DESCOPERIRILE OLANDEZILOR IN AUSTRALIA SI OCEANIA

DESCOPERIRILE OLANDEZILOR ÎN AUSTRALIA sI OCEANIA

DESCOPERIRILE FĂCUTE ÎN AUSTRALIA ÎNAINTE DE TASMAN

De îndata ce au debarcat în lava si în alte cîteva insule din Indo­nezia, olandezii au început sa caute noi cai de la capul Bunei Sperante spre aceste insule. Drumurile lor se aflau mult mai la sud decît ale por­tughezilor, deoarece la începutul secolului al XVII-lea portughezii mai stapîneau o serie de puncte de sprijin în partea de nord a oceanului In­dian. Olandezii foloseau vînturile permanente dinspre vest care bateau la latitudinile sudice relativ mari în oceanul Indian si cînd ajungeau Pina la meridianul pe care, dupa socoteala lor, se afla lava de vest, co­teau spre nord..

_lati ^Circulînd în oceanul Indian spre rasarit, între paralelele de 20 si 30°
jj ^ur,^lne sudica, olandezii se apropiau foarte des de tarmurile apusene
" ^ontinentului sudic", iar uneori le vedeau si chiar le vizitau, dar
T ^aco*° ^un desert aproape lipsit de viata si triburi aflate pe o
inte ^extrem ^^e înapoiata de civilizatie. Totusi, aceasta coasta prezenta
apa P⁶¹^¹"¹¹ olandezi, caci numai aici îsi puteau reînnoi rezervele de
s_{ar s}* ^a ^ aceea, Compania olandeza a Indiilor de est socotea nece-
dic. î_n^e^^P^^reze tarmurile dinspre oceanul Indian ale Continentului su-
-^Or> Pam"^ara ?^{e aceas}t^a; ^a spera sa gaseasca acolo, mai aproape de ecua-
^sa Poata ¹?*^Ur* ^ma* n¹T⁰⁸⁸⁶ si cu o populatie mai densa, ai caror locuitori
_3lt ^d« transformati în sclavi. '

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Un factor important în descoperirea de catre olandezi a Aus care în secolul al XVII-lea a început sa fie denumita Noua Olanda si tendinta de a gasi locuri bogate în perle, zacaminte de aur sa ^S *°^st mante, precum si noi regiuni unde sa se poata cumpara miroden"

La începutul secolului al XVII-lea, Noua Guinee, situata dest 1
aproape de lava, era considerata drept o parte a continentului s h-^⁶
Primele stiri despre descoperirea Australiei de catre olandezi se 1 ^Cl
tocmai de încercarea de a explora Noua Guinee, ale carei tarmuri ⁶^
dice - dupa cum am aratat - erau cunoscute portughezilor si _sr> ⁿ?^r~
Iilor. P«no-

In noiembrie 1605 a fost trimis din Bantam (lava de vest) spre co r nentul sudic pe o corabie a companiei - "Duyfken" ("Porumbita") *"" Villem Janszoon, care a intrat în istoria descoperirilor sub numele n~^ scurtat al tatalui sau Jansz. El a înaintat de-a lungul tarmului sudic Noii Guinee, fara sa observe intrarea dinspre vest în strîmtoarea Torr Apoi, mergînd de-a lungul tarmului descoperit de el, care, dupa cum stim acum, reprezenta marginea de nord-vest a peninsulei Cape York din Australia, a patruns spre miazazi pîna la aproximativ 14° latitudine sudica. Dupa ce, la 6 iunie 1606, a ajuns la un cap pe care 1-a denumit Keerweer (Turnagain - "Cotitura"), Jansz a fost nevoit sa se întoarca

Relatarile lui Jansz au confirmat parerea ca Noua Guinee ar fi o peninsula nordica a continentului sudic care se întinde, poate, pîna la "Polul Antarctic". Fireste, olandezii nu puteau sti ca tot în 1606 spa­niolul Torres a dovedit prin calatoria sa ca Noua Guinee este o insula uriasa.

La 10 ani dupa calatoria lui Jansz, pe drumul spre Batavia sau b înapoiere, capitanii olandezi au început sa descopere una dupa alta - Ia date si în regiuni diferite - portiuni mari de pe litoralul nordic, vestic si sudic al Noii Olande.

