DIATE/TESTAMENTE. FOI DE IMPARTEALA. FOI DE ZESTRE. DANII. POMELNICE. BAILE OLANESTI
A. DIATE/TESTAMENTE
[3]. Radu Goran Olanescu era fiul din prima casatorie a lui Radu logofat Olanescu si nepot de fiu al lui Goran logofat Stanciovici . Radu Goran Olanescu, care avea case la Voinigesti , nu se va evidentia in viata politica a tarii, asa cum o facusera multi din inaintasii sai, el ocupand functii mai putin importante decat ei, cum ar fi cele de capitan si clucer , in documentele pastrate fiind prezent in acte in calitate de boier hotarnic , vanzator , scriitor de acte, boier adeveritor sau facand diverse achizitii .
[15]” ale Mitropolitului Antim Ivireanul, importanta acestui document deosebit consta in informatiile pe care le releva asupra relatiilor si legaturilor de solidaritate din interiorul familiei testatorului, un om de vaza, membru al unei familii insemnate din judet si din Oltenia – cea a boierilor Olanesti.
[16], il determina pe Radu Goran sa lase intreaga avere in seama celei de-a doua sotii, Catrina, ,,ori maritandu-se, ori nemaritandu-se”, desi potrivit cutumelor si pravilelor sotia supravietuitoare primea la moartea sotului doar o parte din bunuri, de regula a treia parte.
[17]. Desi ii revenea toata zestrea mamei sale (,,dandu-i toata zestrea sotiei mele cei dintai”), Radu Goran apreciaza ca nu este de ajuns si ii mai lasa acesteia o serie de mosii, ,,ca unul ce-i sunt parinte si ea imi iaste fata din oasele mele”. In plus, el nu ezita sa-si ajute ginerele, Preda postelnic Zatreanul, imprumutandu-l cu bani in diferite ocazii, ,,da l-am platit la medelnicer” sau pentru a obtine ,,un pecetluit da boiarii da neam za vel sama ”.
[21]. Un alt nepot, Preda Vladescu, era lasat sa stapaneasca mosia de la Olanesti, in cazul in care nu dorea ginerele Preda. Nepotului Barbul Vulturescu ii lasa un cal si o copila de tigan, iar altui nepot, Diicul Vulturescul, tot un cal si o copila de tigan .
ANEXA
1755 (7263) iunie 13
(f. 1) Filaret al Ungrovlahiei adeverez[24].
Grigorie al Ungrovlahiei marturisesc[25].
In numele tatalui si al Fiiului si al Duhului Sfant, amin. Leat 7263, iunie 13.
[26] a doao sotie au crescut pa fie-mea, Mariia, facandu-i toate cusaturile cat trebuiescu pentru zestre si o am maritat-o dandu-o la casa ei cu zestre buna dupa cum arata foaia de zestre. Si cand am casatorit pa fie-mea, Mariia, m-am invoit cu genere-mieu, Preda postelnic Zatreanul, si i-am facut foaie de zestre dandu-i toata zestrea sotiei mele cei dintai si pentru zestrea aceea inca i-am mai dat si de la mine mai mult, dupa cum infatisandu-se foaia mume-sei cea de zestre si cu foaia ce i-am dat-o eu sa va vedea cat prisoseste mai mult ce i-am dat de la mine (…) . Dar eu ca unuia ce-i sant parinte si ea imi iaste fata din oasele mele, nu m-am indurat a nu-i lasa la sfarsitul mieu nimic, ci am socotit cata zestre i-am dat cand o am maritat acelea sa fie toate de la mine (…) (nota 200), iar dupa sfarsitul mieu sa i se implineasca si zestrea mume-sei dupa cum foaia cea de zestre sa va vedea, macar ca eu n-am luat toata zestrea deplin de la socru-mieu, Balota, murind curand si ce lipsa au ramas am insemnat aice ca sa si le ceara copila de la unchii ei, Stefan cluceariul / (f. 1 v.) i frate-sau, Preda, care am si cartea dumnealui banului Manolache de judecata pe cat au ramas sa mi se implineasca si nu le-au implinit. Insa sa sa stie ce au ramas: din doao suflete de tigani, au dat unul si au ramas unul nedat; caruta n-au dat-o; un covor n-au dat; un inel de aur nu l-au dat si alalte dupa cum sant insemnate in foaia de judecata (…). (nota 200
nota 200), iar in Grojdivod[29] numai unchiu-mieu au avut treaba, iar ceilalti n-au avut treaba (…) (nota 200). Si mai las din dealul Ugrinilor viia de la Duca si de la Zoboranoaie, insa aceasta vie i-am lasat-o in pretul lipsei zestrilor ce nu sa vor putea implini din casa (…) (nota 200). Si iar neajungandu-se sa i se implineasca celelalte zestri din casa, pentru scule , pentru haine, las sa ia patru suflete de tigani, anume Radul Salavarta cu doi feciori ai lui, anume Dobre i fii-sa, Dumitra, sa sa pretuiasca cu bani si sa-i ia in pretul zestrilor. Iar afara dentr-acestea ce arat mai sus, mai mult sa nu sa intinza ginere-mieu, Preda, i fie-mea, Mariia.
[31] de sa afla si acum intr-acea patima, dar numele lui Dumnezeu tot sa fie laudat. De va avea zile copilul acesta sa traiasca pe Catrina muma-sa o las sa clironomiseasca toata casa impreuna cu copilul, insa casele de la Voinigesti si cu mosiia cu tot hotarul si viile din dealul Ogrinilor si viia de la Troian, o roata de moara ce iaste in Ramnic in targu. Si mai las sotiei mele, Catrina, impreuna cu copilul din tigani, opt salasa, anume: Matei tigan cu salasul lui i fii-sau, Nitul cu salasul lui, Vlad tigan cu salasul lui si cu trei feciori i doao fete, Parvul tigan cu salasul lui i cu doi feciori, Tudor tiganu cu salasul lui i cu patru fete, Ioan Fedeles cu salasul lui i cu doi feciori, Ion Boada cu salasul lui i cu un fecior si doao fete, Marin tigan cu salasul lui i cu o fata i cu // (f. 2) frate-sau, Toader, Dumitru cu salasul lui i cu un fecior, anume Costandin, Preda Blebes cu salasul lui (…) (nota 200) i Preda tiganca, fata din casa si casele din Ramnec, care le-am cumparat eu.
[33] sa le lase unde ii va fi voia ei, ori maritandu-se ori nemaritandu-se, fiindca i le-am daruit eu de bunavoia mea si ii sant date si pentru zestrele ei si nimeni din neamul mieu sa nu o supere, nici sa se amestece cu acestea. Iar de va muri Catrina inaintea copilului si va ramanea copilul, atunci sa-si aseze catrina epitrop pe cine va socoti ea ca va purta grija copilului, sa-l lase in seama aceluia sa-i poarte grija impreuna cu toate cele ce i-am lasat si de sa va intampla sa moara si copilul iar acel epitrop sa le dea toate danie unde ne vom ingropa noi, iar fie-mea Maria sa nu aiba nici o treaba, far’ decat sa-i mai dea epitropul acela din cele ce sa va socoti, adeca din tigani, din vii i din dobitoace de sa vor afla. Iar cine sa va ispiti a strica acest asezamant ce am lasat pentru Catrina si pentru copil, au fie-mea Mariia, au alte rudenii ale mele sau din judecatorii cei bisericesti si politicesti, unii ca aceia sa fie blestemati si neiertati de Dumnezeu si de mine si sa dea seama inaintea lui Dumnezeu.
