Unitatea nationala deplina s-a înfaptuit într-un anume moment istoric pe edificiul ridicat de-a lungul timpului de constiinta nationala conjugata cu fapta i 252h77c storica a neamului românesc si a marilor sai barbati.
Când un popor îsi dobândeste statutul sau national, unitar si indivizibil înseamna ca a biruit rautatile vremurilor mai ales atunci când destinul a facut sa-si afle geneza într-un spatiu binecuvântat si numit in antichitate "Dacia felix râvnit de migratori si de navalitori, de mari puteri, mai apropiate sau mai departate în spatiu si timp.
Independenta si unitatea au fost pentru poporul român nazuinte aparute în adâncurile istoriei. Evolutia sa dramatica, ca popor sedentar, a consemnat ridicari si caderi, precum au fost timpurile, dar nicicând resemnare si capitulare. Lupta pentru independenta nationala si cea pentru unitate nationala s-au împletit firesc.
Astfel ne imaginam posibila unire, cea de la 1600 înfaptuita de Mihai Viteazul la Alba Iulia, capitala de suflet a tuturor românilor. Aceasta, pe fondul constiintei de limba si credinta care au constituit liantul unitatii noastre din totdeauna, unitatea de spirit despartit pâna la memorabilul act al Marii Uniri de la 1918.
Constiinta de neam si credinta au constituit specificul culturii noastre spiritele din totdeauna, unitatea de spirit devansând-o pe cea politica, conditionând-o totodata.
si aceasta s-a înfaptuit. A fost obiectivul revolutiei române de la 1848/1849, când la Blaj se scanda: "Noi vrem sa ne unim cu Ţara", M. Kogalniceanu facea atunci remarca: "Unirea este cheia boltei fara de care s-ar prabusi întreg edificiul national", referindu-se la ceea ce urma sa se înfaptuiasca în 1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia sub sceptrul lui Cuza Voda.
Revenirea Dobrogei la Ţara, în 1878, este un alt urias pas spre unitatea deplina.
1918 se înscrie însa în cronica româneasca ca un moment ce înmanuncheaza o istorie multimilenara. La o alta scara fata de razboiul de independenta a României din 1877 - 1878, ridicarea la lupta pentru desavârsirea unitatii nationale, cu cele peste 800.000 de jertfe în razboiul de eliberare si întregire a neamului din 1916-1919, a dus la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei.
Unirea acestor provincii cu România s-a realizat prin vointa românilor, manifestata prin acte plebiscitare, la Chisinau - 27 martie, Cernauti - 28 noiembrie si Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Unirea cea mare, recunoscuta de întreaga lume prin tratate a fost consfintita si de Constitutia din 1923 ce proclama România stat national, unitar si indivizibil.
1 Decembrie 1918 este o data istorica. Dar ea poarta încarcatura întregii noastre existente ca neam. Este un moment de triumf meritat, caci a fost scump platit, aparat apoi cu imense sacrificii. Aceasta data istorica este pentru noi deci si istorie si simbol - Ziua Nationala a României.
Cuvîntul Nou, nr.1505, 1.12.1995
|