In 1616, corabia "Eendracht" a descoperit coasta Eendracht între 23 si 26°5' latitudine sudica. Printr-o întîmplare fericita, dupa 80 de ani (în 1697) un capitan olandez - Vlaming - a gasit pe tarmul golfului Shark (Rechinului) un stîlp, iar sub el o farfurie de cositor pe care erau gravate data descoperirii, numele vasului ("Eendracht") si numele capita­nului. Era Dirk Hartog, al carui nume a fost dat insulei situate la sud e golful Shark.

în 1618, marinari olandezi de pe corabia "Zeewolf" ("Lup de mare I au debarcat pe tarmul Australiei în dreptul paralelei de 21°20' l^atl dine sudica.

In 1619, doi capitani olandezi Frederik Houtman si Iakob corabiile "Dordrecht" si "Amsterdam" au descoperit o portiune de pe ralul Australiei de vest (coasta Edel), între 27° si 32°30' latitudine su si peninsula Edel. Aceiasi capitani au descoperit stâncile Houtm^an dreptul paralelei de 20°46' latitudine sudica.

DESCOPERIRILE OLANDEZILOR ÎN AUSTRALIA sI OCEANIA

y.     . *. .ipsrrti cnte de olandez) nainte de Tasm

(_CW^te ut: -' t vi

Co.istelc cercrfatp PT T ^{dw)a oar n I62S} C^ste neexplwat*¹

Desfasurarea! descoperirii Australiei, înainte de Tasman.

în 1622, capitanul necunoscut al corabiei "Leeuwin" a descoperit
extremitatea de sud-vest a Australiei (Capul Leeuwin).
d 9n°^* ^Ce ° ^cora^i^e engleza s-a lovit de stînci în dreptul paralelei
.^e ^ latitudine sudica, directorii Companiei olandeze a Indiilor de est
cau¹¹"    ■ ^{Seama ce} primejdie poate sa ameninte vasele companiei din
za ca apele oceanului Indian de lînga tarmurile Australiei apusene
^⁶ ^ ^td l

Ind"       -^^{6 pu}^^{n stu}di^ate. S-a hotarît sa se exploreze zona din oceanul 5qo ,^{n S1}tuata la sud de lava, aproximativ pîna în dreptul paralelei de

^{tltUdi sudica}- ^{In 1623 au fost} trimise din Batavia spre sud doua

i

pe _ca j    "■ ^^umee pîna la iesirea apuseana din strîmtoarea Torres, lui J_a         ^asemenea n-a observat-o, a cotit spre sud si, urmînd drumul g 1 ^{SZ       a} ^^un§^ul coastei apusene a peninsulei Cape York, a ajuns ^{a Paralela d}e 17° 8' latitudine sudica, trecînd de gurile unui rîu, ^1-a dat numele de Staaten (astazi Gilbert River). Pilotul principal

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Polinesieni (desen de Tasman).

al acestei expeditii a întocmit o harta a regiunii explorate. Printre al­tele, intrarea apuseana în strîmtoarea Torres este indicata ca golf. Cu prilejul unei debarcari pe coasta, în conditii ce nu s-au lamurit, multi marinari olandezi au fost ucisi.

In ianuarie 1627, Peter Nuyts a descoperit tarmul suddc al Australiei pîna la insula Saint Francis din arhipelagul Nuyts, situata în dreptul me­ridianului de 133° longitudine estica, lînga coasta de nord-est a Marelui golf australian.

Aproape în acelasi timp cu Nuyts, capitanul Frans Tissen a ajuns de asemenea pîna la tarmul rasaritean al Marelui golf australian, înain-tînd ceva mai la sud de arhipelagul Nuyts.

în 1628, acelasi Nuyts a descoperit în nord-vestul Australiei, în drep­tul paralelei de 20° latitudine sudica Ţara lui De Witte (denumire care nu s-a pastrat pe hartile moderne).

Mai ramasese un mare gol pe coasta Australiei de vest, între 7~^r*
Eendracht si Edel. Pe aceasta portiune, în dreptul paralelei de 28 *^a
tudine sudica, a naufragiat în iunie 1629, în apropiere de stîncile^**?
man, corabia comandata de capitanul olandez Frans Pelsart. Debarcm
continent, el a explorat fara sa vrea o portiune înca necunoscuta a c
tei si a împlinit astfel acest gol. j_e

In 1636, Gerrit Tomaszoon Paol a plecat cu doua corabii din ^inSU_ctul Banda (Moluce) spre tarmul sudic al Noii Guinee si a ajuns în P^u