[34] la mormant unde voiu fi ingropat / (f.2 v.) si mai las sa-mi mai dea inca zece sarindare pe la biserici unde sa va socoti cu parastase si cata cheltuiala sa va face la toate pomenirile mele pana la trei ani, neavand eu bani gata sa sa cheltuiasca, am lasat asupra sotiei mele, Catrinei, sa vanza din doitoace si din vinuri i din alte venituri ale casei si sa-mi plateasca si toate datoriile mele pe unde voiu fi cu zapise bune, dupa cum foaia cea iscalita de mine va arata, pentru ca sotiia mea, Catrina, si cu copilul raman in urma mea clironomi casei. Iar de nu sa va ajunge sa sa implineasca cheltuiala pomenirilor si plata datoriilor cu vanzarea dobitoacelor i cu venitul casilor, atunci din ce va socoti lucru mai usor sa vanza si sa implineasca cele ce am zis mai sus.
[35], pentru aceea am hotarat ca dupa moartea mea cat va avea muma-sa viata il va cauta si-l va pazi, precum au necajit cu dansul de cand s-au bolnavit de l-au pazit de foc, de apa si de fuga sa nu-l manance fiarale, iar dupa moartea si a Catrinei sa-l lase la un epitrop care va socoti ca va fi cu frica lui Dumnezeu sa-i poarte (de) grija si sa-l pazeasca de toate, sa nu sa piarza sufletul copilului mieu, dupa cum si mai sus sa arata mai pe largu.
[36], nu-i las nimic pentru ca mi-au vandut niste rumani
in taleri 100 si nu mi-au dat nici rumanii, nici banii; ci le iert acesti bani ca le ajunge lor atat si mai vartos ca nici in casa mea n-au venit sa ma cerceteze si sa ma vaza.
[37], pentru treaba mea in taleri 200; acesti bani sa si-i ia din casa au din alalte ce va pohti sa ia.
[38], asa i-au raspuns ca dupa moartea dumneaei sa ramaie mosiia la mine, fiindu-i eu nepot de sora, care si matusi-mea nu poate tagadui la aceasta. Hotarascu ca si aceasta mosiie dupa moartea matusi-mea sa ramaie iar fii-mii, Mari(e)i si ginere-mieu, Predei postrelnic Zatreanul.
vezi nota 175
[39] cand era cumnatu Stefan bolnav.
vezi nota 175
nota 200
[40] za taleri 10, vie taleri 8. Acestea marturisescu eu cu sufletul mieu ca au ramas nedate.
[41] si 3 galbini (…) i-am datu in Bucuresti da au scos un pocetluit da boiarii da neam za vel sama. Acesti bani sa sa socoteasca in lipsa zestrilor, / (f. 4 v.) iar mai multu treaba in casa mea sa nu aiba, pentru ca toata casa mea, multu, putin am lasatu sa clironomiseasca sotiia mea, Catrina, cu care da cand o am luat-o pa dansa le-am agonisitu si sufletul mieu il las in mainile sotii mele, Catrinii.
nota 209) ca sa i sa dea caci[43] acea mosie i s-au dat in foaia da zestre.
[44] i la pomenire i la pomenire la sarindare, pentru ca bani gata nu s-au aflat (…) (nota 200). Pa dumnealui nepotul Preda Vlad (escul) il las[45] a fi purtator da grija la toate ale casii, sa chiverniseasca pa sotiia mea, Catrina, la orice pasu o va avea sau la judecati sau la alte necazuri ce va avea in urma mea si sa poarte grija a fi toate prin stirea dumnealui si eu inca ii las dumnealui da la mine danie toata partea mea dan Olanesti dupa peste tot hotarul cat mi sa va veni cu salistea, cu pimnita da piatra, cu vad da moara, care mosie imi iaste da mostenire da la mosul mieu, Goran, sa aiba dar a o stapani si coconii dumnealui cu buna pace de catre tot neamul mieu, iar sotiia mea, Catrina, vazand cautare da la dumnealui , inca ii va darui din partea ei ceea ce va socoti.
nota 175
[48] cu 3 perini, tot asemenea.
- O plapuma tot asemenea, cu cearsaf de batist[49].
- Un cearsaf batist, de asternut.
- O perina mare de capatai si 4 mici cu fete de batist.
- O rochie de catifea cu blonduri[50].
- O rochie de ajur, cu orbote negre.
- 2 rochii de batist, o rochie de stamba.
- O scurteica de catifea cu cacom[51].
- O fermenea de plisa cu gaitane de fir[52].
- O bivolita cu lapte.
- Un lighian cu ibricu lui i 6 farfurii cu filigenele lor, insa de argint[53].
- O farfurie de argint, cu 2 lingurite tot de argint.
- Un buscalac de ginere i un buscalac de nuna i o batica de socru cu beteala.
- O batica de soacra, cusuta i alta de cumnat.
Insa aceste insamnate de sus pana aici le las toate fii-mii Tutii, deosebit de ceilalta fata… Insa pentru pricina ce am avut cu frate-mieu, intocmai sa se urmeze nezmintit de catre altii, dupa zapisele ce avem date unul altuia.
[54] drept scurteica i un buscalac de ginere i un buscalac de nuna i patru batice.
[55] sa-l dea taleri douazeci si opt lei la cumnatu Matache Boranescu. Si taleri o suta lei la cumnatu mieu Alecu Bujoreanu i-am imprumutat in Tara Nemtasca .
[57] peste toata averea mea miscatoare si nemiscatoare ca unul ce am cunoscut de la dumnealui mai multa mila si cautare.
2. Las si frate-mieu Costandin si soru-mei Tutii partea mea de vie de la Mal cu coprinsul ei a o stapani deopotriva, precum si lei doa sute a li sa da la amandoi de catre clironomul mieu.
3. Partea mea de mosie de la Mosoroasa[58] ce o am de clironomie de la raposatul unchiul meu, precum si pa Voica tiganca o las nepoata-mii Masincutii fiica frate-mieu Tomii, cariia sa-i daruiasca Dumnezeu lungime de viata sa ma pomeneasca si pa mine.
4. Clironomul meu de mai sus sa fie dator a-mi face doasprezece sarindare si sa imbrace patru fete mari, precum si toate pomenirile, la soroace[59], sa mi le faca.
