EPOCA MARILOR REFORME

EPOCA MARILOR REFORME

- DOMNIA AUTORITARĂ A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. MARILE REFORME: LEGEA ELECTORALĂ, LEGEA RURALĂ, LEGEA INSTRUCŢIUNII, CODUL CIVIL.

-ANII 1865-1866. DECLINUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI ÎNDEPĂRTAREA SA, LA 11 FEBRUARIE 1866.

-ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI AL GENERAŢIEI PAsOPTISTE ÎN ÎNFĂPTUIREA UNIRII SI A ROMÂNIEI MODERNE.

Domnia autoritara a iui Alexandru loan Cuza. Marile reforme: legea electorala, legea rurala, fegea instructiunii, codul civil. Dupa evenimentele din 2 mai 1864 Alexandru I. Cuza a explicat motivele care l-au îndemnat spre aceasta actiune: în primul rând, neîmpacata opozitie întâlnita în Adunare, care l-a împiedicat sa înfaptuiasca reformele cerute de propasirea României. Erau supuse, deci, aprobarii poporului, printr-un plebiscit, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (în fapt o noua Constitutie) si o noua lege electorala. Statutul sporea considerabil prerogativele domnului care câstiga initiativa legislativa, dreptul de a numi un sfert din membrii Senatului- Corp Ponderator -si pe presedintele Camerei, dar scadea, în egala masura, drepturile Adunarii, al carei regulament era alcatuit de guvern. Elaborarea legilor cadea în seama Consiliului de Stat, dreptul de a primi petitii îl avea numai Senatul.

Legea electorala facea sa creasca însa considerabil numarul alegatorilor, în principal de doua categorii - primari, care votau prin delegatie, si directi, departajati prin posibilitatiile censitare; reforma electoratului avantaja cu deo­sebire burghezia în formare. Desfasurat între 10/22 - 14/26 mai 1864, plebiscitul a confirmat regimul autoritar, peste 682 000 vontanti pronuntându-se afirmativ. Initial, cu exceptia Frantei, Marile Puteri garante au exprimat reactii negative fata de lovitura de stat. "Este imposibil sa-si bata joc cineva de tratatele si deciziile Europei cu mai multa lipsa de jena decât printul Cuza" - se putea citi într-un ziar franco-belgian care exprima însa punctul de vedere al Imperiului Rus.

Dupa plebiscit, la jumatatea lui iunie 1864, Alexandru I. Cuza a facut o calatorie diplomatica la Constantinopol, ocazie în care s-a bucurat din nou de o primire deosebita, dar, a si desfasurat trei zile discutii complicate cu repre­zentantii puterilor care îi erau ostile; rezultatele, consemnate în acordul din 28 iunie 1864, se aratau întru totul favorabile României. Alexandru I. Cuza se întorcea la Bucuresti cu recunoasterea clara a autonomiei tarii.

înainte de aprobarea legii instructiunii, care, desi votata de Adunarea dizolvata în mai, nu fusese promulgata de Alexandru I. Cuza, era înfiintata Universitatea din Bucuresti (iulie 1864) initial cu facultati de drept, stiinte si litere. în acelasi timp, ca expresie a puterii autoritare, un important numar de periodice, între care "Românul" si "Libertatea", editate de CA. Rosetti, erau pe rând suprimate.

La 14 iulie 1864, Consiliul de Stat odata numit îsi putea începe lucrarea cu liul proiect neadoptat al legii rurale pe care l-a încredintat unei comisii, pentru ia redactare. La 11/23 si 12/24 august 1864, în doua sedinte plenare ale Con-lui de Stat cu participarea domnului si a guvernului, legea rurala a primit formu-a definitiva, însotita de o Proclamatie (14/26 august 1864) în care se putea citi, ; altele: "De astazi voi sunteti stapâni pe bratele voastre; voi aveti o particica de îânt proprietate si mosie a voastra; de astazi voi aveti o patrie de iubit si aparat"

