DEZVOLTAREA ECONOMIEI IN PERIOADA 1877-1918

DEZVOLTAREA ECONOMIEI ÎN PERIOADA 1877-1918

Cucerirea independentei de stat în 1877 a avut o înrâurire covârsitoare asupra dezvoltarii economico-sociale a tarii, marcând începutul unei perioade de dezvoltare moderna mai sustinuta a organismului economiei nationale. Aceasta se integreaza tot mai mult în circuitul economic european si pe un plan mai larg chiar, ceea ce ofera posibilitati sporite pentru promovarea civilizatiei materiale si spirituale moderne.

Dezvoltarea industriei

În conditiile aplicarii Legii Rurale din 186, industria mare a avut conditii mai bune de dezvoltare, întrucât cel putin o parte din sumele primite pentru despagubirea servitutiilor feudale puteau fi investite în noi activitati, inclusiv în cele cu caracter industrial, iar m 434v216e ulti dintre fostii tarani dependenti acum emancipati dar unii neavând pamânt suficient pentru munca si întretinerea familiilor lor sau, dupa un anumit timp pierzându-si pamântul, ca urmare a actiunii legilor economiei de piata sunt nevoiti sa plece la orase si sa se angajeze ca lucratori salariati. Ca urmare a crescut numarul întreprinderilor din industria "mare".

Dezvoltarea industriei mari a fost stimulata, în general de cresterea cererii interne de produse industriale, de consum individual si productiv, dar ea era frânata de insuficienta de capital, de muncitori calificati, de spirit de întreprindere si organizare, de concurenta fabricatelor straine.

Între anii 1876-1886 dezvoltarea industriei mari a fost afectata de Conventia comerciala încheiata în 1875 între România si Austro-Ungaria. Ca si Mesajul domnesc din decembrie 1859 care având în vedere si considerente politice, între cere lipsa de independenta a tarii si conditionarea politicii ei externe de regimul vamal otoman a proclamat regimul comertului exterior în conceptia liberului schimb si încheierea conventiei mentionate, urmata de încheierea unor conventii similare cu Rusia si Germania, precum si a unor aranjamente cu Franta, Italia, Anglia si alte tari.

Adeptii liberului schimb în comertul exterior îsi argumenteaza pozitia cu considerente politice, între care recunoasterea de catre Austro-Ungaria a autonomiei româniei, dar si cu considerente economice, stipulate în Conventie, între care usurarea, prin scutirea de taxe vamale a exporturilor de cereale, animale si produse animaliere din România în Austro-Ungaria a produselor industriale, prin scutirea de taxe vamale sau taxe vamale reduse la produsele industriale de larg consum, scutirea de orice taxa vamala a tranzitului marfurilor românesti prin Austro-Ungaria si a celor austro-ungare prin România, posibilitatea de a obtine in porturi terenurile necesare pentru amplasarea de birouri, ateliere, magazii, unele dintre acestea din urma considerate antrepozite cu respectarea legilor în vigoare ale fiecarei tari.

Cei care criticau Conventia au intuit de la început complicatiile si efectele negative pe care aplicarea ei le va avea pentru economia româneasca, îndeosebi pentru dezvoltarea industriala si chiar pentru exportul României pe piata austr-ungara.

Cu exportul de vite îndeosebi, temerile celor care criticau conventia aveau sa fie confirmate de încalcarile de fapt ale prevederilor ei de catre autoritatile conducatoare ale Imperiului Austro-Ungar. Astfel, dupa cum se arata în cercetarile de specialitate, daca în 1876 exportul de vite din România în Austro-Ungaria reprezenta circa 25 mil. Lei, iar în 1877 circa 28 mil. Lei, în anii urmatori datorita unor interdictii de fapt unor pretexte de ordin veterinar invocate de autoritatile austr-ungare el scade la 6 mil. lei în anii 1884-1886.

