Dinastia angevina in Ungaria si starea romanilor din Ardeal. Iancu de Hunedoara
Trebuie sa ne facem o imagine a Transilvaniei in Evul Mediu, dupa ce fusese cucerita de unguri. Am spus deja ca regii unguri, fiindca neamul lor era prea rasfirat iar romanii erau si ei prea putin numerosi pentru o mai buna exploatare a tinutului, l-au colonizat intens cu maghiari, secui si sasi.
Cu timpul, starea romanilor decade, iar cand dinastia de origine maghiara, zisa arpadiana, se stinge si e inlocuita cu o dinastie de origine franceza, lucrurile se inrautatesc si mai mult. Acesti regi sunt prea devotati Papei si invatati cu structura feudala. Din momentul cand preia puterea Carol Robert, cel care se bate cu Basarab in 1330, el inaspreste persecutia elementului romanesc din Ardeal, romanii nemaifiind admisi in ordinul nobiliar decat cu conditia sa fie catolici. Atunci, multe familii de cneji ori trec muntii catre Valahia sau Moldova, ori saracesc si ajung in randul taranilor liberi — la inceput, mai tarziu chiar iobagi, adica serbi. Unii dintre ei insa, trecand la catolicism, au dat familii mari aristocratiei maghiare, ca de pilda familia Dragfi, care coboara din Dragos al Moldovei — cand urmasii lui Dragos au fost alungati din Moldova de Bogdanesti, s-au intors in Maramures, au ramas credinciosi regelui Ungariei si au stat la originea unei familii nobile maghiare care a dat chiar un voievod al Transilvaniei la sfarsitul secolului XV.
Au mai fost destule alte familii, si voi da numai un nume ilustru: Corvinestii.
Un Voicu, cneaz roman, bun ostas, e luat pe langa regele Ungariei, care-i da ca feuda regiunea Hunedoara; fiul sau, Iancu de Hunedoara, mai cunoscut in istoriografia universala cu numele de Ioan Huniade pe care i-l dau ungurii, va fi unul dintre cei mai ilustri luptatori impotriva turcilor. El, roman, ajunge voievod al Transilvaniei, in tovarasie cu un graf ungur, Nicolae de Ujlak, si in cele din urma, cand moare tanarul rege al Ungariei, Ladislau, in batalia de la Varna (1444), ajunge chiar guvernator al Ungariei.
Iancu e o figura mareata, care a reusit mai multe expeditii contra imparatiei turcesti. A cunoscut din nefericire si infrangeri, ca aceea de la Varna. Armata crestina inaintase prin Bulgaria cu prea mare indrazneala, bizuindu-se pe un ajutor al flotei venetiene, care trebuia sa impiedice trecerea turcilor din Asia Mica in Europa. Dar acest ajutor a fost zadarnicit de o actiune contrara a vesnicilor adversari ai venetienilor, genovezii. inca o data se vede cum zazaniile si dusmaniile intre crestini au fost principalul aliat al turcilor in inaintarea lor in Europa.
O alta tentativa nefericita mai intreprinde Iancu in 1448, incercand sa-si coordoneze actiunea cu lupta lui Gheorghe Castriota zis Skanderbeg, marele erou al rezistentei albaneze, dar e infrant, din nou, la Kossovo.
Iancu, care cladeste frumosul castel de la Hunedoara (extins de fiul sau, regele Matei Corvin), e o personalitate atat de puternica, incat isi poate permite sa-i considere pe voievozii Munteniei si ai Moldovei ca pe clientii sau protejatii lui. S-ar parea astfel ca Vlad Dracul (tatal lui Vlad Tepes) ar fi fost ucis din porunca lui Iancu, care s-a temut de o impacare a lui Vlad cu turcii. Iancu de Hunedoara a avut un caracter destul de dur si de autoritar.
S-a certat si cu despotul Serbiei, George Brancovici, lipsindu-se, in clipe grele, de un ajutor pretios, unul din motivele neintelegerilor fiind si zelul pro-catolic al lui Iancu.
