DESCOPERIRILE SI CERCETARILE FACUTE DE CALATORI DIN EUROPA OCCIDENTALA IN ASIA SI AFRICA (1550-1650)

DESCOPERIRILE sI CERCETĂRILE FĂCUTE DE CĂLĂTORI DIN EUROPA OCCIDENTALĂ IN ASIA sI AFRICA (1550-1650)

PRIMII EXPLORATORI EUROPENI ÎN MUNŢII HIMALAIA sI ÎN TIBET

Th r^nrnu^ explorator european care a patruns în mod indiscutabil în G-nâ \^a- ^f°^St *^ezui^tul portughez Antao Andrade. El a plecat din Delhi , l³-' ^ⁿ 1624, s-a îndreptat spre cursul superior al Gangelui si a explo-car f ^CUrsul ^rîului Alaknanda, unul dintre cele doua rîuri din Himalaia _Un ^e *°^rmeaza Gangele. Apoi, dupa ce a trecut peste Himalaia din regi-Pat" ^Urnaon (partea centrala si de vest a muntilor Himalaia Mare), el a lî_n - ⁿ.^{s m} Tibetul de sud-vest si a ajuns în localitatea Ţaparang, situata intim ^1Zvoarel^e rîului Sutlej. Cu permisiunea cîrmuitorului local, el a Pîfia ?^lat în anul urmator la Ţaparang o misiune iezuita, care a fiintat ^ln 1641 si a constituit punctul de pornire pentru o serie de expe-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

ii în diferite directii. In urma acestei expeditii, iezuitii au strî_n
;at material geografic si etnografic în legatura cu Tibetul de sud- ^
;u Himalaia Mare de vest (din Kumaon si din Punjab). ~^Vest

In acelasi timp o alta misiune catolica a patruns peste Himalai arit în Tibetul de sud si a ajuns în orasul sigatze, situata în val^ lui Ţangpo (cursul superior al rîului Brahmaputra). La înapoiere ^ ;6, doi calugari misionari au trecut peste Himalaia de rasarit î_n di/¹¹ : locuri. Unul dintre ei, Joao Cabrai, a trecut în India de nord n ^* tan, spre valea cursului inferior al rîului Brahmaputra, iar al doil eban Casella, prin Nepal. Amîndoi au strîns pretioase materiale ge<v fice despre regiunile din muntii Himalaia, dar rapoartele lor au W ite în arhivele din Roma abia în secolul al XX-lea.

In 1631, Andrade a trimis de la misiunea din Ţaparang pe calugarul incisco Acevedo spre India pe un nou drum. 10410x231k Acesta a trecut de l_a jarele fluviului Sutlej la izvoarele Indului, a coborît pe valea acestuia a la orasul Leh (Kasmir), iar de acolo, prin trecatorile din partea de t a muntilor Himalaia, a ajuns în India pe un drum comercial obis-t pentru negutatorii localnici, care se termina în orasul Lahore (Pun-i. Asadar, în decurs de cîtiva ani, misionarii catolici au explorat cursu-

superioare ale Indului si Brahmaputrei, zona sudica de la granita etului, au vizitat Nepalul si Butanul si au traversat muntii Himalaia /est, în centru si în rasarit.

PLORAREA ETIOPIEI sI DESCOPERIREA IZVORULUI NILULUI ALBASTRU

Expeditia portugheza a Iui Rodrigo Lima (1520) 1-a gasit pe Pero do ilhao înca în Etiopia si s-a folosit de vasta lui experienta pentru a ;i cunostintele europenilor despre aceasta tara. Expeditia lui Lima a urmata de o serie de alte expeditii, iar din a doua jumatate a seco-li al XVI-lea ordinul iezuitilor a început sa trimita acolo misionari asemenea în cea mai mare parte portughezi) cu scopul de a obtine ipirea bisericii crestine din Etiopia la biserica romano-catolica. Unul ;re acesti misionari, portughezul Pedro Paez, a venit în Etiopia în î si a trait acolo multi ani. In 1613 (se pare ca nu pentru prima i), Paez a ajuns la marele lac din muntii Tana (3 630 km²), situat la ititudine de 1 830 mtr. în partea de nord-vest a podisului Abisiniei, latitudine nordica. El a descoperit ca din lac izvoraste marele Abbai, care curge spre sud. Paez a urmat cursul rîului si a observa icesta descrie în Abisinia un mare arc spre rasarit, coteste apoi spre I-vest si coborînd de pe podis în cîmpie curge spre Nil. Paez a, iden-at just rîul Abbai cu Nilul albastru. Dar el a mai tras din observa-sale geografice înca o concluzie, foarte importanta. In }^3a^^iri-_e ui Abbai-Nilul albastru, perioada de ploi dureaza de obicei din ^iun. i în septembrie, iar Paez stia ca în Nil apele încep sa creasca pe ocul lunii iunie si nivelul lor continua sa ramîna ridicat P^ina ■ iitul lunii septembrie, iar adesea pîna la mijlocul lunii ^octon^"j£ aceasta baza el a facut presupunerea dovedita justa ca ves

CALATORI DIN EUROPA OCCIDENTALA IN ASIA sI AFRICA

_ai_e Cilului în Egipt au legatura cu cresterea nivelului apei în ^ puiul albastru în perioada ploilor.

