EPOCA MARILOR REFORME

EPOCA MARILOR REFORME

- DOMNIA AUTORITAR A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. MARILE REFORME: LEGEA ELECTORAL , LEGEA RURAL , LEGEA INSTRUC IUNII, CODUL CIVIL.

-ANII 1865-1866. DECLINUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI NDEP RTAREA SA, LA 11 FEBRUARIE 1866. 454f511e

-ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI AL GENERA IEI PAsOPTISTE N NF PTUIREA UNIRII SI A ROM NIEI MODERNE.

Domnia autoritara a iui Alexandru loan Cuza. Marile reforme: legea electorala, legea rurala, fegea instructiunii, codul civil. Dupa evenimentele din 2 mai 1864 Alexandru I. Cuza a explicat motivele care l-au ndemnat spre aceasta actiune: n primul r nd, ne mpacata opozitie nt lnita n Adunare, care l-a mpiedicat sa nfaptuiasca reformele cerute de propasirea Rom niei. Erau supuse, deci, aprobarii poporului, printr-un plebiscit, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris n fapt o noua Constitutie) si o noua lege electorala Statutul sporea considerabil prerogativele domnului care cāstiga initiativa legislativa, dreptul de a numi un sfert din membrii Senatului- Corp Ponderator -si pe presedintele Camerei, dar scadea, n egala masura, drepturile Adunarii, al carei regulament era alcatuit de guvern. Elaborarea legilor cadea n seama Consiliului de Stat, dreptul de a primi petitii l avea numai Senatul.

Legea electorala facea sa creasca nsa considerabil numarul alegatorilor, n principal de doua categorii - primari, care votau prin delegatie, si directi, departajati prin posibilitatiile censitare; reforma electoratului avantaja cu deo­sebire burghezia n formare. Desfasurat ntre 10/22 - 14/26 mai 1864, plebiscitul a confirmat regimul autoritar, peste 682 000 vontanti pronuntāndu-se afirmativ. Initial, cu exceptia Frantei, Marile Puteri garante au exprimat reactii negative fata de lovitura de stat. Este imposibil sa si bata joc cineva de tratatele si deciziile Europei cu mai multa lipsa de jena dec t printul Cuza" - se putea citi ntr-un ziar franco-belgian care exprima nsa punctul de vedere al Imperiului Rus.

Dupa plebiscit, la jumatatea lui iunie 1864, Alexandru I. Cuza a facut o calatorie diplomatica la Constantinopol, ocazie n care s-a bucurat din nou de o primire deosebita, dar, a si desfasurat trei zile discutii complicate cu repre­zentantii puterilor care i erau ostile; rezultatele, consemnate n acordul din 28 iunie 1864, se aratau ntru totul favorabile Rom niei. Alexandru I. Cuza se ntorcea la Bucuresti cu recunoasterea clara a autonomiei tarii.

nainte de aprobarea legii instructiunii, care, desi votata de Adunarea dizolvata n mai, nu fusese promulgata de Alexandru I. Cuza, era nfiintata Universitatea din Bucuresti (iulie 1864) initial cu facultati de drept, stiinte si litere. n acelasi timp, ca expresie a puterii autoritare, un important numar de periodice, ntre care Rom nul" si Libertatea", editate de CA. Rosetti, erau pe r nd suprimate.

La 14 iulie 1864, Consiliul de Stat odata numit īsi putea ncepe lucrarea cu liul proiect neadoptat al legii rurale pe care l-a ncredintat unei comisii, pentru ia redactare. La 11/23 si 12/24 august 1864, n doua sedinte plenare ale Con-lui de Stat cu participarea domnului si a guvernului, legea rurala a primit formu-a definitiva nsotita de o Proclamatie (14/26 august 1864) n care se putea citi, ; altele: De astazi voi sunteti stap ni pe bratele voastre; voi aveti o particica de nt proprietate si mosie a voastra; de astazi voi aveti o patrie de iubit si aparat"

