DESCOPERIRILE SI CERCETARILE FACUTE DE CALATORI DIN EUROPA OCCIDENTALA IN ASIA SI AFRICA (1550-1650)

DESCOPERIRILE sI CERCETĂRILE FĂCUTE DE CĂLĂTORI DIN EUROPA OCCIDENTALĂ IN ASIA sI AFRICA (1550-1650)

PRIMII EXPLORATORI EUROPENI ĪN MUNŢII HIMALAIA sI ĪN TIBET

Th r^nrnu^ explorator european care a patruns īn mod indiscutabil īn G-nā \^a- ^f°^St *^ezui^tul portughez Antao Andrade. El a plecat din Delhi , l³-' ^ⁿ 1624, s-a īndreptat spre cursul superior al Gangelui si a explo-car f ^CUrsul ^rīului Alaknanda, unul dintre cele doua rīuri din Himalaia _Un ^e *°^rmeaza Gangele. Apoi, dupa ce a trecut peste Himalaia din regi-Pat" ^Urnaon (partea centrala si de vest a muntilor Himalaia Mare), el a lī_n - ⁿ.^{s m} Tibetul de sud-vest si a ajuns īn localitatea Ţaparang, situata intim ^1Zvoarel^e rīului Sutlej. Cu permisiunea cīrmuitorului local, el a Pīfia ?^lat īn anul urmator la Ţaparang o misiune iezuita, care a fiintat ^ln 1641 si a constituit punctul de pornire pentru o serie de expe-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

ii īn diferite directii. In urma acestei expeditii, iezuitii au strī_n
;at material geografic si etnografic īn legatura cu Tibetul de sud- ^
;u Himalaia Mare de vest (din Kumaon si din Punjab). ~^Vest

In acelasi timp o alta misiune catolica a patruns peste Himalai arit īn Tibetul de sud si a ajuns īn orasul sigatze, situata īn val^ lui Ţangpo (cursul superior al rīului Brahmaputra). La īnapoiere ^ ;6, doi calugari misionari au trecut peste Himalaia de rasarit ī_n di/¹¹ : locuri. Unul dintre ei, Joao Cabrai, a trecut īn India de nord n ^* tan, spre valea cursului inferior al rīului Brahmaputra, iar al doil eban Casella, prin Nepal. Amīndoi au strīns pretioase materiale ge<v fice despre regiunile din muntii Himalaia, dar rapoartele lor au W ite īn arhivele din Roma abia īn secolul al XX-lea.

In 1631, Andrade a trimis de la misiunea din Ţaparang pe calugarul incisco Acevedo spre India pe un nou drum. 10410x231k Acesta a trecut de l_a jarele fluviului Sutlej la izvoarele Indului, a coborīt pe valea acestuia a la orasul Leh (Kasmir), iar de acolo, prin trecatorile din partea de t a muntilor Himalaia, a ajuns īn India pe un drum comercial obis-t pentru negutatorii localnici, care se termina īn orasul Lahore (Pun-i. Asadar, īn decurs de cītiva ani, misionarii catolici au explorat cursu-

superioare ale Indului si Brahmaputrei, zona sudica de la granita etului, au vizitat Nepalul si Butanul si au traversat muntii Himalaia /est, īn centru si īn rasarit.

PLORAREA ETIOPIEI sI DESCOPERIREA IZVORULUI NILULUI ALBASTRU

Expeditia portugheza a Iui Rodrigo Lima (1520) 1-a gasit pe Pero do ilhao īnca īn Etiopia si s-a folosit de vasta lui experienta pentru a ;i cunostintele europenilor despre aceasta tara. Expeditia lui Lima a urmata de o serie de alte expeditii, iar din a doua jumatate a seco-li al XVI-lea ordinul iezuitilor a īnceput sa trimita acolo misionari asemenea īn cea mai mare parte portughezi) cu scopul de a obtine ipirea bisericii crestine din Etiopia la biserica romano-catolica. Unul ;re acesti misionari, portughezul Pedro Paez, a venit īn Etiopia īn ī si a trait acolo multi ani. In 1613 (se pare ca nu pentru prima i), Paez a ajuns la marele lac din muntii Tana (3 630 km²), situat la ititudine de 1 830 mtr. īn partea de nord-vest a podisului Abisiniei, latitudine nordica. El a descoperit ca din lac izvoraste marele Abbai, care curge spre sud. Paez a urmat cursul rīului si a observa icesta descrie īn Abisinia un mare arc spre rasarit, coteste apoi spre I-vest si coborīnd de pe podis īn cīmpie curge spre Nil. Paez a, iden-at just rīul Abbai cu Nilul albastru. Dar el a mai tras din observa-sale geografice īnca o concluzie, foarte importanta. In }^3a^^iri-_e ui Abbai-Nilul albastru, perioada de ploi dureaza de obicei din ^iun. i īn septembrie, iar Paez stia ca īn Nil apele īncep sa creasca pe ocul lunii iunie si nivelul lor continua sa ramīna ridicat P^ina ■ iitul lunii septembrie, iar adesea pīna la mijlocul lunii ^octon^"j£ aceasta baza el a facut presupunerea dovedita justa ca ves

CALATORI DIN EUROPA OCCIDENTALA IN ASIA sI AFRICA

_ai_e Cilului īn Egipt au legatura cu cresterea nivelului apei īn ^ puiul albastru īn perioada ploilor.