Textul prevedea ca satenii din Muntenia sa primeasca pamânt în functie de 3rea lor economica exprimata în numarul de vite posedat; se constituiau el trei categorii, dupa cum urmeaza: cei cu 11 pogoane, 7 pogoane (1 po-i = 0,50 ha) si 11 prajini (o prajina = 208,82m²), respectiv 4 pogoane si 15 pra-în Moldova, 5 falei (o falcie = 1,43 ha) si 40 de prajini (o prajina = 179,02m²) ilci si 2 falei si 40 de prajini - ceva mai mult, pentru ca în rele trei judete din Iul Basarabiei sa se ajunga la 6 falei si 30 de prajini, respectiv 2 falei si prajini. Pamântul acordat taranilor nu trebuia sa depaseasca 2/3 din suprafata siei expropriate, fara a socoti padurile, si nu putea fi înstrainat 30 de ani. Se rfiintau pentru totdeauna claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de me-let, carele de lemne si alte asemenea sarcini datorate stapânilor de mosii în ura sau în bani. Rascumpararea acestor îndatoriri era esalonata pe 15 ani si platea diferentiat pentru fiecare categorie de beneficiari.

Asa cum explicit sustine legea, rascumpararea a avut în vedere claca si slalte obligatii, pentru ca de fapt, la acoperirea întegrala a sumei, contra-oarea sa echivaleze cu aceea a pamântului acordat. Marile greutati suportate de zile de taranime pentru plata acestei datorii ar fi fost mult diminuate de o ti'tutie de credit pentru tarani pe care Alexandru I. Cuza, daca împrejurarile i-ar igaduit-o, ar fi constituit-o, fara îndoiala.

Aplicarea legii rurale a întâmpinat o multime de dificultati. Nu a fost alcatuit

regulament clar, s-a lucrat prin circulare redactate, de regula, de primul

îistru; fiind putini ingineri-topografi, masuratorile "pamânturilor legiuite" s-au

ut cu greutate; în fine, s-au savârsit abuzuri si, în mai toate judetele, au ramas

arani neîmproprietariti.

Din punct de vedere economic, consecintele imediate ale reformei au fost ;jative. Lipsiti de claca, proprietarii si arendasii nu au vrut sa angajeze stalurile necesare progresului agriculturii si n-au putut face fata dificultatilor >mentului. Cum si împartirea pamântului stagna, au fost si multi sateni care nu efectuat muncile agricole. Pe ansamblu, anul 1865 a însemnat sub aspectul iductiei un regres fata de anii anteriori.

Abia dupa 1867 hcrurile s-au schimbat radical, ambele categorii de >prietan - satenii, pe de o parte, proprietarii de mosii, pe de alta -, acum aptati noii situatii, au valorificat mai bine pamântul. Din sporul de productie e a determinat si importante cresteri ale exportului s-au putut face acumulari "nnificative - p=irte întrebuintate' pentru achizitia de masini agricole, parte ntru cresterea investitiilor interne. Drumul spre societatea moderna, deschis :a la începutul secolului, a fost astfel mult înlesnit.

în acelasi timp, guvernul Kogalniceanu a obtinut un alt succes notabil. La august 1864, casa Stern si Banca Otomana' acordau tarii noastre primul <prumut, cu dobânda de 12%, destinat initial despagubirilor solicitate de legea cularizarii, în cele din urma finantarii institutiilor României moderne.

oijvtngri

*"VS

Gimnazii si licee românesti în Transilvania

_ Sighet

SatuMare '^Uff£S .,. , . _
Carei ' Viseul de Sus

Debrecen ^Bai^a Mare

Valea lui Mihai ■_ri858/68^&r-^<5 Falticeni

Zalau. *.Nasâud ,^VatraDorpⁿ_at_cani

' ure-, Piatra Neamt

_Ui7 Gherla

Vciui ^A1849N6uAGheorgh_ieni J- Tg.Lapusnei _Tignina'

LEGE sCOLARĂ ^{Brad Husi} Causani

Turda /'/> JârguMures ( ( ^Bacau REGLEMENTARE _LeOva

Comrat

Cetatea Alba Tatarbunar

Lugoj

Hateg

■* Caransebes Resita    -

Târgu Jiu Severin

Centre de presa politica româneasca Centre de presa politica româneasca si germana

Centre de presa politica germana Centre de presa politica maghiara | Aparitia unor organe de presa muncitoresti Asociatii stiintifice, culturale si academice