Textul prevedea ca satenii din Muntenia sa primeasca pam nt n functie de 3rea lor economica exprimata n numarul de vite posedat; se constituiau el trei categorii, dupa cum urmeaza: cei cu 11 pogoane, 7 pogoane (1 po-i = 0,50 ha) si 11 prajini (o prajina = 208,82m²), respectiv 4 pogoane si 15 pra n Moldova, 5 falei (o falcie = 1,43 ha) si 40 de prajini (o prajina = 179,02m²) ilci si 2 falei si 40 de prajini - ceva mai mult, pentru ca n rele trei judete din Iul Basarabiei sa se ajunga la 6 falei si 30 de prajini, respectiv 2 falei si prajini. Pam ntul acordat taranilor nu trebuia sa depaseasca 2/3 din suprafata siei expropriate, fara a socoti padurile, si nu putea fi nstrainat 30 de ani. Se rfiintau pentru totdeauna claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de me-let, carele de lemne si alte asemenea sarcini datorate stap nilor de mosii n ura sau n bani. Rascumpararea acestor ndatoriri era esalonata pe 15 ani si platea diferentiat pentru fiecare categorie de beneficiari.

Asa cum explicit sustine legea, rascumpararea a avut n vedere claca si slalte obligatii, pentru ca de fapt, la acoperirea ntegrala a sumei, contra-oarea sa echivaleze cu aceea a pam ntului acordat. Marile greutati suportate de zile de taranime pentru plata acestei datorii ar fi fost mult diminuate de o ti'tutie de credit pentru tarani pe care Alexandru I. Cuza, daca mprejurarile i-ar igaduit-o, ar fi constituit-o, fara ndoiala

Aplicarea legii rurale a nt mpinat o multime de dificultati. Nu a fost alcatuit

regulament clar, s-a lucrat prin circulare redactate, de regula, de primul

istru; fiind putini ingineri-topografi, masuratorile pam nturilor legiuite" s-au

ut cu greutate; n fine, s-au sav rsit abuzuri si, n mai toate judetele, au ramas

arani ne mproprietariti.

Din punct de vedere economic, consecintele imediate ale reformei au fost ;jative. Lipsiti de claca, proprietarii si arendasii nu au vrut sa angajeze stalurile necesare progresului agriculturii si n-au putut face fata dificultatilor >mentului. Cum si mpartirea pam ntului stagna, au fost si multi sateni care nu efectuat muncile agricole. Pe ansamblu, anul 1865 a nsemnat sub aspectul iductiei un regres fata de anii anteriori.

Abia dupa 1867 hcrurile s-au schimbat radical, ambele categorii de >prietan - satenii, pe de o parte, proprietarii de mosii, pe de alta -, acum aptati noii situatii, au valorificat mai bine pam ntul. Din sporul de productie e a determinat si importante cresteri ale exportului s-au putut face acumulari "nnificative - p=irte ntrebuintate' pentru achizitia de masini agricole, parte ntru cresterea investitiilor interne. Drumul spre societatea moderna, deschis a la nceputul secolului, a fost astfel mult nlesnit.

n acelasi timp, guvernul Kogalniceanu a obtinut un alt succes notabil. La august 1864, casa Stern si Banca Otomana' acordau tarii noastre primul <prumut, cu dob nda de 12%, destinat initial despagubirilor solicitate de legea cularizarii, n cele din urma finantarii institutiilor Rom niei moderne.

Dezvoltarea culturala ntre

Organizarea alegerilor locale si mai cu seama a alegerilor de deputati tru noua Camera (24-25 noiembrie 1864) au confirmat succesul deosebit al ptilor politicii autoritare a lui Alexandru I. Cuza, care ngaduise nfaptuirea

noi legi electorale si a legii rurale paralel cu continuarea programului de rme. P na la sf rsitul anului 1864 era adoptata ntre altele, legea introducerii dmului de unitati si masuri metrice (septembrie), era nfiintata scoala de uri si sosele, n fine, erau decretate legea instructiunii (25 noiem-H decembrie), legea organizarii armatei (27 noiembrie/9 decembrie) si se pta codul civil (16 decembrie). Este de remarcat ca n Rom nia, ntre primele din Europa, instructiunea de 4 ani devenea gratuita si obligatorie. Codul civil, irui model fusesera precedentele napoleonian si cel italian, introducea casa-i si divortul civil, ambele obligatorii, si crea posibilitatea mpam ntenirii tate prin acordarea de drepturi politice locuitorilor evrei ai tarii.