^b<A oape īn acelasi timp cu Paez si alti iezuiti au īnceput sa caute un ai usor pentru portughezi spre Etiopia, din directia oceanului tn ni ^ ^ marii Rosii, unde īn acel timp si-au instaurat dominatia Indian, _acest _SCop, Iezuitul Jirome Lobo a trecut din Goa (India) īn turcii- _african Maiindi, situat īn dreptul paralelei de 3° latitudine sudica portu _{e a}tunci era o baza portugheza. De aici el a īnaintat de-a lungul si care ^P_exp^_orīncj ^ deosebita atentie portiunea de la insula Patta (īn ^COaS tui paralelei de 2° latitudine sudica) pīna la gurile marelui rīu Djuba ^sa ecuator) care curge dinspre partea de sud-est a podisului Abisiniei. nr drumul spre centrul Etiopiei, īn sus pe valea rīului Djuba i s-a parut !. Lobo prea lung si, dupa cīte a aflat de la diferiti oameni, anevoios si lin de primejdii; de aceea s-a īntors īn India. Dupa aceea, Lobo a plecat din nou spre coasta Etiopiei, de data aceasta īn regiunea strīmtorii Bab el Mandeb, si a debarcat acolo. Traversīnd stepele pustii din Danakil, el a patruns īn regiunile muntoase din Etiopia de nord, iar apoi a traversat podisul de la nord spre sud, pīna la lacul Abaia. Lobo a explorat de ase­menea cursul superior al Nilului albastru si a confirmat relatarile lui Paez.

DESCOPERIREA CURSULUI MIJLOCIU AL FLUVIULUI ZAMBEZI sI A LACULUI NYASA

Bazele portugheze de pe coasta rasariteana a Africii erau subordo­nate, īn secolul al XVI-lea viceregelui portughez al Indiei. La mijlocul se­colului al XVI-lea Lourenco Marques a organizat un post īn golful Dela-goa (īn dreptul paralelei de 26° latitudine sudica) cu scopul de a extinde comertul portughez cu negrii bantu din Africa de sud. Pe acest loc a luat mai tīrziu fiinta un oras denumit īn cinstea lui, Lourenco Marques, astazi capitala Africii rasaritene portugheze.

Portughezii patrundeau īn interiorul Africii, la sud de ecuator, din directia oceanului Indian pe fluviul Zambezi, dar īn secolul al XVI-lea nu ajungeau īnca prea departe. Ţinta lor era asa-numita Monomotapa - stat al negrilor situat la sud-vest de cursul mijlociu al fluviului Zambezi, unde se aflau mari zacaminte de aur. Incepīnd din anul 1571, guvernul portughez a trimis de cīteva ori la Monomotapa detasamente de cucerire sub comanda lui Barreto, dar toate aceste expeditii au esuat. Totusi, ele ^au sporit cunostintele portughezilor despre regiunile situate pe ambele maluri ale cursului inferior al fluviului Zambezi. In urma expeditiilor m Barreto a fost īntemeiat pe fluviul Zambezi, īn dreptul paralelei de

latitudine sudica, postul Tete, care a devenit centrul comertului cu ^onomotapa, iar īn secolele XVII-XIX - baza de pornire pentru o serie XVn^Pe^itii de explorare īn interiorul Africii. La sfīrsitul secolului al ci_al     ^a portughezii aveau chiar īn Monomotapa trei mici posturi comer-

'1* afluentii sudici al fluviului Zambezi.

^m Tete, portughezii au urcat pe cursul mijlociu al fluviului Zambezi, ^ ^cascada Quebrabasa pīna la localitatea Chicoa (32°30' longitu-ā) si au cautat de aici drumul cel mai scurt spre tarmul ocea-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

nului Indian. In acest scop, Gaspar Bucarro a pornit īn 1616 din P spre nord-est si a descoperit pe acest drum lacul Nyasa (30 800 i jrimul dintre marile lacuri africane pe care le-a vazut vreun eur 3ucarro nu a cercetat cīt de departe se īntinde lacul spre nord >colit pe la sud, descoperind ca din el izvoraste marele rīu Shire \f\ ^^a ■are se varsa īn Zambezi aproape de estuar; gurile lui erau cuno ^^ >e atunci portughezilor. Dincolo de rīul Shire el a cotit spre nord-e^⁶ i mers pe valea rīului Ludjenda, apoi pe marele rīu Ruvuma, ajurJ- ^?' >īna la ocean. Bucarro si-a īncheiat calatoria, remarcabila īn ceea ce⁰^ ^reste rezultatele geografice, īn portul Kilwa, la nord de gurile f tuvuma.

