DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE VECHILOR GRECI

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE VECHILOR GRECI

COLONIILE GRECEsTI ANTICE DE PE ŢĂRMURILE MĂRII MEDITERANE

Pornind din statele-orase sclavagiste de pe tarmurile si insulele marii Egee, grecii s^au raspîndit în toate directiile înca înainte de pri­mele secole ale erei noastre. Nu vom urmari caile pe care au mers ei spre sud si sud-est, întrueît în aceste directii ei n-au facut nici un fel de descoperiri geografice, ci vom examina calatoriile lor spre apus si nord, în cursul carora ei au ajuns în unele regiuni ale Europei, nestiute de alte popoare antice, civilizate.

în secolul al Vl-lea î.e.n., grecii dorieni, adica originari din orasele situate în Peloponezul rasaritean sau sudic, au 'colonizat insulele Ionice de nord, printre care si insula Corcyra (Corfu), aflata la intrarea în "Ma­rea superioara" (marea Adriatica), pe jumatate închisa. Ei au descoperit Pe tarmul rasaritean al acestei mari, în peninsula Balcanica, regiunea de litoral Illiria, iar pe tarmul apusean, în peninsula Italica, o tara popu­lata de triburi umbro^sabelice (italice). Dorienii au patruns pîna la mar­ginea nordica a "Marii superioare", descoperind acolo tara mlastinoasa a venetilor, udata de fluviile Pad (Po) si Atesis (Adige). între gurile celor oa fluvii ei au întemeiat colonia Atria (Adria); dupa numele acestei

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

Calareti greci din antichitate

mii, întreaga mare s-a numit mai tîrziu marea Adriatica, cu toate ca -ia n-a jucat niciodata vreun rol istoric sau economic deosebit. Dorie-au colonizat tarmul sudic al Siciliei, descoperita înainte, dupa cum vazut, de fenicieni. Ei au înfiintat acolo un sir întreg de colonii, ître care si vestita colonie Siracusa.

Dar rolul principal în colonizarea tarmurilor europene din bazinul sean al marii Mediterane le revine ionienilor, adica grecilor originari pe tarmurile de vest 16116t194q ale Asiei mici, din insulele Egee, din Eubea si iea¹. Coloniile ionienilor s-au întins de-a lungul tarmurilor de rasarit e nord ale Siciliei. Ei controlau strîmtoarea dintre capatul de sud-vest >eninsulei Italice si Sicilia; în dreptul acestei strîmtori au construit ui Messana (Rtessina). în fata Vezuviului, pe tarmul minunatului Neapole, în regiunea care fusese colonizata de etrusci si unde veneau sea fenicienii, ionienii au întemeiat orasul Neapole. Chiar daca nu au :operit Corsica², în orice caz ei au fost primii dintre popoarele civi-e care s-au asezat aici. Ionienii au patruns si în Sardinia, dar princi-le lor drumuri comerciale si de colonizare erau în directia nord-vest. outem afirma cu certitudine ca ei sînt cei care au descoperit tarmurile ii Tireniene si ale marii Ligurice, întrucît pe acest drum puteau na-

La colonizare au participat si greci eolieni; ei traiau pe coasta de nord-vest a mici, Ia sud de Hellespont, în Peloponezul de nord-vest, în insulele Ionice de sud Grecia centrala. Eolienii au jucat un rol însemnat numai în colonizarea tarmurilor ale peninsulei Italice; contributia lor la descoperirile geografice ale lumii antice infima.

Muntii din Corsica se vad bine de pe tarmul nordic al Sardiniei, care a fost, estabil, descoperita de fenicieni.

DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI

Va si fenicienii, dar prin secolul al Vl-lea î.e.n. existau acolo o serie de colonii ioniene, printre care si Massalia (astazi Marsilia), situata la rasarit de gurile Ronului. Pe tarmul rasaritean al peninsulei Iberice, cu­noscut dinainte de fenicieni, ionienii au întemeiat de asemenea cîteva

colonii.