^b<A oape în acelasi timp cu Paez si alti iezuiti au început sa caute un ai usor pentru portughezi spre Etiopia, din directia oceanului tn ni ^ ^ marii Rosii, unde în acel timp si-au instaurat dominatia Indian, _acest _SCop, Iezuitul Jirome Lobo a trecut din Goa (India) în turcii- _african Maiindi, situat în dreptul paralelei de 3° latitudine sudica portu _{e a}tunci era o baza portugheza. De aici el a înaintat de-a lungul si care ^P_exp^_orîncj ^ deosebita atentie portiunea de la insula Patta (în ^COaS tui paralelei de 2° latitudine sudica) pîna la gurile marelui rîu Djuba ^sa ecuator) care curge dinspre partea de sud-est a podisului Abisiniei. nr drumul spre centrul Etiopiei, în sus pe valea rîului Djuba i s-a parut !. Lobo prea lung si, dupa cîte a aflat de la diferiti oameni, anevoios si lin de primejdii; de aceea s-a întors în India. Dupa aceea, Lobo a plecat din nou spre coasta Etiopiei, de data aceasta în regiunea strîmtorii Bab el Mandeb, si a debarcat acolo. Traversînd stepele pustii din Danakil, el a patruns în regiunile muntoase din Etiopia de nord, iar apoi a traversat podisul de la nord spre sud, pîna la lacul Abaia. Lobo a explorat de ase­menea cursul superior al Nilului albastru si a confirmat relatarile lui Paez.

DESCOPERIREA CURSULUI MIJLOCIU AL FLUVIULUI ZAMBEZI sI A LACULUI NYASA

Bazele portugheze de pe coasta rasariteana a Africii erau subordo­nate, în secolul al XVI-lea viceregelui portughez al Indiei. La mijlocul se­colului al XVI-lea Lourenco Marques a organizat un post în golful Dela-goa (în dreptul paralelei de 26° latitudine sudica) cu scopul de a extinde comertul portughez cu negrii bantu din Africa de sud. Pe acest loc a luat mai tîrziu fiinta un oras denumit în cinstea lui, Lourenco Marques, astazi capitala Africii rasaritene portugheze.

Portughezii patrundeau în interiorul Africii, la sud de ecuator, din directia oceanului Indian pe fluviul Zambezi, dar în secolul al XVI-lea nu ajungeau înca prea departe. Ţinta lor era asa-numita Monomotapa - stat al negrilor situat la sud-vest de cursul mijlociu al fluviului Zambezi, unde se aflau mari zacaminte de aur. Incepînd din anul 1571, guvernul portughez a trimis de cîteva ori la Monomotapa detasamente de cucerire sub comanda lui Barreto, dar toate aceste expeditii au esuat. Totusi, ele ^au sporit cunostintele portughezilor despre regiunile situate pe ambele maluri ale cursului inferior al fluviului Zambezi. In urma expeditiilor m Barreto a fost întemeiat pe fluviul Zambezi, în dreptul paralelei de

latitudine sudica, postul Tete, care a devenit centrul comertului cu ^onomotapa, iar în secolele XVII-XIX - baza de pornire pentru o serie XVn^Pe^itii de explorare în interiorul Africii. La sfîrsitul secolului al ci_al     ^a portughezii aveau chiar în Monomotapa trei mici posturi comer-

'1* afluentii sudici al fluviului Zambezi.

^m Tete, portughezii au urcat pe cursul mijlociu al fluviului Zambezi, ^ ^cascada Quebrabasa pîna la localitatea Chicoa (32°30' longitu-â) si au cautat de aici drumul cel mai scurt spre tarmul ocea-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

nului Indian. In acest scop, Gaspar Bucarro a pornit în 1616 din P spre nord-est si a descoperit pe acest drum lacul Nyasa (30 800 i jrimul dintre marile lacuri africane pe care le-a vazut vreun eur 3ucarro nu a cercetat cît de departe se întinde lacul spre nord >colit pe la sud, descoperind ca din el izvoraste marele rîu Shire \f\ ^^a ■are se varsa în Zambezi aproape de estuar; gurile lui erau cuno ^^ >e atunci portughezilor. Dincolo de rîul Shire el a cotit spre nord-e^⁶ i mers pe valea rîului Ludjenda, apoi pe marele rîu Ruvuma, ajurJ- ^?' >îna la ocean. Bucarro si-a încheiat calatoria, remarcabila în ceea ce⁰^ ^reste rezultatele geografice, în portul Kilwa, la nord de gurile f tuvuma.

