DREGĂTORIILE ROMÂNEsTI ÎN VEACURILE AL XIV-LEA PÎNĂ ÎN AL XVI-LEA
Calatorul care ar fi venit în veacul al XV-lea în terile noastre, în epoci lui stefan cel Mare si chiar înainte de aceasta epoca, în domnia lui Ale xandru cel Bun, ar fi gasit începutul unei orînduieli de curte. N-as zice si orînduire a functiunilor, caci pe vremea aceia, daca o curte exista si avei proportii impunatoare, nu exista o ierarhie a dregatorilor: functiile nu erai permanente, ci întîmplatoare si fara plata; erau delegatii care se acordai unor anumite persoane în legatura cu anume servicii, si, dupa ce îndepli neau acest serviciu, ele se întorceau înapoi, la rosturile lor de la curte la situatia lor între demnitarii statului.
înainte de epoca lui Alexandru cel Bun domnia moldoveneasca ave; un caracter nefixat, anumite influente occidentale luptînd cu influenti orientale; de o parte era un curent care venea din Ungaria, adus de des calecatorii maramuraseni, de alta parte era un curent care venea din Polonia ceva mai nou decît celalt. Cercetînd lista boierilor cari întovarasau pe domn cari garantau de multe ori juramîntul si prin urmare puneau valoarea loi politica personala în sprijinul valorii politice schimbatoare, dupa tempera ment si împrejurari, a domnului, o sa se gaseasca un numar destul dt important de nume; dar efectul pe care-1 produce lista aceasta, cam ames tecatâ, foarte nestabila, nu este al unei ordini politice stabilite. Boierii acestif din secolul al XlV-lea, din vremea lui Petru al Musatei si a lui Romai al Musatei, a urmasilor lor pîna la Alexandru - fiindca de la Bogdan s Latcu n-avem documente cu boieri, ci numai din a doua jumatate a veacu lui al XlV-lea -, purtau foarte probabil numele supt care clasa noastra aristo craticâ e cunoscuta.
El vine de dincolo de Dunare. La sîrbi el nu se întîlneste. E bulgaresc uralo-altaic. Am emis undeva ipoteza ca, deoarece "ar" e un sufix de piu ral in limbile turanice si, prin urmare, scotînd sufixul, ramîne radacina "bol' sau "bul", s-ar putea foarte bine ca între numele chiar de "bulgar" si acest* de "boiar", care în izvoarele bizantine se înfatiseaza ca bolâs, bolâdes, fie o legatura, si, precum francii se numesc "cei liberi", precum aleniani
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
iese ,obstea", "toata lumea", tot asa acestia ar fi] însemnat "alesii",
sii"."
istul acesta al boierilor trece de dincolo de Dunare în Ţara Româ-
în principatul muntean.
neînteles, cînd zicem ca numele trece de la bulgari dincoace de Du-ceasta n'u înseamna ca bulgarii singuri în Peninsula Balcanica ar fi clasa dominanta cu atributii functionaresti si cu situatie privilegiata, rost deosebit în viata sociala a timpului, ci numai ca singur numele 454f51e t de pe malul drept al Dunarii. In ce priveste demnitatea, aceasta neste si la romani, la bizantini, de unde, confundîndu-se cu vechea tie' urâlo-altaica a bulgarilor, s-a alcatuit clasa boierilor la acestia. i trebuie uitat ca Moldova n-a fost ea la început supt influenta celor }olo de Dunare. Ea a fost întemeiata de curentul de initiativa politica lin nord-vest: a plecat din acel punct unde se reuneste regiunea de Ardealului cu Maramurasul, Bucovina si Ardealul. O influenta, prin î, a vietii slavo-bizantine în însusi cuibul de unde pleaca viitorii voe-oldoveni este absolut neadmisibila: numai dupa descalecarea Moldovei ■is actul slavon de-acasa care s-a descoperit mai acum în urma1. Ei it cu idei politice unguresti. Aceste idei s-au amestecat pe urma cu dei patriarhale care veneau din obiceiul pamîntului de la noi, de la tia româneasca gasita aici, si, ceva mai tîrziu, cu o influenta politica i din lumea ruso-lituaniana.