PARTEA A CINCEA

_COPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

PERIOADA I

(DE LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XVII-LEA PINĂ IN SECOLUL AL XVIII-LEA)

Capitolul

tKCHEIEREA DESCOPERIRII KAMCIATKĂI sI DESCOPERIREA
INSULELOR KURILE

EXPEDIŢIA LUI ATLASOV IN KAMCIATKA

La mijlocul secolului al XVII-lea, īntarindu-se la Nijne-Kolīmsk si īn cetatuia Anadīr, rusii nu se margineau numai sa strīnga iasakul de la mkaghirii si ciukcii localnici, dar efectuau si expeditii pīna departe spre sud-vest, īn tinuturile koriacilor. De la ei cuceritorii au aflat despre rīul kamciatka, situat la sud. Este foarte probabil, dupa cum am aratat mai sus ca cei dintīi pe care furtuna i-a aruncat pe peninsula Kamciatka sa fi fost oamenii lui Fedot Alekseev Popov. Cea de-a doua descoperire a peninsulei Kamciatka a avut loc la sfīrsitul secolului al XVII-lea, fiind facuta de Vladimir Vasilievici Atlasov¹, care a īntocmit o descriere destul de amanuntita si exacta a peninsulei si a caracterizat īn mod stralucit din punct de vedere etnografic populatia bastinasa. Ofiterul de cazaci Atlasov a fost trimis īn 1695 din Iakutsk īn cetatuia Anadīr cu o suta de cazaci sa strīnga iasakul de la koriacii si iukaghirii localnici. Chiar īn anul urmator el a trimis īn sudul peninsulei Ciukotka, la koriacii de pe litoral, un mic detasament (saisprezece oameni) sub comanda cazacului Lulea Morozko din Iakutsk. Acesta a patruns īnsa mult mai departe spre sud-vest, īn peninsula Kamciatka si a ajuns pīna la rīul Tighil, care curge

lantul de munti Sredinnīi spre vest si se varsa īn marea Ohotsk. Pe cazacii au īntīlnit prima asezare a kamciadalilor. Dupa ce a pra-.t-o, Morozko s-a īntors la Anadīr.

La īnceputul anului 1697, Atlasov īnsusi, cu un detasament de 120 de
. " jumatate rusi si jumatate iukaghiri, a pornit cu sanii trase de
! m expeditie īmpotriva kamciadalilor. Detasamentul a trecut peste
M'h . J*^na» P^e drumul descoperit cu jumatate de secol īnainte de
mul - ^^tacluhm. Atlasov a īnaintat apoi mai departe spre sud, pe tar-
w. ^ras&ritean al estuarului Penjina. Cam īn dreptul paralelei de 60°
c_{e s} nordica, el a cotit spre rasarit, catre gurile unuia dintre rīurile

^varsa īn golful Oliutorsk din marea Bering. Aici el a impus la iasak

^S4 ejj_Ce . darile extrem de cuprinzatoare ale lui Atlasov, care scot īn evidenta inteligenta ^teSral ^°^na^ si deosebitul sau simt de observatie, au fost publicate de cīteva ori in-^sau Partial.

^la descoperirilor geografice I. II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

^S?^V

umu* o.pane ai# oam_en7- a
sub comanda lui Morozk ^s^i
lungul tarmului rasarit? ^de^
Kamciatkai, iar el _s-a īm ^
marea Ohotsk si _a pomi* ^
sud, de-a lungul coastei ^&Pre
sene a peninsulei. Unii rr
iukaghirii rare faceau parte j?⁶
detasamentul lui Atlasov
rasculat si īn lupta cincisD ^U
zece rusi au fost raniti i_ar t ^
ucisi. Atunci, Atlasov i__a <i '
mat pe oamenii lui MorozW
cu ajutorul lor i-a respins £
rasculati. ^

Detasamentul rusilor, unit cu iukaghirii care le mai ra­masesera credinciosi, a pornit īn sus pe rīul Tighil, pīna la lan­tul Sredinnii, 1-a trecut si a patruns īn valea rīului Kamci­atka, īn regiunea vulcanului rw-roios Kliucev. Potrivit relatari­lor lui Atlasov, kamciadalii pe care i-a īntīlnit el aici pentru prima oara "poarta haine de amur, vulpe si ren, iar dedesubt le captusesc cu blana de cīine. Au iurte e iarna din pamīnt si iurte de vara asezate pe stīlpi īnalti de trei sajeni e care sīnt prinse scīnduri acoperite cu scoarta de brad. In iurtele acelea, se urca pe scari. Iurtele sīnt asezate aproape una de alta, fiind la iT ic cītg doua, trei si chiar patru sute. Ei se hranesc cu peste si vir° estele īl manīruca crud si īnghetat. Pentru iarna pun pestele crud .opi, īl acopera cu pamīnt si el putrezeste acolo. Apoi īl scot, īl ]

niste oale pe care le umplu cu apa, le īncalzesc, amesteca pestele ^c >a si beau. Pestele raspīndeste o duhoare grea Ca arme, au f^rca

ilui traia atunci o populatie densa. "si cum mergeam pe zut pe ambele maluri ale rīului o mare multime de straini si ^_anf; tri". Peste trei zile aliatii au ajuns la cetatuile kameiadalilor " . _sajcul. >lo se aflau peste 400 de iurte. Acestia au refuzat sa plateasca oa»

ĪNCHEIEREA DESCOPERIRII KAMCIATKAI

Iurte ale kamciadalilor (dupa S. Kraseninnikov).