DESCOPERIRILE OLANDEZILOR IN AUSTRALIA sI OCEANIA

", au fost ucisi niste marinari din echipajul lui Jan Carstensz. _unde î" ■ _marinari de ai sai au fost de asemenea ucisi. Comanda a^! p_aol si ^trel gu_Storul Peters. El a descoperit Ţarile Arnhem si Van Diemen _reluat-° ⁿ ^_araielei de 12° latitudine sudica, iar pe drumul de înapo-|j_in dreptu 1P _Bancj_a a descoperit insulele Tanimbar situate la 8° lati-ire sp^re ^ _â ^ i^\° longitudine estica, la est-nord-est de Timor.

ne suai       ^_uru\ anului 1640 olandezii cunosteau, desi nu prea exact, Asadar, i ^ ^ ^^ olanda (Australia): la nord - Ţara Arnhem¹ urmatoare^ ^^ ^ peninsulei Cape York; tot tarmul apusean al Aus-si coasta . _ma^_at_ea d_e vest a litoralului sudic al continentului, pe care

ca Noua Olanda este o uriasa peninsula nord-vestica a

V^rede

tinentului sudic înca nestudiat, care ar umple emisfera sudica, penin-^C°la ce se întinde de la nord-est spre sud-vest, din Noua Guinee² pîna la tarmul descoperit de Nuyts si Tissen.

PRIMA EXPEDIŢIE A LUI TASMAN: DESCOPERIREA ŢĂRII

LUI VAN DIEMEN, A NOII ZELANDE sI A INSULELOR

DIN OCEANIA TROPICALĂ

Dupa expeditia lui Quast, în care Abel Tasman si-a cîstigat renu-mele de navigator stralucit, Van Diemen 1-a trimis în 1642 cu doua corabii, din Batavia spre insula Mauriciu. De acolo ei trebuia sa încerce sa ocoleasca pe la sud, la latitudini cît mai mari, Noua Olanda si sâ se întoarca la Batavia, trecînd prin arhipelagul Solomon. Totodata, Tasman trebuia sa exploreze drumul cel mai comod din India spre Chile si, în masura posibilitatilor, sa cerceteze bogatiile tarilor de pe continentul sudic pe care le va vizita. Potrivit unei legende, Van Diemen i-a dat lui Tasman însarcinari atît de grele si i-a pus la dispozitie doua corabii vechi, aproape putrede, pentru ca acesta, pilot sarac, îndraznise sa ceara mîna Mariei, fiica lui, desi tatal ei era nici mai mult nici mai putin decît guvernatorul general al Indiilor de est olandeze! Dupa cît **e pare, aceasta legenda se bazeaza pe faptul ca Tasmarî a dat numele Mariei Van Diemen extremitatii nordice a pamîntului pe care 1-a luat drept marele continent sudic.

La 8 octombrie 1642, Tasman a plecat din insula Mauriciu spre sud, apoi a pornit spre est, mentinîndu-se în zona dintre 44° si 49° latitudine

^{lca- L}a 19 noiembrie el a socotit ca a înaintat cu 3° spre rasarit de brj^{10 unc}*^{e a}î^unsese Nuyts. Atunci a cotit spre nord-est si la 24 noiem-tâ_r^^a- ^descoPerit în dreptul paralelei de 42° 25' latitudine sudica un D_u " ^lnalt Pe care 1-a numit Ţara lui Van Diemen (astazi Tasmania). a ocol'?^{6 a} ^^na^ⁿ*^at d^e~^a lungul extremitatii sudice a acestui pamînt si ~°> el a descoperit un golf mare (Storm), a mai mers de-a lungul

nordic al peninsulei Arnhemland. "Soitul Cam ^       ^^{n acea} epoca legau Noua Guinee de continentul sudic, la rasarit do

J88

EPOCA MAÎULOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Coaste {sau insule) descoperite de Tasman

Co&ste descoperite tnalnte de Tssman
ps care et le cunostea
Coaste descoperite Înainte ele

Tasman, pe care el nu te cunostea Insute deâcopsrite Înainte de Tasman^

Prima calatorie A doua Giiâtorie

Prima si a doua expeditie a lui Tasman.

castei spre nord pîna la paralela de 42°, iar de acolo a cotit iarasi, la decembrie, spre rasarit. El nu stia daca a descoperit o insula sau o eninsula din sudul Noii Olande si timp de un secol si jumatate Ţara ii Van Diemen era considerata peninsula, pîna s-a descoperit strîmtoarea ass care o desparte de continent.