PARTEA A CINCEA

_COPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

PERIOADA I

(DE LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XVII-LEA PINĂ IN SECOLUL AL XVIII-LEA)

Capitolul

tKCHEIEREA DESCOPERIRII KAMCIATKĂI sI DESCOPERIREA
INSULELOR KURILE

EXPEDIŢIA LUI ATLASOV IN KAMCIATKA

La mijlocul secolului al XVII-lea, întarindu-se la Nijne-Kolîmsk si în cetatuia Anadîr, rusii nu se margineau numai sa strînga iasakul de la mkaghirii si ciukcii localnici, dar efectuau si expeditii pîna departe spre sud-vest, în tinuturile koriacilor. De la ei cuceritorii au aflat despre rîul kamciatka, situat la sud. Este foarte probabil, dupa cum am aratat mai sus ca cei dintîi pe care furtuna i-a aruncat pe peninsula Kamciatka sa fi fost oamenii lui Fedot Alekseev Popov. Cea de-a doua descoperire a peninsulei Kamciatka a avut loc la sfîrsitul secolului al XVII-lea, fiind facuta de Vladimir Vasilievici Atlasov¹, care a întocmit o descriere destul de amanuntita si exacta a peninsulei si a caracterizat în mod stralucit din punct de vedere etnografic populatia bastinasa. Ofiterul de cazaci Atlasov a fost trimis în 1695 din Iakutsk în cetatuia Anadîr cu o suta de cazaci sa strînga iasakul de la koriacii si iukaghirii localnici. Chiar în anul urmator el a trimis în sudul peninsulei Ciukotka, la koriacii de pe litoral, un mic detasament (saisprezece oameni) sub comanda cazacului Lulea Morozko din Iakutsk. Acesta a patruns însa mult mai departe spre sud-vest, în peninsula Kamciatka si a ajuns pîna la rîul Tighil, care curge

lantul de munti Sredinnîi spre vest si se varsa în marea Ohotsk. Pe cazacii au întîlnit prima asezare a kamciadalilor. Dupa ce a pra-.t-o, Morozko s-a întors la Anadîr.

La începutul anului 1697, Atlasov însusi, cu un detasament de 120 de
. " jumatate rusi si jumatate iukaghiri, a pornit cu sanii trase de
! m expeditie împotriva kamciadalilor. Detasamentul a trecut peste
M'h . J*^na» P^e drumul descoperit cu jumatate de secol înainte de
mul - ^^tacluhm. Atlasov a înaintat apoi mai departe spre sud, pe tar-
w. ^ras&ritean al estuarului Penjina. Cam în dreptul paralelei de 60°
c_{e s} nordica, el a cotit spre rasarit, catre gurile unuia dintre rîurile

^varsa în golful Oliutorsk din marea Bering. Aici el a impus la iasak

^S4 ejj_Ce . darile extrem de cuprinzatoare ale lui Atlasov, care scot în evidenta inteligenta ^teSral ^°^na^ si deosebitul sau simt de observatie, au fost publicate de cîteva ori in-^sau Partial.

^la descoperirilor geografice I. II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

^S?^V

umu* o.pane ai# oam_en7- a
sub comanda lui Morozk ^s^i
lungul tarmului rasarit? ^de^
Kamciatkai, iar el _s-a îm ^
marea Ohotsk si _a pomi* ^
sud, de-a lungul coastei ^&Pre
sene a peninsulei. Unii rr
iukaghirii rare faceau parte j?⁶
detasamentul lui Atlasov
rasculat si în lupta cincisD ^U
zece rusi au fost raniti i_ar t ^
ucisi. Atunci, Atlasov i__a <i '
mat pe oamenii lui MorozW
cu ajutorul lor i-a respins £
rasculati. ^

Detasamentul rusilor, unit cu iukaghirii care le mai ra­masesera credinciosi, a pornit în sus pe rîul Tighil, pîna la lan­tul Sredinnii, 1-a trecut si a patruns în valea rîului Kamci­atka, în regiunea vulcanului rw-roios Kliucev. Potrivit relatari­lor lui Atlasov, kamciadalii pe care i-a întîlnit el aici pentru prima oara "poarta haine de amur, vulpe si ren, iar dedesubt le captusesc cu blana de cîine. Au iurte e iarna din pamînt si iurte de vara asezate pe stîlpi înalti de trei sajeni e care sînt prinse scînduri acoperite cu scoarta de brad. In iurtele acelea, se urca pe scari. Iurtele sînt asezate aproape una de alta, fiind la iT ic cîtg doua, trei si chiar patru sute. Ei se hranesc cu peste si vir° estele îl manîruca crud si înghetat. Pentru iarna pun pestele crud .opi, îl acopera cu pamînt si el putrezeste acolo. Apoi îl scot, îl ]

niste oale pe care le umplu cu apa, le încalzesc, amesteca pestele ^c >a si beau. Pestele raspîndeste o duhoare grea Ca arme, au f^rca

ilui traia atunci o populatie densa. "si cum mergeam pe zut pe ambele maluri ale rîului o mare multime de straini si ^_anf; tri". Peste trei zile aliatii au ajuns la cetatuile kameiadalilor " . _sajcul. >lo se aflau peste 400 de iurte. Acestia au refuzat sa plateasca oa»

ÎNCHEIEREA DESCOPERIRII KAMCIATKAI

Iurte ale kamciadalilor (dupa S. Kraseninnikov).

