Descoperirea piramidelor

Descoperirea piramidelor

În timp ce tribunalul îi achita pe Preston si pe Duncan în chestiunea amenzilor, în cadrul "Procesului Montauk", eu eram pe punctul de a termina manuscrisul la lucrarea O noua calatorie la Montauk. Înainte de a transmite cartea editurii în vederea publicarii, mai doream sa fac o ultima vizita la biblioteca, cu scopul de a verifica înca o data semnificatia cuvântului "Montauk". Speranta mea era sa gasesc cele mai profunde sensuri ale cuvântului, care sa-mi permita sa scot înca un 10510u201k iepure din palaria de magician. Surpriza de care am avut parte a biblioteca a fost însa atât de mare, încât am ramas acolo întreaga dupa-amiaza.

Cea mai acceptata definitie a cuvântului "Montauk" este cea oferita de Dr. J. H. Trumbull, un eminent savant specializat în dialectul algonquin (indienii din Montauk sunt considerati indieni din tribul algonquin), care sugereaza ca Montauk provine de la "manatuck", nume dat frecvent locurilor înalte (deluroase), care înseamna: "loc care poate fi vazut de departe (ori din care se poate privi departe)" sau "loc de observatie". Desi aceasta este semnificatia cea mai acceptata a cuvântului, nimeni nu poate fi absolut sigur asupra ei. Daca privim lucrurile din perspectiva legendei Montauk, semnificatia de "loc de observatie" pare cea mai potrivita, daca ne gândim la o privire prin ferestrele timpului. Marea surpriza pe care am trait-o si la care ma refeream mai sus nu se refera însa la definitia cuvântului Montauk, ci la o informatie suplimentara pe care am descoperit-o în timpul investigatiei.

În timp ce cautam referinte cu privire la Long Island, am observat o carte groasa. Numele autorului era "Wilson". Am scos-o imediat din raft. Intitulata Istoria tinutului Long Island si semnata de Rufus Rockwell Wilson, cartea nu avea index, iar cuprinsul nu m-a ajutat prea mult. Am descoperit totusi o lista cu referinte ale ilustratiilor, din care una era numita "Piramidele din Montauk". Am deschis la pagina 317 si am gasit poza unei structuri în forma de piramida, cu o înaltime de circa sase metri. În fata ei se afla un om. La distanta se puteau vedea alte doua formatiuni similare[1]. În mod curios, nu am gasit nici o mentiune scrisa referitoare la piramide sau la Montauk în întreaga carte! Lucrarea a fost publicata în anul 1911, deci este evident ca fotografia a fost facuta cu ceva timp înainte. Personal, nu am auzit niciodata de aceste piramide. Voi detalia subiectul mai târziu, dar deocamdata ma voi limita sa vorbesc de descoperirile mele din biblioteca.

Urmatorul lucru pe care l-am aflat a fost ca dialectul indienilor Montauk s-a pierdut. Se spune ca George Pharoah a fost ultimul care cunostea acest dialect. Pharoah era seful indienilor Montauk si s-a adresat în limba sa nativa lui John Lion Gardiner în anul 1798. Relatarea afirma de asemenea ca numele de Pharoah ocupa un loc cu totul special în istoria tinutului Montauk. Familia Pharoah era înrudita cu seful de trib Wyandanch, cunoscut ca cel mai mare între toti sefii de trib, numele aparând în numeroase documente locale referitoare la disputele legate de proprietate. Oamenii albi au pus stapânire pe Montauk înca de la sosirea lor în Long Island.

A mai existat un Pharoah faimos provenit din aceeasi familie. Numele sau complet era Stephen "Talkhouse" Pharoah. Era un descendent al lui George Pharoah si vorbea pe lânga engleza si un dialect vechi. Se pare chiar ca P.T. Barnum l-a angajat o vreme, etichetându-l drept "regele indienilor Montauk". Interesant mi s-a parut faptul ca în copilarie a lucrat ca argat pentru un colonel pe nume William Parsons, acuzat de unii ca i-ar fi redus la sclavie pe indienii Montauk. Din pacate, nu am putut gasi alte informatii referitoare la el.

Ilustratie

Piramidele din Montauk

Au aparut astfel o sumedenie de lucruri noi, dar nu stiam înca cum sa le leg. Asociatia dintre piramide si numele de Pharoah[2] te ducea imediat cu gândul la Egiptul Antic. Chiar si "reducerea la sclavie" a lui Stephen Pharoah si a indienilor Montauk de catre un om pe nume Parsons mi s-a parut o coincidenta ironica, tinând cont de Jack Parsons si de legendele legate de el pe care le-am descris în O noua calatorie la Montauk. Era greu sa contesti existenta unor sincronicitati. Oricum, la acea vreme nu vedeam înca decât vârful aisbergului.

Continuând sa fac investigatii în biblioteca, am dat în curând peste Thomas Jefferson (cel care a fost Presedintele Americii). Se pare ca la un moment dat Jefferson a fost foarte interesat de dialectul nativ al indienilor Montauk, propunându-si sa prezerve aceasta limba aproape moarta. Se pare ca acorda o asemenea importanta acestei probleme încât a calatorit pâna la Long Island în speranta de a o rezolva. Jefferson a gasit numai trei femei batrâne care mai vorbeau vechiul dialect. El si-a notat alfabetul si numeroase cuvinte de vocabular, schitând chiar un fel de dictionar. Nu era o lucrare exhaustiva, dar pentru conditiile date a fost considerata o mare realizare.

M-a uimit la culme efortul urias depus de Jefferson pentru un demers aparent atât de neînsemnat. Mi-am adus însa aminte ca era francmason si m-am gândit ca avea motivele lui secrete. Am aflat ulterior ca ar fi declarat ca a pierdut manuscrisul dictionarului în râul Potomac! A fost salvata doar o mica parte a manuscrisului. Mi-a fost imposibil sa nu ma întreb de ce nu a revenit în Long Island, de vreme ce si-a dat atâta osteneala prima oara.

I-am adresat toate aceste întrebari lui Kenn Arthur, un amic de-al meu care pare sa stie mult mai multe informatii decât ai putea crede, îndeosebi cu privire la Montauk. Am vorbit despre el în lucrarea O noua calatorie la Montauk, unde am povestit ca si-a exprimat scepticismul cu privire la relatarile lui Preston, spunându-mi totodata ca adevarata poveste a Montauk-ului este infinit mai bizara decât si-ar putea imagina vreodata Preston. I-am spus mai întâi despre piramide.   

Vad ca te apropii în sfârsit (de aflarea adevarului despre Montauk), mi-a spus el.

I-am relatat apoi povestea despre Thomas Jefferson si demersul sau legat de dictionarul limbii indienilor Montauk. Mi-a raspuns ca limba acestora era cunoscuta sub numele de Vril, fiind considerata de initiati o limba atlantica straveche. Mai mult decât atât, dialectul reprezenta versiunea ulterioara a unei limbi înca si mai vechi, numita limba enohiana[3], limba îngerilor .

De unde stii ca vorbeau în vril? l-am întrebat.

Pur si simplu stiu, mi-a raspuns el.

Urmatoarea întrebare pe care i-am pus-o se referea la numele de Pharoah. De ce se numeau sefii de trib ai indienilor Montauk Pharoah si de ce este atât de proeminent acest nume în istoria lor?

Kenn mi-a raspuns ca în istoria pamântului nu au existat decât doua civilizatii care au folosit numele de "Pharoah". În mod evident, una a fost cea egipteana.

si cealalta? l-am întrebat.

Ar trebui sa stii deja, mi-a raspuns el.

Atlantida?

Ai nimerit-o.

În sfârsit, lucrurile începeau sa se lege. Subliniez asupra cuvântului "începeau", caci mai este cale lunga pâna la descifrarea întregului scenariu. L-am întrebat daca îmi poate spune ceva suplimentar în legatura cu piramidele. Kenn mi-a spus ca la un moment dat existau în Montauk mai multe piramide mici. Se pare ca aveau o culoare alba si ca erau confectionate din caramizi. A adaugat ca piramidele au fost acoperite, sau poate chiar mutate în subteran, si ca nu era sigur ca movilele pe care le-am descoperit eu în carte erau identice cu cele originale.

În lucrarea O noua calatorie la Montauk l-am pomenit si pe prietenul meu John. Tatal acestuia fusese mai demult responsabilul farului din Montauk, facând parte din Garda de Coasta prin anii 40. De aceea, l-am întrebat pe John daca a auzit ceva de niste piramide. Mi-a raspuns ca pe vremea când era copil, în anul 1943, profesorul sau i-a dus cu clasa într-o excursie pe un câmp si le-a spus ca acolo s-au aflat mai demult niste piramide construite de indieni. Cum fotografia din carte a fost facuta înainte de 1911, este evident ca movilele au disparut între cele doua date. Au existat persoane care i-au acuzat pe militari de acest lucru (probabil în perioada Primului Razboi Mondial), dar nu stim cu siguranta ca asa s-au petrecut faptele. Personal, nu am reusit sa gasesc pe nimeni care sa stie macar unde s-au aflat cu exactitate piramidele.

Urmatoarea persoana careia i-am telefonat a fost doamna X. Am vorbit si despre ea în O noua calatorie la Montauk, unde am mentionat ca potrivit spuselor ei, scolile misterelor au monitorizat o vreme Montauk-ul, considerându-l un focar energetic planetar. I-am vorbit asadar despre piramide si mi-a raspuns ca nu este deloc surprinsa sa auda despre ele. De fapt, se încadrau perfect în logica lucrurilor.

De ce? am întrebat-o.

Nu-ti dai seama? mi-a raspuns.

Nu eram sigur unde doreste sa ajunga, asa ca i-am cerut amanunte.

Unde mai exista piramide? m-a întrebat ea.

Pe Marte, i-am raspuns.

Exact.

Mi-am amintit subit de o conversatie pe care am avut-o cu ea acum sase luni, în care mi-a vorbit de relatia dintre Montauk si Marte. La vremea respectiva a refuzat sa detalieze subiectul, propunându-mi sa descopar singur despre ce este vorba.

Acum, doamna X îmi spunea ca exista o legatura intima între atlanti, Marte si Montauk. Ba mai amesteca si Egiptul în toata aceasta supa alchimica. Ideea era ca toate aceste locatii, la care se adaugau alte locuri sacre în care exista piramide si diferite structuri geometrice, fac parte integranta dintr-o retea. Ideea nu este noua si pot spune ca am auzit numeroase variante ale ei, cu mentiunea ca nici una nu reuseste sa explice care este conexiunea functionala dintre locatiile respective. De aceea, mi-am propus sa analizez chestiunea dintr-o perspectiva functionala.

Pentru cei care nu stiu de unde provine ideea de retea, doresc sa mentionez corespondenta mitologica cu titanul grec Atlas, cel care sprijinea pe umerii sai planeta pamânt. Atlas era fiul lui Uranus (zeul spatiului sau al cerului) si fratele lui Chronos (zeul timpului). Deloc întâmplator, cartile care contin harti sunt cunoscute sub numele de "atlase". Legenda referitoare la sustinerea pamântului pe umerii lui Atlas era de fapt o metafora a ideii ca planeta noastra este sustinuta în timp si spatiu de o retea de linii care se intersecteaza. Ea are la baza forme geometrice tridimensionale care actioneaza ca o structura scheletica a planetei, putând fi privite ca niste oase care sustin materia planetara.

Potrivit mitologiei grecesti, Atlas era tatal Pleiadelor, cunoscute si sub numele de Cele sapte Surori, mit care figureaza în aproape toate legendele legate de creatie ale triburilor primitive. Spre exemplu, multi amerindieni considera ca se trag din aceste Pleiade. Legenda este importanta întrucât arata ca Atlas a fost parintele stelelor (anterior lor), iar reteaua geometrica ce sustine pamântul se extinde dincolo de sistemul solar, în întreaga galaxie, acoperind practic întregul spatiu si întregul timp.

Ne putem imagina reteaua ca pe un fel de grila a creatiei de care se foloseste forta divina sau o anumita putere stelara pentru a crea o planeta sau un corp ceresc. O asemenea creatie trebuie echilibrata în anumite puncte pentru a deveni un ecosistem complex înca înainte ca viata biologica sa poata fi introdusa în ecuatie. Reteaua este numita morfogenetica, întrucât se afla într-o rotatie constanta în diferite directii si este într-o continua miscare. "Morph" înseamna miscare, iar "genetic" se refera la faptul ca da nastere universului asa cum îl cunoastem noi. Trasarea grafica a acestei imense retele a existentei reprezinta o mare provocare. Una din civilizatiile care par sa fi stiut cele mai multe informatii legate de acest subiect au fost mayasii. Din pacate, literatura ramasa de la ei nu este deloc clara si ar avea nevoie de mai multe explicatii.

În timp ce pamântul se roteste în jurul soarelui, liniile retelei se rotesc si ele, cu o viteza diferita, dar integrându-se în acelasi sistem. Oamenii pot încerca sa înteleaga sistemul prin cel putin doua metode. Prima este cea matematica, ce ar putea elucida întreaga retea. Nu ne propunem însa sa ne ocupam de ea în actuala lucrare. Cea de-a doua metoda este cea a corespondentelor si a rezonantei, categorie în care intra si sincronicitatea. Este vorba de corespondente matematice simple, fara a ne propune însa elucidarea întregului sistem, pâna la ultimele sale consecinte (lucru pe care prima metoda ar fi obligata sa îl faca). Ne vom ocupa de aceasta metoda ceva mai târziu în cartea de fata.

Faptul ca au existat piramide la Montauk demonstreaza ca locatia a fost recunoscuta cândva ca punct cheie al retelei. Acest lucru sugereaza în sine o corespondenta cu piramidele din Egipt si de pe Marte. Exista de asemenea legende care vorbesc despre existenta unei piramide scufundata în Atlantic odata cu întregul continent. Însusi numele de Atlantida a fost derivat de la Atlas, probabil pentru ca vechii atlanti foloseau energia retelei morfogenetice a pamântului pentru a-si propulsa vehiculele, lucru confirmat de viziunile lui Edgar Cayce, în care acesta afirma inclusiv ca atlantii s-au mutat dupa cataclism în Egipt. În esenta, întreaga civilizatie egipteana pare derivata din cea atlanta.

Legendara conexiune dintre Montauk si Atlantida este sustinuta de geologia teritoriului de la est de Long Island. Cunoscuta initial ca o insula, Montauk a ajuns sa fie legata de restul peninsulei printr-o punte îngusta de nisip, care s-a accentuat în anii din urma. De altfel, geologia regiunii Montauk este diferita de cea a peninsulei Long Island, semanând mai degraba cu un lant muntos care iese din mare. Exista voci care sustin ca Montauk-ul este o ramasita a stravechii Atlantide care nu s-a scufundat si ca indienii Montauk sunt urmasii directi ai atlantilor. Numele familiei regale, Pharoah, este o dovada sugestiva care sustine aceasta teorie.

Majoritatea geologilor considera ca peninsula Long Island a ajuns în pozitia sa actuala ca urmare a presiunii ghetarilor coborâti de la Polul Nord. Este greu de spus daca Montauk-ul a aparut ca urmare a aceleiasi miscari. În caz afirmativ, conexiunea sa cu regiunea nordica ne-ar trimite cu gândul la stravechiul mit arian al Hiperboreei si la capitala acesteia, Thule. Nazistii erau fascinati de Hiperboreea si de relatia acesteia cu Atlantida. Putem vorbi astfel de o noua corespondenta, data fiind conexiunea dintre filiera germana si Montauk, despre care am mai vorbit.

