Dimitrie leonida

EVOCARE

Dimitrie leonida s-a nascut la 23 mai 1883, in orasul Falticeni, fiul ofiterului de cavalerie Atanase Leonida, participant la razboiul Independentei din 1877 si al Matildei Leonida.

Din casatoria acestora au rezultat 11 copii, 3 din care au decedat la varsta frageda, Dimitrie fiind al treilea, in ordinea varstei.

Parintii s-au straudit sad ea o educatie aleasa copiilor, desi resursele materiale erau reduse. Astfel alexandrina, Natalie si Maria au devenit profesoare, Dimitrie inginer, Elize chimista, Adela medic oftalmolog, Gheorghe sculptor iar paul ofiter.

Scoala primara a urmato, in perioada 1890-1894, in orasele Galati, Buzau si bucuresti. La Bucuresti a locuit in aceeasi curte cu poetul G. Cosbuc, avand ocazia de ai cunoaste unele poezii, in manuscris, lasate propietaresei ca amanet pana la achitarea chiriei.

La terminarea cursului primar Dimitrie Leonida candideaza la o bursa ca intern la liceul Sf. Sava dar este repins pe motiv ca era debil fizic, astfel ca primele 2 clase gimnaziale le-a frecventat ca extern.

Clasele a III-a si a IV-a D Dimitrie Leonida lea urmat la Constanta la gimnaziul Mircea cel Batran. In acest timp Dimitrie Leonida a inceput a lua si lectii de vioara, cu capelmanistul fanfarei din marina, muzica fiind o pasiune din copilarie.

In clasa a V-a este inscris la liceul Mihai Viteazu din bucuresti si este gazduit in intermediul scolii luterane.

Pasionat dupa stiinta si tehnica decupa din ziare si reviste tot ce se scrie referitor la electricitate, recunoscand in energia electrica o forta uriasa ce va contribui la dezvoltarea omenirii. De asemenea este atras si de matematica, fizica si de geografia patriei.

Dupa terminarea liceului, Dimitrie Leonida s-a hotarat sa urmeze cursurile Politehnicii din Charlottenburg, o intitutie cu faima si veche traditie.

In anul 1903 Dimitri Leonida pleaca la studii in Germania, in conditii materiale precare. Inchiriase o odaitamodesta pe care iarna o incalzea numai seara cu brichete de carbine, platite cu bucata. Manca numai la cantina si cate o singura masa pe zi.

In timpul celor 4 ani de studii Dimitrie Leonida sub influenta profesirol Otto Intze si Ernst Reichel incepe a fi preocupat de constructii hidrotehnice, gandind ca asemenea contructii s-ar putea executa si in tara noastra strabatutata de atatea cursuri de apa ce ar fi putut fi amenajate.

Totodata, la curcul de tractiune electrica, primeste ce tema de proiect pentru anul IV de la profesorul Walter Reichel teme ca Metropolitanu din Bucuresti, cu linie principala Gara de Nord, piata Sf. Gheorghe cu o ramificatie spre Filaret.

Dimitrie Leonida executa un proiect buna, avand drept documentatie proiectele de la Hoch und Untergrundbahn (Administratia terenului aerian si metropolitan din Berlin) si viziteaza o serie de centrale electrice din Germania. Din semetrul II este angajat de acest professor, ca desenator la biroul sau particular de proiectare.

Anul de practica efectua, in vederea obtinerii proiectului de diploma la efectua la uzinele Siemens Schuckert, iar ca tema pentru proiectul de diploma a fost Complexul Hidroenergetic al Biestritei in regiunea Bicaz.

In vederea executarii proiectului Dimitrie Leonida si-a procurat harti si cartile lui Hepites privind precipitatiile din tara, ramanand surprins de numarul mare de regiuni favorabile constructiei de hidrocentrale din tara noastra.

Diploma de inginer electrician o obtine cu nota maxima si cu distinctie.

Dupa examen profesorul W. Reichel ii propune sa ramana asistent la catedra sa, dar dupa doua luni, inginerul Dimitrie Leonida se hotaraste sa se intoarca acsa, considerand ca aici este locul lui, unde sa-si aduca contributia la progresul atrii sale.

Intors in tara in 1908, cum Primaria Capitalei avea nevoie de un inginer electrician, ing. Dimitrie Leonida este angajat la servicul Lucrari Noi.

Astfel inf. Dimitrile Leonida viaziteaza o serie de centrale electrice din marile orase din Europa, adunand o vasta documentatie pe care a folosito in intocmirea anteproiectelor pentru tramvaiele electrice ale capitalei.

Apoi dimitrie Leonida a trecut la constructia centralei electrice de la Grozavesti si la construirea retelei de distributie cu electricitate a orasului.

Considerand ca pentru noile instalatii este nevoie de personal muncitor calificat, Dimitrie Leonida infiinteaza chiar in 1908 Scoala de Electricieni Mecanici, iar in anul 1909 creeaza muzeul tehnic.

In urma unor conflicte intre primaria capitalei si Societatea de Gaz si Electricitate (concesiunea iluminatului public in Capitala) proiectul de iluminat public electric intocmit de ing. Dimitrie Leonida este respins si astfel la 1 aprilie 1913 isi da demisia.

Incepand campania din Bulgaria in 1913, Dimitrie Leonida este mobilizat la o unitate de geniu, unde reuseste sa echipeze doua trasuri-dube sanitare, formand 2 statii mobile de telegrafie si telefonie.

