ESCALADAREA CONFLICTULUI DINTRE ARABI SI ISRAEL,

ESCALADAREA CONFLICTULUI DINTRE ARABI SI ISRAEL,

de SAMUELE BACCHIOCCHI

In noaptea zilei de miercuri 26 martie, in care se sarbatorea Pastele, un militant Hamas sinucigas, care purta asupra lui o bomba, a detonat-o in orasul Netanya, situat in nordul Israelului, omorand 24 de israelieni si ranind multi altii. Acest act terorist brutal si absurd a fortat lumea occidentala sa devina constienta de hotararea palestinienilor de a-si implini obiectivele teritoriale prin folosirea actelor teroriste.

Raspunsul israelian a fost imediat. Vineri, 29 martie, trupele israeliene au ajuns la sediul central al lui Arafat, din Ramallah, in imprejurimi avand loc lupte grele care s- au soldat cu multe pierderi de vieti Sute de palestinieni suspecti au fost arestati in aceasta operatiune militara care se extinde si in alte orase palestiniene.

Ultima ofensiva militara a Israelului impotriva palestinienilor si liderului acestora Yasser Arafat, nu a diminuat hotararea lor de a-i ucide pe israelieni, prin folosireatuturor metodelor pe care le au la dispozitie, inclusiv bombele sinucigase. Pentru prima data, chiar si femeile au dorit sa se sacrifice pentru cauza araba, oferindu-se sa poarte aceste bombe. Rezultatul a fost un sangeros spectacol pe care palestinienii sinucigasi l-au oferit zilnic, detonand bombele in locuri publice, in dorinta de a a ucide cati mai multi evrei.

Escaladarea violentei ii determina pe oameni sa se intrebe: " Unde va conduce aceasta varsare de sange? Va fi posibila vreodata o pace stabila intre Israel si palestinieni? Acest conflict local ar putea sa degenereze intr-un razboi international de proportii apocaliptice?"

Un lucru este cert. Superioritatea armelor de care dispune Israelul si gradul ridicat de instruire a armatei se dovedesc a fi inadecvate in lupta impotriva unui numar tot mai mare de gherile palestiniene gata sa moara ca martiri pentru ceea ce ei considera a fi razboiul sfant impotriva Israelului. Paradoxul este ca in timp ce Israelul nu a fost niciodata atat de puternic nu a fost nici atat de vulnerabil. Escaladarea violentelor influenteaza deciziile si largeste prapastia dintre partile aflate in conflict.

Strategia palestinienilor consta in continuarea atacurilor cu bombe sinucigase impotriva evreilor, constienti fiind de faptul ca un contraatac puternic al armatei israeliene va atrage in final interventia comunitatii internationale si in special a Statelor Unite. Stirile serii prezinta demonstratii masive in tarile arabe si europene impotriva operatiunilor militare israeliene. Palestinienii spera ca prin condamnarile exceselor israeliene de catre presa si diplomatii internationali, sa aiba loc un impact emotional chiar asupra evreilor, slabindu-le astfel dorinta de a continua lupta.

Va functiona aceasta strategie? Poate fi cu adevarat atinsa pacea prin folosirea bombelor sinucigase menite sa slabeasca hotararea Israelului? Nu exista dubiu ca aceasta varsare se sange descurajeaza si frustreaza pe multi israelieni, dar nu exista nici un indiciu ca ei se pregatesc sa renunnte la lupta pentru supravietuirea natiunii lor. In fond, in scurta sa istorie a ultimilor 50 de ani, Israelul a luptat in mod repetat pentru a -si apara pamantul.

Doresc intr-adevar palestinienii sa stabileasca relatii de pace cu Israelul, in cazul in care recastiga ceea ce ei pretind a fi propriul lor pamant? Raspunsul este ca foarte putini palestinieni si arabi in general sunt cu adevarat interesati sa normalizeze relatiile cu Israelul, prin stabilirea de legaturi diplomatice, economice si culturale.

Intr-un interesant articol asupra viitorului Israelului, aparut in Newsweek aprilie 2002 ), Henry Kissinger scria " Numarul liderilor palestinieni care sunt de partea acestei pozitii ( pacea cu Israelul ) este minuscul. Schisma fundamentala este intre aceia care doresc sa aduca distrugerea Israelului prin continuarea luptei prezente si aceia care considera ca un acord in acest moment ar fi o strategie mai buna pentru a strange fortele in vederea unei actiuni mai tarziu" ( p 50 ). Cu alte cuvinte, problema aflata in contradictie printre palestinieni si arabi in general nu este daca Israelul trebuie distrus, sau nu, ci cand si cum se va intampla acest lucru. Israelul a inteles ca scopul final al lumii arabe este distrugerea natiunii lor si in consecinta sunt pregatiti sa lupte pentru supravietuire."

Daca presupunerea lui Kissinger este corecta ( si eu cred ca este ), atunci este intelept sa recunoastem ca o rezolutie de pace permanenta in conflictul din Orientul Mijlociu nu este posibila in conjunctura prezenta. In loc acesteia, ceea ce s-ar putea intampla este escaladarea razboiului prin sprijinul financiar si militar al anumitor tari arabe. Ultimele stiri spun ca Saddam Hussein finanteaza bombele sinucigase prin oferirea de bani 000 $ ) si locuinte pentru rudele sinucigasilor.