Noua Camera ntr-o componenta mult schimbata fata de cea precedenta deschis la 18 decembrie 1864. Fapt cu totul exceptional, se va reusi pentru
ia oara votarea anticipata a bugetului pe anul urmator.

Din pacate, instalarea noilor corpuri legislative, a caror atitudine nu mai sa fi n nici ntr-un fel ostila domnului si guvernului sau, a coincis si cu jriorarea raporturilor dintre Alexandru I. Cuza si M. Kogalniceanu. Turneul nfal al primului ministru- n Oltenia, n august-septembrie 1864, fusese rau rpretat n anturajul principelui. Desi pretutindeni M. Kogalniceanu a subliniat itele lui Alexandru I. Cuza n nfaptuirea politicii de reforme a statului, esul sau personal n-a putut fi trecut cu vederea. S-au adaugat, n timp, o īa de animozitati personale cu membri ai guvernului sau persoane apropiate inului, totul culmin nd cu demisia primului ministru la 26 ianuarie 1865, pe j Alexandru I. Cuza a primit-o imediat. Era, incontestabil, o greseala politica ndul colaboratorilor sai nu se gasea nici o alta personalitate de talia lectuala si politica a fostului sau prim sfetnic.

Ram neau nerealizate, datorita n primul r nd, opozitiei Portii, mai multe ecte pentru care Alexandru I. Cuza se aratase foarte insistent. Astfel, statul i cāstigat dreptul de a acorda decoratii si alte distinctii si nu s-a putut institui eda nationala, romanatul. n aceasta situatie, pe teritoriul national aveau )t de circulatie monedele tarilor vecine, leul fiind o valoare de calcul si nu un imn financiar specific.

Anii 1885-1866. Declinul domniei lui Cuza sī ndepartarea sa, ia 11 uarie 1866. Stabilizarea temporara a situatiei politice si-a aratat, pentru o rta perioada, efectele at t nauntrul tarii, c t si n relatiile noastre externe, s doua camere au votat legea privind numirea de catre domn a mitropoli-si episcopilor, care, firesc, a provocat o mare emotie la Constantinopol. asta masura, cu caracter de autocefalie pentru Biserica Rom na era un alt semn ansolidarii treptate a statului national si al aspiratiei sale spre independenta

Oarecum mpotriva cursului pe care viata politica rom neasca l luase n lavara anului anterior, opozitia, lipsita de posibilitatea de a se exprima par-entar sau n presa din tara, a declansat o noua campanie mpotriva dom-ii, fiind alertata de adoptarea de catre Alexandru I. Cuza a primului dintre fiii naturali, semn, n opinia unora, ca ar dori sa devina rege si sa instituie o istie. Fie rau informat, fie convins ca forta reala a opozitiei este ne nsemnata

domnul s-a retras o perioada din viata publica, plec nd la un tratament balnear la Ems, n Germania.

E ceea ce probabil asteptau opozitionistii - conservatori si burghezia liberal-radicala - pentru a actiona. E greu de crezut, totusi, ca s-a dorit rasturnarea prin forta a domnului n absenta sa. Organizarea unor tulburari discredita nsa pe detinatorul tronului si putea grabi ndepartarea sa prin jocul concertat al Marilor Puteri.