W Periodice de cultura stiintifice

.jj L - J - -- - ~

Dezvoltarea culturala între

Organizarea alegerilor locale si mai cu seama a alegerilor de deputati tru noua Camera (24-25 noiembrie 1864) au confirmat succesul deosebit al ptilor politicii autoritare a lui Alexandru I. Cuza, care îngaduise înfaptuirea

noi legi electorale si a legii rurale paralel cu continuarea programului de rme. Pâna la sfârsitul anului 1864 era adoptata, între altele, legea introducerii dmului de unitati si masuri metrice (septembrie), era înfiintata scoala de uri si sosele, în fine, erau decretate legea instructiunii (25 noiem-H decembrie), legea organizarii armatei (27 noiembrie/9 decembrie) si se pta codul civil (16 decembrie). Este de remarcat ca în România, între primele din Europa, instructiunea de 4 ani devenea gratuita si obligatorie. Codul civil, irui model fusesera precedentele napoleonian si cel italian, introducea casa-i si divortul civil, ambele obligatorii, si crea posibilitatea împamântenirii tate prin acordarea de drepturi politice locuitorilor evrei ai tarii.

Noua Camera, într-o componenta mult schimbata fata de cea precedenta,
deschis la 18 decembrie 1864. Fapt cu totul exceptional, se va reusi pentru
ia oara votarea anticipata a bugetului pe anul urmator. "

Din pacate, instalarea noilor corpuri legislative, a caror atitudine nu mai sa fi în nici într-un fel ostila domnului si guvernului sau, a coincis si cu jriorarea raporturilor dintre Alexandru I. Cuza si M. Kogalniceanu. Turneul nfal al primului ministru-în Oltenia, în august-septembrie 1864, fusese rau rpretat în anturajul principelui. Desi pretutindeni M. Kogalniceanu a subliniat itele lui Alexandru I. Cuza în înfaptuirea politicii de reforme a statului, esul sau personal n-a putut fi trecut cu vederea. S-au adaugat, în timp, o îa de animozitati personale cu membri ai guvernului sau persoane apropiate inului, totul culminând cu demisia primului ministru la 26 ianuarie 1865, pe j Alexandru I. Cuza a primit-o imediat. Era, incontestabil, o greseala politica; ândul colaboratorilor sai nu se gasea nici o alta personalitate de talia lectuala si politica a fostului sau prim sfetnic.

Ramâneau nerealizate, datorita, în primul rând, opozitiei Portii, mai multe ecte pentru care Alexandru I. Cuza se aratase foarte insistent. Astfel, statul i câstigat dreptul de a acorda decoratii si alte distinctii si nu s-a putut institui îeda nationala, romanatul. în aceasta situatie, pe teritoriul national aveau )t de circulatie monedele tarilor vecine, leul fiind o valoare de calcul si nu un imn financiar specific.

Anii 1885-1866. Declinul domniei lui Cuza sî îndepartarea sa, ia 11 uarie 1866. Stabilizarea temporara a situatiei politice si-a aratat, pentru o rta perioada, efectele atât înauntrul tarii, cât si în relatiile noastre externe, s doua camere au votat legea privind numirea de catre domn a mitropoli-si episcopilor, care, firesc, a provocat o mare emotie la Constantinopol. asta masura, cu caracter de autocefalie pentru Biserica Româna, era un alt semn ansolidarii treptate a statului national si al aspiratiei sale spre independenta.

Oarecum împotriva cursului pe care viata politica româneasca îl luase în lavara anului anterior, opozitia, lipsita de posibilitatea de a se exprima par-entar sau în presa din tara, a declansat o noua campanie împotriva dom-ii, fiind alertata de adoptarea de catre Alexandru I. Cuza a primului dintre fiii naturali, semn, în opinia unora, ca ar dori sa devina rege si sa instituie o istie. Fie rau informat, fie convins ca forta reala a opozitiei este neînsemnata,

domnul s-a retras o perioada din viata publica, plecând la un tratament balnear la Ems, în Germania.

