EPOCA MOVILEsTILOR ÎN PAGINILE DE CĂLĂTORI
Cîtiva ani dupa Dousa, un anonim, care era în legatura cu biserica ci lica, un misionar, foarte probabil, a fost la 1606, în Moldova1, si iate spune despre dînsa:
La Suceava este biserica Sfîntului Ioan, cu o urna de argint. Iere: Voda refacuse lacasurile de acolo, între altele unul care dupa picturi p a fi fost o biserica dominicana; este si o biserica polona, deosebi de cea seasca. La Siretiu se mai observa ramasitele lacasului dominicanilor din cui al XlV-lea. Vorbind de Iasi, se înseamna ca erau vreo saisprezece bise pe vremea aceasta. Cotnarii aratau pe atunci patru biserici românesti, catolice de zid si doua de lemn. La Baia se noteaza ca populatia roi neasca ortodoxa era restrînsa, si, în legatura cu biserica latina de acolo mai spune ca sotia unui domn, care era catolica si care e îngropata ac - legenda Margaretei de Losoncz - a ridicat cladirea sfînta. Acee biserica fusese mai bogata decît celelalte, dar "Mihai (Viteazul) a despoiî de odajdiile scumpe si de mult argint ce avea". Caci se pare în ad si dupa alte stiri, ca, în nevoia extraordinara de bani ce simtea Mi pentru plata soldatimii mercenare, care altfel n-ar fi luptat, el aluat de unde si, deci, si din odajdiile unei biserici ca aceasta.
în ce priveste alte localitati, de la Cotnari încolo, stirile, de nat statistica, au fost date, dupa acelasi izvor, în capitolul precedent.
Trecem la informatiile unui raguzan care strabate Moldova la 16 Grigore al lui Nicolae Raguzanul.
Am vazut rolul pe care l-au jucat acesti raguzani: am spus ca vam si într-o tara si în alta, erau în mîinile lor, ca aveau case de banca Adrianopol, la Silistra si o colonie importanta la Timisoara. Acest negu!
1 Hurmuzaki, VIII, p. 307 si urm.
vme catre sfîrsitul domniei lui Constantin Movila, fiul menit sa ispraveasca Foarte nenorocit, al lui Ieremia1.
El trece prin Camenita, si aici întîlneste pe unul dintre candidatii la ronul Ardealului, stefan Kendi, român de origine, care strîngea oaste în ederea schimbarilor ce se petreceau în aceste parti ardelene si unguresti. )e la Camenita merge la Iasi. Este primit de domn si de doamna: nu de 3tia lui Constantin Movila, ci de mama lui, de doamna Elisaveta, care, e fapt, conducea toate lucrurile. Constantin avea si un epitrop, pe care-î om vedea imediat, si care este boierul Nistor Ureche, tatal cronicarului, ire însusi a lasat însemnari de cronica.
în Moldova, pe vremea aceasta, tatarii roiau, pradînd Ţara-de-jos, re se afla în cea mai mizerabila stare, din cauza necontenitelor jafuri, ilea era asa de greu de facut, încît a trebuit ca drumetul sa stea o sapta-ina asteptînd posibilitatea de a continua calatoria. Ceruse sa i se dea soiti pentru paza.
Raguzanul face cunostinta la Iasi cu Nistor Ureche si cere de la dînsul
.i îngaduie a merge la aier curat, la o manastire. Manastirea pe care
rea sa o viziteze era, desigur, aceea pe care a facut-o însusi Ureche, cu
ia lui, Mitrofana, dupa datina din Athos, si purtînd numele unei manas-
de acolo, manastirea Xeropotamului, a "rîului uscat", "sec", în codrii
amtului, dar în tot cazul numele a fost dat dupa acela al manastirii din
itul Munte, precum, cînd Petru schiopul si-a facut manastirea de lînga
i, el a numit-o Galata dupa suburbia constantinopolitana care pîna în
îientul acesta poarta acest nume.