Dupa o calatorie de noua zile spre rasarit, Tasman a descoperit la
i decembrie 1*642, în dreptul paralelei de 42° latitudine sudica, o coasta
ihlta - capul Foulwind al insulei sudice a Noii Zelande. Tasman a luat
scatul descoperit de el drept o continuare a "Ţarii Statelor" descoperita
? Le Maire si Schouten; cu alte cuvinte, el a luat Noua Zelanda drept
parte a continentului sudic. De la capul Foulwind, Tasman a cotit
>re nord-est si a pornit în directia tarmurilor noului pamînt. In dreptul
tralelei de 40°30' latitudine sudica el a intrat într-un golf unde insularii
xaori) au ucis trei marinari olandezi care se aflau într-o barca. Potn"
t afirmatiilor lui Tasman, olandezii nu le dadusera nici un motiv p^en"
x aceasta crima. Navigatorul, mîhnit, a numit acest port "golful u
isilor" (astazi Golden Bay, adica golful de Aur). ^ _te

Tasman a trecut în apropiere de intrarea în strîmtoarea care desp° sula sudica a Noii Zelande de insula nordica, dar a luat-o drept    ^ ilf. Inaintînd mai departe spre nord de-a lungul coastei apusen ^ ⁿarii Statelor" (insula nordica a Noii Zelande), Tasman a ajuns i^a

DESCOPERIRILE OLANDEZILOR IN AUSTRALIA sI OCEANIA

Ifi43 la extremitatea nordica a acestui pamînt, pe care a denu-"i^{e 1} . yiaria Van Diemen (34°5" latitudine sudica). El a iesit în mit'^{0 ca}^_nUi_ui între acest cap si insulele Three Kings (Trei Regi), în de 34° latitudine sudica.

iji_asmarr a cotit spre nord-est în cautarea unor "insule ale vizitate de Le Maire si Schouten, a trecut la 19 ianuarie pe ₍j_enumita insula "Pasarilor tropicale" si în ziua urmatoare

lîngs o fe 1643) a ajuns în arhipelagul Tonga (astazi insulele Priete-(²° ^ia gj _a dat insulelor descoperite de dînsul, poate pentru a doua ⁿ nume olandeze care s-au mentinut pe harti pîna si în secolul al viX-lea: Middelburg (Eua), Amsterdam (Tongatabu) si Rotterdam (No-ka) Olandezii au ramas pîna la 1 februarie lînga insulele Tonga, si me lînga insula Nomuka, unde s-au aprovizionat cu apa. In aceasta ^an Tasman a pornit spre nord-vest, în directia lavei. Fara sa se opreasca undeva mai multa vreme, el a trecut, între 19 si 16° latitudine sudica, printr-un "roi" de recife, atoli si insule mici, iar la 6 februarie a ajuns la extremitatea rasariteana a unei insule mari (la 16°5' latitudine sudica, 180° longitudine estica). Tasman a descoperit grupul rasaritean al arhi­pelagului Figi, împreuna cu insula Vanua Levu, a doua ca marime din întregul arhipelag, si, judecind dupa harta sa, a vazut si insula princi­pala a acestui urias arhipelag din Polinezia tropicala - Viti Levu.

Dincolo de arhipelagul Figi, dupa ce a atins paralela de 5° latitudine sudica, Tasman a cotit direct spre vest. De-a lungul acestei paralele, el a trecut, la 22 martie, la nord de insulele Solomon, visate atît de el, cît si de Van Diemen, în apropiere de atolul Ontong lava (Lord Howe). La 1 aprilie el s-a apropiat de Noua Irlanda, a ocolit-o pe la nord si a ajuns (potrivit unei versiuni) pîna la Noua Britanie, dar a socotit ca ambele insule sînt parti din Noua Guinee. La 15 iunie Tasman a sosit la Batavia.

Marea expeditie a lui Tasman a dovedit nu numai ca Noua Olanda

nu este o parte a continentului antarctic, dar ca nici nu este situata în

apropierea acestuia. Pentru contemporanii lui Tasman a ramas însa

nerezolvata o problema foarte importanta, si anume, ce reprezinta Noua

anda - cel mai nou continent a carui existenta a dovedit-o marele

^avigator: un arhipelag gigantic sau un continent unic? si daca este un

°ntinent, care sînt contururile lui?