PYTHEAS sI DESCOPERIREA BRITANIEI

In ultimul patrar al secolului al IV-lea î.e.n., Pytheas, originar din Massalia, a facut pentru prima oara o calatorie lunga dincolo de Coloa­nele lui Hercule, spre tarmurile Europei de -nord-vest. Este sigur ca el a ajuns pîna în insulele Britanice. Prin urmare, Pytheas este descoperito­rul lor daca înaintea sa aceasta descoperire nu a fost facuta de feni­cieni în timpul calatoriilor lor spre Casiteride (insulele Cositorului) sau de flota cartagineza comandata de Himilcon. Relatarile lui Pytheas asupra acestei calatorii au ajuns la noi în extrase din operele autorilor sntici de mai tîrziu, mai ales ale istoricului Polybios si geografului Stra-bon. Amîndoi acesti autori îl considerau pe Pytheas un mincinos si re­dau relatarile lui numai pentru a le critica cu asprime. Dar cu toate aceste pareri, s-au putut stabili, desigur în liniile cele mai generale, dru­mul urmat de Pytheas spre nord si marile lui realizari. Calatoria a avut loc în anii 325-320 î.e.n.

Nu s-a putut lamuri cine anume a organizat si care a fost scopu] expeditiei întreprinse de Pytheas ipe mare. Ea a fost organizata, probabil, de negutatorii din Massalia care vroiau sa achizitioneze cositor, chihlim­bar si unele produse pretioase ale vânatorilor din nord. Dintr-o întâmplare fericita, în fruntea ei s-a aflat un om cu mult simt de observatie si foarte instruit pentru acea vreme, oare cunostea matematica, astronomia, geo­grafia si cartografia.

Pytheas a pornit din Massalia în martie. Duipa ce a trecut prin "co­loanele" lui Hercule, el a navigat de-a lungul întregii coaste apusene a peninsulei Iberice si a ajuns pîna la extremitatea vestica a peninsulei Bretania ("Capul Cabaillon"). Continuînd sa înainteze spre nord, Pytheas a trecut printr-o strâmtoare - Canalul Mînecii - în partea ei cea mai lata dinspre apus si a ajuns la extremitatea de sud-vest a unei insule mari, careia el i-a dat primul numele de Britania. El a debarcat în pe­ninsula muntoasa Cornwall si, .probabil, acolo a auzit denumirea de Al-bion, care mai tîrziu a fost extinsa asupra întregii insule. Ea a fost de­dusa în mod gresit din cuvântul latinesc "albus" (alb); dupa interpretarea cea mai verosimila, Albion ar fi o denumire celtica, însemnând "Insula muntoasa". Dincolo de Albion, dupa informatiile culese de la localnici, se afla "Bergion" (adica "Insula apuseana"). Aceasta denumire autorii antici de mai tîrziu au transmis-o ca Ierne (Hierne) si Hibemia (a se compara cu Erin, Eire-Irlanda). Înaintând de-a lungul tarmului vestic al Britaniei, Pytheas a fost primul care a traversat de la sud spre nord rnarea Irlandei si a iesit din ea prin strîmtoarea Nordica. în timpul aces­tei calatorii el trebuie sa fi vazut coasta de nord-est a Irlandei. El a în­cercat chiar sa schiteze pe harta întreaga insula, dar i^a trasat conturu­rile cu totul gresit si a plasat-o la nord de Britania. Mai departe el a va-

3 - Istoria descoperirilor geografice I II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

t cîteva "insule Hemodae si Hebudae" (Hebridele exterioare si inte->are), iar lînga extremitatea de nord-est a Britaniei, cîteva din insulele cade (insulele Orkney).

Dincolo de Orcade, Pytheas a ajuns la o insula care "se afla la sase e de drum spre miazanoapte de Britania si aproape de marea înghe-a" Pytheas nu i-a dat o denumire speciala. Mai tîrziu, aceasta insula reala sau imaginara - a intrat în istoria descoperirilor geografice sub lumirea latina Ultima Thule, prin care a început sa fie indicata limita ;rema de nord a pamântului locuit. Pytheas este socotit si primu] rigator polar.

