Dansul din antichitate

Dansul din antichitate

"Dansul este cea mai frumoasă artă, pentru că el nu este traducerea sau abstractizarea vietii; el este viata însăsi" (Havelock Ellis)

La indienii antici dansul însemna geometria ideala a formei, îngemănarea artelor, dar în acelasi timp dinamism. SHIVA, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricărei activităti era si Printul suprem al dansului. El dansa fără încetare, dansul lui simbolizând forta creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de SHIVA s-au transmis până la învătatul BHARATA, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie si teatru.

Dansul a cunoscut multe forme de rafinament si la vechii greci. Un personaj atât de ilustru ca EPAMINONDA îsi trecea în biografie calitatea de "bun dansator". Romanii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Este cunoscut "dansul sabienilor" care, în cursul lunii martie, evoluau într-o succesiune de salturi si de sărituri în jurul altarului lui MARTE - zeul războiului, tinând în mână un scut în care loveau cu un băt.

ARISTOTEL explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bătăile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimă instantă o nevoie de ritm caracteristică omului normal si sănătos.

Evident, ritmul civilizatiei actuale nu mai corespunde cu cel al veacurilor trecute. Nobilul vals si distinsul tango au căzut în desuetitudine. Explicatia o dau sociologii, medicii, în special fiziologii. Omul contemporan a devenit mai sedentar, mai inactiv. Dansurile rapide ar corespunde, deci, necesitatii fiziologice a organismului care nu se poate lipsi de miscare si efort fizic. Ele devin, asadar, un mod original de destindere după oboseala provocată de inactivitatea musculară. Cu alte cuvinte, dansul s-a transformat pe toate meridianele într-un soi de antrenament fizic. Făcând bilantul unor cercetări medicale complexe putem scoate în evidentă avantajele dansului în vederea mentinerii sănătătii si a vigoarei. Miscarea în ritmul alert al muzicii fortifică muschii, îmbunătăteste circulatia sângelui, intensifică respiratia, oferind o oxigenare pulmonară mai bogată, produce un "masaj" al muschilor abdominali, contribuind la o functionare mai bună a stomacului si intestinelor. Dansul păstrează supletea siluetei si provoacă un somn mai sănătos decât toate tranchilizantele. Si nici nu s-ar putea altfel, căci, după observatiile unor fiziologi, dansul necesită 750 de kilocalorii pe oră, cam aceeasi energie cât consuma un boxer pe ring timp de 9 - 10 reprize.

Dansul înseamna emotie, dansul înseamnă si cucerirea spatiului, curajul de a depăsi mobilitatea.

MALLARME spunea: ". orice emotie ar pleca de la noi lărgeste un spatiu ori se năpusteste asupra noastră si îl încorporează." Astfel, dansul oferă multiple satisfactii, fără a le uita pe cele estetice. El ne învată să fim armoniosi în întreg limbajul gesturilor.

Dansul European

Dansul european datorează mult marilor curti regale. Dansurile de palat erau la început versiuni ale dansurilor de la sate. De exemplu, branle a fost transformat si stilizat pentru a putea fi interpretat de aristocratie. În secolul al XVI-lea insă, la anumite dansuri de palat, precum "pavana" si "galiardul", s-au adaugat pasi complicati, mici sărituri si chiar - ca în cazul voltei - un element nou in care bărbatul ridică băiatul de pe suprafata de dans.

Pe acest fundal a mai existat o evolutie semnificativă. Chiar dacă în spectacolele de la palat există întotdeauna un element puternic al manifestarii de grup, a aparut tendinta ca unitatea de bază să fie cuplul barbat-femeie, spre deosebire de practica din celelalte culturi. Unul dintre elemente era erotismul, sugerat cu finete în menuet, un dans la modă în secolul al XVIII-lea. Menuetul simula un soi de duel amoros, formalist, în cadrul cuplului.

În secolul al XVIII-lea a avut loc o revolutie socială. Clasa mijlocie s-a imbogătit, în statiuni si în marile orase au apărut săli de bal si alte localuri publice destinate divertismentului. În noua atmosferă a acestor localuri, mai putin formală, a devenit obisnuit ca dansatorii să formeze perechi în functie de gusturi, iar partenerii să se schimbe liber între ei. Până atunci dansatorii formau automat perechi cu cei care erau cei mai apropiati ca rang social.

La sfârsitul secolului, un nou dans le-a eclipsat pe cel de dinainte. Este greu să ne imaginăm astăzi senzatia pe care a creat-o valsul, un dans în care femeia si bărbatul earu uniti într-o îmbrătisare. Aparitia valsului a fost revolutionară. Moralistii erau scandalizati, însă valsul a apărut si avea să rămână, fiind apoi urmat de viguroasa polcă si de alte dansuri si perechi.

Între timp, dansul de palat a dus la aparitia dansatorilor cu adevărat profesionisti care evoluau în fata spectatorilor de teatre.

Dansul Sportiv este impartit pe doua mari sectiuni:standard si latino-americane

© Fan Dance Club | Created by Antique Design

Originea dansului oriental este invaluita de numeroase legende, unele mai apropiate de adevar decat altele: dansurile de venerare a zeitelor practicate de preotesele din temple (India), ritualurile antice de fertilitate si nastere, calatoriile popoarelor nomade, picturile de pe zidurile piramidelor (Egipt), dansurile seductiei din haremuri, Salome si "dansul celor sapte voaluri" etc.

Dansurile standard

- Valsul lent este un dans de origine engleza, aparut în anul 1874 într-un club select din Anglia. Prima data se prezenta ca un dans importat din S.U.A., numit "Boston".
- Tango-ul a avut ca predecesor "Milonga", un dans din Brazilia. I-a fost schimbat numele de "Milonga" deoarece aducea aminte de ghetourile Buenos Aires-ului. Înca din anul 1900 s-a încercat introducerea tango-ului si în Europa.
- Slowfox-ul este înaintasul "Foxtrot-ului", dans aparut la începutul anilor '20. Multe dintre figurile acestuia, adaptate sau nu, au fost introduse ulterior si în valsul lent. Paternitatea "Foxtrot-ului" este atribuita unui actor american de vodevil, Henry Fox. Unii cred ca s-a numit "Slow Fox" dupa numele lui. Altii sunt de parere ca, de fapt, asemanarea cu mersul vulpii (eng. - fox) i-ar fi dat denumirea.
- Quick-step-ul s-a dezvoltat în timpul primului razboi mondial în suburbiile New York-ului. A aparut la sfârsitul anilor `20.

Dansurile latino-americane

- Samba îsi are originile în Africa, însa a fost descoperita în Brazilia, devenind cu timpul dans national.
- Cha-cha este o figura a "Mambo-ului". Pâna la începutul anilor `50, aceasta a schitat un nou dans, "Cha-Cha-Cha".
- Rumba este un termen generic ce acopera o mare varietate de nume ale unei muzici sau ale unui dans din vestul Indiei.
- Paso-doble este singurul dans care nu-si are originea în cultura "Negro", fiind originar din Spania. A început sa câstige popularitate în jurul anilor 1920, punctul culminant fiind anul 1926.
- Jive-ul este un dans adus din America, dar tot cu origini africane. Muzica de "Jive" s-a dezvoltat în perioada anilor '50-`60 prin ritmuri saltarete si melodii placute.
Asadar, dinamismul este caracteristica tuturor acestor dansuri. Daca aceasta a fost o introducere, vor mai urma articole care vor explica, în cele mai mici detalii, evolutia fiecarui dans si caracteristiciile specifice fiecaruia.