DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE VECHILOR GRECI

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE VECHILOR GRECI

COLONIILE GRECEsTI ANTICE DE PE ŢĂRMURILE MĂRII MEDITERANE

Pornind din statele-orase sclavagiste de pe tarmurile si insulele marii Egee, grecii s^au raspīndit īn toate directiile īnca īnainte de pri­mele secole ale erei noastre. Nu vom urmari caile pe care au mers ei spre sud si sud-est, īntrueīt īn aceste directii ei n-au facut nici un fel de descoperiri geografice, ci vom examina calatoriile lor spre apus si nord, īn cursul carora ei au ajuns īn unele regiuni ale Europei, nestiute de alte popoare antice, civilizate.

īn secolul al Vl-lea ī.e.n., grecii dorieni, adica originari din orasele situate īn Peloponezul rasaritean sau sudic, au 'colonizat insulele Ionice de nord, printre care si insula Corcyra (Corfu), aflata la intrarea īn "Ma­rea superioara" (marea Adriatica), pe jumatate īnchisa. Ei au descoperit Pe tarmul rasaritean al acestei mari, īn peninsula Balcanica, regiunea de litoral Illiria, iar pe tarmul apusean, īn peninsula Italica, o tara popu­lata de triburi umbro^sabelice (italice). Dorienii au patruns pīna la mar­ginea nordica a "Marii superioare", descoperind acolo tara mlastinoasa a venetilor, udata de fluviile Pad (Po) si Atesis (Adige). īntre gurile celor oa fluvii ei au īntemeiat colonia Atria (Adria); dupa numele acestei

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

Calareti greci din antichitate

mii, īntreaga mare s-a numit mai tīrziu marea Adriatica, cu toate ca -ia n-a jucat niciodata vreun rol istoric sau economic deosebit. Dorie-au colonizat tarmul sudic al Siciliei, descoperita īnainte, dupa cum vazut, de fenicieni. Ei au īnfiintat acolo un sir īntreg de colonii, ītre care si vestita colonie Siracusa.

Dar rolul principal īn colonizarea tarmurilor europene din bazinul sean al marii Mediterane le revine ionienilor, adica grecilor originari pe tarmurile de vest 16116t194q ale Asiei mici, din insulele Egee, din Eubea si iea¹. Coloniile ionienilor s-au īntins de-a lungul tarmurilor de rasarit e nord ale Siciliei. Ei controlau strīmtoarea dintre capatul de sud-vest >eninsulei Italice si Sicilia; īn dreptul acestei strīmtori au construit ui Messana (Rtessina). īn fata Vezuviului, pe tarmul minunatului Neapole, īn regiunea care fusese colonizata de etrusci si unde veneau sea fenicienii, ionienii au īntemeiat orasul Neapole. Chiar daca nu au :operit Corsica², īn orice caz ei au fost primii dintre popoarele civi-e care s-au asezat aici. Ionienii au patruns si īn Sardinia, dar princi-le lor drumuri comerciale si de colonizare erau īn directia nord-vest. outem afirma cu certitudine ca ei sīnt cei care au descoperit tarmurile ii Tireniene si ale marii Ligurice, īntrucīt pe acest drum puteau na-

La colonizare au participat si greci eolieni; ei traiau pe coasta de nord-vest a mici, Ia sud de Hellespont, īn Peloponezul de nord-vest, īn insulele Ionice de sud Grecia centrala. Eolienii au jucat un rol īnsemnat numai īn colonizarea tarmurilor ale peninsulei Italice; contributia lor la descoperirile geografice ale lumii antice infima.

Muntii din Corsica se vad bine de pe tarmul nordic al Sardiniei, care a fost, estabil, descoperita de fenicieni.

DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI

Va si fenicienii, dar prin secolul al Vl-lea ī.e.n. existau acolo o serie de colonii ioniene, printre care si Massalia (astazi Marsilia), situata la rasarit de gurile Ronului. Pe tarmul rasaritean al peninsulei Iberice, cu­noscut dinainte de fenicieni, ionienii au īntemeiat de asemenea cīteva

colonii.