"si atunci Volodimer cu ostenii i-^a batut pe kamciadali, au omorīt pe unii din ei si le-au ars asezarile"¹.

Atlasov a trimis īn recunoastere īn jos pe rīul Kamciatka spre mare un cazac care a numarat de la gura rīului Elovka pīna la mare, pe o dis­tanta de aproape 150 km, 160 de "cetatui". Atlasov spune ca īntr-o ceta-tuie a kamciadalilor traiau 150-200 de oameni īntr-una sau doua iurte de iarna, adica īn timpul iernii ei traiau īn bordeie mari gentilioe. .Jurtele de vara se afla līnga cetatui, pe stīlpi, si fiecare om īsi are iurta sa".

_ Prin urmare, īn timpul cuceririi ei, īn valea de pe cursul inferior al Kainciatkai exista o populatie destul de densa; de la o "asezare" mare P^a la alta distantele erau mici, adesea mai putin de un kilometru. Po-je ^ca^^cu^^e^^or celor mai modeste, īn regiunea cursului inferior al rīului amcitka traiau vreo 25 000 de oameni. Dupa doua sute de ani, spre ?! ^secolului al XlX-lea, nu mai ramasesera īn toata Kamciatka ^cit 4 000 de kamciadali.

parte, Atlasov arata cum luptau kamciadalii: " ... arunca pietre cu prastia ^ap°i lovesc cu pari ascutiti si cu bīte. Rusii s-au apropiat de cetatuie cu scu- ^^t *^oc si ^aP°i ^{au stat īn} f^at^a iurtelor de unde fugeau strainii dusmani si pe

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

Sanii trase de cīini (dupa 5. Krasenintiikov).

Dupa ce a strīns informatii despre cursul inferior al rīului Kam-
ciatka, Atlasov a pornit īnapoi. Trecīnd peste lantul Sredinnīi, el a īnce­
put sa urmareasca pe koriacii crescatori de reni care ar fi vrut sa-i fure
renii si a ajuns linga marea Ohotsk. "si ne-am batut o zi si o noapte...
am omorīt 150 de koriaci si le-am luat renii pe care i^am mīncat. Iar alti
koriaci au fugit prin padurii". Atunci, cazacii au cotit din nou spre sud
si au pornit de-a lungul coastei apusene a Kamciatkai. Koriacii crescatori
de reni fugeau din calea lor, parasindu-si asezarile. Atlasov i-a urmarit
timp de sase saptamīni. De la kamciadalii īntīlniti īn drum, el strīngea
iasakul "cu blīndete si bunatate". In cele din urma, detasamentul i-^a
ajuns pe koriaci si "a īnceput lupta . . . iar pe multi koriaci i-am omont,
le-am luat casele si renii si cu asta ne-am hranit..." Mergīnd mai de­
parte spre sud, rusii au īntīlnit pe primii "mujici kurili (aini) - sase ce-
tatui cu multi oameni īn ele..." si cu acestia s-a dat o lupta, fiindca ei
nu au vrut sa plateasca iasakul. Cazacii au cucerit una dintre cetatui s
"i-au omorīt pe toti cei 60 de kurili care au opus rezistenta", dar de a
cetatui nu s-au atins, deoarece si-au dat seama ca ainii "n-au nici
fel de avere si n-ai de unde sa iei iasak; iar samuri si vulpi sm
numar foarte mare pe pamīntul lor, numai ca nu-i vīneaza, caci n^u
cui sa-i vīnda". jj_r

Detasamentul lui Atlasov se afla la vVeo 2 000 km de cetatuia ^An^_ri si numai la 100 km de extremitatea sudita a peninsulei Kaniciatka-dupa cum spuneau localnicii, mai departje, spre sud, "pe rīuri sīnt     ^ multi oameni", iar la rusi praful de pusca si plumbii erau pe fīrs¹

ĪNCHEIEREA DESCOPERIRII KAMC1ATKĂI

■ ~ ~

_a j_ntors īn cetatuia Anadīr, iar de acolo a plecat cu de-

^ i Iakutsk. Expeditia lui Atlasov, din Iakutsk prin Anadīr
sau w _{& dur&t dnd &ni} (₁₆₉₅_₁₇₀₀)i _īn g^ _timp

pfnā īnS^detasamentul sau peste 11 000 km. el a str^at>a ^"_g&t «_n ^amciatka, īn cetatuia verhue-Kamczafsfc, pe ca-Atlasov ^_{eriufcou cU} un detasament de cincisprezece oameni. Dupa zacul P°^taP c_eri_Ukov era prudent din fire si nu prea lacom; el a facut cīt se P^are: _m kamciadalii si nu a strāns de la ei iasak. In felul acesta negot Pf^^ce printre ei timp de trei ani. Dar dupa ce a fost schimbat, _a trait īn v^a j_ntorcea }_a cetatuia Anadīr, a fost ucis īmpreuna cu oamenii