:easta lume ruso-lituaniana era însa continuarea lumii rusesti din Chiev; anii erau numai clasa diriguitoare, militara si politica, iar supusii
mai mare parte rusi din Galitia, cari continuau viata rusilor din Acolo, la Chiev, de pe urma legaturilor pe care natia ruseasca le avea jarii, în veacul al X-lea, cînd bizantinii chiama pe rusul Sviatoslav raga statul bulgaresc, institutia boierilor a putut patrunde, a încît ea s-a introdus prin doua cai: în Muntenia, de-a dreptul de de Dunare, iar în Moldova, întrucît nu s-a întins o influenta mun-care înca e posibil sa fi patruns chiar de la întemeierea principatului, nea ruso-litvana.
ialminteri si în ce priveste cancelaria este o deosebire între Muntenia Iova, de la început. Limba latina a fost foarte rapede înlaturata, - între altele si fiindca mai greu se gaseau scriitori slavonesti. Lumea asca si polona avea nevoie ea însasi de carturari, continuînd viata ei i, pe cînd în Balcani viata politica a bulgarilor era în complecta des-prin venirea turcilor. si, în felul acesta, distrugîndu-se viata politica lor din Balcani, elementele carturaresti de acolo veneau la noi. Insa slavona adusa de dînsii, slavona de biserica, nu era cea vorbita , ci limba din partile Salonicului în epoca lui Chirii si Metodiu. în a i se adaugira apoi slavonisme rusesti. Chiar în ce priveste formu-t deosebiri "diplomatice", de cancelarie. Astfel la munteni, cancelaria ilgara a servit de model si apoi s-a stramutat cu totul la noi; în a e cancelaria acelor stapînitori lituano-msi cari mostenisera tipicul
nemoriul mieu despre el în An. Ac. Rom. pe 1925. ..
Dregatoriile românesti în veacurile al XlV-lea pîna în al XYI-lea
cancelariilor din Chiev, cu forme bine determinate, putînd trece apoi si aiurea.
Pentru a da un exemplu: domnii nostri pun, pîna în epoca fanariotilor, în documente, înaintea numelui lor "Io", cu un semn deasupra lui o, care înseamna prescurtare. "Io" e "Ioan", numele împaratului, tarului balcanic Ionita, pe care urmasii l-au adaus la numele lor propriu, precum împaratii din Roma îsi ziceau cu totii cezari, dupa numele lui Iuliu Cesar, ori precum craii slavi nu fac decît sa poarte în însusi titlul lor numele lui Carol cel Mare. Dar, în Moldova, numele premergator de Ioan sau "Io" nu se întîlneste decît de la o bucata de vreme; la început se zicea: "mi", adeca "eu".
Moldova avea, deci, fara îndoiala si în a doua jumatate a veaculu al XlV-lea boieri. Boierii acestia erau de origine deosebita si de caracte deosebit. Unii veneau din vechii maramuraseni, rude ale domnilor. Se s pot recunoaste foarte usor dupa numele de botez. Cutare nume se între buinteaza în Ungaria mult mai mult decît aiurea: Petru si stefan. Regatu unguresc fiind un regat apostolic, numele Sfîntului Petru e un nume favorit iar numele de stefan e al sfîntului rege. Printre domnii nostri cei dintî însa întîlnim pe Petru al Musatei, pe fratele sau stefan, pîna la stefan ce Mare însusi. Tot asa la sîrbi, numele lui stefan Dusan si al lui stefan Ne mania, întemeietorul dinastiei.