PYTHEAS sI DESCOPERIREA BRITANIEI

In ultimul patrar al secolului al IV-lea ī.e.n., Pytheas, originar din Massalia, a facut pentru prima oara o calatorie lunga dincolo de Coloa­nele lui Hercule, spre tarmurile Europei de -nord-vest. Este sigur ca el a ajuns pīna īn insulele Britanice. Prin urmare, Pytheas este descoperito­rul lor daca īnaintea sa aceasta descoperire nu a fost facuta de feni­cieni īn timpul calatoriilor lor spre Casiteride (insulele Cositorului) sau de flota cartagineza comandata de Himilcon. Relatarile lui Pytheas asupra acestei calatorii au ajuns la noi īn extrase din operele autorilor sntici de mai tīrziu, mai ales ale istoricului Polybios si geografului Stra-bon. Amīndoi acesti autori īl considerau pe Pytheas un mincinos si re­dau relatarile lui numai pentru a le critica cu asprime. Dar cu toate aceste pareri, s-au putut stabili, desigur īn liniile cele mai generale, dru­mul urmat de Pytheas spre nord si marile lui realizari. Calatoria a avut loc īn anii 325-320 ī.e.n.

Nu s-a putut lamuri cine anume a organizat si care a fost scopu] expeditiei īntreprinse de Pytheas ipe mare. Ea a fost organizata, probabil, de negutatorii din Massalia care vroiau sa achizitioneze cositor, chihlim­bar si unele produse pretioase ale vānatorilor din nord. Dintr-o īntāmplare fericita, īn fruntea ei s-a aflat un om cu mult simt de observatie si foarte instruit pentru acea vreme, oare cunostea matematica, astronomia, geo­grafia si cartografia.

Pytheas a pornit din Massalia īn martie. Duipa ce a trecut prin "co­loanele" lui Hercule, el a navigat de-a lungul īntregii coaste apusene a peninsulei Iberice si a ajuns pīna la extremitatea vestica a peninsulei Bretania ("Capul Cabaillon"). Continuīnd sa īnainteze spre nord, Pytheas a trecut printr-o strāmtoare - Canalul Mīnecii - īn partea ei cea mai lata dinspre apus si a ajuns la extremitatea de sud-vest a unei insule mari, careia el i-a dat primul numele de Britania. El a debarcat īn pe­ninsula muntoasa Cornwall si, .probabil, acolo a auzit denumirea de Al-bion, care mai tīrziu a fost extinsa asupra īntregii insule. Ea a fost de­dusa īn mod gresit din cuvāntul latinesc "albus" (alb); dupa interpretarea cea mai verosimila, Albion ar fi o denumire celtica, īnsemnānd "Insula muntoasa". Dincolo de Albion, dupa informatiile culese de la localnici, se afla "Bergion" (adica "Insula apuseana"). Aceasta denumire autorii antici de mai tīrziu au transmis-o ca Ierne (Hierne) si Hibemia (a se compara cu Erin, Eire-Irlanda). Īnaintānd de-a lungul tarmului vestic al Britaniei, Pytheas a fost primul care a traversat de la sud spre nord rnarea Irlandei si a iesit din ea prin strīmtoarea Nordica. īn timpul aces­tei calatorii el trebuie sa fi vazut coasta de nord-est a Irlandei. El a īn­cercat chiar sa schiteze pe harta īntreaga insula, dar i^a trasat conturu­rile cu totul gresit si a plasat-o la nord de Britania. Mai departe el a va-

3 - Istoria descoperirilor geografice I II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

t cīteva "insule Hemodae si Hebudae" (Hebridele exterioare si inte->are), iar līnga extremitatea de nord-est a Britaniei, cīteva din insulele cade (insulele Orkney).

Dincolo de Orcade, Pytheas a ajuns la o insula care "se afla la sase e de drum spre miazanoapte de Britania si aproape de marea īnghe-a" Pytheas nu i-a dat o denumire speciala. Mai tīrziu, aceasta insula reala sau imaginara - a intrat īn istoria descoperirilor geografice sub lumirea latina Ultima Thule, prin care a īnceput sa fie indicata limita ;rema de nord a pamāntului locuit. Pytheas este socotit si primu] rigator polar.

