EPOCA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN MĂRTURIILE CĂLĂTORILOR
2'asim într-o epoca în care calatoriile sînt relativ dese pentru sfirsitul ului al XVI-lea si am fi dorit sa avem alte amanunte cu privire la acei a ani cari formeaza cariera lui Mihai Viteazul. Posedam cu privite la aceasta domnie o expunere în limba latina a ispra-
lui Mihai, facuta pe baza unui "izvod", mai probabil slavonesc, datorit 'atului Tudose, care a întovarasit pe domn în Ardeal - un boier de i veche, cu oarecari cunostinti & 212g67c #351;i oarecare pricepere la scris, ori, mai
cu simtul ca în asemenea vremi logofatul ar putea sa fie putintel si iograf. Acel care a facut traducerea este un silezian, Balthazar Walther tinar", ruda probabil cu acel Walther pe care l-am întîlnit cu prilejul oriei lui Bongars. Omul a stat o bucata de vreme la Tîrgoviste, - în ilitate este greu de spus -, si a cunoscut acolo pe Andrei Taranowski, ml voevodului, iar, pe cind "prietenii" sai plecau spre casa prin Moldova, )lul polon Golski, el se ducea la Poarta. Mihai Viteazul a cerut la un ent dat -, si a si capatat, dar nu exact atunci cînd îi trebuiau si în pro-ile de care avea nevoie -, calareti silezieni, acei ,,schlesische Reiter" joaca în istoria militara de la sfirsitul veacului al XVI-lea un rol impor-: o cavalerie grea, cu platosa, mult mai mult poloni decit germani: este )il ca între acesti cavaleri silezieni sa fi fost si Walther. Spune însusi , în prefata lui, cu privire la legaturile cu Ţara Româneasca, dar e putin ca sa întelegem ce a putut fi si ce misiune a îndeplinit la noi. Ar fi fost de dorit, iarasi, ca, pe lînga ce a crezut ca trebuie sa adauge, cplicatii generale, despre rosturile terii însesi, sa fi adaus amanunte geo-ce, lamuriri cu privire la moravuri, la impozite, la organizarea armatei dar, desi genul acestei lucrari ar fi admis, ba chiar cerut sa se dea aceste îunte, nu le aflam în ea; întîlnim, în schimb, lamuriri, care nu prea au nnatate, cu privire la Alexandru cel Rau, un Lapusneanu ratacit din ova si stramutat la munteni, acel care era sa taie pe Mihai Viteazul în Lentul cînd i-a banuit intentiile împotriva stapînirii lui; se vorbeste si aînzurarea la Constantinopol a acestui Alexandru, cu alte lucruri aflate rtea lui Mihai. Astfel fiind, nu-1 putem pune între calatori pentru ca, desi
Epoca lui Mihai Viteazul în marturiile calatorilor
a calatorit la noi, desi s-a legat prin activitatea lui de istoriografia noastra, cu toate acestea nu ni-a dat material de calatorie, ca acela din Sommer, din Graziani etc.
si, pentru ca a fost vorba de cronici privitoare la Mihai Viteazul, este si o alta cronica, netradusa în limbi straine, ci pastrata numai în româneste, cronica în legatura cu foarte puternica familie a Buzestilor, cari aveau o multime de mosii, dispunînd de tinuturi întregi, si au luat parte de cea mai mare însemnatate în campaniile domnului lor. Avînd de multe ori în aceste campanii oarecare initiativa, precum au avut si în ce priveste politica lui Mihai, ei au vrut sa se scrie istoria campaniilor acestuia în asa chip, încît sa se reliefeze înainte de toate partea lor si chiar sa se atribuie, cum se si face, începutul miscarii, nu lui voda, ci acelora cari-1 încunjurau, sfatului terii, în fruntea caruia ar fi stat însasi ambitioasa influenta a lui Radu Buzescu, Preda Buzescu si Stroe Buzescu, cei trei membri ai acestei puternice dinastii. "Cronica Buzestilor", foarte importanta din punctul de vedere al limbii, fiind scrisa însa de un cronicar de tara pentru oameni cari cunosteau tara lor, evident ca nu da stiri despre mediul românesc al luptelor eroului.