Numele de Iuga, caruia-i corespunde cel rusesc de Iurg, Gheorghe, pari sa nu fi venit din lumea ruseasca direct, de unde era si Iurg Coriatovic despre care se credea ca s-a intercalat între domnii de dinastie nationali moldoveneasca1, ci sa fi trecut prin Maramuras, unde era o influenta ruteana Dar numele de Roman, pe care-1 poarta fratele lui Petru si stefan e carac teristic rusesc, venit din Bizant. Bizantul a avut împarati cu acest nume care nu înseamna decît Român: Rhomanos, Romanus. Din Chiev el a trecu apoi în Galitia, si de acolo la domnul Moldovei din veacul al XlV-lea, d< unde si numele orasului care exista pîna în momentul de fata: Roman. Ro man e un nume favorit si acuma la rusii apuseni, si chiar la poloni.
Pe lînga aceste influente este si influenta locala, bastinasa, a fondulu primitiv românesc din partile acestea. Sînt astfel boieri din clasa conducatoare care a fost gasita de maramuraseni la descalecarea lor, si altii din lumea cnejilor si a voevozilor traditionali.
S-ar putea crede ca aceia dintre boieri cari în documente înseamn satul de unde vin si unde îsi au drepturile lor, nu sînt proprietari în sensu în care putem admite proprietatea în secolul al XV-lea si al XVI-lea, c mult mai mult în legatura cu vechile institutii de stat populare ale românilor. Cutare zice ca e pe somuz, în nordul Moldovei; cutare altul se arat£ ca "boier" de Dorohoi.
Acum, în ceea ce priveste titlurile, deosebit de origine, deosebit de na tionalitate, de demnitate si atributiuni, desigur ca în cele dintîi timpuri s-s
IV. Revista istorica pe 1928, p. 320.
Pîna la Jumatatea veacului al XVII-lea
1 fara plan, prin însasi desfasurarea lucrurilor, a se atribui boierilor
' din Moldova acelasi caracter pe care-1 avea nobilimea în terile de
latina, supt influentele germanice din vecinatatea noastra. Astfel
ml dintr-insii apare cu titlul de conte, de comes. Titluri slavo-bizan-
orice caz,' nu se gasesc alipite pe lînga numele boierilor moldoveni
iua iumatate a veacului al XlV-lea, dar titlurile acestea sînt atribuite
in vremea lui Alexandru cel Bun.
cronica româneasca tîrzie, a lui Ureche, spune ca Mircea cel Batrîn
la sine" pe domnul Moldovei care a precedat pe Alexandru, deci ca
ar fi fost impus de munteni. Textul e ambiguu în aceasta forma
>asea iar textul slavon nu-1 avem la îndemîna. Cu toate acestea nu
sa nu ne sîndim la faptul ca numele lui Alexandru e unul care era
raspîndit în Peninsula Balcanica, în legatura cu ispravile lui Ale-
l Machedon, ca un împarat bizantin s-a chemat Alexandru, ca tarul
irnova, în momentul cînd s-a consolidat principatul muntean, era
idru, ca domnul muntean de pe la 1360 se chema tot Alexandru.
e nu erau. atunci, întîmplatoare; deci nu sînt excluse cine stie ce
"i de familie între dinastia începatoare a Moldovei si dinastia, mai
a Terii Românesti: o Anastasie a fost sotia lui Roman, si fiul lor
Alexandru; aceasta Anastasie se poate sa fi avut legaturi cu mai
dinastie româneasca, munteana.
ricum, la începutul domniei lui Alexandru influenta munteana, cu
adauga din lumea balcanica, este incontestabila: Moldova ajunge sa
ce în ce mai mult supt influenta Terii Românesti a lui Mircea. Le-
e supt raportul politic sînt foarte strînse. Cînd moare regele Ludovic
ariei, mostenirea lui e disputata între cele doua fete ale lui: Hedviga,
ta cu Jagello, si Maria, care a luat pe Sigismund de Luxemburg. Se
domnii nostri au oscilat, în ce priveste îndreptarea lor politica, si a
i timp cind contra Ungariei s-au stabilit legaturi cu Polonia. si Mircea
eiat legaturile sale cu Polonia, cu Vladislav Jagello, servindu-se de
?ia vecinului moldovean. Solii munteni au trecut prin Moldova de
us la curtea lui Vladislav. Alexandru, care a pastrat legaturi foarte
cu Polonia, fusese precedat întru aceasta de înaintasul sau Petru, iar
al Musatei a fost introducatorul lui Mircea în alianta cu Polonia.