Cotind spre sud, Pytheas a mers de-a lungul întregii coaste rasari-e a Britaniei pîna în "Kantion" (Kent, extremitatea sud-estica a ulei). El a prezentat just insula în forma de triunghi si a calculat :tul de exact raportul dintre laturile lui 8), dar a exagerat ■oape de doua ori lungimea lor. Pytheas a dat primele informatii tete despre natura, agricultura si viata locuitorilor din Britania. Din antion", Pytheas a traversat din nou strâmtoarea, de data aceasta în al cel mai îngust, si a pornit spre nord-est de-a lungul tarmului conti-ital. Aici însa el a strîns foarte putine informatii (sau poate ca ele u ajuns pîna la noi). Se stie numai ca el a vazut pe mare o serie de ile nelocuite (insulele Frizice) si a ajuns pîna la locurile unde se nina regiunile locuite de celti si încep "pamânturile scitilor". Sînt ate denumirile a doua triburi "scitice": una dintre ele este deformata el îneît e de nerecunoscut ("hutonii"), dar cealalta - teutonii - edeste ca Pytheas a ajuns la tarmurile locuite de germani. Teutonii ngeau chihlimbar pe o oarecare insula "Abal", aflata la o zi de drum coasta. Din acest material redus, multi istorici contemporani trag duzia insuficient fundamentata ca Pytheas a descoperit Ţarile de jos itoralul nord-vestic al Germaniei, cu insulele învecinate, pîna la soland si gurile Elbei inclusiv.

Relatarile lui Pytheas au fost crezute de învatati foarte influenti antichitate (de pilda celebrul astronom Hipparchus), pîna cînd romanii ajuns sa cunoasca bine Britania. Dupa primele expeditii de cucerire secolul I î.e.n., începând cu campania lui Iulius Caesar), Pytheas a pe drept cuvînt învinuit ca a comis exagerari fantastice si de aceea respins si ceea ce era adevarat în relatarile sale. "Pytheas a indus roare multa lume - spune Strabon. Astfel, el afirma ca a parcurs pe întreaga Britanie, accesibila calatorilor, si calculeaza ca circumferinta lei este de peste 40 000 stadii (mai bine de 6 000 km). Apoi, el poves-? despre Thule si despre regiuni în care nu mai exista pamînt, mare aer, iar în locul lor este un amestec din toate acestea, ca un fel de iîn al marii, în care pamântul, marea si, în general, totul atîrna în si aceasta masa ar servi ca legatura a întregii lumi; pe aceasta masa ^ poate merge pe jos si nici cu corabia. Asa spune Pytheas, care iga ca dupa aceea, pornind înapoi, a strabatut pe jos tot tarmul pean al oceanului, de la Gadeira (Cadiz) pîna la Tanais (Don)" ^l> § 1).

DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI

Trebuie sa- tinem seama de faptul ca Strabon a scris aceste rînduri '" 300 de ani de la calatoria lui Pytheas si ca a aflat de povestirile tuia din relatarile unor autori de mai tîrziu. In descrierea regiunilor ^aC      se afla dincolo de Thule vedem o imagine poetizata, dar justa, a jjese, atît de caracteristica unor regiuni din partea nordica a ocea-u^i Atlantic. Cît priveste amploarea calatoriei facute de Pytheas pe "Lcat _si ^ mare, lui Strabon i se pare cu totul neverosimil .ca "un om, Tra vreo demnitate în stat, pe deasupra si sarac, sa fi putut strabate r>e mare si pe uscat distante atît de mari sa fi ajuns ,pîna la marginile marii si sa fi cercetat întreaga Europa de nord ..." (II,

Desi îl învinuieste de exagerari fantastice sau de minciuna, Strabon v recunoaste totusi lui Pytheas anumite merite în descrierea tarilor nordice: "în ceea ce priveste fenomenele astronomice si calculele mate­matice din regiunile apropiate de zona rece, el a facut observatii juste . .."

(IV,

Fara îndoiala ca Pytheas a fost în Britania si chiar daca nu a cala­torit spre Thule, a aflat de la localnici ca la nord de Britania, la câteva zile de drum, exista teritorii locuite. Pe masura ce oamenii au cunoscut Atlanticul de nord, insula "Ultima Thule" era mutata din ce în ce mai spre nord si vest: la începutul erei noastre se presupunea ca ea se afla în insulele Orkney sau Shetland, mai tîrziu în insulele Faroer, în Islanda si, în sfârsit, pe tarmul nord-estic al Groenlandei.