Cotind spre sud, Pytheas a mers de-a lungul īntregii coaste rasari-e a Britaniei pīna īn "Kantion" (Kent, extremitatea sud-estica a ulei). El a prezentat just insula īn forma de triunghi si a calculat :tul de exact raportul dintre laturile lui 8), dar a exagerat ■oape de doua ori lungimea lor. Pytheas a dat primele informatii tete despre natura, agricultura si viata locuitorilor din Britania. Din antion", Pytheas a traversat din nou strāmtoarea, de data aceasta īn al cel mai īngust, si a pornit spre nord-est de-a lungul tarmului conti-ital. Aici īnsa el a strīns foarte putine informatii (sau poate ca ele u ajuns pīna la noi). Se stie numai ca el a vazut pe mare o serie de ile nelocuite (insulele Frizice) si a ajuns pīna la locurile unde se nina regiunile locuite de celti si īncep "pamānturile scitilor". Sīnt ate denumirile a doua triburi "scitice": una dintre ele este deformata el īneīt e de nerecunoscut ("hutonii"), dar cealalta - teutonii - edeste ca Pytheas a ajuns la tarmurile locuite de germani. Teutonii ngeau chihlimbar pe o oarecare insula "Abal", aflata la o zi de drum coasta. Din acest material redus, multi istorici contemporani trag duzia insuficient fundamentata ca Pytheas a descoperit Ţarile de jos itoralul nord-vestic al Germaniei, cu insulele īnvecinate, pīna la soland si gurile Elbei inclusiv.

Relatarile lui Pytheas au fost crezute de īnvatati foarte influenti antichitate (de pilda celebrul astronom Hipparchus), pīna cīnd romanii ajuns sa cunoasca bine Britania. Dupa primele expeditii de cucerire secolul I ī.e.n., īncepānd cu campania lui Iulius Caesar), Pytheas a pe drept cuvīnt īnvinuit ca a comis exagerari fantastice si de aceea respins si ceea ce era adevarat īn relatarile sale. "Pytheas a indus roare multa lume - spune Strabon. Astfel, el afirma ca a parcurs pe īntreaga Britanie, accesibila calatorilor, si calculeaza ca circumferinta lei este de peste 40 000 stadii (mai bine de 6 000 km). Apoi, el poves-? despre Thule si despre regiuni īn care nu mai exista pamīnt, mare aer, iar īn locul lor este un amestec din toate acestea, ca un fel de iīn al marii, īn care pamāntul, marea si, īn general, totul atīrna īn si aceasta masa ar servi ca legatura a īntregii lumi; pe aceasta masa ^ poate merge pe jos si nici cu corabia. Asa spune Pytheas, care iga ca dupa aceea, pornind īnapoi, a strabatut pe jos tot tarmul pean al oceanului, de la Gadeira (Cadiz) pīna la Tanais (Don)" ^l> § 1).

DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI

Trebuie sa- tinem seama de faptul ca Strabon a scris aceste rīnduri '" 300 de ani de la calatoria lui Pytheas si ca a aflat de povestirile tuia din relatarile unor autori de mai tīrziu. In descrierea regiunilor ^aC      se afla dincolo de Thule vedem o imagine poetizata, dar justa, a jjese, atīt de caracteristica unor regiuni din partea nordica a ocea-u^i Atlantic. Cīt priveste amploarea calatoriei facute de Pytheas pe "Lcat _si ^ mare, lui Strabon i se pare cu totul neverosimil .ca "un om, Tra vreo demnitate īn stat, pe deasupra si sarac, sa fi putut strabate r>e mare si pe uscat distante atīt de mari sa fi ajuns ,pīna la marginile marii si sa fi cercetat īntreaga Europa de nord ..." (II,

Desi īl īnvinuieste de exagerari fantastice sau de minciuna, Strabon v recunoaste totusi lui Pytheas anumite merite īn descrierea tarilor nordice: "īn ceea ce priveste fenomenele astronomice si calculele mate­matice din regiunile apropiate de zona rece, el a facut observatii juste . .."

(IV,

Fara īndoiala ca Pytheas a fost īn Britania si chiar daca nu a cala­torit spre Thule, a aflat de la localnici ca la nord de Britania, la cāteva zile de drum, exista teritorii locuite. Pe masura ce oamenii au cunoscut Atlanticul de nord, insula "Ultima Thule" era mutata din ce īn ce mai spre nord si vest: la īnceputul erei noastre se presupunea ca ea se afla īn insulele Orkney sau Shetland, mai tīrziu īn insulele Faroer, īn Islanda si, īn sfārsit, pe tarmul nord-estic al Groenlandei.