E ceea ce probabil asteptau opozitionistii - conservatori si burghezia liberal-radicala - pentru a actiona. E greu de crezut, totusi, ca s-a dorit rasturnarea prin forta a domnului în absenta sa. Organizarea unor tulburari discredita însa pe detinatorul tronului si putea grabi îndepartarea sa prin jocul concertat al Marilor Puteri.

Incidentele din 15august 1865 par a fi fost, deci, orchestrate din umbra de vechii adversari ai lui Alexandru I. Cuza care incontestabil au pregatit atmosfera prielnica unei asemenea dezlantuiri, fapt sesizat, de altfel, de observatorii straini aflati întâmplator la Bucuresti, în acele zile. Pretextul evenimentelor sângeroase care urmara l-a constituit o ordonanta a Primariei bucurestene prin care precupetii de fructe si legume erau obligati sa închirieze gherete spre a face comert, vânzarea ambulanta fiind interzisa. în ziua de 15 august 1865, în semn de protest, mai sus-numitii devastara piata si, cu concursul celor care se aduna în asemenea situatii pentru jaf si distrugere, intrara în localul Primariei si incen­diara arhiva. Interventia fortelor de ordine a fost prompta, generalul Florescu, ministrul de interne, a cerut trupei ca razmerita sa fie imediat oprita. S-a tras si, din rândurile devastatorilor, care n-aveau asupra lor arme de foc, au cazut 20 de morti si multi raniti. Seara au fost arestati mai multi lideri marcanti ai liberal-radicalilor, ulterior eliberati din lipsa de probe. Alexandru I. Cuza, re­întors în tara de urgenta, a ezitat sa vina imediat la Bucuresti, parca mini­malizând importanta celor petrecute, parând sa nu acorde tulburarilor nici o însemnatate.

Din nefericire, actiunea din 15 august a determinat numeroase complicatii în raporturile României cu Marile Puteri garante. Acum se profileaza foarte vizibil o racire a relatiilor cu Franta, al carei ministru de externe notifica, de altfel, agentului României, ca incidentele din 15 august 1865 erau efectul unei nemultumiri generale, datorita dezordinei financiare si a modului defectuos de aplicare a legii rurale.

Erau poate, întâmplator, aceiasi termeni prin care marele vizir Fuad Pasa se adresase domnului, cu putina vreme înainte. Reactia internationala puternic defavorabila, dar mai cu seama atitudinea Frantei, care sprijinise constant toate demersurile anterioare ale tarii noastre spre unitate si progres, l-au îngrijorat pe Alexandru I. Cuza.

în aceasta împrejurare va adresa el cunoscuta scrisoare din 1 octombrie 1865 împaratului Napoleon al lII. Din rândurile ei razbate intentia de a parasi tronul, daca nu se mai afla la înaltimea misiunii sale si daca Franta nu îl mai sprijina. Lui Fuad Pasa însa principele i-a raspuns, la 10 noiembrie 1865, cu multa seninatate, pronuntându-se pentru apararea tarii pe temeiul drepturilor pe care aceasta si Ie-a câstigat în ultimii ani.

Desi parea ca situatia reintra în normal, la 5/17 decembrie 1865, în mesajul adresat Parlamentului la deschiderea noii sale sesiuni, Alexandru I. Cuza îsi descumpani toti sustinatorii prin afirmarea clara a dorintei sale de a nu împiedica ascensiunea spre tron a unui print strain. îndoita lui alegere, expresie a vointei statornice de unire, era considerata doar ca un depozit sacru, la care el poate oricând renunta.

Desigur, mesajul lui Alexandru I. Cuza a încurajat fortele de opozitie.

za la adresa domnului - nesocotindu-se motivele reale ce o determinasera -

a neglijat situatia finaciara a tarii si care, din pacate, se înconjurase de o

arila, se îmbina cu atacurile la persoana lui Alexandru I. Cuza, a carui viata

onala era de mult subiect de comentarii si bârfe.

Pe fondul acestei actiuni sustinute de defaimare s-a organizat complotul 11 februarie 1866. Semne premonitorii se vadeau si în cele doua Camere 3 renastea, cu alti participanti, conflictul mai vechi între puterea executiva si legislativa. Prin promisiuni de avansare si prin relatii de familie au fost atrasi multi ofiteri, inclusiv seful garzii palatului domnesc, maiorul Lecca.

