Din ce cauze, in afara de blestem, au pierit cei care au cercetat mormintul lui Tutankhamon

Din ce cauze, in afara de blestem, au pierit cei care au cercetat mormintul lui Tutankhamon

Cercetatorii nu au fost primii care au patruns in mormintele faraonilor egipteni. De-a lungul mileniilor, bande de jefuitori s-au succedat si au devastat, rind pe rind, comorile piramidelor. Incet, incet, sapaturile au continuat, cu toate manifestarile ostile ale localnicilor, aducind la lumina nenumarate vestigii stravechi.

Un faraon necunoscut. La inceputul secolului al XX-lea, parea ca Valea Regilor, in care erau inmormintati faraonii Noului Imperiu, nu mai are taine, caci tot ce era de descoperit fusese descoperit. Fusesera scoase la lumina minuni peste minuni, intre care si 34 de sarcofage, 24 de mumii apartinind faraonilor din 3 dinastii si multe alte vestigii (inscriptii, statuete, vase etc.). Printre faraonii inmormintati aici fusesera descoperite si mumiile lui Ramses al II-lea si Ameniphis I.

In anul 1903, lordul Carnavon, excentric si foarte bogat, a venit sa faca si el sapaturi in Egipt. A inceput sa colaboreze cu un tinar si talentat arheolog, Howard Carter, si au obtinut impreuna un intreg sir de succese. 131d318b

In 1906, un alt cercetator al vestigiilor egiptene, Davis, gasise o cupa albastra din faianta. Pe ea era gravat un nume ce nu mai fusese intilnit: Tutankhamon. Au fost gasite si vase din pamint, pe care era acelasi nume. Specialistii au ajuns la concluzia ca numele de pe vase era numele unui faraon necunoscut, care traise pe la 1350 i.Hr. Arheologii englezi au continuat sapaturile citiva ani, dar nu au mai descoperit cine stie ce, apoi si-au intrerupt cercetarile, caci incepuse primul razboi mondial.

Descoperirea mormintului. In 1902, lordul Carnavon i-a trimis o telegrama partenerului sau. El l-a chemat pe Carter sa reinceapa sapaturile, de data aceasta, nu in Valea Regilor, ci in delta Nilului. Carter insa a avut un moment de inspiratie stralucit: s-a hotarit sa sape in vecinatatea mormintului faraonului Ramses al VI-lea, sub niste colibe de piatra.

Sapaturile au inceput la 2 noiembrie 1922. Chiar a doua zi, a iesit la iveala o piatra, apoi mai jos - a doua. Era inceputul unei scari ce cobora. In total, scara se compunea din 16 trepte. Treptele coborau pina la o dala de piatra, pe care se aflau doua sigilii. Se vedea cit colo ca un sigiliu era un fals grosolan - jefuitorii de morminte ce trecusera pe acolo incercau sa-si ascunda urmele. Al doilea sigiliu era insa autentic si purta inscritia: Nebkheperoure-Tutankhamon.

Lespedea a fost sparta si, prin spartura, s-a vazut un culoar lung, plin de darimaturi. Dar la vreo 7 metri distanta se afla o alta poarta, iar pe ea... era sigiliul lui Tutankhamon!

Scara cu 16 trepte. Lordul Carnavon a sosit imediat in Egipt, cu un alt egiptolog renumit, Calender. Cei trei - Carnavon, Carter si Calender - au coborit impreuna scara cu 16 trepte, au intrat prin prima poarta, pe care o perforase Carter, si au ajuns la cea sigilata. Dupa ce au reusit sa sparga si a doua poarta, Carter a luminat interiorul cu lanterna. Dar, la vederea minunatiilor din interior, arheologul a inceput sa vorbeasca in sir, socat de ceea ce vazuse. Dupa ce au largit spartura, au putut vedea cu totii o incapere in care erau vase de albastru, cupe din aur, cufere incrustate cu pietre pretioase, coliere, bijuterii de tot felul... Dezordinea arata ca jefuitorii reusisera sa ajunga acolo, probabil inainte ca incaperea sa fie sigilata. Sau poate intrasera pe aceeasi poarta... Numai ca nicaieri in acea incapere nu se afla ceva care sa semene cu un sarcofag sau o mumie! Dupa ce socul descoperirii a trecut, cercetatorii au facut inventarul complet al splendorilor descoperite. Ziaristii, avizi de stiri, au navalit sa fotografieze minunile ce nu mai vazusera lumina soarelui de mii de ani...