Peste cîtva timp calatorul pleaca, întîlnind pretutindeni urmele prezen-
tatarilor. La întors merge cu însotitori poloni si cu o caravana de cin-
de cai, cu toate ca Ureche-i dase sfatul sa nu plece. A fost rechemat
-adevar de tutorul lui Constantin si a pornit definitiv dupa alte cîteva
Cam pe vremea aceasta, un german, Ioan Wilden, face o calatorie prin [ova, la 1613, desi la 1623 numai apare cartea care zugraveste aceasta orie: Nene Reysbeschreibung. El pleaca din Constantinopol cu un ita-Bernardo, caruia moldovenii i-au zis "Branat", Bernardo Borisi, levan-are a jucat un rol important pe urma. Venind la Iasi, Wilden gaseste
adunate împotriva tatarilor. Palatul domnesc, ca o urmare a atîtor ■ociri cazute asupra terii, era într-o stare foarte rea, iar casele ce-1 în-rau aveau aspectul umil. Lumea statea gata de fuga din cauza groazei tarii pot aparea la fiecare moment. i pradaciunile lor au tinut pîna la 1630, ba chiar supt Vasile Lupu tara
pradata cumplit, la 1650, de cazaci si tatari, reuniti.
[zgonit de turci, s-a întors cu ajutor polon si i-a biruit, dar, dupa înfrîn-ceasta, turcii s-au întors din nou, si Constantin a trebuit sa fuga. Prins de tatari, ( sa-1 duca în tara lor spre a obtinea un pref mare de rascumparare, dar, cum tre-strul, tînarul domn a cazut în valuri, de unde n-a mai rasarit, si nenorocita doamna :a, al carii fiu era, 1-a asteptat multa vreme, pîna sa ajunga a capata siguranta mor-Descrierea calatoriei în Hurmuzaki, V. p. 455-7.
Epoca Movilestilor în paginile de calatori
Acum, dupa calatorii acestia de mica importanta, venim Ja Alberti, negustor italian care de multe ori facuse drumul prin r
El trece prin Dobrogea, vorbeste de Macin, satul unde era va; lor. Venise pîna acolo, cu cara turcesti si cu carausi turci. Obiceiul descarce aici, sa se plateasca vama si sa se deie drumul acelor carai pe urma în barci se trecea Dunarea.
Cea dintîi descriere a Galatilor o avem de la acest calator. A asistat la slujba bisericeasca. ,,messa alia valacha". Tîrgul nu era ma tant ca schela pentru corabii, decît ca nou centru pentru pescal pescarii pe cari i-am vazut Ja Chilia aveau si aici asezarile lor. Se morunul proaspat, de doua categorii, sturioni e luzzi, aproape p< Din cauza pradaciunilor tatarilor In timpul din urma, aproviziona mult mai grea; iepurele costa cinci solizi unul, gainile si puii însj mai vindeau.
Drumul se facea în novembre, popasurile fiind noaptea: satd cauza acelor pradaciuni de pe vremea lui Constantin Movila, erau rari, si cuprinsul s-a parut pustiu pîna la Bîrlad. Acesta era un ora plect ruinat. Alberti apuca sleaul vechi, pe unde au întrat si turcii îui stefan cel Mare, si merge catre Vaslui. Aici vede "multe case", o h si palatul domnesc, ale carui ruine se deosebesc înca în curtea casele prietatii. Dupa aceasta se întra în codrul imens din care a ramas pi Dobrovatului, între Vaslui si Iasi.
Drumurile erau foarte rele: "sase perechi de boi nu pot sa tra car". "Noaptea se petrecea in padure, fara hrana, si era frica mare de cari urlau grozav."
Alberti ajunge la Iasi. Constata ca orasul, cum se stie, n-avea încunjuratoare. Populatia o socoate la vreo 8 000 de case, prin urmar 40 000 de locuitori. Casele acestea erau de lemn. Bisericile apar rui] Palatul e de piatra, însa împrejmuit cu gard de lemn.
Vede pe domn, care nu mai era Constantin Movila, ci stefan Te un batrîn, venit din Constantinopol, care servise în armata lui Henr IV-lea, regele Franciei, luptînd în Pirinei, la cucerirea cetatii "Jaca". Fc crud, el statea cu calaul tigan lînga dînsul, rîzînd de boieri pe cari cu o de ironie-i arata gîdei, spuindu-i ca s-au îngrasat berbecii, si-ar fi de si într-adevar el a taiat cea mai mare parte din nobilimea tînara, toata era cu Movilestii, pentru politica lor razboinica. El vede deci pe Toi îmbracat în rosu, cu buzduganul în mîna, 500 de archebusieri dupa dîr strabatînd strazile lasului.
"Orasul era foarte murdar, cu mult noroi"; nu începuse înca podi 6trazilor cu bîrnele de lemn supt care se îngramadea apa noroioasa, tîsnj la fiecare scuturaturâ a "podului". Orasul, se mai spune, e proprietatea de nului.
Daca vine un calator, voda are dreptul sa-J trimeata în gazda în or] casa, si oamenii primesc pe strain foarte bucuros, fiind foarte ospitalic
1 Buletinul societatii geografice pe 1898 (tiraj aparte supt titlul Calatori, ambasad\ ti misionari etc).
* V. iorga, Studii ti documente, XVI, p. 223 si urni.
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lea
sînt foarte gospodine, "fac toata gospodaria casei"; ele "vorbesc arietenos cu barbatii, de fata cu lumea si singure, caci nu e nici o nd aduc de baut, ori de mîncare, gusta ele întîi"1. "Cînd îi moare tia ca sa se stie ca e vaduv, merge cîteva zile prin oras cu capul
jrtatea femeilor la noi mira, fireste, pe cei cari veneau din Tur-3 si grecii tineau femeile cu totul departe de orice relatii cu barbatii, arata apoi cum sînt alcatuite casele înauntru, cu sobe cum nu mai enetianul, deprins cu caminurile din terile calde, e socoteala ca sînt 24 000 (!) de sate în Moldova si tot atîtea (!) enia. In ce priveste tributul, Moldova platea 60 000 de taleri, iar a 100 000.
tinuîndu-si drumul, negustorul trece Jijia cu carale pe gheata, ajunge nesti, tîrgusorul de pe Prut, care avea oarecare importanta, cu-2 000 de case; era si o biserica de piatra. Aici, de frica polonilor, au cu Constantin Movila, stateau 1 000 de soldati, de faceau straja, aa aceasta se trece Prutul. Calea e foarte grea pe timp rece: lipsea emnele. Pretutindeni lacuste moarte de frig: erau pline puturile si sie de dînsele. Ajunul de Craciun se petrece supt lumina stelelor, la iul era foarte mare, si un vînt strasnic taia la fata. Alberti n-a gasit icare, nici vin. Calatoria se facea adeseaori si noaptea, ca sa scape mai ie regiunile acestea. Tot noaptea se ajunge la Hotin, pradat de po-tatea pare frumoasa; polonii aveau garnizoana înauntru pentru o atorie a Moldovei, de 100 000 de florini. Se trece Nistrul la vadul si se ajunge la Camenita. Aceasta la 1612.
urma, la întoarcere, în 1613, primavara, negustorul e cu seizeci de j-i de cîte sase cai si tot felul de marfuri într-însele: blanuri de sobol, tai ieftine, piei de iepure de casa, pe urma postav, cutite de fabrica-aana, care se vindeau mai ales în împaratia turceasca. si omul se -i dea Dumnezeu "drum bun, fara ucigasi". Ajunge la Hotin, trece rfanesti, Iasi, Bîrlad, Galati, Macin, refacînd drumul descris mai sus. sfîrsit el va întreprinde o noua calatorie, pornind în iunie pentru ca ilie sa ajunga la Liov.
îasta calatorie este una din cele mai importante, si ea ne lamu-trect asupra rosturilor comerciale care se faceau prin Moldova pe aceea.
Jno le prime a far la credenza.
|
