ETNOGENEZA, AUTOHTONIA, UNITATEA SI CONTINUITATEA POPORULUI ROMAN IN VATRA STRAMOSEASCA. EVOLUTIA MIJLOACELOR DE NAVIGATIE PE DUNARE SI MAREA NEAGRA.

În opinia istoricului A.D.Xenopol "Neamul dacilor nu piere în totalitatea fiintei lui;numai coroana arborelui fu retezata;trunchiul ramase plin de hranitoare seva si,pe el,elementul roman puse temelia acelui popor care azi poarta pe corp si energia dacica si înclinarea spre civilizatie mostenita de la romani".(A.D.Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiana.Vol.I,Bucuresti,1913,p.106.)

LXVIII,14,1.

Ibidem.14,3.

S.Mehedinti, Coordonate etnografice, Bucuresti, Cultura Nationala,1930,p.94.

În limba franceza s-au pastrat doar cca. 180 de cuvinte celtice, fara ca supravietuirea galilor dupa cucerirea romana sa fi fost vreodata contestata de cineva!...

Problema parasirii Daciei si identificarea corecta a celor care au plecat la sudul Dunarii ,este o problema ce de mai bine de 200 de ani sta la baza "diferendului româno-maghiar", istoriografia maghiara vorbind, în general, despre o evacuare totala a Daciei, care a devenit o terra deserta, ocupata de diverse popoare migratoare si evacuata de fiecare data, astfel încât, la venirea lor, maghiarii au gasit o tara nepopulata. Izvoarele arheologice si izvoarele scrise atesta cu certitudine continuitatea elementului autohton si dupa 271-275.

Hadrian (succesorul lui Traian), invocând necesitatea unei mai eficiente aparari a Imperiului, a parasit provincii abia cucerite de predecesorul sau (Asiria, Mesopotamia si Armenia); intentia lui a fost sa paraseasca si Dacia, dar consilierii lui l-au sfatuit sa n-o faca, acestia apreciind ca: "ar cadea multi cetateni romani în mâinile barbarilor"( Eutropius, Scurta istorie de la întemeierea Romei, VII, 6, 1-2)

Scrisul în Europa, dupa caderea Romei sub barbari, a fost ca si inexistent câteva secole, iar stirile documentare despre istoria Frantei, Angliei, sau Spaniei, pâna în a doua jumatate a mileniului I, sunt extrem de putine. Înseamna aceasta ca unora dintre cele mai "europene" natiuni ale continentului nostru li se poate contesta prezenta în timpul "petei albe" documentare? Nicidecum. De la gali se pastreaza câteva zeci de cuvinte, ca si de la daci. Despre populatia Galiei stirile dintâi sunt din secolul II î.Hr., de la Pliniu cel Batrân. Despre populatia Daciei stirile sunt cu câteva secole mai vechi, apartinând lui Herodot, Strabon si unor mari capetenii militare macedonene. Despre galii propriu-zisi nu exista documente cu o scriere care sa le apartina; sunt doar inscriptii celtice cu caractere grecesti. Tot ce stiu despre ei a ramas de la anticii eleni si romani. În Franta, peste strabunii gali au venit romanii cu înrâuriri fundamentale, dar au venit si normazi, burgunzi, flamanzi, ca si alti migratori care au detinut, vreme mai mult sau mai putin îndelungata, zone întinse. Aceasta nu determina pe francezii secolului XXI, îndeosebi pe istorici, sa caute argumente "tari", iar daca nu le gasesc sa dispere, spre a dovedi ca acele teritorii nu apartin unor vecini revizionisti, despre a caror urma, pâna în a doua jumatate a mileniului unu, nu exista absolut nici o dovada de prezenta în Europa.

*** Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Bucuresti, 1970, p.171.

Apud Gabriel Gheorghe, Studii de cultura si civilizatie româneasca, Fundatia Gândirea, Bucuresti, 2001, p. 93 (vezi si p. 92).

N.Iorga a fost de parere ca întreaga viata a poporului român a fost orânduita "dupa ape".