^If^ci rasculati.

sai de ko ^ Atlasov a plecat la Moscova sa prezinte raportul. Acolo ?^1It numit staroste de cazaci si trimis din nou īn Kamciatka īn 1701. ^{el a} -°1 Angara el a pradat un vas cu fundul plat ("doscianik") īncarcat ^Pe marfuri chinezesti, care apartineau unui negustor rus. Pagubasul a T us o plīngere īmpotriva lui si "Ermak al Kamciatkai", cum 1-a denu-? Puskin a fost arestat, torturat si aruncat īn īnchisoare, unde a stat ^mi ani (pīna īn 1707).

ĪNCHEIEREA DESCOPERIRII KAMCIATKĂI sI MOARTEA LUI ATLASOV (1711)

In acea vreme au patruns īn Kamciatka si alte cīteva grupuri de cazaci si "voluntari"; ei au construit aici puncte de iernat si cetatui², jefuind si omorīnd pe kamciadali. Dar tot ei au terminat descoperirea Kamciatkai si au fost primii care au vazut insulele Kurile. In 1706, gu­vernatorul Vasili Kolesov a trimis īn "Ţara Kurililor", adica īn partea cea mai sudica a Kamciatkai, pe Mihail Nasedkin ca sa-i aduca la ascul­tare pe "strainii nesupusi". Nasedkin a pornit spre sud cu sanii trase de dini, dar nu a ajuns pīna la Nos, adica pīna la capul Lopatka, ci a trimis acolo cītiva oameni. Acestia au anuntat ca de pe Nos se vede dincolo de stnmtori un pamīnt mare "dar ca nu pot ajunge la acel pamīnt, caci nu au corabii si nici nu au de unde sa le ia".

Cīnd stirile despre samavolniciile din Kamciatka au ajuns la Mos-9ova, guvernul tarist si-a adus aminte de Atlasov, a poruncit ca el sa fie iDerat si l-_a trimis ca guvernator īn Kamciatka, sa faca ordine si "sa-si

^{seaCa Vi     din trecut}"- ^{l s}"^{au dat} depline puteri asupra cazacilor. Sub

īn cetatea Anadīr si aproape toti cazacii au trimis denun-

Kamciatk^^"^ ^{de samav}°lⁿi^ciil^e si de cruzimea lui. El a sosit īn _{cu v}- , ^{a ln} iulie 1707. Dupa sase luni, īn decembrie, cazacii obisnuiti _n ioera s-au razvratit, l-au īnlaturat de la conducere si si-au ales J*>mdt, iar ca justificare au trimis la Iakutsk alte plīngeri,

P^{este tre}i ani a durat expeditia de la cetatuia Anadīr pīna īn Kamciatka

^tetatuil_e r-,7 ^a ^^ernne-Kamciatsk, unde a stat cītiva ani Seriukov, s-au mai construit ^a°keretk _si NiiKk

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

- -

sustinīnd ca Atlasov i-ar fi asuprit si ca ar fi savīrsit si alte farādel Rasculatii l-au aruncat pe Atlasov īn īnchisoare si i-au confiscat q~ ®. īn favoarea statului. Atlasov a fugit din īnchisoare si a venit la Kamciatsk. El a cerut guvernatorului local sa-i predea conducerea' tuii; acesta a refuzat, dar 1-a lasat īn libertate.

Intre timp, guvernatorul din Iakutsk, dupa ce a facut cunoscut Moscova plīngerile īmpotriva lui Atlasov, a trimis ca guvernator -Kamciatka pe "fiul de boier" Piotr Cirikov cu un detasament de cin ^ zeci de oameni. Pe drum, acesta a pierdut īn ciocnirile cu loealn'°^ (koriacii de pe coasta Oliutorsk) treisprezece oameni si o parte din m^¹ nitii. Sosind īn Kamciatka, Cirikov a preluat conducerea tinutului si^U~ trimis pe rīul Bolsaia (Mare) un detasament de patruzeci de cazaci dp^ tru supunerea kamciadalilor. Acestia īnsa i-au atacat cu forte puternici pe cazaci; opt cazaci au fost ucisi si aproape toti ceilalti raniti. Cazaci' au stat o luna īntreaga asediati si au scapat greu prin fuga. Cirikov īnsusi, cu cincizeci de cazaci, a efectuat o expeditie spre tarmurile marii Bering, a supus pe kamciadalii localnici si i-a pus sa plateasca din nou iasak.