COLONIILE GRECEsTI ANTICE DE PE ŢĂRMURILE MĂRII NEGRE

Vechii greci au pornit spre nord (mai exact spre nord-est) de marea Egec cel mai tīrziu pe la īnceputul mileniului I ī.e.n, īn aceasta directie, colonizarea .greaca se desfasura pe mare, prin strīmtori. Din pricina climei aspre (īn comparatie cu Ellada) a regiunilor de pe tarmurile marii Negre, grecii au numit la īnceput marea Neagra - marea Neospitaliera (Pontos Axeinos), dar apoi i-au schimbat numele īn marea Ospitaliera (Pontos Euxinos). Printre colonistii greci predominau ionienii. īncepīnd din secolul al VUI-lea ī.e.n., ei s-au raspīndit dincolo de Bosfor īn doua directii - nord si est. Spre nord, ei au īnaintat de-a lungul tarmului balcanic al marii Negre, descoperind succesiv gurile fluviilor Istros (Dunarea), Tyras (Nistrul) si Borysthenes (Niprul). īn apropierea gurilor Dunarii si līnga Umanele Nistrului si Niprului, ionienii au īntemeiat coloniile Tomis, Tyras si Olbia. La rasarit ei au īnaintat de-a lungul tarmului din Asia mica al marii Negre. Aici au fost īntemeiate mai multe colonii ioniene, printre care - la extremitatea nordica a Asiei mici - Sin op si la marginea nord-estica a peninsulei - Trebizonda; mai departe, colonistii ionieni s-au asezat pe tarmurile Colchidei, la gurile rīului Phasis (Rion).

Nu se poate stabili cu precizie care dintre valurile de colonizare a

ajuns primul īn Chersonesul Tauric (Crimeea) si la lacul Maeotis (marea

^e Azov) īn care grecii au patruns prin Bosiphorul cimerian (strīmtoarea

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

ii). Se stie numai ca ionienii au īntemeiat la gurile Danului colonia lis, pe tarmul apusean al strimtorii Kerci colonia Panticapaeum ziKerci), iar pe tarmul rasaritean al strīmtorii - la gurile Kuba-i - Phanagoria.

Dorienii, care s^au asezat pe malul sudic al marii Negre, īn colonia iclea, au fost poate primii care s-au hotarīt sa treaca Pontul īn locul cel mai īngust. Pe tarmul opus, la extremitatea sudica a peninsulei īeea, līnga golful Sevastopol, ei au īntemeiat a doua Heraclea

rsones).

SCIŢIA DUPĂ HERODOT

Asadar, grecii au descoperit zona sudica de pe litoralul partii euro-■ a Uniunii Sovietice, dintre Dunare si Don, tara pe care au denumit-o a Prima descriere a Scitiei si a popoarelor din aceasta regiune, care uns pīna la noi, apartine lui Herodot.

Herodot īncepe descrierea rīurilor din Scitia cu Istros (Dunarea), care se prin īntreaga Europa si īsi are izvorul la celti". El socoteste Istros t cel mai mare dintre fluviile cunoscute, fiind totdeauna bogat īn atīt vara cīt si iarna.

Dupa Istros, cel mai mare dintre rīurile scitice este Borysthenes

ml). Herodot nu se īnseala aratānd ca Borysthenes curge dinspre

dar nu spune nimic despre pragurile lui, de unde rezulta ca nu le

cunostea. "īn apropiere de mare el se uneste cu rīul Hypa-nis si se varsa īntr-un lac co­mun" (IV,

Este cert ca aici, prin Hy-panis, Herodot īntelege Bugul de sud¹, iar prin "lacul" īn care se varsa Bugul de sud si Niprul el īntelege desigur lima­nul Niorului.