Mai avem apoi doar ici si colo cîte o informatie subsidiara în rapoarte militare privitoare la luptele lui Mihai, citeva note privitoare la orase, la locurile pe unde au trecut ostile crestine la 1595, cînd, dupa batalia de la Câlu-gareni, Mihai a fost silit sa se retraga în munti si sa astepte ajutorul lui Sigis-mund Bâthory si al lui stefan Razvan, care parasise Moldova ca sa-i alerge în sprijin.
Aceasta campanie, care a dus pe noii cruciati de la Tîrgoviste la Bucuresti si de aici la Giurgiu, a facut zgomot; la dînsa participasera, nu numai români din Ţara Româneasca si din Moldova si ardeleni de-ai lui Sigismund, între cari sasi, dar, fiindca era o expeditie de cruciata, facînd parte din pornirea generala a crestinatatii contra turcilor, menita sa ridice si entuziasmul religios pe o vreme cînd papa lupta împotriva protestantismului si trebuia sa-si legitimeze autoritatea prin succese asupra pagînului, au venit si specialisti din Italia, si anume din Toscana1. Ei au luat parte la asediul si cucerirea Giurgiului, operatie de valoare supt raportul militar, si rapoartele acestor toscani ar merita din acest punct de vedere special o cercetare amanuntita.
Poate ca e cel dintii raport cu importanta tehnica pentru luptele care s-au desfasurat la noi. Se mai poate culege însa numai uneori cîte o lamurire privitoare la orase, dar pentru organizarea armatei, pentru felul cum se facea tabara, cum se punea straja, pentru toata situatia militara acest izvor are o deosebita importanta2.
în afara de aceste lamuriri pe carele da redactorul italian sînt, dealtfel, atîtea scrisori de straini cari au fost amestecati în luptele lui Mihai Viteazul si, iarasi, pentru unele puncte de amanunt, ele pot sa ne lamureasca. Astfel rapoartele nunciului Visconti, episcop de Cervia.
Alte stiri în memoriul din 1926 a d-lui Andrei Veress la Academia Româna.
13 - Istoria românilor prin calatori
hw Pîna !a jumatatea veacului al XVII-Iea
Pentru tonul naiv în care sînt redactate si pentru sinceritatea, n-am
i sufleteasca, dar macar de stil, pentru transparenta populara a scrisului
jot recomanda si scrisorile unuia dintre fratii de' Marini Poli, despre cari
vorbit si mai înainte, Giovanni. Agentul acesta a lasat o multime de scri-
într-o' italieneasca de ultima treapta, asa cum se vorbea pe coasta dal-
,'ina, cu o sintaxa care uneori aduce si a româneste1.
Sînt si unele stiri franceze privitoare la acest razboi, dar toate mai mult
a gazetele de atunci, gazete manuscrise, care cuprindeau, dupa localitati,
urile de mai mare importanta petrecute în toata lumea2. Cutare din ele
odusa în facsimile la 1913, dupa originalul tiparit la Lyon, în 1595, da,
uri de lucruri secundare, si cutare informatie din Brasov în care se spune
e pret se vindeau acolo vitele care faceau parte din prada româneasca3.
Izvoare grecesti privitoare la Mihai Viteazul sînt doua, dar nici unul?
altul nu dau lamuriri asupra terii. Intîi avem o povestire în versuri, scrisa-
îaracter mai mult popular, de vistierul - nu marele vistier, ci vreun
er al treilea, care facea functiune de capitan - Stavrinos, prins de ad~
irii lui Mihai Viteazul si închis într-o temnita din Bistrita, unde a scris,
optile luminoase, "la lumina stelelor", povestea Viteazului. Apoi un alt
profesor la scoala din Ostrog, în partile rusesti ale regatului Poloniei,
! era o scoala cu caracter clasic, a scris o epopee a lui Mihai, imitînd, cu
ie modeste puteri, Gerusalemme Liberata a lui Torquato Tasso. Opera lui
)rghe Palamed e mai putin importanta tocmai pentru ca e artificiala,
)oasa, solemna, decît naiva povestire, plina de orgoliu national grecesc
ici se scot necontenit la iveala faptele palicarilor greci cari au luptat si
ilugareni -, a lui Stavrinos4.