Un cufar inalt de 3 metri. La 18 februarie 1923, o noua etapa a inceput: sapaturile au fost reluate. Cu grija, arheologii au inceput sa desfaca dalele de piatra ale unuia din peretii camerei cu comori. Si, din nou, efortul le-a fost rasplatit: dincolo de zid au gasit un cufar de 3 metri inaltime, din lemn aurit. Pe el era desenat zeul-soim Horus. Semnele magice pareau sa protejeze somnul lung al faraonului.

 Cel de-al doilea cufar. Sapind mai departe, s-a gasit al doilea cufar, avind pe el sigiliul lui Tutankhamon. Mumia era acolo! Descoperirea aceasta a facut multa vilva in lumea intreaga, pe buzele tuturor arheologilor se afla un singur cuvint: Tutankhamon. Era o febra a descoperirilor arheologice, care semana cu vestita goana dupa aur din America. Pretutindeni se puteau vedea fotografii ale sarcofagului, masti funerare sau obiectele apartinind vedetei - lui Tutankhamon. Toata lumea cunostea inscriptia ce fusese descoperita in interiorul mormintului lui: Moartea v-a atinge cu aripile ei pe cel care il va tulbura pe faraon. Rind pe rind insa toti cei ce avusesera un rol in descoperirea si profanarea  - intr-un fel sau altul - a mormintului lui Tutankhamon incepusera sa aiba o soarta cel putin ciudata, iar opinia publica a fost zguduita de o serie de evenimente tragice. Acestea nu pareau de loc intimplatoare si se legau de sapaturile din Egipt.

Lordul a fost chemat de faraon. Lordul Carnavon avea sanatatea subrezita in urma unui accident de masina. La revenirea in Egipt, el a fost intepat de un tintar la git. Pe locul intepaturii a aparut o inflamatie serioasa. Cind a vazut ca nu e de gluma, lordul a spus o fraza cel putin stranie: Am auzit chemarea, sint gata. S-a declansat o congestie pulmonara, starea lordului Carnavon s-a agravat, de la o zi la alta, iar in noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923 l-a cuprins agonia. Si, din nou, lordul a spus acele cuvinte ciudate: S-a terminat, am auzit chemarea, ma pregatesc! Imediat, lumina din camera lui si din tot hotelul Continental - Cairo, in care se afla, s-a stins. Infirmiera a iesit sa aprinda luminari, dar cind s-a intors, lordul Carnavon era mort.

Seria deceselor continua. Carter, asociatul lordului, a continuat sapaturile. El a mai descoperit alte doua cufere, numeroase accesorii, o capela, apoi doua sarcofage, din care unul din aur masiv, iar in 1925 a fost scoasa si mumia faraonului Tutankhamon. Dupa cum se cunoaste, acest faraon a murit foarte tinar. Seria de morti ciudate, greu de explicat, a continuat insa. Cel mai mic dintre fratii lordului Carnavon a murit si el, la sase luni dupa fratele sau. Apoi a murit si infirmiera care-l ingrijise pe lord la hotelul din Cairo. La putin timp dupa aceea, secretarul lui Carter a murit de tuberculoza, iar trei luni mai tirziu s-a sinucis tatal lui Carter. Savantul englez A. Douglas Reed, care a radiografiat mumia tinarului faraon, a murit la putin timp dupa aceea. Un ministru egiptean a dorit sa ancheteze aceste enigme si a vizitat mormintul lui Tutankhamon. Dar si el a murit, imediat dupa ce s-a intors la Cairo.