Pe tarmul stīng al cursului inferior al fluviului Borysthe­nes s-ar afla regiunea padu-roasa (?) Hilea. Pīna la Hilea traiesc scitii agricultori, iar din­colo de ea - scitii nomazi, cres­catori de animale. "Toata aceasta tara, cu exceptia regiu­nii Hilea, este linsita de na-duri. Nomazii ocupa o regiune care se īntinde spre rasarit pe o distanta de 14 zile de drum,

Grecii din regiunea marii Negre numeau Hypanis si un alt rīu rasaritean - Kubanul.

DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI

Scene din viata scitilor (fragment dintr-un vas de argint din secolul al IV-tea i.e.n.)

pīna la rīul Gerrhos (?)" (IV, "Dincolo de rīul Gerrhos se aflau asa-numitele posesiuni regale; acolo traiesc scitii cei mai viteji si mai nume­rosi, care pe ceilalti sciti īi considera drept sclavi ai lor. Spre sud, ei se īntind pīna īn peninsula Taurica (Crimeea), iar spre rasarit... posesiu­nile lor ajung, īn parte, pīna la rīul Tanais (Don)" (IV,

Ţara locuita de sciti se termina la Don. Dincolo de Don traiesc sau-romatii (sarmatii), care ocupa o regiune din stepa pe o distanta de 15 zile de drum, īncepīnd de la gurile Donului spre nord. Pe timpul lui Herodot, grecii nu cunosteau Volga (ea este pomenita pentru prima data de Ptolemeu īn secolul al II-lea al erei noastre, sub numele finic de Rha). Ei cunosteau, pare^se, destul de bine numai cursul inferior al rīurilor scitice, de la Nistru la Don, dar auzisera de la triburile cu care faceau negot povestiri - uneori fantastice - despre regiunile īmpadurite si "pustii", situate la nord de zona de litoral si despre locuitorii acestor regiuni: "neurii" - vārcolaci, care īn fiecare an se prefac pe cīteva zile īn lupi; "androfagii" - nomazi canibali; "budinii", roscovani si cu ochi albastri, "care se hranesc cu paduchi"¹; vīnatorii "thyssageti", din tara carora izvorasc patru rīuri care se varsa īn lacul Maeotis; "melanhlenii" ("mantii negre"); vīnatorii "iynci", pe care comentatorii īi identifica prin asemanarea numelor cu iugrii din cronicile vechi rusesti.

Dupa Herodot, partea din Scitia cunoscuta de greci "reprezinta o cīmpie cu un strat gros de pamīnt negru"; dincolo de ea se īntinde "un pamānt pietros si accidentat". "Daca strabati o bucata buna de drum Prin aceasta tara cu relief neregulat, dai de locuitorii din regiunile situate la poalele unor munti īnalti; se spune ca, atīt barbatii, cīt si femeile sīnt plesuvi din nastere, au nasul plat si falci mari; graiul lor e

,» » ■ . . Iar nu cu conuri de brad, cum gresit traduc unii istorici contemporani" vi- Thomson, Istoria geografiei antice, Moscova, 1953, p. 99).

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

-sebit; se īmbraca la fel ca scitii, dar se hranesc cu fructele arbo-,r... numele lor este agripei. .. Asadar, pīna la plesuvi tara este loseuta, iar despre popoarele care traiesc dincolo de ei nimeni nu poate spuna nimic sigur, caci ele sīnt separate de munti īnalti si inaccesibili limeni nu trece peste acesti munti..." (IV,

Mai la nord de tara de care ne ocupam, ninge totdeauna, dar ._a"_ dupa cum e si de asteptat - mai putin decīt iarna. . . Iarna face regiunile nordice ale acestui continent sa fie de nelocuit. .. Aceste t>rmatii privesc regiuni foarte īndepartate" (IV,

iULTATELE GEOGRAFICE ALE EXPEDIŢIILOR LUI ALEXANDRU MACEDON

Istoricii atribuie adesea o serie de descoperiri geografice lui ixandru Macedon si participantilor la expeditiile lui sau exagereaza lt rolul lor īn studierea geografiei Orientului apropiat si mijlociu, tile lui Alexandru au strabatut diferite regiuni ale imperiului persan,

tari locuite de popoare vechi, cu o īnalta civilizatie, fie teritorii bine loscute de aceste popoare. In general, participantii la expeditiile lui īxandru Macedon n-au strīns materiale geografice noi si nu le-au pre-rat pe cele vechi, adunate de popoarele subjugate de ei (egipteni, ~si etc). Expeditiile lui Alexandru Macedon au fost la fel de sterile d raport geografic, ca si sub cel istoric. Singura exceptie o constituie peditia pe mare a lui Nearchos, care a īntocmit o dare de seama ama-ntita asupra calatoriei sale, de la gurile Indului pīna la gurile Eufra-ui (anii 325-324 ī.e.n.).