[60] carmuirei ca sant iscaliturile lor, iar pentru ceilalti sapte cari acum sant incetati din viata a venit preotul Nicolae Stroescu de la satul Olanesti si Costandin popa Preda Branescu si au incredintat prin grai cum ca iscaliturile ar fi ale celor incetati din viata. Drept aceea, dupa rugaciunea facuta de d-lui Alexandru Ruzinschi, se adevereaza marturisirea numitilor.
[61], sau Goran logofat Stanciovici, datata 1692 (7200) august 7 . El a fost casatorit de doua ori: prima data cu Stanca, fata Anghelinii si nepoata lui Stroe Leurdeanu, cu care a avut doi copii: Radul si Matei; a doua oara a fost casatorit cu Maria, de la care a avut pe Patru.
Partea Radului
+ George tigan cu tiganca lui Ioana si cu un copil al lor, anume Dumitru
+ Radul tiganul Nebunul cu tiganca lui Anca, iar cu un copil al lor. S-au dat in partea lui Patru, fratele cel mai mic.
+ Parvu rumanul, insa capul lui, far-de feciori
+ 5 boi de jug si vaci 5, si un junc, si o juninca
+ 1 cal si o iapa cu manz
+ 20 matci de stupi
+ 7 oi mari si 3 miei
+ Din ramatorii ce sunt, jumatate, iar jumatate ai copiilor. Sunt de toti 76
+ 1 sabie ferecata
+ 1 dulama de dimie verde
+ 1 pereche de nadragi postasi (postav, -n. n.)
+ 10 tipsii de cositor
+ 5 tingiri
+ (sters) masa cu peschir[63]
+ 1 cersaf
+ Casele din Olanesti, cat tine curtea cu gradina despre rau
+ Via de la Troian[64] dupa cules, sa se imparta in trei parti
+ moara de la Ramnic si de la Olanesti, venitul lor sa se imparta in 3 parti, frateste
+ venitul podului (de la Goranu, -n. n.) sa-l imparta frateste pre 3 parti
+ mosiile din Olanesti si din Voinigesti si din Tocsaobeni sa le tie dentre ei, frateste
Partea lui Matei
+ Lupul tiganul si tiganca lui, anume Costanda. Insa care au fost ai jupanesii Mariei de zestre si i s-au dat schimb jupanesei Mariei pre Marica tiganca si cu doi copii ai Lupului, anume Mihai si Marica.
+ Vladaia copila, fata Voicai tigancii
+ 5 boi de jug, si 3 vaci, si un junc, si o juninca
+ 1 cal si 1 manz
+ 20 matci de stupi. S-au facut si roi 14
+ 8 oi mari si 3 miei. Am mai dat prasila de estimp, miei 7
+ Si din ramatorii ce sunt,a patra parte
+ 1 sa poleita
+ 1 pusca
+ 1 contes[65] de posai albastru neblanit
+ 10 tipsii de cositor
+ 2 tingiri
+ casele de la Voinigesti cele (i)nalte, cu curte si cu gradina, pre jumatate din dosul casei, iar helesteul sa le fie de frati
+ viile de la Troian, dupa cules, sa imparta cu prajina, pre 3 parti, frateste
+ morile de la Ramnic si de la Olanesti, venitul lor sa se imparta in 3 parti, frateste
+ venitul podului sa se imparta iar pre 3 parti, frateste
+ mosiile de la Olanesti si din Voinigesti si din Tocsabeni, sa le tie impreuna, frateste
[66] cu samur
Tal(eri) 12 + 1 chintes[67] de lana, albastru
Tal(eri) 3 + 1 brau de argint al Vladului de la Babeni, zalog tal(eri) 5, l-au luat Radu
+ 1 brau de ibrisin[68] vechi
tal(eri) 24 + 6 mahrami cu sarma + o pereche de pistoale + tal(eri) 12.
Aceasta imparteala ce scriu intr-aceasta foaie s-au facut cu voia lor, fiind toti de fata. Si birul inca s-au tocmit sa-l dea frateste, pre capete, dupa cum s-au impartit. Si bucatele (si) sunt acestea toate la mana Radului, fratele lor cel mai mare.
Si pentru rumanii ce scrie intr-aceasta foita, sa le slujasca pana va fi jupaneasa Maria cu viata, care au fost a lui Goran logofat; iar dupa moartea ei sa fie toti slobozi de rumanie, dupa cum scrie diata lui Goran logofat.
+ Asijderea, si pentru niste bani si dichise de ale casei, ce banueste Radul, fiul lui Goran log(ofatul), pre muma-sa Maria mastera ca sunt la dansa, si ea tagaduieste, deci, despre aceste, sa se indrepteze cu legea tarii
+ Si pentru Costanda tiganca ce zice jupaneasa Maria ca este de zestre, si in locul ei au luat pre Maria tiganca, de va putea jura matuse-sa Voichita ca o au rascumparat cu banii sai de unde au fost zalogita si n-au fost banii lui Goran logofat, jurandu-se, nici pre Maria tiganca in locul Costandei, iar neputand jura ca au fost banii ei, sa ramaie aceasta tiganca Maria de frati”.
Eu Tudosie log(ofat) Olanescul + Eu Barbul Olanescul
Eu Anghel de la Ursi
7200 (1692) august 7
A. N. I. C. Bucuresti, Manastirea Horezu, pachet 16, document nr. 15, original.
[72]: Grigore Otetelisanu, unchiul celor 3 frati, fiind frate cu mama lor, si cumnatii lor Gheorghe Strachinescu si Nicolae Otetelisanu.
[73] este semnat de Iordache si Grigore Otetelisanu si de Stanciu Capatineanu.
Ilie, Pelaghiia, Stanca, Dumitrana, Alexandru, Gheorghe, Pauna, Stanca, Vasile, Maria, Preda, Nicolae, Dionisie, Anastasiia ieromonaha, Calistra monahiia, Marta monahiia, Hristea, Gheorghe, Nicolae, Vasilica, Dumitru, Pauna, Tudoran, Alexandru.
[92]. Istoricul preciza ca pomelnicul acesta, aflat la Biblioteca Academiei Romane, constituind manuscrisul nr. 2205, este valoros in primul rand prin datele oferite despre viata schimnicului Antonie de la Iezer (la filele 9 r.-12 v.), iar in al doilea rand arata numele unor sprijinitori mai noi ai manastirii, care sunt localnici. Intre pomelnice sunt de evidentiat al Episcopului Ramnicului (1749-1764) si apoi Mitropolit al Tarii Romanesti (1770-1771) Grigorie Socoteanu, decedat la 28 decembrie 1777 , ale neamurilor Olanescu, Farcasanu, Ganescu, Temelie, arhimandrit Nectarie Ramniceanu, Chiriac Ramniceanu, protosinghel Agatanghel de la manastirea Saracinesti si altele. Pentru istoria locala sunt interesante si pomelnicile unor neamuri mai modeste care locuiau in satele vecine Cheia si Gurguiata, astazi strazi ale orasului Baile Olanesti, sau mai departe la Ramnicu Valcea si Ocnele Mari. Precizez ca un fragment si titlurile unor pomelnice s-au publicat de Episcopul (1898-1909) Athanasie Mironescu in lucrarea Istoricul Eparhiei Ramnicului Noul Severin, Bucuresti, 1906, p. 352-358 .