In toamna a sosit de la Iakutsk ofiterul de cazaci Osip Mironovici Lipin, cu un detasament de patruzeci de oameni ca sa-1 schimbe pe Ciri­kov. Astfel, īn Kamciatka s-au aflat dintr-o data trei guvernatori: Atla­sov, care nu era īnca destituit oficial, Cirikov si Lipin. Cirikov i-a predat lui Lipin cetatuia Verhne-Kamciatsk si īn octombrie a plecat cu barcile la Nijne-Kamciatsk īmpreuna cu oamenii sai. El voia sa ierneze acolo si apoi sa plece cu iasakul strīns la Iakutsk, prin marea Ohotsk. In decembrie a sosit cu niste treburi la Nijne-Kamciatsk si Lipin. In ianuarie 1711, īn timp ce se īntorceau amīndoi la Verhne-Kamciatsk, Lipin a fost omo-rit pe drum de cazacii rasculati. Acestia nu s-au atins deocamdata de Cirikov, ci au plecat spre Nijne-Kamciatsk ca sa-1 ucida pe Atlasov. "Ei s-au oprit la jumatate de versta de cetatuie si au trimis la dīnsul trei cazaci cu o scrisoare, urmīnd ca acestia sa-1 ucida īn timp ce el va citi scrisoarea.. . Dar l-au gasit dormind si l-au īnjunghiat. Asa a pierit acest Ermak al Kamciatkai! Rasculatii au intrat apoi īn cetate... Con­ducatorii lor erau Danilo Antiferov si Ivan Kozīrevski. Rasculatii au pus mina pe avutul guvernatorilor ucisi au ales pe Antiferov ca hatman-iar pe Kozīrevski ca ajutor al acestuia, au adus din Tighil lucrurile lui Atlasov au pus mīna pe proviziile si pīnzele pregatite de Mirono^ (Lipin) pentru drumul pe mare si au plecat īn cetatuia Verhnii, iar^ Cirikov l-au pus īn lanturi si l-au aruncat īntr-o copca la 20 martie (Puskin).

kozīrevski si descoperirea insulelor kurile de nord

Ucigasii lui Vladimir Atlasov - Antiferov si Kozīrevski - au vīrsit opera exploratorului īnjunghiat de ei. Pentru a obtine crimei pe care o savīrsisera, ei au īntreprins īn 1711 o expeditie Pⁱⁿ' extremitatea sudica a Kamciatkai. Apoi, au traversat strīmtoarea

īncheierea descoperirii kamciatkai

_a          ^ _{p g}

,parosi , ^d.. ^ Atlasov afirmau ca "mujicii kurili" (cunoscuti prin firea Asasini ^^ ^ atacat, ca "ei sīnt totdeauna īnsetati de lupta si sīnt lor P^.^zboinici dintre strainii care traiesc de la Anadīr pīna la Kam-cei ^mal Jj^_s« i_n orice caz, detasamentul lui Antiferov si Kozīrevski a ^ciatSk! a ranit cīteva zeci de kurili.

^UC1S T ceea ce priveste strāngerea iasakului, expeditia de pe sumsu n-a ■ ' un rezultat: "Pe insula aceea - raportau cuceritorii - nu traiesc ^^at "ri si vulpi, oamenii nu prind castori, ci vāneaza numai foci. Iar hai-SiTlor sīnt din piei de foca si pene de pasari".

ⁿ Antiferov si Kozīrevski si-au atribuit de asemenea vizitarea celei de-a doua din insulele Kurile, situata spre sud - Paramusir si au prezen­tat o harta a insulelor sumsu si Paramusir, īntocmita de ei. N-au strīns īnsa nici acolo iasak, deoarece locuitorii de pe Paramusir ar fi spus ca nu vīneaza samuri si vulpi, iar "biberii i-au vāndut strainilor de pe un alt pamīnt" (japonezilor). Dar cel de-al treilea asasin al lui Atlasov (Gri-«ore Perelomov), care a luat parte la expeditia īn insulele Kurile, a decla­rat mai tīrziu, sub tortura, ca asasinii au facut marturii false, ca n-au fost "pe o alta insula de pe mare si īn raport si desen au mintit".

In timpul expeditiei lui Antiferov si Kozīrevski pe "pamīntul kurili-
lor" īn Kamciatka a sosit un nou guvernator, Vasili Sevastianov. Aflīnd
de sosirea sa, Antiferov s-a dus el īnsusi la Nijne-Kamciatsk cu iasakul
pe care-1 adunase pe rīul Bolsaia. Sevastianov nu a īndraznit sa-1 dea īn
judecata, ci 1-a trimis īnapoi pe rīul Bolsaia sa strīnga iasak. In februarie
1712,^ Antiferov a fost mutat īn rasarit, pe rīul Avacia. "Aflīnd ca el va
sosi^ īn curīnd pe Avacia, ei (kamciadalii de pe Avacia) au construit o
casa spatioasa cu niste usi triple secrete care se puteau ridica. Ei l-au
primit cu onoruri, prietenie si fagaduieli; i-au dat cātiva ostatici dintre
cei mai buni oameni ai lor si l-au poftit īn noua casa. In noaptea urma-
oare ei l-au ars de viu. īnainte de a da foc casei, au ridicat usile si au
ngat ostaticilor lor sa fuga cīt mai repede. Nenorocitii au raspuns ca
^e^f^ * ^ti i i        d l     l

ceilalti a poruncit sa fie biciuiti; printre acestia din obtin^ri     * ^ Kozīrevski. Kolesov 1-a crutat, pentru ca nadajduia sa cam,i t/^{e      e}^ ° harta noua a strīmtorilor si a insulelor de dincolo de ^PUJ ^Kamciatski Nos.