COLONIILE GRECEsTI ANTICE DE PE ŢĂRMURILE MĂRII NEGRE

Vechii greci au pornit spre nord (mai exact spre nord-est) de marea Egec cel mai tîrziu pe la începutul mileniului I î.e.n, în aceasta directie, colonizarea .greaca se desfasura pe mare, prin strîmtori. Din pricina climei aspre (în comparatie cu Ellada) a regiunilor de pe tarmurile marii Negre, grecii au numit la început marea Neagra - marea Neospitaliera (Pontos Axeinos), dar apoi i-au schimbat numele în marea Ospitaliera (Pontos Euxinos). Printre colonistii greci predominau ionienii. începînd din secolul al VUI-lea î.e.n., ei s-au raspîndit dincolo de Bosfor în doua directii - nord si est. Spre nord, ei au înaintat de-a lungul tarmului balcanic al marii Negre, descoperind succesiv gurile fluviilor Istros (Dunarea), Tyras (Nistrul) si Borysthenes (Niprul). în apropierea gurilor Dunarii si lînga Umanele Nistrului si Niprului, ionienii au întemeiat coloniile Tomis, Tyras si Olbia. La rasarit ei au înaintat de-a lungul tarmului din Asia mica al marii Negre. Aici au fost întemeiate mai multe colonii ioniene, printre care - la extremitatea nordica a Asiei mici - Sin op si la marginea nord-estica a peninsulei - Trebizonda; mai departe, colonistii ionieni s-au asezat pe tarmurile Colchidei, la gurile rîului Phasis (Rion).

Nu se poate stabili cu precizie care dintre valurile de colonizare a

ajuns primul în Chersonesul Tauric (Crimeea) si la lacul Maeotis (marea

^e Azov) în care grecii au patruns prin Bosiphorul cimerian (strîmtoarea

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

ii). Se stie numai ca ionienii au întemeiat la gurile Danului colonia lis, pe tarmul apusean al strimtorii Kerci colonia Panticapaeum ziKerci), iar pe tarmul rasaritean al strîmtorii - la gurile Kuba-i - Phanagoria.

Dorienii, care s^au asezat pe malul sudic al marii Negre, în colonia iclea, au fost poate primii care s-au hotarît sa treaca Pontul în locul cel mai îngust. Pe tarmul opus, la extremitatea sudica a peninsulei îeea, lînga golful Sevastopol, ei au întemeiat a doua Heraclea

rsones).

SCIŢIA DUPĂ HERODOT

Asadar, grecii au descoperit zona sudica de pe litoralul partii euro-■ a Uniunii Sovietice, dintre Dunare si Don, tara pe care au denumit-o a Prima descriere a Scitiei si a popoarelor din aceasta regiune, care uns pîna la noi, apartine lui Herodot.

Herodot începe descrierea rîurilor din Scitia cu Istros (Dunarea), care se prin întreaga Europa si îsi are izvorul la celti". El socoteste Istros t cel mai mare dintre fluviile cunoscute, fiind totdeauna bogat în atît vara cît si iarna.

Dupa Istros, cel mai mare dintre rîurile scitice este Borysthenes

ml). Herodot nu se înseala aratând ca Borysthenes curge dinspre

dar nu spune nimic despre pragurile lui, de unde rezulta ca nu le

cunostea. "în apropiere de mare el se uneste cu rîul Hypa-nis si se varsa într-un lac co­mun" (IV,

Este cert ca aici, prin Hy-panis, Herodot întelege Bugul de sud¹, iar prin "lacul" în care se varsa Bugul de sud si Niprul el întelege desigur lima­nul Niorului.