"si atunci Volodimer cu ostenii i-^a batut pe kamciadali, au omorît pe unii din ei si le-au ars asezarile"¹.

Atlasov a trimis în recunoastere în jos pe rîul Kamciatka spre mare un cazac care a numarat de la gura rîului Elovka pîna la mare, pe o dis­tanta de aproape 150 km, 160 de "cetatui". Atlasov spune ca într-o ceta-tuie a kamciadalilor traiau 150-200 de oameni într-una sau doua iurte de iarna, adica în timpul iernii ei traiau în bordeie mari gentilioe. .Jurtele de vara se afla lînga cetatui, pe stîlpi, si fiecare om îsi are iurta sa".

_ Prin urmare, în timpul cuceririi ei, în valea de pe cursul inferior al Kainciatkai exista o populatie destul de densa; de la o "asezare" mare P^a la alta distantele erau mici, adesea mai putin de un kilometru. Po-je ^ca^^cu^^e^^or celor mai modeste, în regiunea cursului inferior al rîului amcitka traiau vreo 25 000 de oameni. Dupa doua sute de ani, spre ?! ^secolului al XlX-lea, nu mai ramasesera în toata Kamciatka ^cit 4 000 de kamciadali.

parte, Atlasov arata cum luptau kamciadalii: " ... arunca pietre cu prastia ^ap°i lovesc cu pari ascutiti si cu bîte. Rusii s-au apropiat de cetatuie cu scu- ^^t *^oc si ^aP°i ^{au stat în} f^at^a iurtelor de unde fugeau strainii dusmani si pe

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

Sanii trase de cîini (dupa 5. Krasenintiikov).

Dupa ce a strîns informatii despre cursul inferior al rîului Kam-
ciatka, Atlasov a pornit înapoi. Trecînd peste lantul Sredinnîi, el a înce­
put sa urmareasca pe koriacii crescatori de reni care ar fi vrut sa-i fure
renii si a ajuns linga marea Ohotsk. "si ne-am batut o zi si o noapte...
am omorît 150 de koriaci si le-am luat renii pe care i^am mîncat. Iar alti
koriaci au fugit prin padurii". Atunci, cazacii au cotit din nou spre sud
si au pornit de-a lungul coastei apusene a Kamciatkai. Koriacii crescatori
de reni fugeau din calea lor, parasindu-si asezarile. Atlasov i-a urmarit
timp de sase saptamîni. De la kamciadalii întîlniti în drum, el strîngea
iasakul "cu blîndete si bunatate". In cele din urma, detasamentul i-^a
ajuns pe koriaci si "a început lupta . . . iar pe multi koriaci i-am omont,
le-am luat casele si renii si cu asta ne-am hranit..." Mergînd mai de­
parte spre sud, rusii au întîlnit pe primii "mujici kurili (aini) - sase ce-
tatui cu multi oameni în ele..." si cu acestia s-a dat o lupta, fiindca ei
nu au vrut sa plateasca iasakul. Cazacii au cucerit una dintre cetatui s
"i-au omorît pe toti cei 60 de kurili care au opus rezistenta", dar de a
cetatui nu s-au atins, deoarece si-au dat seama ca ainii "n-au nici
fel de avere si n-ai de unde sa iei iasak; iar samuri si vulpi sm
numar foarte mare pe pamîntul lor, numai ca nu-i vîneaza, caci n^u
cui sa-i vînda". jj_r

Detasamentul lui Atlasov se afla la vVeo 2 000 km de cetatuia ^An^_ri si numai la 100 km de extremitatea sudita a peninsulei Kaniciatka-dupa cum spuneau localnicii, mai departje, spre sud, "pe rîuri sînt     ^ multi oameni", iar la rusi praful de pusca si plumbii erau pe fîrs¹

ÎNCHEIEREA DESCOPERIRII KAMC1ATKĂI

■ ~ ~

_a j_ntors în cetatuia Anadîr, iar de acolo a plecat cu de-

^ i Iakutsk. Expeditia lui Atlasov, din Iakutsk prin Anadîr
sau w _{& dur&t dnd &ni} (₁₆₉₅_₁₇₀₀)i _în g^ _timp

pfnâ înS^detasamentul sau peste 11 000 km. el a str^at>a ^"_g&t «_n ^amciatka, în cetatuia verhue-Kamczafsfc, pe ca-Atlasov ^_{eriufcou cU} un detasament de cincisprezece oameni. Dupa zacul P°^taP c_eri_Ukov era prudent din fire si nu prea lacom; el a facut cît se P^are: _m kamciadalii si nu a strâns de la ei iasak. In felul acesta negot Pf^^ce printre ei timp de trei ani. Dar dupa ce a fost schimbat, _a trait în v^a j_ntorcea }_a cetatuia Anadîr, a fost ucis împreuna cu oamenii

