Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Descriptio/re-scriptio Moldaviae (Ionel Muntele)

istorie


Descriptio/re-scriptio Moldaviae (Ionel Muntele)


Orice teritoriu îsi are înscrisa în memoria spatio-temporala propria evolutie. Logica acesteia, supusa unei cauzalitati multiple, se exprima printr-o continua transformare a trasaturilor definitorii, sub semnul unor oscilatii socio-spatiale sau sub impulsul unor rupturi socio-culturale. Orice teritoriu îsi manifesta identitatea în primul rând prin denumirea atribuita în virtutea nescriselor legitati ale nevoii umane de simbolizare a spatiului. Variabila în timp sau supusa unor manipulari, aceasta denumire devine o marca teritoriala valorizata pozitiv de catre indivizii care îsi identifica destinul cu un spatiu bine circumscris din punct de vedere socio-c 13113t197n ultural. Însusita si împartasita, aceasta identificare conduce în cele din urma la formarea acelor solidaritati teritoriale care asigura coeziune, continuitate si substanta oricarei organizari sociale.



Geografia a acordat totdeauna o atentie speciala semnificatiilor spatiale atribuite unor componente naturale sau antropice ale geosistemului, dezvoltându-si de timpuriu o abordare descriptiva, aparent superficiala si opusa unui demers nomotetic, acesta din urma atent mai degraba la regularitati decît la exceptii. Descrierea geografica, fara a fi complet desueta, cum se pretinde adesea, îsi pastreaza înca valoarea stiintifica atunci când depaseste statismul timpului scurt, al impresiei de moment si mizeaza pe amploarea timpului lung, în sedimentele caruia poate fi detectata sursa unor structuri spatiale, a unor comportamente si mentalitati specifice.

Abordarea geografica a unui regionim cum este cel de Moldova nu este una din cele mai simple întreprinderi. Chiar limitându-ne la cele cinci chestiuni geografice esentiale - cine, ce, unde, de ce si cum-, confruntarea cu diversele complicatii induse de distorsionarea continua a sensului sau initial este inevitabila. Devenit fara voia lui un subiect al manipularii în perioada contemporana, regionimul mentionat ar merita o dezbatere serioasa, capabila sa indice semnificatiile sale actuale si sa puna capat abuzurilor la care sînt supuse derivatele sale, de cele mai multe ori în scopuri politice.


Punctul de plecare al oricarei descrieri geografice a Moldovei nu poate fi mai nimerit decât binecunoscuta "Descriptio Moldaviae" în care ilustrul principe Cantemir a reusit sa personalizeze în asa masura spatiul circumscris acesteia încât orice încercare de "rescriere" a Moldovei ar aparea ca o blasfemie, însa asta doar daca am eluda realitatea tragica a divizarii acesteia.

Spatiul ocupat de catre Moldova este clar delimitat -Carpatii la vest, Dunarea la sud-est, Nistrul cu valea sa adînca în nord-est care separa în mare lumea stepelor nord-pontice de zona forestiera a podisului moldav-, personalitatea sa geografica fiind incontestabila. Chiar unele lucrari de factura enciclopedica precum Géographie Universelle, în editia din perioada interbelica, sub directia lui Emmanuel de Martonne, afirma categoric unitatea si personalitatea acestui spatiu. Cu toate acestea, a existat si exista o anumita retinere fata de abordarea unor probleme de interes stiintific la scara întregii Moldove, cel putin în geografia româneasca. Dincolo de posibilitatile reduse de analiza a unor realitati ascunse de obtuzitatea regimurilor de tip sovietic exista, din partea noastra, o anumita "resemnare" foarte rapid asumata în limbajul popular, pentru care dincolo de Prut însemna (mai înseamna înca?) "la rusi".