Unii au mai murit si de batrinete. Desigur, multi arheologi au murit la batrinete, cum se spune, de moarte buna. Multi altii insa au pierit curind dupa ce au facut descoperirile epocale. De pilda, italianul Belzoni, care a descoperit mormintul faraonului Sethi I, a facut curind dupa aceea o febra puternica si a murit, in scurt timp, blestemindu-l pe faraon. Iar un vrajitor african, care incercase sa-l trateze, a spus ca faraonii s-au razbunat.

Specialistul german Theodor Bilharz, care autopsiase numeroase mumii, s-a imbolnavit de friguri, dupa ce a vizitat Luxorul. Dupa 15 zile, a murit, fara sa-si recapete cunostinta. Iar arheologul H. Brusgsch, de asemenea german, s-a imbolnavit grav, avind simptome de alienare mintala grava.

Mohamed Mehdi, de la muzeul din Cairo, a murit de hemoragie cerebrala, dupa ce a aprobat expunerea la Paris a tezaurului lui Tutankhamon. Mamal Mahrez, care i-a succedat in postul de conservator de muzeu, a murit si el, tot de hemoragie cerebrala, dupa ce a aprobat o expozitie, cu aceleasi obiecte, la Londra!

Moartea ca efect al piramidei. Pentru a explica tot acest sir de morti misterioase, au fost avansate numeroase ipoteze. Una din ipoteze ar fi ca, sub efectul piramidei, care ascute simturile si acumuleaza energii in interiorul sau, cei ce s-au aflat acolo au viziuni terifiante, devin mai receptivi la boli si chiar mor rapid.

Cercetatorul englez Paul Brunton a petrecut o noapte in camera funerara a piramidei lui Keops. El a relatat ca statea cu ochii inchisi, totusi formele intunecate ce-l inconjurau il obligau sa le vada. Englezul le simtea permanent dusmania necrutatoare, incrincenarea cu care cautau sa-l infringa. In curind, forme monstruoase au inceput sa misune in jurul temerarului, aspectul lor ii provoca groaza si scirba, aducind o suferinta si o emotie de neuitat celui ce simtea ca abia rezista pina in zori. La incheierea acelei cumplite experiente Brunton a jurat ca nu o va uita nicicind, pentru nimic in lume nu ar mai repeta asa ceva.

S-ar putea ca radioactivitatea sa fi fost de vina. O alta ipoteza a presupus ca egiptenii ar fi cunoscut radioactivitatea, dar nimic nu dovedeste ca este posibil, mai ales ca nici unul dintre cei ce au murit in conditii misterioase nu a prezentat simptome de iradiere.

Ipoteza febrei Q. Mai veridica pare ipoteza febrei Q. Aceasta este boala cu forme clinice diverse, care este datorata infectiei produse de o ricketsie (organism parazit, intermediar intre bacterie si virus). S-a avansat si ipoteza ca ar fi de vina praful. Acesta poate irita pielea si mucoasele respiratorii si poate fi foarte periculos pentru astmatici, sau pentru persoane sensibile, cum a fost si lordul Carnavon.

Moarte din cauza de histoplasmoza. De asemenea, s-a presupus ca ar putea fi vorba de histoplasmoza. Aceasta este o boala rara, cu evolutie lenta. Ea ar putea fi transmisa de lilieci (prin excremente) sau de ciuperci prezente in piramide (caci agentul patogen este ciuperca parazita numita histoplasma).

Se pare ca nu toate decesele despre care am pomenit au avut aceeasi cauza. Este foarte greu sa precizam insa care ar fi cauzele precise ale fiecarui caz in parte. Sa fie totusi vorba de blestemul lui Tutankhamon?