[95]. La f. 27 v.-28 v. Este ,,Pomenicul duhovnicului Nicolae ucenicul cuviosului Antonie” cu precizarea ,,Acest Nicolae ermonah au facut chiliile de piatra si sa numeste pa schimnicie Nichifor”. Ieromonahul Nicolae, devenit ulterior Nichifor ieroschimonahul (adica un preot hirotonit, devenit ieromonah schimnic –n. n.), a scris ,,Viata sfantului Antonie” in 1720, chiar in anul mortii Cuviosului, decedat luni 23 noiembrie 1720, pastrata intr-un manuscris din anul 1740, ce cuprinde ,,Pomelnicul Schitului Iezer” redactat tot de cuviosul Nicolae cu cheltuiala jupanului Nica . La f. 28 v. este pomenit ,,Climent arhiereu” cu precizarea: ,,Acest Climent arhiereu au dat carti”. Este vorba de Episcopul Climent al Ramnicului (1735-1748) .
[98]: Draghici capitan Olanescu, ctitorul bisericii cu hramul ,,Sf. Nicolae” din Olanesti Sat; Parvu logofat Olanescu era frate cu Draghici capitanul; alt Draghici logofat Olanescu era fiul lui Sima logofat Olanescu zis si Skilerul si al Ancai Bujoreanu; Theodosie monah, fost Tudosie logofat, calugarit Teofil, ctitor alaturi de Preda Bujoreanu, devenit si el calugarul Pahomie monah Bujoreanu, al bisericii schitului Comanca ; amandoi l-au ajutat pe episcopul Climent la ridicarea Bolnitei Episcopiei; Radu Olanescu era fiu al logofatului Tudor Olanescu; Ana era fata capitanului Draghici Olanescu si a sotiei lui Ecaterina din Otetelis; Costandin poate fi unul din fiii lui Udrea logofat Olanescu, calugarit si el sub numele de Uril monah, sau al Mihului Olanescu logofat si postelnic ori postelnicul, fiul vornicului Radu Olanescu, asasinat la 22 de ani; Alexiia era sora cu vornicul Radu Olanescu; Patru este un alt fiu al logofatului Tudor Olanescu; Gheorghie si Preda sunt fiii logofatului Parvu Olanescu cu Sofica Turculescu; Preda poate fi si fiul vornicului Radu Olanescu cu Anuta; Andrei poate fi Andrei Scorei, fratele Anutei; Matei este fiul logofatului Goran II Olanescu.
[102] al acestii sfintei manastiri cautand au gasit silistea, pivnita dincoace de rau si din jos pe drumul Troianului, unde facuse un tigan al Cozii si casa deasupra pe aceasta pivnita, anume Toma, si au dat tl. 30 de au rascumparat casa cum arata zapisul Cozienilor si langa aceasta au mai dat si jupaneasa Dumitrana Olaneasca 6 pasi de siliste din pivnita la vale de s-au mai largit curtea si locul pana in rau si s-au pus aceste nume aici ca sa se pomeneasca in veci: Parvul. Sofiia. Matei. Dumitrana. Pavel. Stefana monahia”.
[104]. Existenta acestui pomelnic fusese semnalata de tanarul (pe atunci) cercetator istoric Stefan Andreescu, care il considera copiat in anii 1693-1705 . Manuscrisul se pastreaza in biserica manastirii, nu are foaie de titlu si contine 92 de foi de hartie groasa, filigranata, provenita din aceeasi fabrica.
[106]”. Boierii Parscoveni erau inruditi cu boierii Olanesti: postelnicul Constantin Olanescu, asasinat in 1733 la 22 de ani, fusese casatorit cu Ancuta Parscoveanu. Boierii Parscoveni sunt pomeniti si la f. 53 v.
[107], aflat in mss. la manastire; este de format mare (395/265 mm), legat in piele si carton, cuprinde 83 de file, dintre care 81 numerotate.
[108]” scrie: ,,Constantin Poenaru, zis Scurtu si Spineanu, casatorit cu Maria Olanescu, fiica lui Draghici Toma Olanescu si a Catrinei Otetelisanu”.
[110]. Pe la 1860, cand manastirea era de calugarite, s-au lucrat icoanele imparatesti, care au fost zugravite de catre Gherontie monahul, cantaret al manastirii Hurezi. Este vorba de Gheorghe zugravul (Gherontie mai tarziu), inmormantat la manastirea Dintr-un lemn, in latura de nord a bisericii, in dreptul stranei, in 1863 ; foarte probabil era din neamul boierilor Olanesti.
[113]. Din cuprinsul acestui pomelnic de 14 file enumeram:
,,Pomialnicul boiarului Gheorghie Olenescu ce-i zice Nita, 1824 iunie 24”.
,,Pomialnicul ctitorilor sfintei biserici ce e hramu sf. Ierarh Nicolae. Draghici. Catrina. Rafail monah. Anca. Teodora. Pauna. Teodor. Nicolai. Ioana. Hristia. Rucsanda.Mariia. Catrina. Stanciu. Vladu. Dobra. Anca. Dionisie monah. Costandin. Chierata. Platonid(a)”
,,Pomelnicul d(umnealui) D. Ghita Rudeanu ce s-au insotit cu d(umnea)ei c(o)c(oana) Manda sotia d(umnealui) raposatului Constandin Olanescu in leat 1836 mai 24”.
,,Pomelnicul jupanesii Stanii slugerului Diamandi”.
,,Pomelnicul popii lui Vasile san popa Barbu duhov(ni)cu Olanescu 1836 iun(ie) 8”.
,,Pomelnicul dumneaei cocoanii Elenca Golfineanu”.
,,Pomelnicul popii lui Gheorghe Chirita raposatu ce au dat sfintei biserici u(n)de sa praznueste hramul sfa(n)tului Nicolae, o livada si ograda de la vie, danie ca sa fie pomenit de veci tot niamul lui” (f. II).
,,Pomialnicul dumnealui boiarului Gheorghie Olanescu ce-i zice Nita care iaste al doilea ctitor dupa mosi(i) si parintii dumisale la sf(anta) biser(i)ca unde sa praznueste hram(ul) sfant(ului) Nicolae ierarhul. Dupa aceste meremeturi ce au facut si dumnialui la aceasta sf(anta) biserica au mai dat si dumnialui cat si niamul dumisale. Au dat o livada in dosul lui Ciocan si au mai dat alta livada in Cioroi alaturea cu fasia lui Stefan Jagardoi. Au mai dat si alta livada ce iaste in Curaturi alaturi cu plai in Dos. Acestea le-au dat ca pentru vesnica pomenire sa fie ale sf(intei) biserici aparate de catre neamul dum(nea)lui”. Urmeaza nume de oameni, morti si vii (f. III).