Ca teritoriu distinct, Moldova este rezultatul unui proces firesc de cristalizare a unei organizatii statale stabile. Fara a intra în detaliile istorice ale acestui proces, teritorialitatea sa este în afara oricarei îndoieli. Faptul ca la est de Carpati, într-un spatiu delimitat de Ceremus, Nistru, Marea Neagra, Dunare si Carpatii Orientali s-a format între secolele XIV-XVIII o constructie sociala complexa, de o remarcabila unitate culturala, este o realitate care nu poate fi eludata. Considerata de multe ori marginala, nesemnificativa în contextul european al epocii (vezi majoritatea atlaselor occidentale de specialitate), Ţara Moldovei a fost una din piesele de baza ale constructiei statale românesti, care în context european conteaza drept una din principalele tari ale Europei Central-Estice. Marginalitatea resimtita în toate notele referitoare la Moldova sau la diviziunile acesteia, în marile lucrari enciclopedice, de larga circulatie, este injusta si cred ca este de datoria noastra sa prezentam celorlalti o viziune mai ampla si în orice caz mai obiectiva asupra realitatii teritoriale moldovenesti, capabila sa faca fata numeroaselor confuzii, de cele mai multe ori voite si aflate în slujba unor interese greu de explicitat.

O prima chestiune ar fi aceea a extinderii teritoriale a Moldovei. Mai avem oare dreptul sa acoperim sub acest nume întreg spatiul Moldovei istorice, înteleasa în forma pe care o prezenta însusi Cantemir, cu cele trei diviziuni traditionale -Ţara de Sus, Ţara de Jos si Basarabia-? Astfel, cu cei 96 385 kmp si aproximativ 10 milioane locuitori, dintre care peste 80% sunt români, acest spatiu pare a fi "ideal" pentru cristalizarea unei "euroregiuni" eficiente economic si relativ unitare sub aspect cultural.

O a doua chestiune se refera la legitimitatea arogarii unor atribute statale, cu tot ceea ce decurge din aceasta, de catre o portiune a acestui spatiu, care reprezinta doar o treime din total si înglobeaza pe deasupra o parte din teritoriul unei entitati regionale controversate si oarecum artificiale precum este Transnistria? Apoi, putem fi complet indiferenti la divizarea arbitrara a Moldovei, explicabila istoriceste si acceptabila pâna la urma la nivel politic dar inadmisibila pe plan cultural? În plus, care trebuie sa fie raporturile între Moldova ca ansamblu istorico-geografic si fragmentele astfel rezultate, în discursul cotidian sau în cel stiintific? Cu alte cuvinte, în ce limite -spatiale, temporale,culturale- putem vorbi de Bucovina sau de Basarabia ca entitati distincte, subsumate sau situate pe acelasi plan cu Moldova (cu care Moldova de fapt?). Iar numarul acestor entitati pare sa nu fie limitat daca ne gândim la procesul istoric care conduce în prezent la cristalizarea unei asa-zise "Gagauzii" pe teritoriul Moldovei istorice.




Toate acestea sunt, poate, chestiuni cu totul secundare fata de marile provocari ale momentului, legate de mondializare si globalizare, de obsesia integrarii euroatlantice, dar cred ca merita o lamurire suplimentara data fiind substanta lor simbolica, necesara constituirii fermentului care trebuie sa conduca la reconsiderarea identitatii regionale în aceasta parte a continentului european, fara a altera substanta constiintei nationale panromânesti.

