ETNOGENEZA ROMANEASCA: SEMNIFICATIA SINTEZEI

ETNOGENEZA ROMANEASCA: SEMNIFICATIA SINTEZEI

A. Integrarea lingvistica, rezultat esential al romanizarii, este dovedita prin:

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; multitudinea de inscriptii latine (~3000);

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; obligativitatea folosirii limbii latine in administratie, justitie, armata, fisc, comert;

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; raspandirea stiintei de carte prin scoli private romane (atestate la Germisara, Micia)

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; adoptarea de catre autohtoni sau de descendentii lor a numelor latine (Lucius Iulius Iulianus-Rundacio, Valerius Marcus,Iulius Secundinus, Aeliu Ariort.);

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; persistenta in limba romana a ~160 cuvinte cu ~1400 derivate alcatuind substratul dacomoesic, ~10% din vocabular , fata de elementele de strat, ~60%, latine.

B. Sinteza spirituala, crestinismul daco-romanilor, este rezultatul actiunii neoficiale a soldatilor, veteranilor si colonistilor si mai apoi a misionarilor veniti din Orient. Noua religie se raspandeste la N si la S de Dunare inca din sec.II-III, perioada de mari persecutii (in timpul lui Nero, Traian si Diocletian) si se consolideaza in sec. IV-VI, cand apar si primele structuri ecleziastice. Principalele dovezi privind crestinismul timpuriu in Dacia si Scythia Minor sunt:

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; obiecte paleocrestine (opaite, altare, monumente funerare crestinate) cu simboluri ambivalente (delfin, trident, vita de vie, paun, peste), descoperite la Potaissa, Barbosi, Tomis;

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; mormintele unor martiri crestini descoperite la Axiopolis, Halmyris,Noviodonum , la Niculitel si pe valea Buzaului(Sava Gotul);

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; monumente ce atesta primele organizari ecleziastice : episcopia de la Tomis, condusa de Teotim I, bazilicile de la Slaveni(sec, IV), Drobeta si Sucidava (sec.V-VI)

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; terminologia crestina provenind din limba latina : Dumnezeu, cruce, biserica,inger, Paste, scriptura,ruga,botez.

-   &nbs 717f511h p;   &nbs 717f511h p; obiecte crestine cu inscriptii in limba latina: donariul de la Biertan (sec.IV).

C. Romanici si migratori, "a doua sinteza":

Pentru perioada sec III-VIII,problema fundamentala a istoriei noastre este de a demonstra continuitatea de locuire si de civilizatie daco-romana si de a explica aportul limitat al migratorilor la formarea poporului si a limbii romane. Principala dificultate pentru aceasta epoca este absenta izvoarelor scrise autohtone si obligatia cercetatorilor de a folosi dovezi arheologice, lingvistice sau izvoare straine, uneori lacunare sau subiective.

a.Continuitatea daco-romana se refera la continuitatea de locuire la N Dunarii, continuitatea legaturilor cu lumea romana si continuitatea procesului de romanizare.

Civilizatia daco-romana este marcata de fenomenul reconversiei rurale. Culturile locale atesta continuitatea de locuire si de civilizatie la N Dunarii si influentele romano-bizantine: cultura Bratei-Moresti (Transilvania), Ipotesti-Candesti(Muntenia si Oltenia) si Costisa-Botosana (Moldova). Dacii liberi sunt atestati in asezarile de la Cipau, Reci, Sebes, Mugeni, Sopteriu din spatiul extracarpatic. Disparitia granitelor asigura romanizarea lor treptata. Complexitatea sintezei etnice a elementelor dacice, daco-romane si migratoare este demonstrata de cultura Santana de Mures-Cerneahov, cuprinzand elemente gotice, sarmatice, nord-pontice, costoboce si romanice.

Legaturile cu Imperiul sunt neintrerupte pe plan economic, cultural dar si politic. In sec IV-VI, imparati precum Constantin sau Iustinian consolideaza frontiera danubiana, construiesc castre si valuri si reiau in stapanire teritorii de la N de Dunare, dinMuntenia, Oltenia si Banat (Drobeta, Dierna, Sucidava). Dobrogea (Scythia Minor) ramane in componenta Imperiului pana in 602. Teritoriul de pe ambele maluri ale fluviului este vizat si de actiunea misionarilor crestini, apoi a autoritatilor ecleziastice bizantine.

b. Migratorii germanici, turanici si slavi, patrund in valuri succesive in sec IV-VII : ostrogotii, gepizii(germanici) hunii, avarii (turanici), longobarzii (germanici), slavii. Influenta lor este limitata- jafuri, distrugeri, deplasari de populatie (de la S la N de Dunare), dominatie de la distanta cu plata unui tribut, impunerea temporara a unor sefi locali sau convietuire pasnica insotita de asimilarea in masa autohtonilor. Slavii au fost prezenti in Moldova, Campia Romana, E Transilvaniei, Banat si Oltenia din sec. VI si au convietuit cu autohtonii fiind asimilati. Influenta lor asupra civilizatiei medievale romanesti se face simtita abia din sec. X, dupa crestinare. Este vorba despre o influenta lingvistica (~20% din vocabular, elementele de adstrat), economica, sociala si politica. De asemeni, se considera ca asezarea masiva a slavilor in Pen. Balcanica din 602, a creat o ruptura ireparabila intre romanitatea rasariteana si cea apuseana dar si intre romanitatea N dunareana si cea S dunareana, contribuind la insularizarea vlahilor din Balcani si la formarea dialectelor si a graiurilor (aroman, istroroman, meglenoroman).

D. Formarea poporului si a limbii romane este rezultatul unei sinteze cuprinzand drept elemente definitorii romanizarea, continuitatea daco-romana si romanizarea dacilor liberi, asimilarea elementelor migratoare. Spre anul 800 aceasta sinteza era incheiata. Procesul de formare a poporului roman este paralel si cu cel de raspandire a crestinismului. Romanii sunt atestati in izvoarele medievale timpurii cu termenii de vlahi (la slavii sudici), valahi, volohi (la slavii de rasarit), blachi (in izvoarele bizantine), olahi (la unguri), incepand din sec. IX. Implicit sau explicit izvoarele atesta originea lor romanica si modul de viata sedentar, o societate agro-pastorala bazata pe obstea sateasca. Noile structuri politice sunt uniuni de obsti, "tari", cnezate sau voievodate, mentionate in cronici de pe la anul 900.

Limba romana s-a constituit in aceeasi perioada ca o limba unitara, dar a cunoscut din sec. X diferente dialectale: dialectul daco-roman, vorbit la N de Dunare, aroman, megleno-roman si istro-roman folosite de vlahii din Balcani.

E. Teoria imigrationista reprezinta o abordare politica, pseudostiintifica a problemei etnogenezei romanilor, contestand vechimea, latinitatea si continuitatea ace4stora in spatiul carpato-danubian. A aparut in Imperiul Habsburgic in sec. XVIII, fiind sustinuta de Sulzer, Eder si Engel si a fost reluata si dezvoltata in Imperiul Austro-Ungar prin lucrarea istoricului Robert Roesler din 1871, "Studii romanesti". Cu argumente filologice si istorice, acesta incearca sa demonstreze ca poporul roman s-a format la S de Dunare, in aria spiritualitatii slave, unde a devenit si crestin, ca este la origine un popor de pastori nomazi care ar fi migrat dincolo de fluviu in sec. XIII, drept care nu dispune de izvoare anterioare si nici de legitimitate istorica in teritoriu.