Cu cativa ani inainte ca Iancu sa inceapa lupta impotriva turcilor, in 1439, se ajunsese, dupa lungi negocieri la Conciliul convocat de Papa la Florenta, la o intelegere intre catolici si ortodocsii condusi de Patriarhul de la Constantinopol si de imparatul Ioan al VIII-lea Paleolog. S-a ajuns la o formula de unire pentru a pune capat schismei intervenite in 1054. Printre semnatari se afla si mitropolitul Damian al Moldovei, iar imparatul bizantin, care nu mai avea decat o fasie de pamant in jurul capitalei Constantinopol si o vaga suzeranitate asupra despotatelor din Epir si Moreea, isi pusese mare nadejde in aceasta unire, convins ca va insemna inceputul unei vaste coalitii crestine impotriva turcilor. Dar, abia intors la Constantinopol, s-a izbit de o atat de inversunata impotrivire a preotimii, a calugarilor si chiar a oamenilor de rand, incat Unirea de la Florenta a ramas litera moarta. Multimea manifesta violent pe strazile orasului, strigand: „Mai bine turbanul sultanului decat tiara papei!'.-. Patrusprezece ani mai tarziu, dorinta i s-a implinit cu asupra de masura, cand, dupa caderea cetatii, sultanul Mehmed al II-lea a dat voie asediatorilor cuprinsi de furie sa ucida doua zile la rand toata populatia orasului.
Iancu crezuse si el ca Unirea de la Florenta avea sa dea un nou impuls ideii de cruciada. El ramane o figura de epopee, cunoscuta si in Occident. S-au scris chiar romane epice, in Spania, ca ecou al ispravilor lui Iancu de Hunedoara in Balcani. S-a dovedit astfel de curand ca el a fost modelul eroului unui roman de aventuri, foarte popular si in Franta pana in veacul al XVIII-lea, si intitulat „Tirant le Blanc' — le Blanc fiind o greseala de copist pentru originalul „le Blac', adica Valahul!
in 1456, Iancu reuseste sa despresoare cetatea Belgradului — pe vremea aceea posesiune ungara —, asediata de Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (1453), dar la scurt timp moare de ciuma.
Dupa moartea lui, urmeaza doi ani de dezordine in Ungaria, tronul fiind vacant, in cele din urma, prin prestigiul de care se bucurase Iancu de Hunedoara, e ales rege al Ungariei fiul sau Matei, in varsta de numai 15 ani. Va fi marele rege Matei Corvinul (1458-l490) — Mathias pe ungureste, Corvin, fiindca pe stema lui figura un corb cu un inel in cioc, dupa o legenda a familiei.
Vom reveni asupra lui dupa ce ne vom fi oprit un moment asupra situatiei Transilvaniei cand se urca Matei Corvinul pe tronul Ungariei. Transilvania era parte din regatul Ungariei, insa cu un statut special. Interesant din punctul nostru de vedere e ca rangul cel mai inalt in provincie era cel de voievod, care nu e titlu unguresc, ci slav, si care — cum am spus — numai la romani a ajuns sa insemne domnitor peste o tara.
Situatia categoriilor sociale privilegiate (nobilii, sasii, secuii) pare sa nu se fi modificat fata de cea din veacul trecut, in schimb, din pricina neincetatelor razboaie si a situatiei economice deteriorate, soarta taranimii e jalnica.
Taranii, cei care devin dupa nume unguresc „iobagi', adica serbi pe mosiile nobililor unguri sau ale bisericii, taranii acestia, fie ca sunt romani, fie ca sunt unguri, se vor revolta la 1437 si vor lupta cateva luni de zile impotriva nobililor, la Bobalna, unde organizasera un fel de tabara, dupa modelul revoltei „husite' din Boemia; sunt insa invinsi in cele din urma, iar rezultatul a fost ca situatia lor s-a inrautatit, invingatorii — nobilii maghiari, sasii din orase si secuii -— s-au inteles intre ei si au format ceea ce s-a numit pentru veacuri „Unio Trium Nationum', adica „Unirea celor trei natiuni'. Sa nu intelegeti insa „natiune', acest termen latinesc, in sensul pe care-l are acum. Prin „Natio' se intelegea pe vremea aceea un fel de grup social privilegiat, si de aceea aceste trei natiuni reprezinta orasele sasesti cu satele din jurul lor, tot sasesti, comitatul secuilor, pe care-l vedeti in arcul Carpatilor, si nobilimea maghiara. Iar romanii, care formau majoritatea populatiei, sunt tratati ca o cantitate neglijabila din punct de vedere politic. Se poate obiecta aici ca Iancu de Hunedoara, un roman, accede la rangurile cele mai inalte.
Nu trebuie uitat insa ca el e deja catolic, iar fiul sau, care devine rege al Ungariei, este fiul unei nobile unguroaice. Vom reveni asupra lui Matei Corvin dupa ce vom vorbi despre voievozii contemporani cu el.
|