Un punct de sprijin poate fi constatarea ca "dosarul" teritorial moldovenesc este unul cu totul special. Situatiile în care, la nivel mondial, o portiune dintr-un teritoriu bine definit istoric si clar delimitat geografic îsi aroga atributele statalitatii în virtutea unei memorii spatiale comune, cu toate simbolurile specifice, sînt relativ rare. De la est la vest, în Lumea Veche surprindem sapte cazuri distincte: Irlanda, Luxemburgul, Moldova, Macedonia, Azerbaidjanul, Mongolia si Bengalul. De remarcat ca toate sapte sînt situate în zone de contact îndelungat sau episodic al intereselor unor mari puteri, în lungul unor fracturi teritoriale mult prea complicate de ingerintele unor factori ei însîsi complecsi. Spre deosebire de celelalte, Moldova prezinta însa situatia cea mai contradictorie: astfel, statul irlandez, ocupa în orice caz cea mai mare parte a teritoriului istoric iar treptat chiar si în regiunea ocupata, diferentiata prin denumirea Irlanda de Nord, catolicismul va deveni majoritar, pastrînd astfel unitatea si identitatea în pofida asimilarii lingvistice extrem de avansate; Luxemburgul, sub haina Marelui Ducat actual, este un rezultat al separatiei pe criterii lingvistice, provincia belgiana omonima fiind dominant valona, amintirea convietuirii subzistând în practica bi(tri)lingvismului specifica unei mari parti a ceea ce a fost cândva Lotharingia carolingiana; Macedonia, al carei simbolism a fost resuscitat în perioada "crizei orientale" este oarecum artificiala, divizata pe criterii etnice sau confesionale, compartimentata fizic, dar clar orientata spre metropola sa thesaloniceana. Devenita mar al discordiei între slavii sudici si greci, a fost divizata între patru state dintre care unul pretindea a fi continuatorul istoric, cel putin prin denumirea utilizata. Optând în cele din urma pentru o identitate proprie, nici sârbeasca, nici bulgara, acest stat s-a vazut obligat sub presiunile Greciei sa adopte o titulatura conforma cu pozitia sa în spatiu fata de centrul istoric al anticei Macedonii -Gorna Makedonia-, pentru a nu spori confuzia cu Macedoniile grecesti sau bulgare; Azerbaidjanul, vasta provincie persana, prinsa în vârtejul expansiunii tariste, sovietizata în treimea septentrionala si devenita stat distinct dupa caderea fostei U.R.S.S., nu poate pretinde rolul de pivot statal pentru mult mai întinsul Azerbaidjan meridional, unde se afla capitala istorica -Tabrizul- tot mai iranizat (reiranizat), cuprins de revirimentul islamic siit, opus oarecum laicismului de tip kemalist imitat în nord; Mongolia, divizata între statul omonim si R.P.Chineza, unde teritoriul aferent este diferentiat prin atributul "interior" opus celui "exterior", raportat la Marele Zid si la marile lanturi muntoase care îl strabat, prezinta un caz similar, puternica sinizare si disproportia ponderii nepermitând veleitati unificatoare; în fine, divizarea Bengalului este rezultatul unor clivaje confesionale, exacerbate în perioada coloniala si chiar daca Bangladeshul (literalmente "tara bengalezilor") pretinde atributii statale depline, el este mult prea dependent de partea indiana, diferentiata toponimic prin pozitia geografica, Bengalul de Vest si favorizata de prezenta capitalei Indiilor Britanice, Calcutta.

Se poate observa din acest demers analogic ca Moldova este singura în care divizarea nu are la baza un criteriu etnic, lingvistic sau confesional ci corespunde unor perversiuni ale istoriei, de aici decurgând poate si ambiguitatea în care este întretinuta semnificatia sa teritoriala. Este un fapt binecunoscut ca imediat dupa fiecare divizare, marile puteri ocupante s-au straduit sa investeasca noul teritoriu cu o personalitate distincta, pornind de la impunerea unei denumiri care sa aminteasca tot mai putin de cea originala: mai discret în cazul Turciei, pentru care Basarabia propriu-zisa a devenit Bugeac, daca nu cumva se poate vorbi de o circulatie paralela a celor doua denumiri; mai evident în cazul Austriei care a inventat efectiv Bucovina; mai voalat initial în cazul Rusiei tariste care extinde denumirea româneasca, Basarabia, la întreaga parte orientala a Moldovei. În ultima situatie, la fel de binecunoscuta este impertinenta cu care puterea de la rasarit, "reinventeaza" Moldova dupa 1924, la est de Nistru!. Conjunctura postdecembrista, dominata de lupta între iluzia restabilirii unei justitii istorice prin simpla recunoastere a unui pact obscur si prudenta excesiva fata de problematica multa vreme ocultata a Moldovei ocupate, a generat constituirea unui stat care, asa cum se mentiona anterior, îsi aroga atributele unei statalitati fara fundament legitim din momentul deciziei capitale din ianuarie 1859. Facând uz de simbolurile statale românesti si invocând o memorie spatiala care în mare parte este localizata în afara teritoriului circumscris politic, acest stat artificial poate crea o stare de disconfort politic si chiar psihologic celor pentru care identitatea regionala moldoveneasca este subsidiara celei de ansamblu, românesti. Ca indiferenta autoritatilor românesti, mostenitoare directe ale celor doua mari momente din istoria nationala-1859, 1918-, a fost o atitudine gresita este un fapt notoriu, cu consecinte grave în ultima vreme, în contextul resurectiei bolsevismului anacronic din asa numita Republica Moldova.