( ■ ■' K^īrevski a fost trimis de la Bolseretk cu un detasament (.cincizeci si cinci de rusi si unsprezece kamciadali), īnzestrat cu

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

s colo

rit spuselor sale, rusii au sustinut o lupta cu kurilii, care erau ^i-:ruzi", purtau zale si erau īnarmati cu sabii, lanci si arcuri cu s'     ⁶ \^ru se stie daca lupta s-a dat īntr-adevar, dar īn orice caz ca^ cais mīna pe prada. O parte din ea, Kozīrevski i-a dat-o lui ^robabil ca cea mai mare parte a ascuns-o; se stie ca mai tīrziu g orul din Kamciatka a mai stors de la el, prin torturi, multe Ie pret.

Peste cītiva ani, Kozīrevski s-a calugarit, adoptīnd numele de Ignar

īste cu putinta ca el sa se fi ocupat cu convertirea kamciadalilor la ort *'

[oxie, īntrucīt pīna īn 1720 a trait īn Kamciatka. Pentru "vorbe de r"z~

ratire"¹ a fost trimis sub paza la Iakutsk, *dar si-a dovedit nevinovati"

i a fost numit īntr-o functie īnalta la manastirea de acolo. Dupa patru

ni, Kozīrevski a fost din nou aruncat īn īnchisoare, dar curīnd a eva-

at. Apoi a prezentat guvernatorului din Iakutsk un raport īn care susti-

ea ca ar cunoaste drumul spre Japonia si cerea sa fie trimis la Moscova

entru a aduce dovezi. Nereusind sa obtina acest lucru, el 1-a rugat pe

ering (īn 1726) sa-1 ia īn serviciul sau īn vederea calatoriei īn Japonia,

ar a fost refuzat. Doi ani mai tīrziu, Kozīrevski a construit la Iakutsk

>robabil pe socoteala manastirii) o corabie cu care voia sa coboare pe

sna si apoi sa porneasca pe mare pentru a cauta noi pamīnturi si a

rīnge iasak de la "strainii razboinici". In timpul iernii corabia a fost

rivita de gheturi pe cursul inferior al Lenei.

Dupa alti doi ani calugarul aventurier a nimerit la Moscova, iar tr-un ziar oficial din Petersburg a fost publicat un articol care elogia tiunile īntreprinse de el īn Kamciatka (strīngerea iasakului de la straini) descoperirile sale. Probabil ca el s-a īngrijit singur de publicarea aces-i articol. S-au gasit īnsa oameni care si-au amintit ca el este unul itre asasinii lui Atlasov si al celorlalti guvernatori din Kamciatka. fost prins si tribunalul 1-a condamnat la moarte, dar a suspendat apli-rea sentintei si a īnaintat dosarul senatului. Nu se stie daca pīna la ma Kozīrevski a fost executat sau a izbutit iarasi sa scape.

In secolele XVIII-XIX s-au emis despre Kozīrevski cele mai diferite reri. Unii sustineau ca ideea primei expeditii a lui Bering i-ar fi apar­ut lui si ca ar fi fost cunoscut īn Siberia rasariteana prin faptele sa <? optionale, iar altii īl caracterizau ca pe un netrebnic si un aventurier.

ORGANIZAREA NAVIGAŢIEI PE MAREA OHOTSK

Chiar īn primii ani dupa anexarea Kamciatkai la Rusia, s-a pus pr ma organizarii comunicatiilor maritime īntre peninsula si ^no

Cīnd calugarului Ignati i s-a reprosat, pe baza unui denunt, ca a asasinat p. _je latorul din Kamciatka, el a raspuns: "Sīnt si oameni care au ucis tari si ^r _iat]<_a". >a de treburile statului, asa ca nu e mare lucru sa omori guvernatori īn K-am

_rj_nar t

"^?ntreprinsa tot īn 1716 a fost īncununata cu succes. Pornind din ^ca/"^e ^ corabia a ajuns la varsarea rīului Tighil; s-a explorat coasta searia a Kamciatkai īntre 58 si 55° latitudine nordica. Oamenii lui Kuzma Sokolov au iernat īn Kamciatka; īn mai 1717, corabia a traversat īarea spre nord-vest pīna la estuarul Taui, iar de acolo a pornit de-a lungul tarmului, ajungīnd pīna la Ohotsk.

Dupa expeditia lui Sokolov, calatoriile din Ohotsk īn Kamciatka si īnapoi au ajuns un lucru obisnuit. Corabia lui Kuzma Sokolov a devenit un fel de scoala de navigatie īn marea Ohotsk. In 1719 s-a facut pe aceasta corabie prima calatorie prin marea Ohotsk spre insulele Kurile si din echipajul ei s-au afirmat marinari experimentati, care au participat la o serie de expeditii de mai tīrziu, cercetīnd marile Ohotsk si Bering si navigīnd spre nord pīna la strāmtoarea Bering, iar spre sud, pīna īn Ja­ponia.