lucrurile acestea le spunem mai mult ca sa nu se creada ca, daca lip-jtiri de calatori pe vremea lui Mihai Viteazul, lipseste si informatia în rele straine privitor la epoca lui. îsi închipuie oricine ca, pe o vreme de tenite turburari, cînd voevodul se razboia în toate directiile, la sud fata .ci, la nord fata de ardelenii unguri ai lui Andrei Bâthory, la rasarit fata ■emia Movila si de sprijinitorii lui poloni, pe o vreme cînd razboiul fie'r-eci la toate hotarele, nu era ragaz sa vie calatori pe la noi.
cum, din activitatea lui Mihai au rezultat lucruri foarte mari, care au , si lucruri mai putin mari în aparenta, care au ramas. Cînd ajunge cineva lizeze planuri ca ale lui în ordinea militara si politica, nu totdeauna itele pot fi mentinute, dar din faptul ca au fost capatate la un anume
Sie se afla tot în volumul al XH-lea, publicat de mine din colectia Hurmuzaki. n colectia Hurmuzaki, III, se dau o multime de extrase din asemenea gazete, unele var foarte folositoare.
ovestire despre ceea ce s-a petrecut In Transilvania etc, tradusa de Ion Catina, la c), editor Gh. B. Niculescu, 1913.
etunle sînt acestea: 48 de boi, 42 de vaci, 45 de vitei de un an, 100 de taleri; i, pma la 20 ughi (bani unguresti), "dont Ies six vingts font le ducat", un dat din aceasta o traducere româneasca în versuri.
.Lpocn Iui Mihai Viteazul în marturiile
calatorilor
moment urmeaza o stare de spirit de încredere, de energie, de optimism, îndrazneala. Chiar daca, deci, rezultatele capatate la un anume moment se vor mentinea, ele fac posibila capatarea din nou ale acelorasi rezultate tr-o epoca de viitor mai apropiata sau mai departata.
Acest lucru s-a întîmplat si pe vremea lui Mihai Viteazul. El a ajum lucruri pe care nu le avea macar în planurile lui sau, admitînd ca le-ar fi gA cu vremea, el a mers dintr-unul într-altul, ca odinioara Iustinian în reface Imperiului roman de apus.
S-a creat însa o stare de spirit de pe urma întreprinderilor lui care, e£ calauzit pe urma istoria noastra aproape un veac. Asa încît, cînd se vorbe de Mihai Viteazul, nu trebuie sa ne oprim la urmarile imediate, ci sa tin sama de toata aceasta înaltare si împuternicire a sufletului românesc. în Io celor cari primeau orice, incapabili sa vada alta politica decît cea turceas în locul celor cari rabdau oricît de la ienicerii capitalisti, de la turcii, arme si grecii din Constantinopol, în locul domnilor cari la cel dintîi semn se duc< la Poarta, si în locul unei teri care, cînd primea vestea ca domnul a fost e lat într-o insula din Asia ori a fost spînzurat, n-avea nici un sentiment revolta, întîlnim dupa Mihai oameni mîndri, oameni tari, oameni hotarît oameni cari au constiinta ca pot face ceva.
Se vazuse odata ca un român poate sa mearga pe drumul lui Alexam Machedon, rîvnit de Mihai1; au încercat si altii si atîtea s-au capatat astfel; popor care înainte nu se rascula, pe la întîia jumatate a veacului al XVII-1 îndata ce nu-i place ceva, se rascoala; un popor care primea orice strain înd ce el juca un rol mai mare, dintre greci si levantini, se ridica împotriva aces straini; un popor care înainte îngaduia în toate pe turci a stiut sa faca în înt jumatate a veacului al XVII-lea asa încît ei sa nu-si mai afle rost în tt decît ca functionari avînd rosturi speciale pe lînga Divan; un popor care n nu s-ar fi gîndit sa poata alege un domn împotriva domnului trimis de Poa si sa se bata cu oastea în mijlocul careia se gaseste steagul trimis din Const tinopol, poporul acesta a cutezat a face altfel cînd a asezat în marginea Buj restilor pe Matei Basarab contra lui Radu Voda, fiul lui Alexandru din M dova, numit de "împarat". Asa ceva ar fi fost posibil oare fara dovada energie nationala încununata de succes si aureolata de glorie care e însasi do nia lui Mihai Viteazul? In aceasta sta importanta lui cea mai mare pentru d voltarea vietii noastre nationale2.
Dupa ce am explicat astfel lipsa de stiri din calatorii pe vremea lui Mi Viteazul, sa venim la calatoriile care s-au facut îndata dupa dînsul. si în pem cu acei putini cari au fost pe la noi în vremea chiar a lui Mihai. Intîi, du cronicarul Matei Strykowski, care, la 1574-6, în alaiul lui Andrei Taranows vazuse Hotinul, Bîrladul, Buzaul, între ziduri, Bucurestii, cu capul, proas taiat, al lui Ioan Voda cel Cumplit, batut în cuie, turceste, pe poarta curtii un polon, un dusman.
V. memoriul meu Carti reprezentative, în Analele Academiei [Române, XXXV
V. N. Iorga, Faima lui Mihai Viteazul, 1920.
Pîna la jumatatea Teacului al XVII-lea
'aci împotriva politicei de dezbinare a crestinilor îndreptata catre Impe-oman din Apus, de natie germanica politica, pe care o reprezinta Mihai, [ partile rasaritene alta politica, avînd, în fond, aceeasi idee de cruciata, ;i închipuia ca ea trebuie atinsa, nu înfrîngînd pe turci de la început, ci ndu-i cîstigînd deocamdata tot ce se putea pe cale pasnica, - sau si lea armelor, dar fara declaratie de razboi -, pentru ca, atunci cînd s-ar «a momentul potrivit, sa se traga concluziile din aceasta înaintare pe ■ritele. Politica aceasta desigur n-avea nimic cavaleresc, dar putea fi > diplomatica. Ea era preconizata de unul dintre cei mai importanti ni pe cari i-a dat Europa orientala în aceasta vreme, hatmanul si cance-polon Ioan Zamoyski, care el este înAringatorul lui Mihai Viteazul, caci el au fost zdrobite planurile lui.
'ieinar din Zamosc, nu departe de granita noastra, avînd si legaturi cu e de nord ale Moldovei, el îsi facuse studiile în Italia, la Padova. Un om îlta cultura, capabil însusi sa însemne, în cea mai buna latineasca, ispra->e care le-a îndeplinit. Fata de noi s-a folosit de turburarile provocate >ldova prin cruciata împotriva turcilor si a înlocuit pe stefan Razvan, si el înlocuise pe Aron Voda, prins de ardelenii lui Sigismund Bâthory, ■-un boier foarte bogat, dintr-o familie foarte cunoscuta, - un frate era polit si ei toti aAreau legaturi în Polonia si mosie acolo, dispunînd de un ii pe care l-au pus apoi în deosebite întreprinderi locale -, prin Ieremia a.
lcuit), cu prilejul instalarii lui Ieremia Movila, o suma de poloni au vazut a întîia oara pamîntul Moldovei; altii, cari cunosteau acest pamînt, au prilejul sa-1 revada, si în povestirile privitoare la campania din 1595, a mioyski, întîlnim atîtea stiri privitoare si la pamîntul moldovenesc, cial la un scriitor foarte distins, cu forma foarte îngrijita, Heidenstein, si-, care între altele vorbeste si de aspectul Iasilor pe vremea aceasta, de jl domnesc, de cele trei biserici ortodoxe, de cea armeneasca, de baia tur-i ce era în Iasi si care s-a pastrat pîna daunazi1.
>ealtfel s-ar putea pomeni pentru epoca imediat precedenta si un izA^or al, un calator grec, care si el da stiri despre Iasi, despre domnul care sta-) scaun, mai ales despre el, Petru schiopul.
e atunci, în a doua jumatate a veacului al XVI-lea, veneau o multime lati greci în partile noastre. Veneau pentru ca biserica din Constantino-i tot asa bisericile celelalte, din Alexandria, Ierusalim, Antiochia, ai sefi s-au îmbulzit la noi în decursul acestui veac, ajunsese foarte saraca, îgiile mari care fusesera acordate de turci la cucerire, au fost, multa-trezentei în fruntea afacerilor a unor viziri abuzivi si a unor sultani care-i îiau pe acestia, necontenit îngustate. Asa i s-a luat patriarhiei ba o cla-)a alta, si ea a ajuns, ca sa se mai poata mentinea, sa se adaposteasca, situl veacului al XVI-lea, în paraclisul bisericii adause pe lînga "amba-capuchehaielîcul Munteniei la Constantinopol, în "casa lui Vlad", ruda
-f- si Iorga, Istoria armatei, l, p. 397, notele 2-3.
Epoca lui 3iihai Yiteazul în marturiile calatorilor
domnului de atunci (1586). Pe lînga aceasta patriarhii erau schimbati foi des, dupa pofta oricarui intrigant care platea bani ca sa fie asezat în a< Joc de mai înalta pastorie. Toate lucrurile acestea aduceau patriarhia în acei stare ca si stapînirea domnilor nostri. Precum catastrofa financiara de pe 1 mea lui Mihai Viteazul a fost adusa, nu de datoriile lui Mihai însusi, desi ci parase si el scaunul cu bani, ci de faptul ca plata datoriilor domnilor anter trecea în sama domnului celui nou, asa încît el se trezea de la început zdrc de asemenea sarcini, tot asa patriarhul avea raspunderea datoriilor acumul si atunci patriarhul îsi lua uneori talpasita si venea în Muntenia ori în Moi va, ba chiar în Polonia, în Rusia, în Moscova, vînzînd ce putea: moaste, tluri si privilegii pe bani.
Astfel un Nichifor Dascalu, un Teofan, patriarh de Ierusalim, un CI Lukaris, fost întîi patriarh de Alexandria, pe urma si administrator al bis cii din Constantinopol, au fost oaspetii nostri. si împreuna cu dînsii ven si clerici greci mai marunti, cu acel Ieroteiu de Monembasia, care a si rai Ia noi pîna a perit într-o rascoala, ca Matei al Mirelor, din orasul Sfînti Nicolae, care s-a asezat ca egumen la Dealu, lînga mormîntul lui Mihai teazul, ca mitropolitul muntean Luca, din Cipru, vestit pentru scoala de c grafie pe care a întemeiat-o si care, desi depus, a stat aici pîna la moarte, fi îngropat, se spune, la schitul Izvoranu din Buzau. Dintre dînsii, Matei a co nuat pe Stavrinos, scriind cronica lui Radu serban, biruitorul împotriva un rilor si luptatorul împotriva turcilor, zugravind apoi domnia lui Alexan Ilias, a lui Radu Mihnea si asa mai departe. Iar un Doroteiu de Monemba care se crede acum a fi deosebit de Ieroteiu, a facut si un cronograf, ac o istorie universala, începînd de la Facerea Lumii, pentru a trece la evrei romani, la bizantini, pîna se ajungea si, în timpurile mai noua, la ai nos
Figura lui Petru schiopul o cunoastem si din povestirea acestui oaspi care, trecînd pe la Mihnea, a venit la Iasi, fiind bine primit de domn, dai cu tain, si a stat de vorba cu acesta, care i-a spus ca se intereseaza de geomc - am zice: de agrimensura - si, de fapt, cînd Petru a fugit în Apus, el a( sat o însemnare a distantelor facute, a itinerariului urmat.
Pe urma se da o întreaga povestire despre familia lui Petru Voda, ara' du-se de ce origine este, ce rude are, care a fost cariera Domnului1, - est aratarea unui vis minunat al maicei lui.
Dupa un grec, un rus, Trifon Corobeinicov, care mergea la Constantino pentru nevoile cneazului din Moscova, la 1593.