Xy_IŢ ^upa descoperirile facute de Cook si Boss la hotarul dintre secolele
din 1r~ ^a ^^evenit evident ca în timpul extraordinarei sale calatorii

_mj 1643, Tasman n-a atins în general adevarata Australie si nici

(T_asm ^{nu s}~^a apropiat de ea, ca Ţara lui Van Diemen este o insula fealiz"¹- ^^oua Guinee este de asemenea o insula si ca una din marile lor" tj^{11 a}*⁶ *^u* Tasman a fost totodata si o mare greseala: "Ţara State-^eS:O*^r'*^t^ ^^{e e}* ^{nu era} Continentul sudic, ci o insula (Noua Ze- ⁿu o singura insula, ci una dubla.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

- Cera'm    I^;V«7^r^--^^. i.le Banda

if.Ta'rajnt'elegerii 1628,' .'.'.V. \\\\\7<&SK\ .''.;>

y-. .o-'f."a:.n.'d'.'A*.*.:.'.■.■.'...'.".'.'...'...'..■/

lai Leeuwih 1622'."..'.'."

pŢara lui Nuyts 1627

Harta lui Tasman (schita).

A DOUA EXPEDIŢIE A LUI TASMAN: NOUA OLANDĂ - CONTINENT UNIC

Indiferent care au fost relatiile personale dintre guvernatorul gene-si simplul capitan, Van Diemen a apreciat just, atît marile realizari, si erorile expeditiei încheiate. El a dat ordin sa se echipeze alte trei abii, sub comanda lui Tasman, pentru a se stabili daca Noua Olanda î un continent unic, iar pentru aceasta sa se verifice daca în dreptul tului Carpentaria nu exista vreo strîmtoare care duce spre sud, catre ■a lui Van Diemen. în 1644, cele trei vase comandate de Tasman a^u t din Batavia si au pornit spre rasarit. In legatura cu aceasta expe-e nu s-au pastrat decît doua documente: scrisoarea lui Van Dieoien re directorul Companiei olandeze a Indiilor de est si o harta întocmita Abel Tasman si de pilotul sau principal, Frans Visscher, participa¹" ambele expeditii.

Din harta reiese ca vasele lui Tasman au navigat de-a lungul W~ lui de sud-vest al Noii Guinee pîna la golful Carpentaria, au ocolis sta rasariteana a acestuia si, pentru prima oara, coasta sudica si ^aP .

na. La nord-est de golf, cei doi marinari, desi foarte experiment u observat intrarea în strîmtoarea Torres, probabil din cauza ban^f recife de corali care o/ascund. Aproximativ în dreptul paralelei

CALATORI "DIN EUROPA OCCIDENTALA IN ASIA sI AFRICA

dine sudica, în apropiere de locul unde se afla strîmtoarea,
Yi° latit ^ g_Q^ ^. _Scrie: "apa dulce" (fara îndoiala, un rîu din
este indic York). Coasta sudica a golfului este indicata printr-6

p_Snins^ula _ua; p_{rin urmare}, aceasta expeditie a dovedit ca din golful linie ^con _wu exista nici o trecere spre sud catre Marele golf australian Carpf ^aljt_ara iui Van Diemen. Lînga tarmul de sud-vest al golfului ^ ^câîrL_r'ia se afla a doua inscriptie "apa dulce" - probabil gura mare-^Roper. Lînga coasta de nord-vest este indicata noua insula des-Groote Eylandt (insula Mare), denumire care s-a pastrat pîna în transcriptie olandeza.

"o realizare de cea mai mare importanta a fost si faptul ca Tasman . Visscher au explorat si au însemnat pe o harta exacta pentru acea me litoralul Australiei de nord si de vest, pe o distanta uriasa, între T^ra Arnhem de lînga golful Carpentaria si Ţara Eendracht, adica apro-mativ de la 12° latitudine sudica si 137° longitudine estica, pînâ la 23°45' latitudine sudica si 113°5' longitudine estica. Aceasta expeditie, -p care multi autori o considera neizbutita, a însemnat pe harta, daca socotim si golful Carpentaria, aproape 3500 km din linia de coasta si a dovedit ca toate pammturile descoperite de olandezi (în afara de Ţara Van Diemen) sînt parti ale unui continent unic - Noua Olanda.

Expeditia s-a întors la Batavia în acelasi an (1644). Despre soarta ulterioara a lui Abel Tasman nu se stie nimic, în afara de faptul ca a murit în 1659. Jurnalul pe care 1-a tinut în timpul calatoriei a fost publicat pentru prima oara abia dupa 200 de ani (1860) sub titlul: "Jur­nalul lui Abel Janszoon Tasman. Calatoria din 1642 spre Pamîntul sudic necunoscut".