Dimensiuni politice ale Reformei.Calvinismul
Este incontestabila legatura stabilita de Max Weber între Reforma si economia
capitalista;dar la fel de adevarata este si teza ulterioara a lui E.Troeltsch,pentru
care Reforma a fost mai degraba un vector al unor procese politice,economice,
sociale si culturale ce germinasera spre sfârsitul secolului XV în mediul catolic.
Totusi,o opinie comuna printre istorici a sustinut multa vreme ca protestantism 747c22h ul a
adus pentru prima oara libertatea politica natiunilor Europei;chiar si Montesquieu
l-a considerat o religie potrivita republicilor mai degraba decât unei monarhii.
Faptele ne prezinta însa o situatie diferita si mult mai complexa.În statele germane,
pacea
de la
supusilor.În nordul Europei,luteranismul a fost principalul instrument al
centralizarii
si absolutismului monarhic,din
protestantii francezi nu au încercat decât sa reproduca structura confederativa de
sorginte feudala a Imperiului German.Doar Ţarile de Jos au realizat o republica
burgheza calvina;dar structura acesteia era anterioara reformei,venind din epoca
dominatiei burgunde.Chateaubriand afirma cu justete ca
protestantismul nu a schimbat nimic la nivelul institutiilor;acolo unde a gasit o
monarhie
reprezentativa sau republici aristocratice,ca în
le-a adoptat;unde a întâlnit guvernaminte militare,ca în nordul Europei,s-a
acomodat,si le-a facut chiar mai absolute.
si totusi,daca Luther si luteranismul au furnizat doar o excelenta justificare
"establishment "-ului principatelor germane,alte curente protestante au introdus
reforme institutionale semnificative.În al treilea deceniu al secolului XVI,Ulrich
Zwingli a pus în practica un ideal crestin purificat la Zürich,legând strâns biserica de
puterea civila;dintre partizanii sai s-a desprins miscarea anabaptista,în frunte cu
Thomas Münzer,ducând zwinglianismul la ultima sa consecinta -eliminarea
autoritatii politice,creatie a Diavolului,si înlocuirea ei cu o societate în spiritul
Evangheliei.Anabaptistii se alaturara taranilor rasculati în 1523;dezavuati chiar si de
Zwingli,fura învinsi la Frankenhausen iar Münzer,luat prizonier,fu decapitat (1525).
Nici Zwingli nu avu o soarta mai buna;cantoanele elvetiene catolice îl învinsera în
batalia de la Kappel,unde însusi reformatorul îsi gasi sfârsitul (1531).Discipoli ai sai
difuzara
însa modelul politic zwinglian la
Nici
radicalismul lui Münzer nu disparu,cunoscând o efemera înflorire la
Münster.între 1534-1535.La începutul anului 1534,liderii anabaptisti din
-Jan Matthijs,Melchior Hoffman,Jan de Leyda - se reunira la Münster,instaurând
un regim teocratic autoritar.Orasul deveni astfel "Noul Ierusalim ",unde proprietatea
era desfiintata,se instituia un program sever de munca,viata privata era sever
reglementata.Proclamat rege,Jan de Leyda decreta chiar poligamia,luându-si el
însusi 17 sotii;dar violenta si desfrânarea cetatii anabaptiste atrase ostilitatea
principilor vecini,atât catolici cât si protestanti.Un asediu de peste un an duse la
caderea Münster-ului în 1535 si la executarea capilor miscarii.Zwinglianismul în
varianta pacifista propovaduita de Menno Simons s-a raspândit ulterior în micile
comunitati rurale din Olanda si vestul Germaniei;cea mai cunoscuti urmasi
contemporani ai mennonitilor,dar si cei mai conservatori,sunt amish -ii americani.
Tot în
tarile renane,la
preponderentei bisericii în raport cu statul,un regim politic tolerant.Ideile sale l-
au inspirat fundamental pe Calvin (Jean Cauvin,1509-1564)în elaborarea unui
nou model al Reformei.Convertit în 1533,obligat sa paraseasca Franta el fu
chemat
la
transforma orasul,într-o cetate-model a lumii protestante.Administratia
municipala se subordona consistoriului alcatuit din pastori protestanti,a carui
jurisdictie a fost extinsa de la cea a unui tribunal religios la cenzura moravurilor
geneveze.În fond el respingea autoritatea superioara a instantelor civile,
îndepartându-se tot mai mult de dogma luterana.
Deoarece preotii sunt pusi sa administreze,sa vesteasca,sa propovaduiasca
mesajul divin,ei sunt datori sa îndrazneasca orice si sa-i sileasca pe toti cei
mari si supusi acestei lumi a se închina Domnului .Lor le e dat sa porunceasca
tuturor,de la cel mai înalt la cel mai de jos;ei trebuie sa crute mieii si sa ucida
lupii;ei vor admonesta si-i vor povatui pe cei ascultatori,vor acuza si vor
nimici pe cei potrivnici.Ei pot lega si dezlega conform Cuvântului Domnului
scrie Calvin în Institutio religionis christianae (1536)asupra rolului politic al
clericilor.Supravegherea inchizitoriala a vietii publice si private,care constituie
principala caracteristica a regimului politic instituit de Calvin,nu întârzie sa nasca
opozitii,cea mai celebra fiind a teologului si medicului Miguel Servet,ars pe rug
la în 1553.Modelul acesta calvinist al orasului-biserica,al statului posesor de
valoare spirituala era tot ce putea fi mai diferit de biserica de stat luterana supusa
principilor lumesti;or acest fapt era destinat sa accentueze divergentele între cele
doua confesiuni reformate.Pe plan extern însa succesele au fost imense;devenita
"Roma
protestantismului ",
în celebra Academie condusa de Théodore de Beze -care veni la cârma cetatii în
1564.Continuându-l pe Calvin,ideile sale politice atingeau practic radicalismul
monarhomahilor:
Afirm ca popoarele nu sunt facute de magistrati ci popoarele carora le-a
convenit sa se lase guvernate de un principe sau de seniori alesi sunt mai vechi
decât magistratii lor,deci nu popoarele sunt create pentru magistrati,ci din
contra magistratii pentru popoare .
"Un far care lumineaza toate bisericile reformate ":astfel numea Calvin orasul-
biserica în care se transformase Geneva.Radiatia intelectuala a acesteia va atinge
întreaga Europa;si în timp ce nordul si centrul continentului vor ramâne fidele lui.Luther,în vest modelul calvinist devenea forma definitorie a Reformei.Dogma
geneveza iradie din nordul Frantei si Ţarilor de Jos pâna în îndepartata Scotie unde
John Knox,format în Academia calvinista,propovadui un protestantism
intransigent,strain de laxitatea anglicana.
|