ipt influenta munteana, care aduce cu dînsa normele acestea balcanice, nea moldoveneasca se organizeaza, parasind îndreptarea apuseana, înd la tot ce putea sa vie, ca titlu sau atributiuni, din aceasta lume germana, si accepta normele celelalte, bizantine si slave. Atunci apar tea lui Alexandru, întîi fara nici un fel de rînduiala, fara sa se cu-i rangul fiecaruia în însirarea lor ca martori prin documente, dar pe ntr-o ordine care se fixeaza tot mai mult, logofatul, vistierul, comisul, .or rosturi mai mult sau mai putin sînt cunoscute. Logofatul se Sngri-caneelaria domnului; vistierul pazea averea lui; comisul avea sama a cailor, si asa mai departe. Cîteva dregatorii, nu multe, se întîlnesc cui al XV-lea si în Muntenia lui Mircea si în Moldova lui Alexandru »n, - cea dintîi avînd doar mai mult pe ban si pe stratornic.
Dregatoriile românesti în veacurile al XlV-Iea pîna în al XVI-lca
In schimb, corespunzînd Banului de margene muntean în Moldova sd întîlneste starostele, în regiunea Sepenicului, a sipintului, pe care Petru al Musatei a izbutit s-o capete printr-un împrumut facut regelui polon, re^ giune care cuprindea Ţetina de lînga Cernauti, Hotinul si Hmilovul. Regiunea aceasta a fost luata de la poloni împreuna cu organizatia ei si cu titlul dregatorului care statea în fruntea acestui tinut, întocmai cum partile Severinului au fost luate de domnii munteni împreuna cu organizatia loi de supt unguri, cu demnitarul special acestui district. Starostele acesta s-« pastrat pîna tîrziu în secolul al XVIII-lea, cînd nu mai putea fi vorba de ' legatura strînsa cu polonii sau de o influenta puternica plecînd de acolo ispravnicii de Cernauti se chemau starosti.
In ce priveste comanda cetatilor, aceasta era, cum am vazut, în min pîrcalabilor. Se pare ca pîrcalabi existau si în Muntenia. în veacul al XlV-lea de exemplu, în navalirea voevodului Ardealului pe vremea lui Vlaicu, cast* lanul din cetatea Dîmbovitei a stat împotriva ostilor venite de dincolo d munte. Dar poate fi întrebarea daca acest aparator al cetatii purta titlul d pîrcalab, care se întîlneste curent în Moldova. Un lucru e sigur: ca pîrca labii acestia, asezati cîte doi, într-o anume ordine, constituie un caract* deosebit al ordinii boieresti în Moldova, pe cînd în Muntenia niciodata m întîlnim doi pîrcalabi în aceeasi cetate, - si e întrebarea daca ei se întîl neau în toate cetatile. Se poate pune chiar întrebarea daca Muntenia a avu vreodata organizarea cetatilor asa de solida cum a fost în Moldova; de altfel principatul muntean a fost rapede silit de turci sa-si paraseasc rosturile de independenta, pe cînd Moldova s-a mentinut, si organizati ei militara defensiva a putut sa ia amploare, sa capete soliditate. Astfel î Ţara Româneasca era doar un pîrcalab la Bucuresti, unul la Tîrgoviste apoi la Gherghita, Ia cetatea Teleajinului, care se pare a fi fost Valeni de Munte, la Arges, la Poienari, - pîrcalabi cari se constata pîna foart tîrziu -, pe cînd Moldova numara pîrcalabi îndoiti, daca nu la Suceava unde era numai un portar, hatmanul de mai tîrziu, dar la Soroca, la Hotin la Roman, la Orhei, la Chilia si Cetatea Alba. In Tighina nu se înseamna pentru ca cetatea a fost întemeiata numai de turci, si acel care avea adni' nistratia întregii asezari mai vechi era vamesHl. Supt stefan cel Mar< pîrcalabia a trebuit sa se dezvolte mai mult. Pîrcalabii din Craciuna, în mar genea hotarului Terii Românesti, sînt din epoca lui.