Incidentele din 15august 1865 par a fi fost, deci, orchestrate din umbra de vechii adversari ai lui Alexandru I. Cuza care incontestabil au pregatit atmosfera prielnica unei asemenea dezlantuiri, fapt sesizat, de altfel, de observatorii straini aflati nt mplator la Bucuresti, n acele zile. Pretextul evenimentelor s ngeroase care urmara l-a constituit o ordonanta a Primariei bucurestene prin care precupetii de fructe si legume erau obligati sa nchirieze gherete spre a face comert, v nzarea ambulanta fiind interzisa n ziua de 15 august 1865, n semn de protest, mai sus-numitii devastara piata si, cu concursul celor care se aduna n asemenea situatii pentru jaf si distrugere, intrara n localul Primariei si incen­diara arhiva. Interventia fortelor de ordine a fost prompta, generalul Florescu, ministrul de interne, a cerut trupei ca razmerita sa fie imediat oprita. S-a tras si, din r ndurile devastatorilor, care n-aveau asupra lor arme de foc, au cazut 20 de morti si multi raniti. Seara au fost arestati mai multi lideri marcanti ai liberal-radicalilor, ulterior eliberati din lipsa de probe. Alexandru I. Cuza, re­ ntors n tara de urgenta, a ezitat sa vina imediat la Bucuresti, parca mini­maliz nd importanta celor petrecute, par nd sa nu acorde tulburarilor nici o nsemnatate.

Din nefericire, actiunea din 15 august a determinat numeroase complicatii n raporturile Rom niei cu Marile Puteri garante. Acum se profileaza foarte vizibil o racire a relatiilor cu Franta, al carei ministru de externe notifica, de altfel, agentului Rom niei, ca incidentele din 15 august 1865 erau efectul unei nemultumiri generale, datorita dezordinei financiare si a modului defectuos de aplicare a legii rurale.

Erau poate, nt mplator, aceiasi termeni prin care marele vizir Fuad Pasa se adresase domnului, cu putina vreme nainte. Reactia internationala puternic defavorabila, dar mai cu seama atitudinea Frantei, care sprijinise constant toate demersurile anterioare ale tarii noastre spre unitate si progres, l-au ngrijorat pe Alexandru I. Cuza.

n aceasta mprejurare va adresa el cunoscuta scrisoare din 1 octombrie 1865 mparatului Napoleon al lII. Din r ndurile ei razbate intentia de a parasi tronul, daca nu se mai afla la naltimea misiunii sale si daca Franta nu l mai sprijina. Lui Fuad Pasa nsa principele i-a raspuns, la 10 noiembrie 1865, cu multa seninatate, pronuntāndu-se pentru apararea tarii pe temeiul drepturilor pe care aceasta si Ie-a cāstigat n ultimii ani.

Desi parea ca situatia reintra n normal, la 5/17 decembrie 1865, n mesajul adresat Parlamentului la deschiderea noii sale sesiuni, Alexandru I. Cuza īsi descumpani toti sustinatorii prin afirmarea clara a dorintei sale de a nu mpiedica ascensiunea spre tron a unui print strain. ndoita lui alegere, expresie a vointei statornice de unire, era considerata doar ca un depozit sacru, la care el poate oric nd renunta.

Desigur, mesajul lui Alexandru I. Cuza a ncurajat fortele de opozitie.

za la adresa domnului - nesocotindu-se motivele reale ce o determinasera

a neglijat situatia finaciara a tarii si care, din pacate, se nconjurase de o

arila, se mbina cu atacurile la persoana lui Alexandru I. Cuza, a carui viata

onala era de mult subiect de comentarii si b rfe.

Pe fondul acestei actiuni sustinute de defaimare s-a organizat complotul 11 februarie 1866. Semne premonitorii se vadeau si n cele doua Camere 3 renastea, cu alti participanti, conflictul mai vechi ntre puterea executiva si legislativa. Prin promisiuni de avansare si prin relatii de familie au fost atrasi multi ofiteri, inclusiv seful garzii palatului domnesc, maiorul Lecca.

Parca pentru a ncuraja n ultima clipa pe cei care doreau sa-l rastoarne, la anuarie 1866 Alexandru I. Cuza a schimbat titularii ministerelor de razboi si iterne, doi generali care i erau foarte devotati.