- Chiar daca in ultimii ani s-a atras atentia asupra importantei testamentelor, studiile sunt putine iar opiniile exprimate sunt diverse. Pentru consideratii generale am folosit informatii furnizate de lucrarile: Maria Magdalena Szekely, Testamentele: o abordare preliminara, in ,,Revista de istorie sociala” (in continuare ,,R. I. S.”), vol. II-III, 1997-1998, p. 25-30; Idem, Structuri de familie in societatea medievala moldoveneasca, in ,,Arhiva Genealogica” (in continuare ,,A. G.”), vol. IV (IX), 1997, nr. 1-2, p. 59-117; Violeta Barbu, Cronica de familie. Eseu asupra familiei patrimoniale in Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea, in ,,R. I. S.”, vol. I, 1996, p. 29-49; Constanta Ghitulescu, Zestrea intre norma si practica. Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea (I), in ,,Studii si materiale de istorie medie” (in continuare ,,S .M. I. Me.”),Vol. XVIII, 2000, p. 213-222; Idem, Familie si societate in Tara Romaneasca (secolul al XVII-lea), in ,,S. M. I. Me.”, Vol. XX, 2002, p. 101-106; Andreea Iancu, Familie si patrimoniu. Dezmostenire si adoptie in cateva testamente (Bucurestii anilor 1796-1805), in ,,Studii si materiale de istorie moderna” (in continuare ,,S. M. I. Mo.”), Vol. XIII, 1999, p. 19-28; Gheorghe Lazar, Familie si sentiment in vechiul regim romanesc. Note pe marginea testamentului lui Radu Goran Olanescu, in ,,S. M. I. Me.”, Vol. XXI, 2003, p. 56-66; T. G. Bulat, Schitul Goranul, in ,,M. O.”, Anul XXIV, nr. 5-6, mai-iunie 1972, p. 392-396; Nicolae Mihai, Memorie liturgica, memorie individuala in Oltenia (Secolele XVIII-XIX): Functia testamentului, in Episcopia Ramnicului. 500 de ani de la infiintare (1503-2003), Editura ADRIANSO, Ramnicu Valcea, 2005, p. 176-191.
- Vezi: D. Onciul, Vechile pomelnice ca izvoare istorice, in Studii de istorie, Editura A. Sacerdoteanu, Bucuresti, 1971, p. 262-266; Toma G. Bulat, Diate oltenesti, in ,,A. O.”, An. II, nr. 5, ian.-febr. 1923, p. 47-49.
- A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, Pachetul CLVIII/28. Actul mi-a fost semnalat cu deosebita amabilitate de regretatul cercetator istoric valcean preot (+) Dumitru Balasa in toamna anului 1973, iar (+) conf. univ. dr. Corneliu Tamas cunoscand preocuparile mele privind istoria localitatii Baile Olanesti, pe cand aduna materiale pentru lucrarea ,,Ramnicul medieval” (tiparita in 1995 la Editura CONPHYS din Ramnicu Valcea) mi l-a copiat, alaturi de alte acte pe care mi le-a transcris din chirilica sau mi le-a semnalat. Pentru aceste gesturi prietenesti, le voi ramane vesnic recunoscator. Precizez ca intre transcrierea facuta de Dl. Tamas si cea data in art. lui Gh. Lazar din ,,S. M. I. Me.”, Vol. XXI, 2003, p. 57-65 sunt diferente nesemnificative; referiri la acest testament face si Prof. Toma G. Bulat in articolul Schitul Goranul, publicat in ,,M. O.”, Anul XXIV, Nr. 5-6 mai-iunie 1972, p. 392-396. Actul contine 6 file, prima si ultima sunt albe; la primele 3 file scrise se afla in josul paginii semnatura autografa a lui Radu Goran Olanescu.
- Lui ii va reveni sarcina gospodaririi averii lasate de decedatul sau tata, in calitate de frate mai mare, pana la majoratul fratilor sai Matei si Patru; vezi documentul din 7 august 1692 (A. N. I. C., Manastirea Hurezi, XVII/15), analizat de noi mai jos (documentul este mentionat si de Violeta Barbu, Privilegiul mezinului: intre realitatea juridica si fictiunea basmului, in ,,A. G.”, Anul V(X), 1998, nr. 1-2, p. 74) si documentul din 18 mai 1693 (Nicolae Iorga, Hartii din arhiva manastirii Hurezului precum si din a protopopiei Argesului, din a boierilor Brancoveni si a altor neamuri, Bucuresti, 1907, p. 249-251).
- D. Balasa il deosebeste de Radu Goran logofatul, care pare sa fi jucat un rol de prim rang in evenimentele din Tara Romaneasca de la mijlocul secolului al XVII-lea; vezi Dumitru Balasa, Oameni si fapte din istoria localitatii Olanesti, in ,,Buridava’’, nr. 4/1982, Ramnicu Valcea, p. 101-108. Primul cercetator care a semnalat contributia Pr. D. Balasa a fost Stefan Andreescu in art. Goran Logofatul din Olanesti si Letopisetul Cantacuzinesc”, in ,,Revista istorica’’. Serie noua, Tomul V/1994, nr. 7-8 iulie-august, p. 789-794.
- Mosia din Voinigesti si Tocsobeni, numita azi Goranul, fusese cumparata de mult de catre mosul sau Stanciul logofat Olanescu. Mostenirea revenea urmasilor, intre care era si un Matei, fratele lui Radu Goran. Fiul acestuia, Nitul, vinde partea tatalui sau unchiului Radul, caruia i se spune acum ,,capitanul” – vezi A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/27. La 10 noiembrie 7250 (1741) Radu, ginerele lui Radu Plesoianu, vinde un tigan tot ,,Capitanului Radu Goran”; deci el inaintase in rang, la acea data nu mai era un simplu logofat.
- Prin porunca domnitorului Constantin Mavrocordat din 22 mai 1740 era imputernicit, alaturi de Barbu Ganescu, sa stabileasca hotarele dintre mosia Macesul cel Mare, jud. Dolj, a manastirii Arnota si mosia Carna a manastirii Bucovat; vezi Comori arhivistice valcene. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Ramnicu Valcea (1467-1800). Vol. II, intocmit de Corneliu Tamas, Ion Soare, Carmen Manea-Andreescu, Bucuresti, 1985, doc. nr. 329, p. 85-86; vezi si doc. nr. 354, p. 91-92 si doc. nr. 372, p. 96.
- Vezi documentul din 8 iulie 1741 (A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/27; documentele din 2 octombrie 1754 (A. N. I. C., ms. 445, f. 240) si 3 ianuarie 1756 (A. N. I. C., ms. 445, f. 240 si 240 v.) reproduse si in rezumat de Gheorghe Dumitrascu, Corneliu Tamas, Ramnicul medieval, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 1995, doc. nr. 264 si 265 de la p. 118.
- Dupa ce copilul lor epileptic moare la 28 de ani (aflam date despre aceasta nenorocire din a doua diata a Catrinei, intocmita la l0 octombrie 1779), fiind inmormantat la biserica de la Goranu, zidita de Catrina (tot aici, respectand dorinta sotului sau, au fost aduse si ,,oasele raposatului boierului mieu…, cu arhiereu parintele episcop…facand parastas si pomenire” – A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/30), indoliata lui mama se va face calugarita la manastirea Dintr-un lemn din judet, sub numele de Calistra/Calistia monahia, si a decedat la 23 decembrie 1779.