Dupa demobilizare Dimitrie Leonida continua studiile privi9nd electrificarea tarii, publica prima lucrare despre centrala hidroelectrica din Bicaz si participa la construirea postului de telegrafie fara fir din actualul Parc al Libertatii.

Totodata infiiteaza societatea Energia avand drept scop construirea in tara a echipamentelor energetice de aparate telegrafice, a carei activitate a fost suspendata in timpul primului razboi mondial si reluata dupa anul 1919.

Incepand primul razboi mondial in 1916 ing Dimitrie Leonida fiind mobilizat ca locotennent primeste ordinal de a infiinta un post telegraphic fara fir la Roman, post care a adus mari servicii armatei romane.

Nici in perioada razboiului Dimitrie Leonida a renuntat la proiectul Hidrocentralei de la Bistrita

La indemnul sau regiunea a fost vizitata si cercetata de personalitati marcante ale vietii stiintifice cum au fost Ludovic Mrazec, Grigore Antipa, Gh. Macovescu, care au devenit sustinatori ai realizari unei centrale hidroelectrice la Bistrita Bicaz.

Dupa incetarea razboiului Nicolae Titulescu, care-l cunoscuse in Moldova a propus ca ing. Dimitrie Leonida sa intocmeasca un raport privind starea economica a Romaniei si in perioada antebelica si perspectivele dezvoltarii in viitor, deoarece in acel timp se discuta cuantumul si forma ajutorului necesar Roamniei pentru refacere.

Sracina dealtfel deosebit de grea i-a permis lu Dimitrie Leonida sa cunoasca exact starea economica a tarii si nevoile ei cele mai strigente.

Pentru popularizarea ideilor sale savante, editeaza in 1912 revista lunara Energia din care nu au aparut dec at 12 numere, din cauza lipsei de fonduri.

In anul 1924 este numit consilier tehnic pentru problemele energetice ls Ministerul Industeiei si comertului si este insarcinat si cu redactarea proiectelor de lege si anume Legea Apei si Legea Energiei.

Tot in acest an este numit professor la Scoala Politehnica din timisoara la catedra de electricitate si electrotehnica.

In 1925 este numit presedinte al Comiseie de redactare a regulamentului de utilizarte a energiei electrice in mine, iar in anul urmator devine si membru al Consiliului Superior al Apelor.

Cu ocazia impliniri a 20 de ani de la infiintarea scooli de electricieni si mecanici, in anul 1928, organizeaza in actualul parc al libertatii prima expozitie a electricitatii.Tot in acest an infiinteaza pe langa muzeul tehnic si Muzeul Romanesc care avea drept scop cunoasterea bogatiilor si frumusetilor patriei noatre.

In 1929 expozitia electricittatii este prezentata la Barcelona, iar 1930 la ., primind diplome de onoare.

In 1943 organizeaza cea de a doua expozitie aniversand 25 de ani de la infiintarea scolii de electricieni si mecanici si deschiderii muzeului tehnic.Juriul expozitiei i-a acordat Dimploma de Onoare si Medalia de aur.

In 1955 este ales membru al Academiei Stiitifice si tot in acest an devine membru al societatii regale de arte din Anglia.

In 1937 Dimitrie Leonida fiind numit director tehnic al fostei Societati Generale de GAz si Electrictate, trece imediat la modernizarea si dezvoltarea centralelor electrice din Bucuresti.

In anul 1941 este transferat ca professor de la scoala Politehnica Timisoara la Scoala Politahnica Bucuresti si totodata este numit membru in comisia pentru proiectarea liniei ferate Ploiesti-Brasov.

La varsta de 65 de ani cere iesirea la pensie dar continua sa activeze la consiliul superior CFR si la insitutul de studii si proiectari energetice unde in cadrul colectivelor de lucru intocmeste srudii si materiale documentare care au servit la intocmirea Planului de Electrificare lansat in 1950 pentru deceniul 1951-1960.

Din 1950 si pana in 1955 Dimitrie Leonida a activate in calitate de consilier la Minunile Energiei Electrie ocupandu-se de problemele electrificarii si de amenajare generala a apelor.

Cu aceasta ocazie D. Leondida pune la dispozitia ministerului intreg marterialul documentar pe care il poseda privind constructia hidrocentralei de la bicaz, prevazuta a fi realizata in planul electrificarii de 10 ani, fapt indeplinit, punerea in functiune diinf in 1960.

In 1951 doneaza statului intrgul sau patrimoniu de la Muzeul Tehnic creat de el in 1909, devenind astfel muzeu republican a carui deschidere oficiala a avut loc la 10 mai 1954.

Din 1955 activeaza in cadru Comisiei Guvernamentale pentru jidromelioratii unde se puneau probleme complexe care necesitau o inalta calificare profesionala si la care Prof. Dimitrie era solicitata din plin.

Incepand din 1957 si pana la finele vietii a activate la Comitetul de Stat al Apelor, in calitate de consilier, luind astfel parte efectiva la realizarea unor ganduri sau proiecte care l-au framnatat toata viata si traind astfel suprema satisfactie.

Pentru materialele exceptionale avute pe intreg parcursul vietii sale a fost decorat in 1953. In 1954 i s-a acordat Premiul de Stat si titlul de Laureat al Premiului de Stat.

La implinarea a 75 de ani a fost sartbatorit s ii sa conferit Ordinul Steaua Republici cl. I-a.