Moldova este, ca si celelalte teritorii mentionate, plus altele, mult mai numeroase, divizate între state vecine dar care nu au avut niciodata o organizare statala (Silezia, Banat, Ţara Bascilor, Tirol etc. daca ne marginim numai la exemple europene), un teritoriu fragmentat-refragmentat-reunificat. Nimic neobisnuit, s-ar putea spune, pentru ca România însasi e formata din fragmente teritoriale. Acest caracter este atât rezultatul divizarii succesive sub impactul factorului istoric dar, paradoxal, factorii interni au exacerbat si exacerbeaza aceasta divizare prin încercarile de dilutie a identitatii regionale sau prin excesiva centralizare care antreneaza un proces îndelungat de periferizare, creator al unei oarecare repulsivitati ce îndeparteaza adesea Moldova de insertia unor structuri social-economice moderne si îi asigura o imagine defavorabila asociata cu saracia, conservatorismul politic si înapoierea culturala, imagine nejustificata daca ne raportam la realitatile românesti de ansamblu. Daca pîna la 1940 cele trei fractiuni rezultate în urma divizarilor succesive si-au pastrat o individualitate proprie, bazata totusi pe referinte istorice comune, consecintele celui de-al doilea razboi mondial coduc la noi fragmentari conforme unor interese geopolitice care vor complica (probabil definitiv) orice încercare viitoare de reconstructie teritoriala în acest spatiu. Cele doua mari fragmente, Moldova apuseana, libera -atât cât permiteau conditiile instaurarii puterii de inspiratie sovietica- si Moldova rasariteana, ocupata, au cunoscut o jumatate de secol în care falia care le-a despartit s-a adâncit continuu atât din lipsa comunicarii, cât si din absenta unei strategii românesti de favorizare a particularismului moldav în contextul national. Daca la est de Prut ingineria social-politica a puterii sovietice a creat din temelii o falsa identitate menita sa ancoreze acest spatiu cît mai durabil în sfera culturala ruseasca, la apus, politica excesiv de centralizatoare si obsesia unitatii nationale a încercat si încearca sa limiteze aria de actiune a identitatii regionale, inclusiv prin distorsionarea unor solidaritati teritoriale. Este destul sa amintim arondarea partii sudice a Moldovei Apusene la mitropolia Ungrovlahiei dupa 1948 sau mai recent delimitarea arbitrara a asa-zisei regiuni de dezvoltare Nord-Est, care exclude judetele Galati si Vrancea, de altfel suficient de solidare cu restul Moldovei în pofida puternicei influente exercitate de capitala.

În paralel, s-a dezvoltat un sensibil complex moldovenesc de inferioritate, indus partial si din afara dar generat si de frustrarile acumulate într-o istorie nu tocmai fericita. Importanta teritoriala mai redusa în cadrul statului românesc contemporan, imaginea defavorabila creata de masiva migratiune moldoveneasca, pe parcursul perioadei comuniste, raritatea resurselor naturale capabile sa suscite un interes economic deosebit se combina cu pozitia geografica deloc avantajoasa, în coasta fostei U.R.S.S., cu paseismul bazat pe trecutul cultural glorios si pesimismul derivat din lipsa de perspectiva sau din ambiguitatea ethosului moldovenesc. S-ar putea vorbi de o anumita disolutie a "spiritului" moldovenesc, tot mai jenat de cliseele defavorabile, fara o baza reala de cele mai multe ori. Bucovinenii, se detaseaza cel mai adesea de restul moldovenilor punând pe tapet "beneficiile" dominatiei austriece în materie de civilizatie, ignorând astfel efectele "malefice" ale acesteia iar atunci când nu este suficient un surplus de "superioritate" poate fi adus si de originea ardeleneasca a unora dintre ei desi priviti din exterior ei sînt la fel de moldoveni, tipici chiar. În extremitatea sud-vestica, vrâncenii sînt o alta categorie care se autodelimiteaza tot mai frecvent, mizând de data aceasta pe mitul Mioritei, în care apar diferentiati de moldoveni dar si pe o traditie de autonomie razaseasca ale carei ecouri s-au stins foarte recent sau de influenta prea puternica a Bucurestilor. Intersant în acest din urma caz este faptul ca autodenumirea de vrâncean s-a extins dinspre depresiunea subcarpatica la întreg spatiul judetului omonim, unul din exemplele cele mai tipice de delimitare arbitrara a diviziunilor administrative de la începutul "epocii Ceausescu". În ambele cazuri, pozitia defavorabila a capitalei traditionale a Moldovei, Iasii, are un rol important. Marginalizat de situarea sa prea aproape de nevralgica frontiera pruteana, constrâns de aceasta la o concurenta pentru spatiu de influenta cu orase de rang "inferior" precum Bacaul, înconjurat de o arie cu un accentuat ruralism, acesta a devenit dependent de axul subcarpatic al Siretului desi era destinat sa organizeze retelele de comunicatii, implicit structurile urbane, din întreg spatiul moldav.