Fara îndoiala curtea lui stefan cel Mare era impunatoare si bogata. \ dovedesc chipurile care se vad pe fresce în miniaturi, pe perdelele care ao pereau mormintele domnesti si care arata un foarte mare lux în îmbraca minte.
Legaturile lui de familie au fost importante, macar doua dintr-însele caci cea de-a treia, mai durabila, cu femeia care i-a închis ochii si care hotarît în ce priveste mostenirea tronului, este cu o principesa din Muntenia Maria fiica lui Radu cel Frumos, care în traditia populara poarta numel de Voichita1. Au fost însa doua înrudiri imperiale: una cu Evdochia de 1 Chiev si cealalta cu Maria din Mangup.
1 Numele de Voichita se mai pastra prin Moldova de sus în copilaria mea.
Pîna Ia jumatatea veacului al XVU-lea
cea din urma am vorbit mai sus. Înaintasa ei, Evdochia, a fost Fetei lui stefan, Elena - si Elena e un nume împaratesc, numele ui Constantin cel Mare, - care a fost maritata cu mostenitorul trosc g- era sa poarte coroana tarilor, ca mama a unui fiu menit dom-venise din Chiev, si acolo, cu toate ca, de fapt, erau împrejurari ^strînse cu simpli cneji, total la dispozitia regelui Poloniei, ramasese ordine 'ruseasca, si pîna în a doua jumatate a veacului al XV-lea acestia de Chiev îsi ziceau "tari", cel putin în cronicile relative la cronica noastra însasi o spune. Chievul în vremea aceasta era, de-in ce în ce mai mult stapînit de influente occidentale si nu se putea duca un mare aport de cultura, în Moldova, pa moartea lui stefan, fiul sau, Bogdan, a gasit cu greu o nevasta.
sa ieie pe o fata a regelui Cazimir al Poloniei, pe sora lui Ioan îare navalise în Moldova si fusese batut de domnul român, pe sora ■andru, cneazul lituanian, a lui Sigismund, menit odata sa fie insta-iloldova, pe sora lui Vladislav care a stapînit la începutul veacului lea în Ungaria, pe sora cardinalului polon. Bogdan era un om urît: is Orbul, ceea ce înseamna Chiorul, caci fusese ranit la un ochi. i, cum se vede pe fresca, îl înfatiseaza într-adevar cu un ochi închis, rumos nu era, si aceasta alianta nu reprezinta ce putea fi mai stra-sntru o principesa crescuta în mediul polon, orientat tot mai mult jstul si luxul Renasterii, asa încît principesa n-a fost bucuroasa sa eie o asemenea casatorie; apoi, oricîte garantii daduse Alexandru
sotiei sale catolice, Rângala, cu toate acestea si catolicismul a con-sa se sfarîme aceasta socoteala. De aici a urmat intrarea lui Bog-
Polonia si jafuirea terii pîna la Liov, iar apoi navalirea polonilor Botosani. Principesa s-a maritat cu altcineva, iar Bogdan a încheiat >rie în tara cu o fata de boier, al carii mormînt se vede la Dobrovat. ce priveste pe stefanita, fiul lui Bogdan, el a luat o principesa mun-pe una din fetele lui Neagoe Basarab. Erau doua: una mai fru-si alta mai urîta, si domnul muntean ca si al Moldovei voia sa
cea mai tînara si mai frumoasa. De aici lupta între dînsii, care ninat cu singura casatorie posibila pentru moldovean. Ea a fost Fara îndoiala însa ca, daca ar fi durat mai multa vreme, fata lui ar fi introdus o civilizatie slavo-bizantina mai perfecta în Moldova motivele ce se vor vedea pe urma.