Am stabilit asadar ca limbile si legendele pamântului atesta o conexiune puternica între Egiptul Antic, Atlantida si Montauk. Ar mai ramâne sa vorbim despre Marte. stiam ca s-au descoperit piramide acolo, dar am ramas surprins când Madame X m-a sunat într-o seara, la scurt timp dupa discutia noastra referitoare la piramidele din Montauk. Mi-a spus ca dupa ce a vorbit cu mine a dat peste o carte intitulata Cairo: biografia unui oras si semnata de James Aldridge. Ce i s-a parut cu adevarat interesant era faptul ca printre autorii care au colaborat la scrierea cartii se numara si D.A. Cameron, unul dintre cei mai faimosi egiptologi ai vremii (pe la sfârsitul secolului XIX). Printre multe alte lucruri, cartea explica faptul ca numele orasului Cairo, în original Al-Kahira, înseamna Marte. Potrivit unei atestari, initial numele sau ar fi trebuit sa fie Mansurya. Înainte de cladirea orasului, perimetrul ales a fost înconjurat de un mare contingent de sclavi. Acestia au fost înzestrati cu unelte si trebuiau sa astepte semnalul unui clopot pentru a începe construirea orasului. Semnalul trebuia dat de astrologi, care calculasera momentul precis în care trebuia sa înceapa constructia. Spre surpriza tuturor, cel care a dat semnalul sonor, lovind clopotul, a fost un corb (simbolul cunoasterii oculte la indienii americani). Astrologii s-au temut de consecintele acestui semn si au luat decizia ca numele orasului sa fie schimbat în Al-Kahira, dupa planeta Marte, aflata la orizont în acel moment. Marea lor teama în legatura cu aceasta planeta se datora faptului ca, potrivit legendelor, aceasta era planeta din care au coborât cândva zeii care le-au cucerit pamântul, construind piramidele si sfinxul.

Numele de Cairo reprezinta o conexiune clara între Marte si Egipt[5]. Doamna X a adaugat ca pot descoperi numeroase corespondente, daca îmi dau osteneala. În consecinta, am început un studiu exhaustiv, propunându-mi sa descopar corespondentele dintre Egipt, Marte, Atlantida si Montauk. Am cautat prin diferite carti si am ajuns astfel la Templul Montu din Egipt.

Cunoscut si sub numele de Monthu-Re, Montu era zeul razboiului în Egipt. În onoarea lui, egiptenii i-au construit un templu la Karnak. Zeul razboiului este corespondentul exact al lui Marte, zeul razboiului la romani. Fonemic vorbind, Montu este aproape identic cu Montauk. Un alt exemplu de corespondenta lingvistica apare daca tinem seama ca la romani, Montu era cunoscut sub numele de Mentu sau Menthu, care seamana foarte bine cu Men-an-Tol, stravechea piatra circulara de la Cornwall, locul în care s-a tinut ceremonia magica la care a participat Amado Crowley la data de 12 august 1943.

Vom detalia mai târziu în aceasta carte diferitele aspecte ale grilei energetice a pamântului si diferitele locatii amintite în acest capitol. Deocamdata, important este sa întelegem ca investigatia mea referitoare la cuvântul "Montauk" m-a condus la punctul de intersectie al unor conexiuni extrem de interesante. Imaginea de ansamblu care se contura acum era infinit mai mare decât cea pe care o aveam Preston si cu mine atunci când am scris Proiectul Montauk.

În mod evident, misteriosii descendenti ai familiei Pharoah ocupa un loc important în acest puzzle. De aceea, mi-am continuat cercetarile la biblioteca, încercând sa aflu care este provenienta numelui lor. Astfel, am descoperit ca desi invadatorii le dadeau deseori nativilor titluri ca acela de "rege", pentru a le face pe plac, în cazul indienilor Montauk nu s-a întâmplat acest lucru. De pilda, sachem-ul (seful de trib) Wyandanch nu a fost încoronat ca Pharoah de catre invadatori, iar el nu a folosit niciodata acest nume. Numele poate fi gasit însa în numeroase izvoare istorice, originea sa pierzându-se undeva în antichitate.

Istoria recenta a indienilor Montauk este caracterizata de disputele pentru pamânt ale celor din familia Pharoah. Spre surpriza mea, am gasit mentiuni si la terenul care avea sa devina mai târziu cunoscut sub numele de Camp Hero. Se pare ca baza aeriana Montauk a fost construita pe unul din pamânturile sacre ale nativilor!

Lucrurile au luat astfel o noua întorsatura. La începutul secolului, Curtea Suprema a Statului New York a declarat rasa indienilor Montauk complet disparuta. Am studiat mai în profunzime problema si am descoperit o adevarata drama umana, care nu face altceva decât sa adânceasca si mai mult misterele de la Montauk.

a