Aparitia, dupa 1989, a statului de la est de Prut, a condus la ambiguitati suplimentare. Regionimul Moldova si etnonimul moldovean, sînt tot mai des folosite, devenind curente chiar si la vest de Prut, trecându-se pe plan secundar echivalentele antebelice Basarabia si basarabean, considerate necorespunzatoare diviziunilor politice actuale. Este un fel de capitulare în fata insolentei autoritatilor comuniste sau pseudodemocratice de la Chisinau, ale carei consecinte sînt greu de anticipat. Paradoxal este faptul ca în timp ce la est de Prut se fac eforturi imense pentru promovarea identitatii moldovenesti, exacerbate pueril adesea dar cu efecte garantate, la vest de Prut, autoritatile încearca sa eludeze orice afirmare a identitatii regionale, exprimata clar prin delimitarea asa-ziselor regiuni de dezvoltare botezate conform punctelor cardinale, într-un fel de roza a vânturilor destinata a certifica asertiunea cronicareasca a situarii "în calea tuturor rautatilor" care, nu-i asa, pot veni din orice directie. Chiar si forul spiritual al natiunii române, Biserica Ortodoxa, nu pare jenata de aceste tendinte, înfiintarea dupa 1990 a unei mitropolii autodenumita "a întregii Moldove si a Chisinaului" nefiind amendata în nici un fel desi pentru oricare alt popor ar fi devenit un atac flagrant la fiinta sa nationala. Oare pentru contracararea spiritului retrograd al bolsevicilor mancurtizati cea mai buna cale nu este tocmai promovarea spiritului autentic moldovenesc, asa cum se particularizeaza el în contextul românesc? Pentru aceasta nu ar fi nevoie de o noua rescriere a spatiului românesc, mai apropiata de memoria sa istorica, afectiva, fara ierarhii regionale care sa certifice suprematia unora sau altora, într-un deplin acord cu posibilitatile locale? Fara a acuza centralizarea administrativa, judecata excesiva adesea, o parte din vina revine si comunitatilor locale sau regionale, obisnuite cu dependenta si speriate de perspectiva bazarii pe fortele proprii. Asumarea statutului periferic, mai vizibila parca în nord-estul tarii, este unul din resorturile care împiedica declansarea sinergiilor regionale capabile sa sudeze durabil comunitatile locale si sa asigure o functionalitate corespunzatoare exigentelor progresului. Trebuie remarcat ca aceasta mentalitate este specifica întregului ansamblu spatial românesc, în care oscilatia între ura fata de sine si mândria usor paranoica da impresia unui comportament schizoid.

De ce ar fi necesara o redescriere a teritoriului moldovenesc? În momentul de fata este imposibil de imaginat o dezvoltare pe plan regional fara stimularea unei sinergii regionale. Ori în acest sens, dialogul Bucuresti-Chisinau pare sortit din start esecului, atât datorita distantei cât si unor resentimente reciproce. Mult mai benefic ar fi daca acest dialog s-ar concentra pe axa Chisinau-Iasi-probabil Cernauti, Iasii beneficiind totusi de statutul de capitala simbolica, indiscutabila, a tuturor moldovenilor. Autoritatile de la Bucuresti au o optica mult prea centralizatoare si în privinta relatiilor bilaterale între cele doua state vecine, mizând prea mult pe sintagme de genul "cele doua state românesti" ca si cum România ar fi aparut din senin si nu prin unirea Moldovei cu Muntenia sau evitând pe cît posibil Iasii în politicile lor de conectare a Moldovei rasaritene la unele circuite românesti.


Bibliografie:

A.Bailly (2000), Les concepts de la géographie humaine, Masson, Paris

R.Brunet (1992), Les Mots de la géographie, Reclus, Paris

D.Cantemir (1973), Descrierea Moldovei, Edit.Academiei, Bucuresti




Document Info


Accesari: 2817
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )