EGIPT
Daca ne vom lasa calauziti de intuitie, si nu de ratiune si , daca nu vom simti , nu-l vom ghici prin intuitie sau deductie , si daca vom sti sa auzim mesajul pe care ni-l adreseaza peste milenii acest popor 747j96h ce este strabatut de Nil, vom reusi sa intelegem mai bine sufletul Egiptului.
Egiptul a fost pentru o perioada destul de lunga un mister pentru cei care au vrut sa l descopere , sa- l afle si sa intre in mrejele acestuia, începând de la descoperirea piramidelor, a hieroglifelor si diferitelor legende si povestiri pana la aflarea sufletului, si importantei date acestuia de catre locuitorii acestei tari. Începând cu Herodot, numerosi calatori au strabatut acest tinut - greci, romani ,europeni -iar relatarile lor au confirmat atractia pe care au exercitat-o farmecele si misterele lui tulburatoare.
Despre oamenii de rând se scriu foarte putine lucruri, fiind chiar considerati niste norocosi , pe vremea aceea , datorita Nilului care oferea multe avantaje pentru solul mâlos si bogat propice pentru a da roade necesare vietii de zi cu zi . Pentru acest lucru Nilul avea mai multe denumiri si era considerat un zeu ,chiar daca egiptenii nu stiau de unde vine , i se spunea "apa vietii " si i se compuneau numeroase imnuri :
" Iat-o apa vietii care se afla in cer , iat-o apa vietii care este in pamant. Cerul se desprinde de tine, pamatul se infioara pentru tine , când se naste zeul. Cele doua coline se despica , zeul se arata , zeul se revarsa in ea."
Nici un popor nu a fost preocupat de moarte ca vechii egipteni. Începând cu preistoria si sfarsind cu Epoca târzie ,mormintele si monumentele funerare au jalonat istoria si pamatul Egiptului. Atât pe mormintele simple ale oamenilor saraci , oamenilor simpli , cat si a marilor regi , a faraonilor cu impresionantele piramide unde sunt sapate date importante care ne dezvaluie aspecte din viata egipteana antica, din arta si credintele sale.
I In conceptia egipteanului , viata este considerata un moment de trecere , o etapa premergatoare adevaratei vieti. Si de aceea toata viata este preocupat de construirea unui monument funerar demn de ideea ce o avea despre viata de dincolo , pentru regi era considerata ca o misiune de îndeplinit inca de la încoronarea acestuia , sa nu uitam insa si omul de rând ,care in ciuda puterii materiale reduse , nici acesta nu renunta la acea imbalsamare si la pregatirea trecerii lui catre nemurire , catre viata vesnica insa acele monumente nu erau facute decât de cei bogati care considerau sufletul uman ca fiind o legatura cu spiritul divin.
Monumentele funerare erau formate din doua parti distincte : pe de o parte , locuinta raposatului reprezentata prin cavoul sapat in forma de put , bine zavorât si pe de alta parte deasupra cavoului o capela înconjurata de stele memorative .De obicei capela cuprindea doua încaperi . Prima bogat decorata , adapostea picturi splendide evocând episoade de renume din viata raposatului ,( ele ne îngaduie , in ziua de azi , sa reconstituim viata cotidiana din Egiptul antic)si o alta încapere la care se ajungea printr-un hol unde erau infatisati si venerati zeii. In jurul mumiei era instalat chiar si un mobilier care era pentru bunastarea sa in Lumea de dincolo.
Construind aceste încaperi ce ar trebui sa îndeplineasca cerintele vietii viitoare , pregatesc sufletul (raposatului ) pentru ce va urma in aceea viata , si aveau credinta intr-o supravietuire a sufletului, de fapt intr-o nemurire a acestuia , iar pentru aceasta ei pregatesc de asemeni si trupul printr-o imbalsamare care era destul de complexa , dar necesara pentru conservarea trupului fara de care nu se putea îndeplini in Lumea de dincolo , unirea fortelor vitale cu substanta fizica.