^If^ci rasculati.

sai de ko ^ Atlasov a plecat la Moscova sa prezinte raportul. Acolo ?^1It numit staroste de cazaci si trimis din nou în Kamciatka în 1701. ^{el a} -°1 Angara el a pradat un vas cu fundul plat ("doscianik") încarcat ^Pe marfuri chinezesti, care apartineau unui negustor rus. Pagubasul a T us o plîngere împotriva lui si "Ermak al Kamciatkai", cum 1-a denu-? Puskin a fost arestat, torturat si aruncat în închisoare, unde a stat ^mi ani (pîna în 1707).

ÎNCHEIEREA DESCOPERIRII KAMCIATKĂI sI MOARTEA LUI ATLASOV (1711)

In acea vreme au patruns în Kamciatka si alte cîteva grupuri de cazaci si "voluntari"; ei au construit aici puncte de iernat si cetatui², jefuind si omorînd pe kamciadali. Dar tot ei au terminat descoperirea Kamciatkai si au fost primii care au vazut insulele Kurile. In 1706, gu­vernatorul Vasili Kolesov a trimis în "Ţara Kurililor", adica în partea cea mai sudica a Kamciatkai, pe Mihail Nasedkin ca sa-i aduca la ascul­tare pe "strainii nesupusi". Nasedkin a pornit spre sud cu sanii trase de dini, dar nu a ajuns pîna la Nos, adica pîna la capul Lopatka, ci a trimis acolo cîtiva oameni. Acestia au anuntat ca de pe Nos se vede dincolo de stnmtori un pamînt mare "dar ca nu pot ajunge la acel pamînt, caci nu au corabii si nici nu au de unde sa le ia".

Cînd stirile despre samavolniciile din Kamciatka au ajuns la Mos-9ova, guvernul tarist si-a adus aminte de Atlasov, a poruncit ca el sa fie iDerat si l-_a trimis ca guvernator în Kamciatka, sa faca ordine si "sa-si

^{seaCa Vi     din trecut}"- ^{l s}"^{au dat} depline puteri asupra cazacilor. Sub

în cetatea Anadîr si aproape toti cazacii au trimis denun-

Kamciatk^^"^ ^{de samav}°lⁿi^ciil^e si de cruzimea lui. El a sosit în _{cu v}- , ^{a ln} iulie 1707. Dupa sase luni, în decembrie, cazacii obisnuiti _n ioera s-au razvratit, l-au înlaturat de la conducere si si-au ales J*>mdt, iar ca justificare au trimis la Iakutsk alte plîngeri,

P^{este tre}i ani a durat expeditia de la cetatuia Anadîr pîna în Kamciatka

^tetatuil_e r-,7 ^a ^^ernne-Kamciatsk, unde a stat cîtiva ani Seriukov, s-au mai construit ^a°keretk _si NiiKk

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

- -

sustinînd ca Atlasov i-ar fi asuprit si ca ar fi savîrsit si alte farâdel Rasculatii l-au aruncat pe Atlasov în închisoare si i-au confiscat q~ ®. în favoarea statului. Atlasov a fugit din închisoare si a venit la Kamciatsk. El a cerut guvernatorului local sa-i predea conducerea' tuii; acesta a refuzat, dar 1-a lasat în libertate.

Intre timp, guvernatorul din Iakutsk, dupa ce a facut cunoscut Moscova plîngerile împotriva lui Atlasov, a trimis ca guvernator -Kamciatka pe "fiul de boier" Piotr Cirikov cu un detasament de cin ^ zeci de oameni. Pe drum, acesta a pierdut în ciocnirile cu loealn'°^ (koriacii de pe coasta Oliutorsk) treisprezece oameni si o parte din m^¹ nitii. Sosind în Kamciatka, Cirikov a preluat conducerea tinutului si^U~ trimis pe rîul Bolsaia (Mare) un detasament de patruzeci de cazaci dp^ tru supunerea kamciadalilor. Acestia însa i-au atacat cu forte puternici pe cazaci; opt cazaci au fost ucisi si aproape toti ceilalti raniti. Cazaci' au stat o luna întreaga asediati si au scapat greu prin fuga. Cirikov însusi, cu cincizeci de cazaci, a efectuat o expeditie spre tarmurile marii Bering, a supus pe kamciadalii localnici si i-a pus sa plateasca din nou iasak.