Pe tarmul stîng al cursului inferior al fluviului Borysthe­nes s-ar afla regiunea padu-roasa (?) Hilea. Pîna la Hilea traiesc scitii agricultori, iar din­colo de ea - scitii nomazi, cres­catori de animale. "Toata aceasta tara, cu exceptia regiu­nii Hilea, este linsita de na-duri. Nomazii ocupa o regiune care se întinde spre rasarit pe o distanta de 14 zile de drum,

Grecii din regiunea marii Negre numeau Hypanis si un alt rîu rasaritean - Kubanul.

DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI

Scene din viata scitilor (fragment dintr-un vas de argint din secolul al IV-tea i.e.n.)

pîna la rîul Gerrhos (?)" (IV, "Dincolo de rîul Gerrhos se aflau asa-numitele posesiuni regale; acolo traiesc scitii cei mai viteji si mai nume­rosi, care pe ceilalti sciti îi considera drept sclavi ai lor. Spre sud, ei se întind pîna în peninsula Taurica (Crimeea), iar spre rasarit... posesiu­nile lor ajung, în parte, pîna la rîul Tanais (Don)" (IV,

Ţara locuita de sciti se termina la Don. Dincolo de Don traiesc sau-romatii (sarmatii), care ocupa o regiune din stepa pe o distanta de 15 zile de drum, începînd de la gurile Donului spre nord. Pe timpul lui Herodot, grecii nu cunosteau Volga (ea este pomenita pentru prima data de Ptolemeu în secolul al II-lea al erei noastre, sub numele finic de Rha). Ei cunosteau, pare^se, destul de bine numai cursul inferior al rîurilor scitice, de la Nistru la Don, dar auzisera de la triburile cu care faceau negot povestiri - uneori fantastice - despre regiunile împadurite si "pustii", situate la nord de zona de litoral si despre locuitorii acestor regiuni: "neurii" - vârcolaci, care în fiecare an se prefac pe cîteva zile în lupi; "androfagii" - nomazi canibali; "budinii", roscovani si cu ochi albastri, "care se hranesc cu paduchi"¹; vînatorii "thyssageti", din tara carora izvorasc patru rîuri care se varsa în lacul Maeotis; "melanhlenii" ("mantii negre"); vînatorii "iynci", pe care comentatorii îi identifica prin asemanarea numelor cu iugrii din cronicile vechi rusesti.

Dupa Herodot, partea din Scitia cunoscuta de greci "reprezinta o cîmpie cu un strat gros de pamînt negru"; dincolo de ea se întinde "un pamânt pietros si accidentat". "Daca strabati o bucata buna de drum Prin aceasta tara cu relief neregulat, dai de locuitorii din regiunile situate la poalele unor munti înalti; se spune ca, atît barbatii, cît si femeile sînt plesuvi din nastere, au nasul plat si falci mari; graiul lor e

,» » ■ . . Iar nu cu conuri de brad, cum gresit traduc unii istorici contemporani" vi- Thomson, Istoria geografiei antice, Moscova, 1953, p. 99).

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

-sebit; se îmbraca la fel ca scitii, dar se hranesc cu fructele arbo-,r... numele lor este agripei. .. Asadar, pîna la plesuvi tara este loseuta, iar despre popoarele care traiesc dincolo de ei nimeni nu poate spuna nimic sigur, caci ele sînt separate de munti înalti si inaccesibili limeni nu trece peste acesti munti..." (IV,

Mai la nord de tara de care ne ocupam, ninge totdeauna, dar ._a"_ dupa cum e si de asteptat - mai putin decît iarna. . . Iarna face regiunile nordice ale acestui continent sa fie de nelocuit. .. Aceste t>rmatii privesc regiuni foarte îndepartate" (IV,

iULTATELE GEOGRAFICE ALE EXPEDIŢIILOR LUI ALEXANDRU MACEDON

Istoricii atribuie adesea o serie de descoperiri geografice lui ixandru Macedon si participantilor la expeditiile lui sau exagereaza lt rolul lor în studierea geografiei Orientului apropiat si mijlociu, tile lui Alexandru au strabatut diferite regiuni ale imperiului persan,

tari locuite de popoare vechi, cu o înalta civilizatie, fie teritorii bine loscute de aceste popoare. In general, participantii la expeditiile lui îxandru Macedon n-au strîns materiale geografice noi si nu le-au pre-rat pe cele vechi, adunate de popoarele subjugate de ei (egipteni, ~si etc). Expeditiile lui Alexandru Macedon au fost la fel de sterile d raport geografic, ca si sub cel istoric. Singura exceptie o constituie peditia pe mare a lui Nearchos, care a întocmit o dare de seama ama-ntita asupra calatoriei sale, de la gurile Indului pîna la gurile Eufra-ui (anii 325-324 î.e.n.).