DESCOPERIREA GRUPULUI CENTRAL AL INSULELOR KURILE

In 1718, Petru I a poruncit ca doi tineri topografi Ivan Mihailovici Evreinov si Feodor Feodorovici Lujin, care īnvatau la Academia navala, sa dea īnainte de termen examenele de absolvire si i-a trimis īn Extremul Orient cu misiunea secreta " sa se duca īn Kamciatka si mai departe, unde li s-a spus si sa descrie locurile de prin partile unde America se inulneste cu Asia..." In 1720, īn cetatea Ohotsk, lui Evreinov si Lujin ^s-a alaturat ca pilot navigatorul Kondrati Moskov.

In toamna anului 1720, expeditia a trecut cu o corabie din Ohotsk īn ^oi ^Cla'^;ka, līnga gurile rīului Icia, unde a ramas la iernat. In mai-iunie _prt ' ^exP^ditia a plecat din Bolseretk spre sud-vest, ajungīnd pentru nov ^a- Ţ^ar- ^īn S^P¹*! central al insulelor Kurile (pīna la simusir). Evrei-Prin^K" -^{n au msemna}t pe harta 14 insule si apoi s-au īntors īn Siberia mai j .^mciatka si Ohotsk. Se pare ca misiunea lor secreta consta nu nu-i ^ln^^emnarea pe harta a insulelor Kurile, dar si īn explorarea dru- j_e ^Inai departe spre Japonia. Din Siberia, Evreinov a plecat la Kazan, Sib'_e ^ ^^īr?^itul anului 1722, a prezentat lui Petru I un raport si o harta ^^ ^■^arncī^atkai si insulelor Kurile. Ambii exploratori au murit de

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

PRIMA CERCETARE sTIINŢIFICĂ A SIBERIEI DE CĂTRE MESSERSCHMt

In 1716, Daniel Gottlieb Messerschmidt (1685-1735), doctor ī_n cina, originar din orasul Danzig (Gdansk), a fost invitat īn Rus ^ Petru I pentru a studia "cele trei regnuri ale naturii" din Siberi*

a urcat pe rīul Tom (unde a gasit un schelet de mamut) pīna la Kuz_n h?
a trecut peste muntii Alatau din Kuznetk, ajungīnd pīna la rīul Abak
iar īn iarna anului 1722 a sosit la Krasnoiarsk. ⁿ

In vara anului 1723, Messerschmidt a coborīt pe Ienisei pīna 1 Turuhansk si a urcat pe Tunguska inferioara pīna la izvoarele ei- cu acest prilej, īntre paralelele de 62 si 63° latitudine nordica, el a descoperit un zacamīnt de grafit, iar īn apropiere de paralela de 60°30^r latitudine nordica, zacaminte de carbune. El a trecut pe Lena līnga Kirensk a urcat pīna la izvoarele ei si apoi, cu saniile, a ajuns la Irkutsk, unde a ramas la iernat.

In primavara anului 1724, exploratorul a strabatut regiunea sudica a Transbaikaliei (trecīnd peste lantul de munti Borsiciovocīnīi) si Mon­golia de nord pīna la marele lac Dalainor (sau Hulunci); el a descris minele de plumb si de argint īntīlnite īn drum, precum si lacurile si izvoarele sarate din Transbaikalia. In acelasi an el s^a īntors la Irkutsk.

In 1725, Messerschmidt a coborīt de la Irkutsk pe Angara pīna la Ieniseisk, a trecut pe rīul Ket, a coborīt pe acesta pīna la Obi, iar īn timpul iernii a ajuns la Samarov (astazi Hantī-Mansiisk) de pe Irtīs, īn apropiere de varsarea acestuia īn Obi. In Siberia el a fost primul care a descoperit īnghetul vesnic, ceea ce a īnsemnat o foarte importanta desco­perire geografica.

In primavara anului 1726, Messerschmidt a pornit īnapoi si a ajuns la Petersburg īn martie 1727, īncheindu-si calatoria de sapte ani care a pus "bazele studierii sistematice a Siberiei" (V. Obrucev). El a dat dovada de o perseverenta exceptionala: calatorind de cele mai multe ori singur, a. strīns mari colectii botanico-zoologice, mineralogice, etnografice s arheologice¹ si a īntocmit o serie de harti ale Siberiei. Rezultatul cala-;oriei sale 1-a constituit lucrarea īn 10 volume intitulata "Cerceta siberiei sau trei tabele ale regnurilor naturale simple" - manuscris imba latina, care se pastreaza la Academia de stiinte. Desi lucrarea ^ ost tradusa īn limba rusa, ea a fost folosita de multi cercetatori rusi Siberiei de diferite specialitati.

Cea mai mare parte dintre ele au pierit īn timpul unui incendiu care s-a i cladirea Academiei de stiinte din Rusia (1874).