De la Ra la Osiris
A reduce gloria Egiptului la numai câteva mii de cuvinte reprezinta un act temerar, care trebuie privit doar din prisma necesitatii de a abrevia si a concentra si nu prin aceea a impietatii fata de colosul timpului. Rândurile de mai jos nu sunt nicidecum o istorie sau macar o schita acesteia, ci o încercare de a surprinde unele aspecte importante ale vietii pe Nil, nume 15215x232p le unor oameni ce i-au daruit stralucirea, unele evenimente majore care s-au petrecut în atâta amar de vreme si au marcat atât destinele egiptenilor cât si ale dezvoltarii civilizatiei.
Ca si alte regiuni ale lumii, pamântul Egiptului a cunoscut paleoliticul si neoliticul. Dupa cum marturisesc cercetarile recente, în cadrul dezvoltarii geografice a pamântului, valea Nilului nu si-a luat forma prezenta decat târziu, când întreaga suprafata a Africii de Nord era în transformare si, bineînteles, dupa ce albia Nilului s-a mutat din vechiul curs (prin Libia de azi) în matca cunoscuta. La început, Sahara era o regiune fertila si foarte întinsa, dar care, urmând legile nestiute ale planetei, s-a uscat si a devenit un urias pustiu. Neamurile nomade au început sa se miste spre est si s-au stabilit de-a lungul malurilor marelui fluviu. În întâmpinare le-au venit neamurile din est, care s-au asezat în delta Nilului. Atrase de "apa vietii" si fugind probabil de uscaciune si miscarile telurice, aceste neamuri au format din timpuri stravechi doua zone puternic individualizate: Egiptul de Jos si Egiptul de Sus. Fiecare dintre cele doua pamânturi avea un protector. Pentru Egiptul de Sus era zeita Nekhbet, înfatisata ca un vultur. Pentru Egiptul de Jos era Buto, zeita cobra. Devenite divinitati protectoare, ele erau reprezentate, dupa unirea Egiptului, în însemnele de pe coroana faraonului.
Religia veche egipteana se pierde în adâncul veacurilor si se confunda cu primele evolutii ale spiritualitatii umane, pastrându-se în forme mereu înnoite peste 3 500 de ani. Vechii egipteni vedeau divinitatea în orice forma a naturii dimprejur: în soare, în luna si în stepe; în animale si regi; în nastere si moarte; în stânca desert si vegetatie. A rezultat o aglomerare vasta si confuza de zei si divinitati. Presiunile politice sau clericale au creat adesea noi zeitati si au lichidat pe cele vechi. n plus, religia egipteana era locala, cu diferite centre, fiecare având zei si cosmogonii proprii. De fapt, exista sute de zei, unii în forma animala, altii cu corpuri umane si capete de animale, altii automorfi. Un zeu mare ca Ra avea zeci si zeci de nume. Deseori zeii aveau câte doua înfatisari, ba chiar si mai multe. Khnum si Amon erau reprezentati ca berbeci, iar Thot avea forma de babuin, dar si de ibis.
Cel putin noi, europenii , suntem obisnuiti sa citim despre religii cu ierarhie bine precizata si cu teologie de înteles. Egiptenii nu au însa un studiu organizat al zeilor lor, iar identificarea si rangurile acestora desfid orice închipuire. Pentru cei vechi, panteonul egiptean pare sa fi prezentat o anumita logica dar pentru cei de azi e o mare confuzie. Totusi, contradictiile, încurcaturile repetarea zeitatilor si a rolurilor lor par sa fi creat numeroase probleme chiar si pentru cei din vechime, desi nu se stie daca egiptenii nu le preferau. Altfel, cum sa întelegi ca exista câteva mituri ale creatiei, toate acceptate?!! Daca este sa spunem lucrurilor pe nume pana la capat, atunci lista unor zei, precum si miturile creatiei le povestim luându-ne în mare parte dupa relatarile preotilor din Heliopolis. Motivul pentru care avem mitul lui Osiris este ca Plutarh, istoricul greco-roman, l-a cules de undeva si l-a asternut pe hârtie.
Bibliografie: Constantin Daniel - "Cultura Egiptului Antic"
Eugen Popa - "Jurnal egiptean"
Andreas Schweizer - "Itinerariul sufletului în tinuturile tainice"
Abu Ra-Shin - "Povesti nemuritoare"
Constantin Daniel - "Civilizatia Egiptului Antic"
Microsoft Encarta Encyclopedia 98
Microsoft World Atlas
Science et avenir, Martie 2001
Referat realizat de Crudu Irina si Chitacu Catalina, eleve în clasa a 10-a D, la Colegiul National "Sf. Sava".
Profesor coordonator Grosu Ioan.
|