A avut implicatii negative si asupra industriei si agriculturii în ansamblu, aplicarea Conventiei, care asigura mari avantaje exportului de produse industriale din Austro-Ungaria în România a dus la inundarea pietei Românesti cu fabricate din Austro-Ungaria, care concurau în conditii inegale, produsele industriei prelucratoare si mai ales pe cele ale atelierelor mestesugaresti din România, a avut implicatii de aceiasi natura asupra industriei de fabrica incipiente.

De fapt Conventia prevedea avantaje deosebite pentru industria si comertul austr-ungar, rezulta din datele privind importul si exportul României din si în Austro-Ungaria:

În anii premergatori Conventiei balanta comerciala a României cu Austro-Ungaria era activa, în perioada aplicarii ei a înregistrarii permanente si adesea mari deficite.

Începând cu 1886 este inaugurata politica economica protectionista româneasca, debuteaza un nou regim sub care se va dezvolta industria româneasca in urmatoarele 6 decenii.

Promovarea industriei a cunoscut în principal, doua directii, protejarea vamala si încurajarea industriei.

PROTEJAREA VAMALĂ A INDUSTRIEI

La expirarea celor 10 ani pentru cât a fost încheiata Conventia Comerciala dintre România si Austro-Ungaria, întrucât în negocierile pentru încheierea unei noi conventii nu s-a ajuns la nici-o întelegere, conventia nu este reînnoita.

Începe în 1886, razboiul vamal Austro-Ungaria si România, care dureaza pâna în 1891, când Austro-Ungaria, a interzis complet importul de animale si a supus marfurile române care intrau pe piata sa o suprataxa cum era si firesc, Guvernul român în consecinta nu mai confera nici-un avantaj pe piata româna marfurilor din Austro-Ungaria acestea fiind supuse la taxe import potrivit principiului reciprocitatii.

Încurajarea industriei - a reprezentat a II-a directie de promovare a industriei si s-a aplicat concomitent cu protectia vamala concretizându-se în adoptarea unor legi de încurajare a întreprinderilor industriale.

Legea mentionata consacra trei conditii de încurajare a întreprinderilor industriale care se refereau la dimensiunea întreprinderii, tehnica si personalul utilizat, precum si la promovarea lucratorilor români.

Pentru a putea beneficia de avantaje întreprinderile trebuiau sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

Capital minim de 50000 sau 25 lucratori pe zi timp de cel putin 5 luni pe an; folosirea de masini si unelte noi si de personal calificat; la 5 ani de la înfiintarea întreprinderii întreprinzatorul trebuia sa faca dovada ca cel putin 2/3 din personalul folosit este autohton.

Legea din 1887 s-a adresat industriei de fabrica, industriei mari în acceptiunea timpului.

REZULTATE ALE APLICĂRII POLITICII DE PROTECŢIONISM

Productia de petrol in perioada 1885-1913

În perioada în care ne referim, în România zacamintele de carbune si de fier sunt sarace si insuficiente fata de cererile industriei în dezvoltare acestea fiind acoperite prin import din Transilvania.

O imagine de ansamblu asupra dezvoltarii si activitatii industriale din România, în preajma primului razboi mondial ofera datele privind capitalul si personalul. Astfel industria dispunea de 1500 milioane lei capital si de circa 200 mii lucratori, 80% din acestia revenind industriei prelucratoare si extractive. În transilvania în perioada cuprinsa între mijlocul secolului al XIX-lea si pâna la primul razboi mondial, dezvoltarea industriei urmeaza o traiectorie proprie.

În februarie 1867, este încheiat acordul austro-ungar prin care se creeaza statul dualist austro-ungar în cadrul caruia transilania este incorporata ungariei anulându-I autonomia.

Crearea statul dualist austro-ungar are pe lânga semnificatia sociala si politica, implicatii deosebite si în plan economic. Înca din 1850 va accentua în aceasta perioada pozitia Transivaniei de anexaagricola a altor zone ale imperiului.

În acelasi timp însa, în deceniile 7 si 8 se presimte, într­­-o masura mai mare decât în deceniile anterioare, interesul capitalului austriac pentru valorificarea resurselor naturale din Banat si Sudul Transilvaniei. Iau nastere numeroase intreprinderi mari fie de exploatare fie de prelucare a resurselor naturale.