- A fost ingropat in vechea biserica din Voinigesti, ctitorie tot a Goranilor Olanesti (vezi Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania. Partea I – Tara Romaneasca, (Muntenia, Oltenia si Dobrogea). Vol. 2: M-Z, p. 719. La 26 ianuarie 1777 capitanul Mihai Poenaru, inrudit cu boierii Olanesti, se obliga sa faca aici o biserica la fel ca aceea din Vladesti-Valcea, pentru 600 de taleri – A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CDLXXIV/5; biserica cu hramul ,,Nasterea Maicii Domnului” din Vladesti-Valcea a fost construita la 1729 de Maria Olanescu, vaduva lui Radu Vladescu – vezi Razvan Teodorescu, Episcopi si ctitori in Valcea secolului al XVIII-lea, Editura Patrimoniu, Ramnicu Valcea, 2009, p. 13-14), apoi a fost mutat de sotia sa intre zidurile schitului Goranu.
- Aparute la Targoviste in 1714; vezi: Em. Em. Savoiu, ,,Capete de porunca” ale lui Antim Ivireanu (I), in ,,B. O. R.”, Anul LXXXIV, Nr. 9-10, septembrie-octombrie 1966, p. 997-1006; partea a II-a a articolului, in ,,B. O. R.”, Anul CXV, Nr. 9-12, septembrie-decembrie 1977, p. 1012-1023; Gabriel Strempel, Opere. Editie critica si studiu introductiv, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972; Idem, Antim Ivireanul, Bucuresti, 1997, p. 214-218.
- Mihai Dim. Sturdza, Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca. Vol. I. Abaza-Bogdan, Editura Simetria, Bucuresti, 2004, p. 244. Numele acestei prime sotii a lui Radu Goran, cu care a fost casatorit 9 ani pol (=jumatate -n. n.) nu ne este cunoscut din alte documente – vezi si arborele genealogic al familiei Olanescu realizat de Grigore P. Olanescu, aparut la Bucuresti in 1903 (A.N.I.C., Planuri. Diverse, nr. 20), material ce a servit ca sursa de inspiratie pentru O. G. Lecca la cele doua lucrari genealogice ale sale.
- George Fotino, Pagini din istoria dreptului romanesc, Bucuresti, 1972, cap. Studiu asupra situatiei femeii in vechiul drept, romanesc, , p. 56-72; Anicuta Popescu, Institutia casatoriei si conditia juridica a femeii din Tara Romaneasca si Moldova in sec. XVII, in ,,Studii”, Anul XXIII, nr. 1/1970, p. 55-80; Violeta Barbu, Cronica de familie. Eseu asupra familiei patrimoniale in Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea, in ,,R. I. S.”, Anul I, 1996, p. 29-49; Maria Magdalena Szekely, Structuri de familie in societatea medievala moldoveneasca, in ,,A. G.”, Anul IV (IX), nr. 1-2/1997, p. 59-117; Constanta Ghitulescu, Zestrea intre norma si practica. Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea (I), in ,,S. M. I. Me.”, Vol. XVIII, 2000, p. 213-222.
- medelnicerul era un boier de curte - turna domnului apa cand se spala, punea masa si servea; mai tarziu este rang boieresc de categoria a II-a, fara functie; pecetluit – foaie cu pecete pentru birul ce urma sa plateasca fiecare contribuabil; sama – cheltuiala, socoteala, cont; vezi Veronica Tamas, Gheorghe Tudor, Glosar de cuvinte rare si iesite din uz, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 1998, p. 127, 152, 176.
- Vezi actul de judecata cu mitropolitul Grigorie al II-lea din 22 martie 1781, intarit de domnitorul Alexandru Ipsilanti – A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/32. La 13 iunie 1755 Radu Goran clucerul Olanescu lasa Mitropoliei un loc in Ramnicu Valcea - A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, XXIX/6.
- Dupa O. G. Lecca, op. cit., p. 231, ,,Numele acestei familii deriva de la localitatea Contesti in judetul Dambovita, pe care o poseda din secolul al XVII-lea. Intr-un zapis de vanzare al Olanestilor cu Rudeanu figureaza ca martor: Mihai logofatul Contescul, in anul 1673, 10 mai”. Un ,,Costandin Contescul vtori logofat” (= al doilea, -n.n.) scria un act la 22 iulie 1714; vezi Gh. Dumitrascu, C. Tamas, Ramnicul medieval, doc. nr. 262, p. 117-116.
- In limba greaca. Semnatura este posterioara anului 1755, mitropolitul Grigorie II pastorind dupa 28 iulie 1760, pana la decesul sau la 18 septembrie 1787.
sarindar – cuvantul grecesc, ,,saranta” inseamna 40; este vorba de slujba de pomenire facuta la mormant la 40 de zile de la deces; vezi si Veronica Tamas, Alexandru Popescu-Mihaesti, Lexicon de cuvinte rare si iesite din uz , Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 2005, p. 350 (in continuare, Lexicon).
- stanjenul domnesc – unitate de masura de pamant, egala cu 1,962 m (stanjenul lui Serban voda Cantacuzino, domn al Tarii Romanesti intre 1678-1688).
- Safta, sotia lui Stefan, era fiica lui Mares Stalpeanu Lerescu – Mihai Dim Sturdza, op. cit., p. 244.
- ghermesut (tc.) – postav scump oriental de atlas inflorat sau fara flori, din care jupanesele si boierii secolului al XVIII-lea isi faceau contesuri (haina de ceremonie) si malotele (haina scurta femeiasca imblanita) , stofa de matase.
- atlaz: stofa fina lucioasa pe o singura fata (satin), tesuta ddin fire de matase, adesea inflorata, cunoscuta in Tarile Romane inca din secolul al XVI-lea; cf. Veronica Tamas, Alexandru Popescu-Mihaesti, Lexicon, p. 33.
- batist, batista – tesatura din care se faceau odinioara rochiile, apoi naframele - Lexicon, p. 43.
- blondura – horbota (dantela lucrate cu mana) alba, de valoare, din matase, dantela - Lexicon, p. 55.
- cacom (tc.) –hermina, ermeliu, animal cu blana alba si varful cozii negru, asemanator cu dihorul - Lexicon, p. 68.
- fermenea (tc.)–haina scurta boiereasca, o cataveica cu maneci largi, imblanita, purtata iarna, lucrata din stofa de catifea cu broderie, tot pieptul din fir sau tertel; se punea pe deasupra anteriului - Lexicon, p. 158.
- taclet (tc.) - stofa de matase vargata cu care boierii isi infasurau mijlocul, iar slugile capul, dupa moda turceasca - Lexicon, p. 389.
- mahmudea (tc.) - moneda de aur turceasca al carui curs era in Tara Romaneasca de 22 lei in 1822 si de 42 lei in 1832 - Lexicon, p. 235; cusur - lipsa, rest de bani - Lexicon, p. 125.