Daca tari arabe precum Irak, Iran, Libia si Siria devin implicate in mod direct in inarmarea palestinienilor impotriva Israelului, atunci este posibil ca unele tari vestice sa se uneasca pentru a sprijini Israelul. Formarea unei astfel de coalitii ar putea conduce la ceea ce in Biblie este descris ca fiind " razboiul de la Armaghedon " ( Apoc 16:14-16 ).

Data de 11 septembrie 2001 conduce catre Armaghedon

Ar putea fi posibil ca ceea ce a inceput ca o consecinta a atacurilor de la 11 septembrie si s-a numit razboiul american impotriva terorismului, sa se transforme in final intr-un conflict global intre o coalitie a statelor arabe si tarile vestice? In timpul recentelor sale vizite in tarile arabe pentru a le solicita sprijinul pentru posibile discutii cu Irakul, vicepresedintele Dick Cheney, a descoperit ca gazdele sale arabe erau mai interesate sa-i ajute pe palestinieni sa-si redobandeasca pamanturile, decat sa contribuie la dezarmarea Irakului.

Propunerea inaintata Israelului de catre printul mostenitor Abdullah , prin care se cerea acestuia sa se intoarca la frontierele din 1967, in schimbul normalizarii relatiilor cu statele arabe este nerealista. Dupa cum explica Henry Kissinger, motivul este acela ca " granitele din 1967 lasau un culoar ingust de doar 8 mile intre Haifa si Tel Aviv si asezau granita Israelului la marginea aeroportului sau international. Mai mult decat atat, Israelul trebuia sa renunte la asezari pe care se aflau aproximativ 200. 000 de locuitori Newsweek 1 aprilie , p 49 )

Daca nici cea mai mica solutie de compromis nu este gasita curand in conflictul arabo-israelian, atunci acest conflict regional poate degenera cu usurinta intr-un conflict global care va antrena multe natiuni si va conduce catre evenimente ce vor precede venirea lui Hristos.

Evenimentele care au survenit in urma zilei de 11 septembrie ne amintesc de profetia lui Isus despre inmultirea razboaielor inainte de revenirea Sa. Hristos descrie acest semn al sfarsitului ca fiind " inceputul durerilor" ( Matei 24:6-8 ), el conducand la "marea stramtorare" ( Matei 24:21 ). Alti profeti ofera explicatii mai profunde despre intensificarea razboaielor de la sfarsitul timpului.

De exemplu, Ioel prooroceste despre " ziua cea mare si infricosata a Domnului " ( Ioel 2:11 ), cand Dumnezeu va aduna toate popoarele si le va judeca in " valea lui Iosafat" ( Ioel 3:2 ). Descrieri similare ale conflictului final care includ multe natiuni coalizate impotriva Israelului se gasesc si in Zaharia 14:1-5 si Ezechiel 38 . Dumnezeu intervine in acest conflict global, judecand natiunile necredincioase ale lumii. Daniel de asemenea vorbeste despre sfarsit folosind expresia " o vreme de stramtorare cum nu a mai fost de cand sunt neamurile si pana in vremea aceasta" ( Daniel 12:1; cf. Daniel 8:23-24 ).

Intensificarea starii de razboi dinaintea venirii lui Hristos este descrisa in mod dramatic in cateva dintre viziunile cartii Apocalipsa. De exemplu, in legatura cu cea de-a 6-a plaga, Apocalipsa descrie pregatirea pentru razboiul escatologic final, cunoscut sub numele de "batalia de la Armaghedon " ( Apoc 16:14-16 ). "Duhurile cele rele" sunt prezentate ca mergand la "imparatii pamantului ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic" ( Apoc 16:14 )

Actele teroriste care au avut loc in ultimele cateva luni la World Trade Center, Pakistan, Filipine, India, Orientul Mijlociu si alte parti ale lumii nu au putut fi inspirate decat de "duhurile cele rele" care controleaza mintile oamenilor. In comentariile sale asupra cartii Apocalipsa, Henry B. Swete mentioneaza: " Au existat vremuri in care natiunile au fost cuprinse de o asa pasiune pentru razboi, incat un istoric nu o poate explica. Exista un astfel de timp pe care profetul il vede, dar unul care, cum nu s-a mai intamplat mai inainte, va implica intreaga lume in razboi" ( Apocalipsa Sfantului Ioan, Londra, 1951, p 208 ).

Razboiul ce se desfasoara impotriva terorismului, cu ramificatiile pe care le are in multe tari ale lumii, ne face sa ne intrebam daca nu cumva traim intr-un " astfel de timp" in care "pasiunea pentru razboi", inspirata de catre "duhurile cele rele", conduce lumea spre ultimele evenimente care preced venirea lui Hristos. Prin aceste semne ale sfarsitului Dumnezeu ii cheama pe credinciosi sa traiasca o viata sfanta si evlavioasa, " asteptand si grabind venirea zilei Domnului" ( 2 Petru 3:11-12 ).