;ru Rares, cînd a luat Moldova, putem zice: pe neasteptate, era ca-
cu o românca, se pare, Maria, care este îngropata la Putna, pe
■«1 ei au apucase a ridica noua si splendida manastire de la Pobrata.
casatorie a lui Petru Rares a fost cu o femeie din neamul sîrbesc coyicestilor, înrudit si cu Cantacuzinii imperiali. Aceasta femeie este mea despotului Ion, si ea nu uita, cînd întemeiaza o biserica,
e a Uspeniei în Botosani, sa însemneze în inscriptia slavona a cui
ie. Ţinea foarte mult la descendenta si-si atribuia în puterea ei un
f aristocratic superior aceluia pe care putea sa-1 aiba Petru Rares
D°a!nnJa aducea) §i din amintirile sîrbesti ale familiei sale, în legatura
strînsa cu Bizantul si din Ungaria, unde statuse familia o bucata
Ut
Dregatoriile românesti în Teacurile al XlV-lea pîna în al XVI-Iea
de vreme, deosebite elemente de civilizatie; aducea un complex de influent culturale de cea mai mare importanta pentru dezvoltarea Moldovei.
Ce lucruri frumoase se faceau pe vremea aceea în lumea slavo-bizantirt arata si stofa cusuta cu aur aflatoare si acum la manastirea Putna, pe car sînt însemnate numele a doua principese sîrbesti, una din veacul al XlV-le si alta din veacul al XV-lea, care au avut legaturi, nelamurite înca destul cu curtea lui stefan cel Mare. Doamna Elena a dat si ea dezvoltare art( tesatoriei, pe care o întilnim, dealminteri, si înainte de epoca lui Stefar Tot asa în ceea ce priveste cladirea, pictura, influenta ei se poate presupun<
în acelasi timp se exercita pe aceasta cale si o influenta literara asupr Moldovei. Calatorul care ar fi venit pe vremea lui stefan n-ar fi întîlni în partile acestea oameni învatati. Ispravile asa de mari ale acestui straluci domn, biruintile lui, asa de stralucite, caracterul împaratesc al domniei lui legaturile pe care le avea în toate partile si care-1 faceau sa fie considera ca aparator al crestinatatii amenintate de Islam, toate acestea ar fi fos vrednice fara îndoiala de cîntece sau de povestiri în proza.
Nu stim daca, pentru epoca lui stefan, cîntaretii de curte erau pre< numerosi, dar de unde veneau si în ce limba au cîntat întîi, se stie: erai acei aezi din Peninsula Balcanica, din Serbia, cari si ei învatasera de 1. cîntaretii de pe termul marii Adriatice, supt influenta lumii normande L care pentru întîia oara s-a introdus obiceiul de a celebra, prin menestreli, s lucruri de dragoste si lucruri de razboi. Au venit deci cîntaretii din Balcan si au cîntat în slavoneste, iar pe urma si în româneste. Desigur ca au fos cîntece despre stefan cel Mare, pe care nu le mai avem în forma de li început. Ele au continuat pe vremea lui Petru Rares, si neaparat ca atunc se cîntau mult mai des si mai frumos la masa domneasca ispravile domnulu în scaun sau ale înaintasilor sai. Iarasi e foarte greu de deosebit în poezi; populara actuala, care a suferit atîtea transformari, textul primitiv, ca si zicem asa, al cîntarilor privitoare la domnii din acea vreme.