In toamna a sosit de la Iakutsk ofiterul de cazaci Osip Mironovici Lipin, cu un detasament de patruzeci de oameni ca sa-1 schimbe pe Ciri­kov. Astfel, în Kamciatka s-au aflat dintr-o data trei guvernatori: Atla­sov, care nu era înca destituit oficial, Cirikov si Lipin. Cirikov i-a predat lui Lipin cetatuia Verhne-Kamciatsk si în octombrie a plecat cu barcile la Nijne-Kamciatsk împreuna cu oamenii sai. El voia sa ierneze acolo si apoi sa plece cu iasakul strîns la Iakutsk, prin marea Ohotsk. In decembrie a sosit cu niste treburi la Nijne-Kamciatsk si Lipin. In ianuarie 1711, în timp ce se întorceau amîndoi la Verhne-Kamciatsk, Lipin a fost omo-rit pe drum de cazacii rasculati. Acestia nu s-au atins deocamdata de Cirikov, ci au plecat spre Nijne-Kamciatsk ca sa-1 ucida pe Atlasov. "Ei s-au oprit la jumatate de versta de cetatuie si au trimis la dînsul trei cazaci cu o scrisoare, urmînd ca acestia sa-1 ucida în timp ce el va citi scrisoarea.. . Dar l-au gasit dormind si l-au înjunghiat. Asa a pierit acest Ermak al Kamciatkai! Rasculatii au intrat apoi în cetate... Con­ducatorii lor erau Danilo Antiferov si Ivan Kozîrevski. Rasculatii au pus mina pe avutul guvernatorilor ucisi au ales pe Antiferov ca hatman-iar pe Kozîrevski ca ajutor al acestuia, au adus din Tighil lucrurile lui Atlasov au pus mîna pe proviziile si pînzele pregatite de Mirono^ (Lipin) pentru drumul pe mare si au plecat în cetatuia Verhnii, iar^ Cirikov l-au pus în lanturi si l-au aruncat într-o copca la 20 martie (Puskin).

kozîrevski si descoperirea insulelor kurile de nord

Ucigasii lui Vladimir Atlasov - Antiferov si Kozîrevski - au vîrsit opera exploratorului înjunghiat de ei. Pentru a obtine crimei pe care o savîrsisera, ei au întreprins în 1711 o expeditie Pⁱⁿ' extremitatea sudica a Kamciatkai. Apoi, au traversat strîmtoarea

încheierea descoperirii kamciatkai

_a          ^ _{p g}

,parosi , ^d.. ^ Atlasov afirmau ca "mujicii kurili" (cunoscuti prin firea Asasini ^^ ^ atacat, ca "ei sînt totdeauna însetati de lupta si sînt lor P^.^zboinici dintre strainii care traiesc de la Anadîr pîna la Kam-cei ^mal Jj^_s« i_n orice caz, detasamentul lui Antiferov si Kozîrevski a ^ciatSk! a ranit cîteva zeci de kurili.

^UC1S T ceea ce priveste strângerea iasakului, expeditia de pe sumsu n-a ■ ' un rezultat: "Pe insula aceea - raportau cuceritorii - nu traiesc ^^at "ri si vulpi, oamenii nu prind castori, ci vâneaza numai foci. Iar hai-SiTlor sînt din piei de foca si pene de pasari".

ⁿ Antiferov si Kozîrevski si-au atribuit de asemenea vizitarea celei de-a doua din insulele Kurile, situata spre sud - Paramusir si au prezen­tat o harta a insulelor sumsu si Paramusir, întocmita de ei. N-au strîns însa nici acolo iasak, deoarece locuitorii de pe Paramusir ar fi spus ca nu vîneaza samuri si vulpi, iar "biberii i-au vândut strainilor de pe un alt pamînt" (japonezilor). Dar cel de-al treilea asasin al lui Atlasov (Gri-«ore Perelomov), care a luat parte la expeditia în insulele Kurile, a decla­rat mai tîrziu, sub tortura, ca asasinii au facut marturii false, ca n-au fost "pe o alta insula de pe mare si în raport si desen au mintit".

In timpul expeditiei lui Antiferov si Kozîrevski pe "pamîntul kurili-
lor" în Kamciatka a sosit un nou guvernator, Vasili Sevastianov. Aflînd
de sosirea sa, Antiferov s-a dus el însusi la Nijne-Kamciatsk cu iasakul
pe care-1 adunase pe rîul Bolsaia. Sevastianov nu a îndraznit sa-1 dea în
judecata, ci 1-a trimis înapoi pe rîul Bolsaia sa strînga iasak. In februarie
1712,^ Antiferov a fost mutat în rasarit, pe rîul Avacia. "Aflînd ca el va
sosi^ în curînd pe Avacia, ei (kamciadalii de pe Avacia) au construit o
casa spatioasa cu niste usi triple secrete care se puteau ridica. Ei l-au
primit cu onoruri, prietenie si fagaduieli; i-au dat câtiva ostatici dintre
cei mai buni oameni ai lor si l-au poftit în noua casa. In noaptea urma-
oare ei l-au ars de viu. înainte de a da foc casei, au ridicat usile si au
ngat ostaticilor lor sa fuga cît mai repede. Nenorocitii au raspuns ca
^e^f^ * ^ti i i        d l     l

ceilalti a poruncit sa fie biciuiti; printre acestia din obtin^ri     * ^ Kozîrevski. Kolesov 1-a crutat, pentru ca nadajduia sa cam,i t/^{e      e}^ ° harta noua a strîmtorilor si a insulelor de dincolo de ^PUJ ^Kamciatski Nos.