"Cu toate ca Alexandru a fost īnsotit de un grup de istorici, nu em nici o istorie autentica a expeditiilor sale; cu toate ca avea si un ip de savanti [geografi], nu gasim īn literatura greaca vreo descriere a 'iunilor strabatute care ar putea sa se compare macar cu descrierile

Herodot... Cercetarile stiintifice legate de expeditiile lui Alexandru ocupau, uneori, eu rezolvarea unor probleme care puteau fi considerate solvate īnca din epoca lui Herodot, ca, de pilda, problema caii maritime a India spre Asia mica sau problema legaturii dintre marea Caspica si san. Pentru rezolvarea primei probleme, Alexandru a trimis din India, *i re gurile Eufratului, o flota sub conducerea lui Nearchos; descrierea ij estei calatorii, īntocmita de Nearchos, a ajuns la noi datorita unei :| :rari a lui Arrianus (secolul al II-lea e.n.) despre India si a constituit rarul tuturor descrierilor pe care le īntīlnkn mai tīrziu īn literatura eaca cu privire la tarmurile oceanului Indian si ale golfului Persie"¹. Vorbind despre marile realizari geograf ice ale īui Alexandru Macedon ale comandantilor sai de osti, multi istorici confunda rezultatele pur intifice ale expeditiilor (care īn cel mai bun caz n-au ajuns pīna la noi,

afara de relatarea lui Nearchos) cu rezultatele lucrarilor unor cerce-

tori si exploratori de mai tīrziu (secolul al III-lea ī.e.n.), care au actionat

urma īnsarcinarilor primite de la cīrmuitorii statelor elenistice, aparute

tpa destramarea imperiului lui Alexandru. Printre acesti cercetatori,

re, īn afara de povestiri fantastice, au adus si date veridice despre

V. V. B a r t o 1 d, Istoria studierii Orientului īn Europa si īn Rusia, p. 42-43.

v.v.'J Macedonia lojnceputul domniei lui :i Alexandru Macedon 1336 t.e.n.)

Cuceririle lui Alexandru Macedon

Drumul urmat de armatele Iul ""^ Alexandru Macedon o Drumul urmat de flota M Keorchos

Jn. anii 325 324 i.e,n.' X33S Locurile ijantii celor maiiimportante|bfltolii

Nlcefig Ora$ela itnternejate, de Alexandru Macedon

Expeditiile lui Alexandru Macedon..

DESCOPERIHILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

India, figureaza Megasthenes (īnceputul secolului al III-lea ī.e.n.). Datorita lui, vechii greci au aflat cīte ceva despre valea cu populatia deasa a Gangelui, brazdata de zeci de rīuri, pre­cum si despre marele sir de munti Imai (Himalaia), care se īntinde spre rasarit, la nord de cīmpie.

Dar la autorii antici din secolul al III-lea ī.e.n. se ob­serva un regres ciudat īntr-o alta privinta. Un oarecare Pa-trocle a fost cīrmuitorul uneia din regiunile de līnga marea Caspica īn anii 285-280 ī.e.n. El a "cercetat" marea Cas-

:a si a ajuns la concluzia uimitoare ca ea reprezinta un golf al ocea-lui Nordic ("Scitic"). Aceasta parere s-a mentinut īn literatura antica ia īn secolul I e.n. inclusiv, cīnd a fost infirmata īn "Geografia" lui īlemeu ^secolul al II-lea e.n.), si totusi a dainuit si īn evul mediu, ia la calatoria lui Ruysbroeck (secolul al XlII-lea). Unii istorici explica ;seala lui Patrocle prin faptul ca el, probabil pe baza unor informatii ese de la altii, a luat gurile Volgai, pe atunci necunoscuta grecilor, :pt strāmtoare maritima.