Cînd însa era vorba sa se scrie în proza ispravile lui stefan, calugari din Putna puneau în zece rînduri istorisirea celor mai importante batalii si e pacat. Luptele acelea le cunoastem astfel, nu prin însemnarile cronica rilor nostri, ci prin marturii straine: prin scrisori contimporane, prin cronicile popoarelor vecine. Tot asa a fost si dupa moartea lui stefan.
Cînd însa Petru Rares a stat pe tron, avînd lînga dînsul pe sîrboaics Elena, capabila de a scrie însasi, în ceasuri grele, rapoarte slavone catre sultan, pentru sotul ei, lucrurile n-au mai fost asa; la influenta cea veche a curentului slavonesc din manastiri s-a adaus, pentru a desavîrsi cultura moldoveneasca, influenta noua adusa de mîndria acestei doamne.
In ceea ce priveste vechea viata culturala a manastirilor, manastirea Neamtului a dat în tot veacul al XV-lea manuscripte admirabile, care pe urma au servit de model pentru cei cari scriau in manastirile vecine. Pîna în secolul al XVI-lea în bisericile din Maramuras se întîlnesc carti de format mare, cu literele foarte frumos rînduite, care sînt adevarate dovezi de civilizatie pentru noi.
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
u numai ca se scria foarte frumos, dar se deprinsese mestesugul de ura care e principala arta de pictura a evului mediu. Un manuscript ?ine moldoveneasca se gaseste azi în biblioteca publica din Miinchen, dfatiseaza pe pagini întregi chipuri de sfinti de toata frumuseta. Putem î mi'niaturistica moldoveneasca era pe deplin stabilita la 1450. Erau trete în aceste miniaturi, cum sînt ale lui stefan, ca acela, foarte ;ut de la Humor, care-1 reprezinta în genunchi înaintea Maicii Dom-
egatura manuscriptelor acestora, din argint batut cu ciocanul, este foarte frumoasa. Avem multe din legaturile acestea din veacul al a în tezaurul de la Neamt. Cîte unele s-au raspîndit pîna în Ardeal, de ilu la Feleac, lînga Cluj, unde în biserica din acest secol locuia vladica iese, o splendida legatura daruita de un vistier moldovean pe la 1490. oata aceasta literatura, toata aceasta miniaturistica, toata aceasta ifie, tot acest mestesug de legare a cartilor nu s-au tinut numai la Neamt, icolo au trecut în toate manastirile, si vladicii mari, cum a fost mitropo-Peoctist, au ocrotit aceasta miscare. Venind acuma doamna lui Rares, ibitia ei împarateasca, în legatura cu aceasta traditie indigena, s-a ajuns, ga'stralucita dezvoltare culturala bisericeasca, si la o cultura de carac-ofan, pe care terile noastre nu o cunoscusera pîna atunci. Intîlnim astfel lunere a faptelor domnului, nu în stilul scurt, scump si sarac al ana-r manastiresti, ci o prezintare împodobita cu perioade retorice, cum i istoriografia bizantina. Macarie, episcop de Roman, scrie viata lui Voda, cu elemente de stil împrumutate din vestita cronica balcanica, a cronicarului Mânase, care a servit de model veacuri întregi pentru de lucrari.
Astfel calatorul care ar fi venit la curtea lui Petru Rares ar fi întîlnit, ;lasi timp cu o tara consolidata, cu o ordine ierarhica pe deplin stabi-cu o deosebita mîndrie împarateasca din partea domnului ca si din a doamnei, în legatura cu stapînirea împarateasca a lui stefan cel Mare traditia lui Alexandru cel Bun însusi, o civilizatie nationala, care, daca, s priveste forma, nu întrebuinta înca limba terii, nu era mai putin nomen din cele mai importante ale culturii generale în rasaritul Europei ita fiind situatia tuturor celorlalte provincii crestine din Orient, facea oi, pe la jumatatea veacului al XVI-lea, mostenitorii civilizatiei bizan-;i continuatorii acestei civilizatii, de multe ori pe drumuri pe care însasi zatia bizantina, neinfluentata de Apus, nu le cunoscuse.
|