( ■ ■' K^îrevski a fost trimis de la Bolseretk cu un detasament (.cincizeci si cinci de rusi si unsprezece kamciadali), înzestrat cu

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

s colo

rit spuselor sale, rusii au sustinut o lupta cu kurilii, care erau ^i-:ruzi", purtau zale si erau înarmati cu sabii, lanci si arcuri cu s'     ⁶ \^ru se stie daca lupta s-a dat într-adevar, dar în orice caz ca^ cais mîna pe prada. O parte din ea, Kozîrevski i-a dat-o lui ^robabil ca cea mai mare parte a ascuns-o; se stie ca mai tîrziu g orul din Kamciatka a mai stors de la el, prin torturi, multe Ie pret.

Peste cîtiva ani, Kozîrevski s-a calugarit, adoptînd numele de Ignar

îste cu putinta ca el sa se fi ocupat cu convertirea kamciadalilor la ort *'

[oxie, întrucît pîna în 1720 a trait în Kamciatka. Pentru "vorbe de r"z~

ratire"¹ a fost trimis sub paza la Iakutsk, *dar si-a dovedit nevinovati"

i a fost numit într-o functie înalta la manastirea de acolo. Dupa patru

ni, Kozîrevski a fost din nou aruncat în închisoare, dar curînd a eva-

at. Apoi a prezentat guvernatorului din Iakutsk un raport în care susti-

ea ca ar cunoaste drumul spre Japonia si cerea sa fie trimis la Moscova

entru a aduce dovezi. Nereusind sa obtina acest lucru, el 1-a rugat pe

ering (în 1726) sa-1 ia în serviciul sau în vederea calatoriei în Japonia,

ar a fost refuzat. Doi ani mai tîrziu, Kozîrevski a construit la Iakutsk

>robabil pe socoteala manastirii) o corabie cu care voia sa coboare pe

sna si apoi sa porneasca pe mare pentru a cauta noi pamînturi si a

rînge iasak de la "strainii razboinici". In timpul iernii corabia a fost

rivita de gheturi pe cursul inferior al Lenei.

Dupa alti doi ani calugarul aventurier a nimerit la Moscova, iar tr-un ziar oficial din Petersburg a fost publicat un articol care elogia tiunile întreprinse de el în Kamciatka (strîngerea iasakului de la straini) descoperirile sale. Probabil ca el s-a îngrijit singur de publicarea aces-i articol. S-au gasit însa oameni care si-au amintit ca el este unul itre asasinii lui Atlasov si al celorlalti guvernatori din Kamciatka. fost prins si tribunalul 1-a condamnat la moarte, dar a suspendat apli-rea sentintei si a înaintat dosarul senatului. Nu se stie daca pîna la ma Kozîrevski a fost executat sau a izbutit iarasi sa scape.

In secolele XVIII-XIX s-au emis despre Kozîrevski cele mai diferite reri. Unii sustineau ca ideea primei expeditii a lui Bering i-ar fi apar­ut lui si ca ar fi fost cunoscut în Siberia rasariteana prin faptele sa <? optionale, iar altii îl caracterizau ca pe un netrebnic si un aventurier.

ORGANIZAREA NAVIGAŢIEI PE MAREA OHOTSK

Chiar în primii ani dupa anexarea Kamciatkai la Rusia, s-a pus pr ma organizarii comunicatiilor maritime între peninsula si ^no

Cînd calugarului Ignati i s-a reprosat, pe baza unui denunt, ca a asasinat p. _je latorul din Kamciatka, el a raspuns: "Sînt si oameni care au ucis tari si ^r _iat]<_a". >a de treburile statului, asa ca nu e mare lucru sa omori guvernatori în K-am

_rj_nar t

"^?ntreprinsa tot în 1716 a fost încununata cu succes. Pornind din ^ca/"^e ^ corabia a ajuns la varsarea rîului Tighil; s-a explorat coasta searia a Kamciatkai între 58 si 55° latitudine nordica. Oamenii lui Kuzma Sokolov au iernat în Kamciatka; în mai 1717, corabia a traversat îarea spre nord-vest pîna la estuarul Taui, iar de acolo a pornit de-a lungul tarmului, ajungînd pîna la Ohotsk.

Dupa expeditia lui Sokolov, calatoriile din Ohotsk în Kamciatka si înapoi au ajuns un lucru obisnuit. Corabia lui Kuzma Sokolov a devenit un fel de scoala de navigatie în marea Ohotsk. In 1719 s-a facut pe aceasta corabie prima calatorie prin marea Ohotsk spre insulele Kurile si din echipajul ei s-au afirmat marinari experimentati, care au participat la o serie de expeditii de mai tîrziu, cercetînd marile Ohotsk si Bering si navigînd spre nord pîna la strâmtoarea Bering, iar spre sud, pîna în Ja­ponia.