- O parte din boierii Olanesti din Judetul Valcea s-au refugiat la Sibiu in timpul Revolutiei lui Tudor Vladimirescu din 1821.
- clironom (gr.) - mostenitor, epitrop, tutore; cf. V. Tamas, Al. Popescu-Mihaesti, Lexicon, p. 104 (in continuare, Lexicon).
- Matache mostenise a sasea parte din mosia Mosoroasa, dupa moartea unchiului sau Gheorghe Olanescu, potrivit unui document datat 20 martie 1829 ; cf. Muzeul Judetean Valcea, Colectia G. Potra, nepaginat.
- Actul este mentionat prima data de Gh. Dumitrascu, C. Tamas, Ramnicul medieval, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 1995, doc. Nr. 205, p. 89-91; mai este mentionat si de Violeta Barbu, Privilegiul mezinului: intre realitatea juridica si fictiunea basmului, in ,,A. G.”, Anul V (X), 1998, nr. 1-2, p. 74.
- A. N. I. C. Bucuresti, Episcopia Ramnic, LXXXV/12; actul a fost publicat de Aurelian Sacerdoteanu, ,,Catarii” la Ramnicul Valcii, in ,,M. O.”, Anul XIII, Nr. 5-6 mai-iunie 1961, p. 317-330, doc. Nr. 7, p. 329; si de Toma G. Bulat, Un act necunoscut de la Antim Ivireanu, episcop de Ramnic (1705-1708), in ,,M. O.”, Anul XIV, Nr. 5-6 mai-iunie 1962, p. 401-403 (fara a fi malitios, nu inteleg de ce l-a intitulat ,,necunoscut” de vreme ce documentul fusese publicat integral cu exact un an inainte si in aceeasi revista de Aurelian Sacerdoteanu!!); Pr. Niculae Serbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul 1716-septembrie-1966, in ,,M. O.”, Anul XVIII, Nr. 9-10, septembrie-octombrie 1966, p. 771-811, doc. publicat la p. 789-790; fiind publicat de trei ori in ,,M. O.”, Pr. Niculae Serbanescu, Documente din timpul pastoriei mitropolitului Antim Ivireanul la Ramnic, in ,,M. O.”, XVIII, Nr. 9-10 septembrie-octombrie 1966, p. 845-851 il semnaleaza la p. 849 si nu-i mai da cuprinsul; via de la Troian cu livada ei din jur si mosie la Fantana Catarai si 290 taleri si 80 de bani fusesera date la schimb de episcopul Antim al Ramnicului lui Tudosie logofat si fratelui sau Draghici Olanescu pentru o parte de mosie din Gardesti, langa manastirea Flamanda din jud. Arges, si o moara cu 2 roti pe apa Topologului; vezi si Gh. Dumitrascu, C. Tamas, Ramnicul medieval, doc. nr. 257, p. 114 -115.
- islic (tc.) - caciula de blana orientala, lucrata din blanita de miel sau blana de samur, purtata de boieri sau domn, cf. Lexicon, p. 206.
- chintes, contos (pol.) - haina lunga, de obicei imblanita, purtata de doamne si boieri; Lexicon, p. 112.
- ibrisin – fir de matase rasucit, de diferite culori, folosit la cusut, brodat sau impletit; Lexicon, p. 197.
- G. Potra precizeaza ca actul respectiv este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 5.
- G. Potra precizeaza ca actul este o copie chirilica pastrata intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 11.
- Gheorghe Olanescu decedase in cursul anului 1829, in intervalul 20 martie - cand la rugamintea celor 3 nepoti ai sai, fiii fratelui sau decedat Vasile Olanescu, le ,,adeverise’’ actul de impartire pe toata averea miscatoare si nemiscatoare ramasa de la tatal lor-, si 20 septembrie, cand actul vorbeste de ,, raposatul unchiul nostru Gheorghe Olanescu”.
- G. Potra precizeaza ca actul respectiv este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 9.
- G. Potra precizeaza ca actul este original, in stare buna, si are o copie de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu foarte multe omisiuni si greseli de transcriere.
- G. Potra precizeaza ca actul este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 7.
- G. Potra precizeaza ca actul este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 8.
- tulpan – muselina sau panza subtire de bumbac din care se lucrau rochiile; binis – haina despicata, larga, purtata de barbati si de femei la anumite ocazii; malteh – matase de Malta vargata sau inflorata, la moda in sec. al XVIII-lea – al XIX-lea; cf. V. Tamas, Al. Popescu-Mihaesti, Lexicon, p. 408, 53, 237 (in continuare, Lexicon).
- Muzeul Judetean Valcea, manuscris George Potra, nepaginat; lipseste semnatura unchiului. Este o copie chirilica intr-un catastif din sec. al XIX-lea, nr. 17.
- Muzeul Judetean Valcea, manuscris George Potra, nepaginat; lipseste semnatura unchiului. Este o copie chirilica intr-un catastif din sec. al XIX-lea, nr. 18.
- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat; copie chirilica intr-un catastif din sec. al XIX-lea, nr. 12.
- Precizez ca fusese ridicata la 1729, cu ajutorul vornicului Radu Olanescu, de Maria Olanescu, vaduva lui Radu Vladescu; cf. Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat; Razvan Teodorescu, Episcopi si ctitori in Valcea secolului al XVIII-lea, Editura Patrimoniu, Ramnicu Valcea, 2009, p. 13-14.
- Aurelian Sacerdoteanu, Pomelnicul manastirii Govora, in ,,M. O.”, Anul XIII, Nr. 10-12, oct.-dec. 1961, p. 789-823.
- A. Sacerdoteanu, Pomelnicul manastirii Iezerul, in ,,M. O.”, Anul XIV, Nr. 7-9, iulie-septembrie 1962, p. 527-544.
- Pr. I. I., Lista cronologica a ierarhilor eparhiilor Olteniei, in ,,M. O.”, Anul XXVIII, Nr. 3-4, martie-aprilie 1976, p. 266-270; Preot Niculae Serbanescu, Episcopii Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XVI, nr. 3-4 martie-aprilie 1964, p. 194-195; Pr. Nicolae Popescu-Capreni, Despre familia episcopului Grigorie Socoteanu, in ,,M. O.”, Anul XXIV, Nr. 1-2, ianuarie-februarie 1972, p. 16-25; Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. 2, Editura a II-a, Bucuresti, 1994, p. 417-419.
- Este titlul de pe coperta; in interior: Sfanta Episcopie a Eparhiei Ramnicului Noul Severin in trecut si acum, Tipografia ,,Gutenberg’’, Bucuresti, 1906.
- Arhim. Veniamin Micle, Sfantul Antonie de la Iezerul, Sfanta Manastire Bistrita Eparhia Ramnicului, 1994, p. 21.