Parca pentru a încuraja în ultima clipa pe cei care doreau sa-l rastoarne, la anuarie 1866 Alexandru I. Cuza a schimbat titularii ministerelor de razboi si iterne, doi generali care îi erau foarte devotati.

Desi în Bucuresti se stia ca se asteapta o lovitura de stat, zilele de 24 larie (aniversarea Unirii) si 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Alexandru I. ■a în Capitala) au trecut în liniste. în seara zilei de 10 februarie, pe la orele 7, xandru I. Cuza a fost prevenit ca impotriva sa se pregateste un complot. în asta situatie el a dat numai ordinul de a se dubla garda palatului, fara a sti ca a si aceasta fusese câstigata de complotisti. în dimineata rece a zilei de 11 uarie 1866, trupele unui regiment de linie si doua baterii de artilerie s-au eptat spre palat. Cu complicitatea trupelor de paza, mai multi ofiteri si civili patruns în cladire si l-au silit pe Alexandru I. Cuza sa-si semneze propria icare, "conform dorintei natiunii", formulare, firesc, de circumstanta.

în aceeasi zi, o Locotenenta domneasca si un guvern prezidat de Ion ca preluau puterea pe durata vacantei tronului. Ulterior, Senatul si Camera oroclamat ca domn pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana. Acesta n-a acceptat coroana. Alexandru I. Cuza, care se pregatea sa-si urmeze tinul în exil, a avut taria de caracter necesara spre a rosti la plecare: "Sa dea nnezeu sa-i mearga tarii mai bine fara mine decât cu mine! Sa traiasca nânia!".

Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza si a! generatiei pasoptiste in iptuirea Unirii si a României moderne. Opera sa politica trebuie masurata dimensiunea epocii careia el si poporul român i-au dat viata si în care totul de înfaptuit: o larga reforma care sa asigure dreptul la vot, la proprietate si la ructie, pentru categoriile sociale în trecut defavorizate. în continuarea ei, lastarea generala nu se putea cladi "fara a întemeia creditul public, a des-ie drumuri, a face poduri, a împodobi si a sanatati orasele, a largi porturile, a ari comertul, a încuraja industria... a întinde linii de drumuri de fier..., a volta toate stabilimentele publice". Totodata, era de consolidat statul national a înfaptuit printr-o politica de eficace autonomie si de chibzuita asezare pe mul independentei depline.

Meritul Incontestabil al lui Alexandru I. Cuza este de a fi actionat energic, în isul înfaptuirii programului unionist al Adunarilor ad-hoc, de a fi împlinit >mnele fundamentale solicitate de modernizarea României si de a fi înteles, nci când misiunea sa s-a încheiat, sa se retraga spre a lasa succesorilor sai

posibilitatea de a realiza integral aspiratiile poporului român: independenta si unitatea deplina.

Din declaratia lui Al. loan Cuza, la 5/17 decembrie 1865, la deschiderea Corpurilor legiuitoare

"Fiti convinsi - ca eu n-as vrea o putere care nu s-ar întemeia decât pe forta. Fie în capul tarii, fie alaturi de dumneavoastra, eu voi fi întotdeauna cu tara, pentru tara, fara alta tinta decât vointa nationala si marile interese ale României... Niciodata persoana mea nu va fi nici o împiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a carui asezare am fost fericit a contribui".

într-o carte aparuta la Paris, în 1930, istoricul francez Paul Henry afirma:

"Independenta în special si unirea la tronul moldo-valah a provinciilor românesti iridente... nu puteau fi luate în considerare decât dupa rasturnarea completa a statutului Principatelor si numai un strain putea sa aiba îndrazneala si ajutoarele diplomatice necesare pentru a gândi în mod serios la aceasta".

TEMA:

Prezentati personalitatea lui Alexandru loan Cuza în calitate de ctitor al României
moderne.

Comentati opera sa reformatoare si implicatiile sale sociale si politice.

Care au fost raporturile dintre principe si fortele politice interne?

Care a fost ecoul ideii "principelui strain" în România, între 1859 si 1866?