DESCOPERIREA GRUPULUI CENTRAL AL INSULELOR KURILE

In 1718, Petru I a poruncit ca doi tineri topografi Ivan Mihailovici Evreinov si Feodor Feodorovici Lujin, care învatau la Academia navala, sa dea înainte de termen examenele de absolvire si i-a trimis în Extremul Orient cu misiunea secreta " sa se duca în Kamciatka si mai departe, unde li s-a spus si sa descrie locurile de prin partile unde America se inulneste cu Asia..." In 1720, în cetatea Ohotsk, lui Evreinov si Lujin ^s-a alaturat ca pilot navigatorul Kondrati Moskov.

In toamna anului 1720, expeditia a trecut cu o corabie din Ohotsk în ^oi ^Cla'^;ka, lînga gurile rîului Icia, unde a ramas la iernat. In mai-iunie _prt ' ^exP^ditia a plecat din Bolseretk spre sud-vest, ajungînd pentru nov ^a- Ţ^ar- ^în S^P¹*! central al insulelor Kurile (pîna la simusir). Evrei-Prin^K" -^{n au msemna}t pe harta 14 insule si apoi s-au întors în Siberia mai j .^mciatka si Ohotsk. Se pare ca misiunea lor secreta consta nu nu-i ^ln^^emnarea pe harta a insulelor Kurile, dar si în explorarea dru- j_e ^Inai departe spre Japonia. Din Siberia, Evreinov a plecat la Kazan, Sib'_e ^ ^^îr?^itul anului 1722, a prezentat lui Petru I un raport si o harta ^^ ^■^arncî^atkai si insulelor Kurile. Ambii exploratori au murit de

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EPOCA MODERNA

PRIMA CERCETARE sTIINŢIFICĂ A SIBERIEI DE CĂTRE MESSERSCHMt

In 1716, Daniel Gottlieb Messerschmidt (1685-1735), doctor î_n cina, originar din orasul Danzig (Gdansk), a fost invitat în Rus ^ Petru I pentru a studia "cele trei regnuri ale naturii" din Siberi*

a urcat pe rîul Tom (unde a gasit un schelet de mamut) pîna la Kuz_n h?
a trecut peste muntii Alatau din Kuznetk, ajungînd pîna la rîul Abak
iar în iarna anului 1722 a sosit la Krasnoiarsk. ⁿ

In vara anului 1723, Messerschmidt a coborît pe Ienisei pîna 1 Turuhansk si a urcat pe Tunguska inferioara pîna la izvoarele ei- cu acest prilej, între paralelele de 62 si 63° latitudine nordica, el a descoperit un zacamînt de grafit, iar în apropiere de paralela de 60°30^r latitudine nordica, zacaminte de carbune. El a trecut pe Lena lînga Kirensk a urcat pîna la izvoarele ei si apoi, cu saniile, a ajuns la Irkutsk, unde a ramas la iernat.

In primavara anului 1724, exploratorul a strabatut regiunea sudica a Transbaikaliei (trecînd peste lantul de munti Borsiciovocînîi) si Mon­golia de nord pîna la marele lac Dalainor (sau Hulunci); el a descris minele de plumb si de argint întîlnite în drum, precum si lacurile si izvoarele sarate din Transbaikalia. In acelasi an el s^a întors la Irkutsk.

In 1725, Messerschmidt a coborît de la Irkutsk pe Angara pîna la Ieniseisk, a trecut pe rîul Ket, a coborît pe acesta pîna la Obi, iar în timpul iernii a ajuns la Samarov (astazi Hantî-Mansiisk) de pe Irtîs, în apropiere de varsarea acestuia în Obi. In Siberia el a fost primul care a descoperit înghetul vesnic, ceea ce a însemnat o foarte importanta desco­perire geografica.

In primavara anului 1726, Messerschmidt a pornit înapoi si a ajuns la Petersburg în martie 1727, încheindu-si calatoria de sapte ani care a pus "bazele studierii sistematice a Siberiei" (V. Obrucev). El a dat dovada de o perseverenta exceptionala: calatorind de cele mai multe ori singur, a. strîns mari colectii botanico-zoologice, mineralogice, etnografice s arheologice¹ si a întocmit o serie de harti ale Siberiei. Rezultatul cala-;oriei sale 1-a constituit lucrarea în 10 volume intitulata "Cerceta siberiei sau trei tabele ale regnurilor naturale simple" - manuscris imba latina, care se pastreaza la Academia de stiinte. Desi lucrarea ^ ost tradusa în limba rusa, ea a fost folosita de multi cercetatori rusi Siberiei de diferite specialitati.

Cea mai mare parte dintre ele au pierit în timpul unui incendiu care s-a i cladirea Academiei de stiinte din Rusia (1874).