. Mai probabil este īnsa ca īn descrierea tarii Tiaoci sīnt amestecate caracteristicile cātorva tari de pe litoralul Asiei de sud-vest.

~ - Istoria descoperirilor geografice L-II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

CĂLĂTORI CHINEZI IN INDIA IN SECOLELE IV-VII E.N.

'e drumul lui Cian Ţian au pornit la īnceputul erei noastre, din

spre China, primii misionari budisti, oare au raspāndit noua religie

■_e popoarele din Asia centrala si de est. īn directia inversa, pe ace-

rum batatorit, greu, dar relativ scutit de pericole, se īndreptau mai

spre India "la locurile sfinte", pelerini chinezi. In anul 399 chine-

a Sian - calugar budist - a īnceput un astfel de pelerinaj. El a

prin Asia centrala īn India de nord-vest, a petrecut īn India multi

rīngīnd manuscrise si relicve budiste, a vizitat īn acest scop locurile

budiste din multe regiuni ale tarii, īn special din India de nord.

an s-a īntors īn patrie pe mare. El s-a urcat pe corabie īn delta

4ui a vizitat Ceylonul si lava, iar de acolo a plecat spre China,

a ajuns īn anul 414. Fa Sian a īntocmit lucrarea "Fo go tzi" (īn-

iri despre vizitarea tarilor budiste), care a ajuns pīna īn vremurile

-e, fiind tradusa īntr-o serie de limbi si reeditata cu comentarii

. Ea cuprinde, īn afara de prezentarea destul de amanuntita a locu-

;i cartilor sfinte, scurte descrieri ale tarilor strabatute de el si ale

localnicilor.

ot pelerin a fost si marele calator chinez din secolul al VH-lea,

Ţzan. Calatoria lui Siuan Ţzan a durat 16 ani (629-645). īn Asia

la el a repetat aproape 'īntocmai itinerariul lui Cian Ţian. La sud

īu-Daria (din regiunea orasului Balh) el a trecut muntii Hinducus

ea rīului Kabul, a strabatut trecatoarea Haiber spre fluviul Ind si a

sat catre rasarit Punjabul. El a vizitat apoi toate tarile din India

d pīna īn Bengal inclusiv, a fost īntr-o serie de regiuni de pe lito-

>eninsulei India (īn afara de partea cea mai sudica), iar la īnapoiere

t pe cursul inferior si mijlociu al Indului pīna īn Punjab, s-a īntors

pe malurile fluviului Amu-Daria, iar de acolo- īn patrie.

ī baza materialelor strānse īn timpul calatoriei, Siuan Ţzan a īn-

lucrarea "īnsemnari despre tarile din apus", care s-a bucurat de

isa popularitate timp de mai multe secole. "El a fost un adevarat

itor al noilor tari īn acceptia moderna a acestui cuvīnt" (E. Reclus).

i istoricii din evul mediu timpuriu, "īnsemnarile" au constituit unul

cele mai importante izvoare pentru studierea tarilcxr din Asia cen-

i mai cu seama a Indiei. "Descrierea lud Siuan Ţzan reprezinta o

ata comoara de date despre situatia politica si despre religia In-

perioada Harsi" (secolul al VH-lea ī.e.n.) - spun cunoscutii istorici

. N. K. Sdnha si A. C. Banerje. Poporul chinez a creat multe legende

calatoriile si aventurile lui Siuan Ţzan. īn secolul al XVI-lea,

ui chinez U Cen-en a strīns aceste legende si le-a prelucrat crea-

cunoscutul sau roman fantastic "Calatorie īn apus".

lerinii-exploratori chinezi din prima jumatate a secolului al VII-

mai ocoleau podisul īnalt al Tibetului, unde domnitorul Srontzan-

introdusese budismul. Pelerinii budisti chinezi si tibetani au ex-

drumurile mai scurte din China de rasarit spre India si, īn a doua

te a secolului al VH-lea, armata tibetana trimisa de Srontzan-

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

din Palembang spre Sumatra

zid chin

570 km

Calatoriile lui Siuan Ţzan si I Ţzin.

gambo, aliata cu China, a trecut muntii Himalaia prin pasurile situate la mare altitudine si a coborīt īn valea Gangelui.

Legatura regulata dintre China si India se mentinea si pe mare. īn anul 689 a plecat din China spre India pe mare, cu un vas comercial, pe­lerinul budist I Ţzin. El a mers de-^a lungul tarmurilor Indochinei si pe­ninsulei Malacca pīna īn Sumatra, iar de acolo, spre sud, pīna īn capitala statului srividjaia (īn prezent Palembang), unde a locuit cīteva luni si a studiat limba sanscrita (capitala statului srividjaia era unul din centrele culturii budiste). Apoi, īnaintīnd spre nord de-a lungul tarmului rasari­tean al Sumatrei, I Ţzin a ajuns,, prin strāmtoarea Malacca, īn oceanul Indian, a traversat golf ui Bengal, iar īn anul 691 a sosit īn delta Gangelui. Dupa ce a īntreprins un pelerinaj īn mai multe locuri sfinte budiste din India de nord, I Ţzin s-a īntors īn anul 695 īn patrie, unde a īntocmit o descriere amanuntita a calatoriei sale.

Probabil ca īn primele secole ale erei noastre, vasele comerciale chi­neze vizitau Filipinele si unele insule din Indonezia, navigau spre Cey­lon si ajungeau chiar īn tari mai īndepartate de China, situate īn jurul marii Arabiei si poate īn Africa de rasarit. Dar, ca si navigatorii medite-ranieni (de pilda, fenicienii sau grecii), chinezii au ajuns īn Asia de sud dupa ce acolo se formasera state eu o civilizatie īnalta. De aceea nu se

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

ite vorbi de descoperirea Indiei, Iranului si Mesopotamiei, ci numai de īoasterea acestor tari: de catre chinezi dinspre Extremul Orient si de re popoarele mediteraniene dinspre apus.