Desi n Bucuresti se stia ca se asteapta o lovitura de stat, zilele de 24 larie (aniversarea Unirii) si 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Alexandru I. ■a n Capitala) au trecut n liniste. n seara zilei de 10 februarie, pe la orele 7, xandru I. Cuza a fost prevenit ca impotriva sa se pregateste un complot. n asta situatie el a dat numai ordinul de a se dubla garda palatului, fara a sti ca a si aceasta fusese cāstigata de complotisti. n dimineata rece a zilei de 11 uarie 1866, trupele unui regiment de linie si doua baterii de artilerie s-au eptat spre palat. Cu complicitatea trupelor de paza, mai multi ofiteri si civili patruns n cladire si l-au silit pe Alexandru I. Cuza sa si semneze propria icare, conform dorintei natiunii", formulare, firesc, de circumstanta

n aceeasi zi, o Locotenenta domneasca si un guvern prezidat de Ion ca preluau puterea pe durata vacantei tronului. Ulterior, Senatul si Camera oroclamat ca domn pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana. Acesta n-a acceptat coroana. Alexandru I. Cuza, care se pregatea sa si urmeze tinul n exil, a avut taria de caracter necesara spre a rosti la plecare: Sa dea nnezeu sa-i mearga tarii mai bine fara mine dec t cu mine! Sa traiasca n nia!".

Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza si a! generatiei pasoptiste in iptuirea Unirii si a Rom niei moderne. Opera sa politica trebuie masurata dimensiunea epocii careia el si poporul rom n i-au dat viata si n care totul de nfaptuit: o larga reforma care sa asigure dreptul la vot, la proprietate si la ructie, pentru categoriile sociale n trecut defavorizate. n continuarea ei, lastarea generala nu se putea cladi fara a ntemeia creditul public, a des-ie drumuri, a face poduri, a mpodobi si a sanatati orasele, a largi porturile, a ari comertul, a ncuraja industria... a ntinde linii de drumuri de fier..., a volta toate stabilimentele publice". Totodata, era de consolidat statul national a nfaptuit printr-o politica de eficace autonomie si de chibzuita asezare pe mul independentei depline.

Meritul Incontestabil al lui Alexandru I. Cuza este de a fi actionat energic, n isul nfaptuirii programului unionist al Adunarilor ad-hoc, de a fi mplinit >mnele fundamentale solicitate de modernizarea Rom niei si de a fi nteles, nci c nd misiunea sa s-a ncheiat, sa se retraga spre a lasa succesorilor sai

posibilitatea de a realiza integral aspiratiile poporului rom n: independenta si unitatea deplina

Din declaratia lui Al. loan Cuza, la 5/17 decembrie 1865, la deschiderea Corpurilor legiuitoare

Fiti convinsi - ca eu n-as vrea o putere care nu s-ar ntemeia dec t pe forta. Fie n capul tarii, fie alaturi de dumneavoastra, eu voi fi ntotdeauna cu tara, pentru tara, fara alta tinta dec t vointa nationala si marile interese ale Rom niei... Niciodata persoana mea nu va fi nici o mpiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a carui asezare am fost fericit a contribui".

ntr-o carte aparuta la Paris, n 1930, istoricul francez Paul Henry afirma

Independenta n special si unirea la tronul moldo-valah a provinciilor rom nesti iridente... nu puteau fi luate n considerare dec t dupa rasturnarea completa a statutului Principatelor si numai un strain putea sa aiba ndrazneala si ajutoarele diplomatice necesare pentru a g ndi n mod serios la aceasta".

TEMA:

Prezentati personalitatea lui Alexandru loan Cuza n calitate de ctitor al Rom niei
moderne.

Comentati opera sa reformatoare si implicatiile sale sociale si politice.

Care au fost raporturile dintre principe si fortele politice interne?

Care a fost ecoul ideii principelui strain" n Rom nia, ntre 1859 si 1866?