Mai întâi li se scoteau creierul si toate organele interne , in afara inimii . Toate aceste organe erau puse separat in patru vase funerare , canope se numeau acestea. Inimi i se acorda , cum de altfel si pentru celelalte organe o atentie deosebita ,se fac consideratiuni despre legatura inimii cu celelalte organe de simt, ea este cea care trimite sângele la acestea prin care este insufletit trupul. Patrunderea sufletului in inima îl constituia patrunderea sufletului ca suflu vital pin inspiratie in inima, insufletirea inimii, care prin organele de simt, insufletesc întregul corp. Prin procesul invers de pierdere a sensibilitatii prin accelerarea fluxului sanguin si iesirea sufletului din corp , survenea moartea.
Dupa ce din corp a fost scos tot acesta se da cu sare si este infasurat intr-o pânza ce îl mentine si -l apara .In toata aceasta perioada preotii ,
numiti preoti ut, recita pasaje din ritual corespunzator diferitelor faze ale imbalmasarii.
Sa nu credem insa ca si cu cei saraci se va întâmpla la fel . Chiar daca ritualul are aceeasi importanta , indiferent de gradul celui care a murit, cel sarac insa va fi imbalsamat sumar, dupa care mumia, infasurata intr-o pânza grosolana era depusa intr-o groapa acoperita cu nisip tot la poalele muntilor.
Pentru egiptean, personalitatea omeneasca era alcatuita din trupul vizibil si din elementele invizibile .Sufletul era reprezentat de trei notiuni : akh , ba si ka.
Akh este un spirit , o forta spirituala si supranaturala, care , opusa trupului, nu apartine decât cerului, a-si întâlni akh-ul înseamna a muri .
Ba este de fapt conceptia cea mai adecvata pentru a reda notiunea noastra despre suflet, este spiritul universal care insufleteste trupul si a carui disparitie provoaca moartea . Acesta se poate plimba in voie dupa moartea persoanei respective , vizitând locuri îndragite de defunct.
"Ka-ul scrie Serge Sauneron, este de fapt , o manifestare a energiilor vitale , atât in functia sa creatoare , cat si in functia sa conservatoare." Ka-ul era individualizarea constiintei in starile mai mult sau mai putin subtile ale fiintei .
De regula mumia era asezata in pozitia fatului , deci aveau credinta de întoarcere , de reînviere a trupului, acestui "cadavru viu", si îndeplineau aceste oficii, ritualuri pentru convingerea ca sufletul supravietuieste trupului. Mai vechi relatari legate de suflet era reprezentat de o pasare care la momentul inert isi lua zborul .
Daca ,insa trupul nu era imbalsamat se considera ca acele suflete erau sortite stergerii definitive deci nu mai aveau posibilitatea de a se reantoarce la viata.
Cartea mortilor , din care putem descoperii mai multe despre aceste obiceiuri la egipteni nu este de fapt o povestire coerenta , ci este o carte de rugaciuni din care in timpul pregatirii pentru înmormântare a defunctului i se citesc diferite pasaje acestuia, asta pentru a se pregati si feri chiar de intamplarile ce pot surveni pe neasteptat pe celalalt târam. Aceste rugaciuni pot fi , insa , citite de oricine care vrea sa se pregateasca pentru aceasta trecere si chiar in sarcofagul mortului i se pun foi din aceasta carte care sa-l îndrume si sa l invete ce trebuie sa faca.
Nu vreau sa închei înainte de a ne aminti permanenta preocupare pentru asigurarea vesniciei, setea de nemurire , vointa de a învinge timpul si moartea si egiptenilor si sa spunem cum spuneau ei acum trei mii de ani:
"ZIUA DE IERI M-A ZAMISLIT
IATA-L PE ASTAZI
EU CREEZ ZIUA DE MAINE."
Bibliografie
Egiptul faraonilor Robert Cohen in romaneste de Lydia Constanta Ciuca
Editura Prietenii Cartii
Curs " Istoria psihologiei" Alexandru Surdu
|
