ECONOMIA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1961 - 1989
Perioada 1961-1989 se caracterizeaza printr-o dezvoltare si modernizare a economiei nationale, care au transformat-o într-o economie industrial-agrara, în prima parte a intervalului si o înrautatire 848e41i a conditiilor de trai ale populatiei spre sfârsitul perioadei.
În prima jumatate a perioadei, productia industriala a înregistrat în ritm mediu anual de crestere de aproximativ 10%, asimilându-se noi produse precum aluminiu, mijloace de automatizare si tehnica electronica de calcul, calculatoare electronice, televizoare, vase maritime, etc. În agricultura s-au construit sisteme de irigatii pe circa 3 milioane de hectare, s-au creat complexe de crestere a animalelor, s-au dezvoltat si modernizat plantatiile de vii si pomi fructiferi, s-a dezvoltat legumicultura.
În 1989 economia României era caracterizata de proprietatea "socialista" generalizata (de stat si cooperatista), centralizare excesiva, planificare rigida, eficienta scazuta, neechilibrarea între ramurile si subramurile productive, existenta de întreprinderi gigantice mari consumatoare de energie, toate acestea fara orice corelare cu resursele materiale prime al tarii etc. Economia era aproape integral etatizata; în formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era în 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat si în conflict cu criteriile de rationalitate, devenise complet inert la semnalele realitatii. Realizarea productiei în unitati supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficienta acestui sistem a fost agravata în anii '80 atât de continuarea investitiilor în ramuri puternic energointensive, cât si de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipata fortata a datoriei externe. Slaba motivatie a muncii, dublata de politica artificiala a "ocuparii depline", altera si mai mult competitivitatea productiei nationale.
Reducerea exagerata a importurilor si fortarea promovarii exporturilor, ignorând orice criteriu de eficienta, împreuna cu platirea datoriilor externe, care a avut loc la începutului lui 1989 (între 1975 si 1989 România a platit datorii în valoare de peste 21 milioane de dolari), toate acestea au cauzat o puternica criza a economiei. În vreme ce alte tari central si est europene au facut încercari timide de reforma în propriile economii si vieti sociale, România, urma un curs diferit, care într-un sfârsit a paralizat toate mecanismele vietii sociale. Ultimi ani, în timpul carora resursele tarii au fost utilizate pentru a construi proiecte mamut, au adus un declin în standardul de viata al populatiei aproape de limita suportabilului, blocarea României într-un perimetru al subdezvoltarii si la izolarea tarii de restul Europei si chiar de tarile comuniste. Acest lucru, de asemenea, este o explicatie a violentei ce a caracterizat colapsul comunismului in România, urmat de revolta poporului din decembrie 1989.
|