- Preot Niculae Serbanescu, Episcopii Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XVI, Nr. 3-4, martie-aprilie 1964, p. 193-194; Mircea Pacurariu, Episcopul Climent al Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XVII, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1965, p. 22-49 (articol retiparit in Mircea Pacurariu, Studii de istorie a Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005, cap. Episcopul Climent al Ramnicului, p. 69-94); Radu Creteanu, Un mare ctitor de lacasuri sfinte: Climent al Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XXII, nr. 7-8 iulie-august 1970, p. 663-670; Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. 2, Editura a II-a, Bucuresti, 1994, p. 333-336.
- Vezi capitolul Genealogia boierilor Olanesti; identificare facuta de mine in lucrarile citate si mai recent de C. Balan, Inscriptiile medievale, Judetul istoric Valcea, p. 169-170, care imi citeaza lucrarile la notele bibliografice - pentru portretele ctitorilor de la biserica ,,Sf. Nicolae’’ din Olanesti Sat, ridicata la 1718 si de la biserica ,,Toti Sfintii” din Comanca, ridicata la 1735-1736; v. p. 157-158.
- A. Sacerdoteanu, Pomelnicul manastirii Govora, in ,,M. O.”, Anul XIII, Nr. 10-12, oct.-dec.1961, p. 789-823.
- Ion Radu Mircea, Un neam de ctitori olteni: Boierii Dragoesti, in Revista de Istorie Bisericeasca, nr. 3/1943, Craiova, p. 50-91; Gherasim Cristea, Istoria manastirii Govora (in interior: + Episcop Gherasim al Ramnicului, Istoricul Sf. M-tiri Govora – n. n.), Editura Sf. Episcopii a Ramnicului, Ramnicu Valcea, 1995, p. 37, 38, 42, 43, 70.
- Este vorba de arhimandritul Stefan Manastireanu (1762-1774; 1778-1782) – cf. Gherasim Cristea, Istoria manastirii Govora, p. 50.
- Dumitrana Olanescu, descendenta uneia dintre cele mai vechi familii boieresti valcene, se casatoreste cu Matei Chirpovatul – A. N. I. C., mss. 234, f. 319 v.
- Aurelian Sacerdoteanu, Pomelnicul Manastirii Bistrita-Olteana, in ,,M. O.”, Anul XVIII, Nr. 5-6, mai -iunie 1966, p. 477-509.
- Stefan Andreescu, In legatura cu datarea pomelnicului Manastirii Bistrita (Valcea), in ,,M. O.”, Anul XVII, Nr. 1-2, ianuarie-februarie 1965, p. 52-53.
- Papa/Pana postelnicul, care a fost ctitorul schitului Manailesti din Judetul Valcea, devenit Pahomie calugarul – cf. ,,A. O”, 1922, p. 239; Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania. I – Tara Romaneasca. Vol. 2: M-Z, indici, Editata de Mitropolia Olteniei, 1970, p. 415-416; era fiul (snu) lui (Parscoveanu) Trufanda Iordache, grec, si al Ancutei, fiica lui Preda Brancoveanu mare vornic; cf. Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova. Sec. XIV-XVII, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1971, p. 7, 226, 249, 251. O sora a lui Pahomie monahul, Aspra, a fost casatorita cu Tanasie Pausescu, fiul lui Radu Pausescu si al Mihalcei Saracinescu, sora cu Tanasie Saracinescu mare comis, inrudit cu boierii Olanesti; cf. Nicolae Stoicescu, Dictionar, p. 223-224.
- In Nr. 1-3 al revistei ,,Mitropolia Olteniei”, ianuarie-martie 1956, p. 128-129 a publicat un studiu despre pomelnic, scris de Dionisie eclesiarhul Mitropoliei Bucuresti; in ,,M. O.” Anul VIII, Nr. 4-5, aprilie-mai 1956, p. 260-269 acelasi cercetator a publicat si textul pomelnicului.
- G. Potra, Petrache Poenaru, Bucuresti, 1963, p. 10; in Pomelnicul manastirii Iezerul la f. 33 r. - v. scrie: ,,Aici sa pomenesc boiarii Farcasanii”.
- Constantin Balan, Inscriptii medievale si din epoca moderna a Romaniei. Judetul istoric Arges (sec. XIV-1848), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1994, p. 595 si 599; Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania. Vol. 2, p. 578.
- Victor Bratulescu, Pisanii, pomelnice si insemnari din manastirea Saracinesti-Valcea, in ,,M. O.”, Anul VII, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1955, p. 84-95.
- Victor Bratulescu, Zugravul cantaret Gheorghe-Gherontie, in ,,M. O.”, Anul XIV, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1962, p. 28-31; Pr. D. Balasa, Gheorghe zograful, care in calugarie s-a numit Gherontie, in ,,M. O.”, Anul XIX, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1967, p. 72-79; la p. 75 distinsul cercetator punea intrebarea daca Gheorghe zograful a facut parte din neamul Olanestilor; ideea este reluata de Pr. D. Balasa in art. Oameni si fapte din istoria localitatii Olanesti, in ,,Buridava”. Studii si materiale, nr. 4/1982, p. 101-108, la p. 107, n. 64 (da un raspuns afirmativ); Arhim. Chesarie Gheorghescu, Comemorari la Sfanta Manastire Dintr-un lemn, in ,,M. O.”, Anul XXVIII, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1976, p. 152-154.
- Pr. D. Balasa, Doua pomelnice ale Schitului Cetatuia din Ramnicu-Valcii, in ,,M. O.”, Anul XIX, Nr. 3- 4 martie-aprilie 1967, p. 261-268; cercetatorul face precizarea ca aceste doua pomelnice se aflau in posesia preotului Vasile Balanescu de la biserica ,,Sfantul Gheorghe” din Ramnicu Valcea; mentionez ca acest preot impreuna cu regretatul istoric Corneliu Tamas sunt autorii monografiei bisericii cu acest hram: Vasile Balanescu, Corneliu Tamas, Istoria Bisericii ,,Sf. Gheorghe” din Ramnicu Valcea, Editura CONPHYS, Ramnicu. Valcea, 1998; despre schit vezi si: T. G. Bulat, Un schit de langa Ramnicul Valcea inchinat Mitropoliei Bucuresti: Cetatuia, in ,,M. O.”, Anul XXIII, Nr. 3- 4 martie-aprilie 1971, p. 221-230; Corneliu Tamas, Schitul Cetatuia si proprietatile sale in secolul al XVII-lea, in Episcopia Ramnicului. 500 de ani de la infiintare (1503-2003), Ed. ADRIANSO, Ramnicu Valcea, 2005, p. 297-313.
- Pr. Ilie Gh. Diaconescu, Cateva date si insemnari despre ctitoriile din Olanestii-Valcii, in ,,M. O.”, Anul XX, nr. 1-2 ianuarie-februarie 1968, p. 70-77; textul este prezentat la p. 72. Pe teren eu nu am gasit un asemenea izvor istoric; nici preotii parohi Constantin Marica (+) si George Pomeneste nici enoriasii nu stiu nimic de el. De aceea in prezentare ne vom servi de informatii din articolul Pr. Ilie Gh. Diaconescu.
|