"Cu toate ca Alexandru a fost însotit de un grup de istorici, nu em nici o istorie autentica a expeditiilor sale; cu toate ca avea si un ip de savanti [geografi], nu gasim în literatura greaca vreo descriere a 'iunilor strabatute care ar putea sa se compare macar cu descrierile

Herodot... Cercetarile stiintifice legate de expeditiile lui Alexandru ocupau, uneori, eu rezolvarea unor probleme care puteau fi considerate solvate înca din epoca lui Herodot, ca, de pilda, problema caii maritime a India spre Asia mica sau problema legaturii dintre marea Caspica si san. Pentru rezolvarea primei probleme, Alexandru a trimis din India, *i re gurile Eufratului, o flota sub conducerea lui Nearchos; descrierea ij estei calatorii, întocmita de Nearchos, a ajuns la noi datorita unei :| :rari a lui Arrianus (secolul al II-lea e.n.) despre India si a constituit rarul tuturor descrierilor pe care le întîlnkn mai tîrziu în literatura eaca cu privire la tarmurile oceanului Indian si ale golfului Persie"¹. Vorbind despre marile realizari geograf ice ale îui Alexandru Macedon ale comandantilor sai de osti, multi istorici confunda rezultatele pur intifice ale expeditiilor (care în cel mai bun caz n-au ajuns pîna la noi,

afara de relatarea lui Nearchos) cu rezultatele lucrarilor unor cerce-

tori si exploratori de mai tîrziu (secolul al III-lea î.e.n.), care au actionat

urma însarcinarilor primite de la cîrmuitorii statelor elenistice, aparute

tpa destramarea imperiului lui Alexandru. Printre acesti cercetatori,

re, în afara de povestiri fantastice, au adus si date veridice despre

V. V. B a r t o 1 d, Istoria studierii Orientului în Europa si în Rusia, p. 42-43.

v.v.'J Macedonia lojnceputul domniei lui :i Alexandru Macedon 1336 t.e.n.)

Cuceririle lui Alexandru Macedon

Drumul urmat de armatele Iul ""^ Alexandru Macedon o Drumul urmat de flota M Keorchos

Jn. anii 325 324 i.e,n.' X33S Locurile ijantii celor maiiimportante|bfltolii

Nlcefig Ora$ela itnternejate, de Alexandru Macedon

Expeditiile lui Alexandru Macedon..

DESCOPERIHILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

India, figureaza Megasthenes (începutul secolului al III-lea î.e.n.). Datorita lui, vechii greci au aflat cîte ceva despre valea cu populatia deasa a Gangelui, brazdata de zeci de rîuri, pre­cum si despre marele sir de munti Imai (Himalaia), care se întinde spre rasarit, la nord de cîmpie.

Dar la autorii antici din secolul al III-lea î.e.n. se ob­serva un regres ciudat într-o alta privinta. Un oarecare Pa-trocle a fost cîrmuitorul uneia din regiunile de lînga marea Caspica în anii 285-280 î.e.n. El a "cercetat" marea Cas-

:a si a ajuns la concluzia uimitoare ca ea reprezinta un golf al ocea-lui Nordic ("Scitic"). Aceasta parere s-a mentinut în literatura antica ia în secolul I e.n. inclusiv, cînd a fost infirmata în "Geografia" lui îlemeu ^secolul al II-lea e.n.), si totusi a dainuit si în evul mediu, ia la calatoria lui Ruysbroeck (secolul al XlII-lea). Unii istorici explica ;seala lui Patrocle prin faptul ca el, probabil pe baza unor informatii ese de la altii, a luat gurile Volgai, pe atunci necunoscuta grecilor, :pt strâmtoare maritima.