El vede Hotinul, cu cetate mica de piatra si locuitori putini, cunoaste treacat, Botosanii, ca sat, ca si stefanestii, în care sînt trei biserici si 450 case, faclndu-se si tîrg. lasul, - vechea capitala, Suceava, ar fi fost paras dupa un ordin formal de la turci, - fara cetate, e întarit numai în jurul cu domnesti, care e de piatra, ca si unele din cele macar zece biserici - al1 fiind de lemn. Prin Corobeinicov avem descrierea bisericii Sfîntului Nicc lînga curte, cu însemnarea zugravelii, care, la alta, e si pe fata din afar
1 Am reprodus si tradus aceste pasagii în Hurmuzaki, XV, p. 83 si urmatoarele
Pîna la jumatatea veacului al XVII-Iea
.ea are la mijloc si un turn de piatra. Coperisul e larg întins în stra-tea unde sta domnul, în jet îmbracat cu rosu, e încalzita. Se pome-mele mitropolitului, Nicanor, lînga care slujesc un "protopop", Ioa-ttru preoti si doi diaconi. In oras se noteaza "multe dugheni" pline
a.
li't la Aron Voda, drumetul vine cu ai lui, calare, pîna la scari. Voda
n loc înalt acoperit cu scumpe covoare, turcesti, dupa cît se pare; i fiind noapte, ard luminari în sfesnice. Grecul Calogerâ, un cretan, [ Moldovei, sta linga stapînul terii; alti curteni, cu capetele goale, se
yuri de el.
a întreaba, în picioare, de sanatatea tarului "si de întreaga lui împara-neaza obisnuita întrebare daca aduce sau ba daruri, care, înfatisate, îse dupa ordin, înaintea lui. Apoi se da tainul si cartile de trecere cu le vama. Drumul urmeaza prin "Cîmpul lui Dobrici" (Dobrogea), si iese tatarii cari atunci se asezasera acolo, linga Babadag si "Caraus", deci mai vechi decit asezarea definitiva a natiei in Bugeac1. ind acum la apuseni, avem pentru aceasta vreme un calator olandez, ,eri singurul care a fost în partile noastre. El se chiama Dousa si a ineste cartea lui, din 1599, care descrie calatoria ce a facut-o pe aici 82. E mai mult o însemnare a localitatilor prin care a trecut, dar ici ânt si explicatii. Dousa a vazut Hotinul, mergînd de acolo la Iasi.
doar, în ce priveste lasul, ca este un oras bine populat. A trecut pe a, unde fusese tocmai întîlnirea armata a polonilor cu tatarii, care a
lui Ieremia Movila ocuparea tronului Moldovei, îeneste apoi de Ismail, care nu e asa de nou cum s-ar crede dupa nu-cesc de astazi; numele vechi moldovenesc al orasului este Smil - si ii, centrul asezarilor bulgaresti, recente, din sudul Basarabiei, pare nou, dar aproape de dînsul a fost cetatea veche a Tobacului, ale carii
vad înca3.
varasit la întoarcere de acel sol polon, Stanislas Golski, de care vor-ilther, Dousa pomeneste de Babadag, care pe turceste înseamna "Mun-leagului", dupa un santon îngropat acolo, un dervis, al carui mormînt linga o fîntîna. Vorbeste cu acest prilej si de lacul Ramzin, pomenit îicherstorffer, care-i zice însa "Rosove". De la Isaccea, apoi, Dousa
la Husi, unde era sa fie în curînd o episcopie, în legatura cu partile 3: spune ca aici era vadul spre Bugeac, unde tatarii se vor aseza, cum , tocmai pe vremea aceasta, în colonie ca sa faca imposibila de acum J rascoala a Moldovei sau a Munteniei. îi e cunoscuta si populatia ungureasca din marginea orasului. Se mentioneaza apoi lasul, Hoti-Lenita, dîndu-se si unele inscriptii, pentru ca Dousa era un umanist ca trs, în cautare de urme clasice4.
îogdan, în Arhiva societatii stiintifice si literare din Iasi, p. 762 - 4.
itinere epistola.
Giobanu, în Revista istorica pe 1919, p. 80 si urm.
untirilelui John Smith, apoi presedinte al Statului nord american Virginia (The 1, adventurss, ani obssrvations... from A.D. 1593, ed. Edward Arber, Edinburg, un curios falsificat (totusi editia I e din 1630 si el traia atunci).
|
